Despre politică, cu mâna la nas…

Cetățeanul român vine  acasă și-l vede pe vecinul său, Politicianul X, că se pișă pe grădina sa de legume. Nu, nu-i beat. Mă refer la Politician. De fapt, și la Cetățean.

  • Păi ce faci, vecine, te piși pe legumele mele?!
  • Mda…
  • Păi și-i frumos?!
  • Dragă domnule alegătorule, nu știu sigur dacă-i frumos, sigur însă este sănătos.

Dumneata pari om deștept, este de mirare cum au reușit ăștia, Sistemul, mă-nțelegi dumneata, să te ducă de nas atâta timp. Ți s-a băgat în cap zi de zi, ceas de ceas, că omul trebuie să se poartă așa și așa, că trebuie să vorbească așa și așa… Sistemul  îți spune ce haine să porți, cum să mănânci, cum să bei, cum să te piși… Nu știu dac-o fi americanu’, evreu’ sau masonu’ la mijloc, dar fum fără foc nu se egzistă!

Acuma te întreb eu pe dumneata, că te văd la fel de inteligent ca mine: este americanu’ mai deștept decât Dumnezeu?! Este evreul mai curat ca japonezu’ și chinezu’?! Este masonu… nu este dom’le!!

Adică dacă Dumnezeu a lăsat omu’ pe Pământ despuiat și i-a zis să nu se rușineze, să se pișe unde vrea el și pe ce vrea el, cine-i americanu’ să ia în deșert ordinu’ expres al Celui de Sus și să-ți ordone el cum și când să te duci la budă? Și-ți mai comandă și la tine-n țară, în casa ta!

Și pișatul, adică urina cea de toate zilele, că te văd la fel de educat ca mine, știi că japonezu’ și chinezu’ o folosesc ca îngrășământ la plantele lor, să crească mari și frumoase? Gratis, moca. Ei, știi ce face evreul? Îți bagă-n cap ție, cetățeanule cu drept de vot, că urina-i un lucru urât, scârbos, și corect și civilizat ar fi să cumperi îngrășăminte de la magazin. Păi da, să facă el avere! La tine-n țară!!

Iar masonu’… la fel face!

Acuma, cred că ai înțeles, că te văd om deștept, peste medie: vrei libertatea de a decide la tine-acasă cum îți crești grădina sau te lași călărit de stăpânii de-afară?

  • Vecine Politician X, așa oratorie mai rar, chiar pare că semănăm un pic la vorbă…ce să mai zic… dar ceva treabă mare nu te trece?!

 

Cam așa stă treaba cu politicianul român, cel care a pus pe liste oameni dovediți c-au furat, cel care a dezincriminat conflictul de interese, care a lăsat în funcție primari condamnați cu suspendare, care face parte dintr-o castă ce se vrea pe vecie privilegiată.

Și cam așa stă treaba și cu cetățeanul nostru român care îl votează conștiincios în continuare pe politicianul cu pricina, sub privirea zeflemitoare a celor mai nocivi (scuze, n-am găsit un cuvânt mai soft) dintre cetățeni: cei care nu votează niciodată, pentru că sunt așa de buni încât nimeni nu se ridică la nivelul lor de așteptare. Le dau o veste proastă ”deștepților”: ei votează de fapt prin votul celor care se duc la vot, adică prin votul celor care votează urina din grădină. Și, îmi pare rău pentru precizare, și ei mănâncă de-acolo.

Cetățeanul nostru român sau, mă rog, o bună parte din alegătorii români, trăiește după principiul mafiot adaptat: ”Cine-i orb, surd și tace, mănâncă o mie de ani legumele pișate în pace.”.

Dar mănâncă, asta-i important, nu?

 

 

 

Posted in General | 37 Comments

Un sondaj inteligent, care te bagă la idei

De curând a apărut pe piață un sondaj inteligent, aproape intelectual. Subiecții sondajului au vârsta de peste 18 ani și, conform celor spuse de IRES,  sunt reprezentativi pentru populaţia adultă din mediul urban din România.

Să privim puțin rezultatele. Sunt, să le zic așa, interesante și m-au obligat la niște mici considerațiuni.

  • – Raportată la inteligența altor popoare, inteligența românilor e văzută bine: două treimi dintre respondenți susțin că poporul român e mai inteligent decât alte popoare, într-o mare și foarte mare măsură;

Eu susțin însă că poporul român nu este mai inteligent decât alte popoare, ci că este mai inteligent decât pare la prima vedere. Adică, de exemplu, decât pare în urma acestui sondaj.

  • 4 din 10 respondenți din mediul urban cred că femeile sunt mai inteligente decât bărbații, 2 din 10 cred că bărbații sunt mai inteligenți decât femeile, în timp ce 3 din 10 cred că bărbații și femeile sunt inteligenți în aceeași măsură;

Să nu ne furăm căciula singuri: rezultă  că în timpul sondajului 4 bărbați erau însoțiți de neveste, 2 au fost traduși în dragoste, iar 3 bărbați sunt pur și simplu oameni normali de inteligenți. Bine, ar putea tot atât de bine ca primii 4 respondenți să fie femei, următorii 2, bărbați, iar ultimii 3…bănuiți voi… eu nu pot s-o spun pentru că poporul român este mai puțin tolerant cu minoritățile sexuale decât alte popoare. Care este, desigur, o dovadă de inteligență.

  • Trei sferturi dintre respondenți se consideră a fi persoane cu multe idei.

Cu foarte multe idei, așa de multe că nu se pot concentra doar pe una singură, să o ducă până la capăt. Vezi ideea cu autostrăzile: au început o sută, nu termină niciuna. Apoi, de exemplu, vezi cum fiecare ministru al Educației vine cu idei noi de reformă a Sistemului și așa a ieșit un balamuc. Asta-i dovada că a avea prea multe idei este în sine o idee proastă. Și uite așa ajungem la următoarea întrebare unde găsim și cheia problemei, pentru că nu este de ajuns să ai idei dacă nu și…

  • În general, când vă gândiți la câte idei ați avut până acum, câte dintre ele ați pus în paractică?

Cei care au răspuns: ”Nu este cazul/Nu am idei” sunt doar 1%. Asta este una din problemele noastre. Dacă am avea tipi fără idei măcar în jurul a 10% acum zburam din punct de vedere economic. Vă puteți închipui, de exemplu, un om politic într-o funcție mare să zică spășit: ”N-am idee cum am ajuns eu pe postul ăsta, n-am idee ce mă recomandă în afară de faptul să sunt membru de partid! N-am deci nici cea mai mică idee cu ce se mănâncă funcția asta și nici n-am idei de ăstea de subtilizat  bani de-aici…ba parcă aș avea o idee, una singură, pe care chiar am s-o și pun în practică:  las pe ăia de se pricep să conducă ministerul (societatea, unitatea…) și eu mă retrag la partid”? Păi ăștia 10% iar cam băga la idei pe ceilalți cu prea multe idei…

La noi, de fapt, face ravagii următoarea combinație fatală formată din cele ”Trei sferturi dintre respondenți ce se consideră a fi persoane cu multe idei” care ”pun foarte multe în practică” deoarece  ”Două treimi dintre românii din mediul urban se auto-evaluează ca fiind într-o mare și foarte mare măsură inteligenți”.

Și uite așa, viața mea, viața românului mediocru, cel fără idei, nici măcar preconcepute, și care, vorba țăranului Creangă Ion, n-a fost nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci, nici bogat până la patruzeci, și sigur nici mai inteligent decât alte popoare până la pensie, este dată peste cap de partea genială a poporului român.

Să trecem însă la esența sondajului, la ”creme de la creme”,  cum zice intelectualul rasat….

  • Astfel, din totalul celor care au declarat că admiră un intelectual,  6% l-au indicat pe  Victor Ponta, 4% pe CV Tudor, 4% pe Klaus Iohannis, 4% pe Andrei Pleșu, 3% pe Traian Băsescu, 3% pe Mihai Eminescu.

Aici mă șochează scorul mare al lui Eminescu și al lui Pleșu. Dacă Pleșu mai are o scuză, fiind destul de înjurat, deci cunoscut, ca ”intelectualul lui Băsescu”, ce caută Eminescu în propoziție?! Pe ăsta nu-l înjură nimeni pe la televizor, iar după notele de la BAC notorietatea lui pare destul de scăzută. De unde-l știe lumea pe ăsta și, mai mult, de unde-l știe de intelectual?! Al cui intelectual este el?!

În rest, nu sunt surprize, mi se pare normal ca poporul român, de altfel mai inteligent ca celelalte popoare, să-i admire pe intelectualii de marcă Ponta, CV Tudor, Iohannis, Băsescu. Vorba aia, fiecare popor pe intelectualii lui piere. Sau cam așa ceva, nu mai știu precis, căci de, io nu sunt intelectual.

P.S. A nu se uita că subiecții sondajului sunt  reprezentativi pentru populaţia adultă din mediul urban din România. Dacă erau din mediul rural probabil că cel mai admirat intelectual ar fi fost primarul sau polițistul din sat. Păi ce, ăla nu scrie amenzi? Ca orice intelectual care se respectă, scrie cu pixul și lucrează cu idei.

Posted in General | 92 Comments

Asa am exilat toleranta

In 1992, am ajuns si ulterior am locuit vreme de 8 luni in Bruxelles si in preajma, (Wavre). Este o perioada care m-a marcat destul de mult, iar de Belgia m-am indragostit irevocabil. Este greu de imaginat – pentru cineva care percepe Belgia ca pe un intreg – cat de schizofrenica, (intr-un sens benign), este de fapt aceasta tara.
Bruxelles este un spatiu in sine, absolut cosmopolit, Valonia – o Franta fara pretentii, prin urmare modesta, dar chic, iar Flandra… Cum sa o explic ? Ei bine, imaginati-va ca o amnezie generala ar sterge ideea de granita intre Ungaria si Romania, dar la 20 km vest de Oradea nimeni nu mai vorbeste romaneste, si toata lumea munceste… Cam asta constati cand te opresti in primul oras important dupa Bruxelles mergand spre Marea Nordului, (pe numele sau Aalst sau Alost, in flamanda oficiala). Teoretic n-ai schimbat tara, dar totul e schimbat.

In ciuda acestor aspecte, este greu de gasit o tara mai conviviala decat Belgia. Soarta a facut ca ea sa gazduiasca in capitala sa, sediul celor mai potente institutii europene, ceea ce i-a sporit notorietatea si importanta. Cu toate acestea, Belgia ramane o tara mica, cu granite relativ proaspete si o politica tulburata constant de conflictul etnic, cu o oarecare istorie coloniala, (ceea ce a i-a adus o numeroasa imigratie africano/araba, dar a si consacrat si pastrat Anvers/Antwerpen ca centru mondial al prelucrarii diamantelor), o traditie regala inca vie, cu un amalgam coplesitor de influente istorice, economice si politice diverse.

Belgia, cea cu autostrazi luminate, (nu-mi venea sa cred cand ma uitam din trenul care ma purta spre Bruxelles, in acei ani ’90), cu politai cu tocuri de pistol a la John Wayne, cu cartofii prajiti ridicati la rang de mancare nationala si nu degeaba, cu praline ca-n povesti…

V-am spus de bere ? Azi toata lumea stie, dar acum douazeci si …de ani, cand pomeneam de berea belgiana primeam ridicari sceptice din sprancene. Este greu de conceput cum o natie, (daca-i putem spune asa), atat de mica, a putut inventa atatea soiuri de bere, una mai buna decat alta… Dupa cum este greu de intalnit asa densitate de excelenta gastronomica. Pe vremuri as fi adaugat intotdeauna « ocoliti totusi Centrul Brusselului, e doar pentru jecmaneala ». Acum, nu prea mai e nevoie sa spun asta… Cel putin o perioada, vor fi multi care il vor ocoli, si inca de departe, de la multe sute de mile distanta.

Bruxelles, Londra, Paris, Berlin, Frankfurt… Sau alte si alte metropole europene. Cei care le viziteaza au observat de multa vreme ca practic intreg comertul de proximitate este operat de catre magrebieni, turci, etc… Musulmani, multi dintre ei. O realitate a ultimilor zeci de ani. Zona Midi din Bruxelles era una musulmana, pur si simplu. Si nu era singura. Dar nu pot sa spun ca era o lume mai rea, din aceasta cauza. Facea parte din pitorescul unui loc unic.

Nu prea mai vreau sa mai adaug nimic. Am tremurat azi pentru prietenii pe care-i am in Bruxelles si in zona. Am reflectat la cei care au produs evenimente de o asemenea grozavie, grozavie care nu se masoara atat in pierderi de vieti omenesti, (nu vreau sa fiu cinic, dar un accident aviatic asemanator ca numar de victime din Rusia abia a umplut trei randuri de stire acum doua zile), ci in altceva : in obidirea pana la alungare, din vietile noastre, a TOLERANTEI.

Posted in General | Tagged , , , , , , , | 54 Comments

Smoke was in your eyes…

Oamenii sunt de doua feluri : fumatori si fosti fumatori. Nefumatorii, (adica cei care n-au fumat niciodata), sunt mai rari decat rinocerii negri, cred. Cu toate astea, pentru simplificare, sa acceptam dihotomia fumator/nefumator ca relevanta, fara nuante.

Sunt nefumator. M-am lasat de aproape 20 de ani. In tot acest rastimp, am apreciat fiecare loc in care puteam sa beau o cafea, sa mananc ceva sau sa savurez un pahar cu vin, fara sa miros a scrumiera cand ieseam de acolo. Am urat intotdeauna senzatia pe care o aveam dupa ce stateam cate o noapte pe la vreun club, de parca tocmai participasem la un concurs ad-hoc de inhalat fum, din care o mare parte se agatase insistent de hainele, parul, corzile vocale si plamanii mei. Am vizitat mai des Mc Donalds decat oricare alt restaurant in ultimii ani, intrucat nu prea ai unde sa-ti duci copiii sa manance ceva fara sa ai constiinta incarcata ca i-ai expus fumului de tigara. Si da, stiu de multi,multi ani, (de pe vremea cand inca eram fumator),ca in anumite tari era deja o problema sa-ti aprinzi o tigara in anumite spatii zise « publice », (restaurante, pe vremuri cu exceptia unei zone foarte restranse langa bar -azi deloc), sau in trenuri, sau in sedii de firme/fabrici.

Fumatorii vor sa fumeze pe cat posibil cand au chef, nefumatorii vor sa nu se fumeze in preajma lor. Atata timp cat nu exista prevederi legale precise, chestiunea se reduce la o discutie despre principii, educatie, consens, etc. Pe vremea cand fumam, aveam niste tabuuri, achizitionate pas cu pas: nu fumam in masina, in casa doar in bucatarie, (cu foarte rare exceptii), la birou se fuma intr-o singura incapere, etc. Evolutia personala m-a dus spre renuntare completa, dar fac parte dintre cei care n-au sugerat niciodata nimanui sa se lase de fumat. Am considerat-o si o consider o optiune stict personala. Nu pot sa neg ca de multe ori sunt deranjat de un fumator nesimtit, din categoria celor care fac atmosfera de langa ei irespirabila, dar in final mi se pare ca mi se lasa suficient camp de alegere incat sa tolerez acest obicei, aproape indiferent de circumstante.

O lege antifumat ? Ei da, asta schimba total lucrurile. La nivel vizibil, va fi mai putin fum. La nivel subtil insa, discutia se incinge, intrucat totul este la limita abuzului, sau poate dincolo de ea. In ciuda faptului ca ma avantajeaza, nu sunt un partizan al legii anti-fumat, dimpotiva. Sincer sa fiu, m-am gandit de multe ori daca nu cumva ar fi eficienta obligarea restaurantelor/cluburilor in care se fumeaza la afisarea unui anunt mare pe vitrina, de genul : « Spatiu permis fumatului, prin urmare cu grad foarte ridicat de pericol pentru sanatatea Dv ». Sau/si : « Va prevenim ca aici copiii Dv. nu sunt in siguranta, intrucat se fumeaza ». Este genul de avertisment care mi se parea acceptabil si necesar. In plus, cred ca ar fi motivat pe multi proprietari sa-si defineasca mult mai riguros pozitionarea fata de concurenta si clienti, fara a fi victima unei interdictii generale care sa le afecteze afacerea.

Ideea este ca urasc atunci cand Statul face ceva in favoarea cuiva, chiar si in cazul in care este in favoarea mea. In opinia mea, orice constructie juridica sanatoasa inseamna: Constitutie, Cod Civil, Cod Comercial si, poate, Cod Penal. Cam atat. Legile speciale sunt doar un indiciu ca, undeva, s-au incalcat unul sau mai multe principii. O fisura care pretinde un adaos, care adaos genereaza un alt dezechilibru si tot asa… Pana cand ajungi la stufosenia hidoasa pe care o vedem azi, si nu doar la noi…

Posted in General | Tagged , , , , , , , , | 35 Comments

Antena va apartine. Dar sediul?

Uneori ti se face pur si simplu lehamite. De toate. De orice. Dar mai ales, ti se face lehamite sa mai incerci sa intelegi, sa ordonezi lumea asta dupa criterii si principii cladite cu truda o viata intreaga… Lehamite sa fii rezonabil intr-o societate a carei singura constanta pare sa fie irationalitatea. Asa ca nu e de mirare ca la un moment dat decizi sa nu-ti mai bati capul cu nimic, sa nu-ti mai risipesti energia in demersuri care par sa nu duca nicaieri si sa nu mai repeti aceleasi rationamente, care se izbesc de aceeasi opacitate. Sentimentul de déjà-vu, de inutilitate, devine suficient de coplesitor incat sa confirme ca orice minut petrecut inafara acestor preocupari, este un minut salvat, indiferent de cum il utilizezi dupa aceea. Asa ca tragi o linie clara de demarcatie si juri ca n-o mai incalci. Niciodata.

Si totusi…

Pot accepta cu usurinta ca nu sunt main-stream. Adica nu impartasesc parerile majoritatii cu privire la multe aspecte, unele de-a dreptul serioase, cum ar fi economia, politica, femeile… Dar mi se pare ca am ajuns intr-un azil de nebuni, atunci cand aflu ca 70 din 75 de senatori voteaza ca Primul Ministru sa fie convocat pentru a da socoteala cu privire la aplicarea corecta a  legii. Scandal mare, monser ! “Un grav atentat la adresa libertatii de exprimare”, a spus Tariceanu, pretinzand inca o data ca atacul lui la baioneta este intru reperarea onoarei democratiei romanesti.

Este, intr-adevar, mare scandal. Dar nu cel de care se plange, intre timp caraghiosul, Tariceanu. Scandalos este ca Senatul nu l-a convocat niciodata pe Primul Ministru, in atata timp de la existenta unei hotarari definitive cu privire la confiscarea bunului Varanului de catre Stat, sa-l intrebe de ce aceste hotarari nu sunt puse in executare pentru recuperarea prejudiciului. Si asta in vreme ce un contribuabil de rand, care n-are alta vina decat aceea de a fi ajuns intr-un litigiu oarecare cu Fiscul, se vede cu conturile blocate, bunurile poprite si scoase la vanzare in no-time, pentru sume de nimic. Scandalos este faptul ca legea este, inca o data, total ignorata, (si vorbim de legea civila), ingropata de-a dreptul sub declaratii melodramatice si gesturi teatrale. Scandalos este ca Senatul nu are nici o rusine in a se dezvalui ca nefiind nimic altceva decat ultima reduta de aparare a Varanului.

« Ne aflam pe drumul cel bun pentru ridicarea MCV », ar fi spus Dacian. Astazi apare in fata Senatului pentru a se confrunta cu PRINCIPALA cauza a existentei MCV, parlamentarii nostri scumpi, care recidiveaza grav, inca o data. Sunt curios daca va avea taria unui discurs principial, sau se va fofila de dragul unor alte calcule. Sunt curios daca ii va arata cu degetul si ii va intreba daca sunt constienti de faptul ca aceasta facatura se va regasi in urmatorul, si probabil inevitabilul, raport MCV.

Posted in General | 50 Comments

Mă bate gândul să devin handicapat!

    Bine, unii prieteni dușmănoși mă asigură că aș fi deja.
Oi fi, dar n-am niciun folos din asta dacă nu fac cunoscut întregii lumi statutul meu medical. Cu acte, fără acte, ești un nimeni, un handicapat pierdut în mulțimea normalilor. Important e panoul cu semnul de handicapat care-ți dă drept de viață și de moarte asupra locului de parcare ( în traducere liberă: e rezervat permanent ca să moară dușmanii, vecinii și participanții la trafic de oftică).
    Este de mirare câtă lume bună se înghesuie să devină handicapată. La mine la bloc am un medic care a devenit peste noapte handicapat. Cum văd că se deplasează normal probabil că handicapul nu este unul fizic. Înseamnă că are rezervare permanentă ca să nu uite drumul de la mașină la bloc și invers, că dacă între orele 7 – 16 parchează în alt loc se rătăcește.
Mai știu și un inginer cu handicap fizic, face suta de metri  în aproape 20 secunde. O dramă. Realist, curajos, conștient  de condiția fizică extrem de precară, s-a declarat handicapat și și-a pus semn de avertizare pe locul de parcare.
    Acuma, nu știu dacă o fi de la mirosurile din aer ce apar constant în orașul nostru, dar numărul de handicapați crește permanent, mereu văd noi și noi semne de avertizare prin parcări.
În curând o să fim o localitate de handicapați. O țară de handicapați. Avem de-a face cu un virus. De fapt observ că la noi permanent  avem de-a face cu epidemii: în pușcării a apărut febra scrisului, de ajung deținuții să scrie și câte o carte pe săptămână, pur și simplu nu se pot stăpâni din creație, iar  în afara pușcăriilor handicapul se propagă rapid în fiecare zi, noi și noi dovezi apărând mereu prin parcări. Recunosc că seara când mă întorc acasă am emoții, mă gândesc mereu câți dintre vecinii mei mai sunt normali.
Este de mirare că n-au apărut încă semnele unei explozii demografice, un spor imens de natalitate, punctat prin parcări cu semne de avertizare ”Mama cu copilul”, rezervare permanentă. Cred că e o problemă de timp, mâine, poimâine  vom vedea niște matahale bărboase coborând din mașini cu un pittbull în lesă: mama și copilul.
   De neînțeles este cum de șoferii respectă aceste rezervări permanente din oraș datorate handicapului, dar nu dau doi bani pe aceleași semne aflate în parcările din supermarketuri. Ar fi, cred eu, o explicație: handicapații din oraș sunt niște tipi cool, descurcăreți, cu care nu e bine să te iei în bețe, pe când ăia de la hipermarketuri sunt genul de handicapați enervanți, indivizi care-ți îngrădesc abuziv ție, cetățean normal, dreptul la viață și aprovizionare cu haleală și hârtie igienică : ” Fir-ați ai naibii de handicapați, că nu vă mai ajung locurile de parcare! Și le aveți și pe cele mai bune! Lasă că un pic de mișcare n-a făcut rău nimănui!”
Apropo, aud că în Suedia șoferii care ajung mai repede la serviciu parchează mai departe de birou pentru ca cei care întârzie să găsească locuri libere mai aproape, să câștige timp! Din punctul nostru de vedere par puțin handicapați, parol!
Buuun, să revenim la problema mea! Cum pot să devin handicapat? De ăla cu tăbliță avertizoare pentru rezervare permanentă, să ne-nțelegem! Îmi trebuie vreun act de la medic? De la primărie? De la nevastă? De la dușmani! Trebuie examinare? Te controlează cineva?
Sau pur și simplu îmi înfig victorios în parcare panoul de handicapat, așa cum își pun steagul alpiniștii pe Everest, ca să-și marcheze victoria?
Am impresia că se merge ca la înființarea de firme: se face o declarație pe proprie răspundere!
OK! Atunci declar pe propria-mi răspundere că sunt handicapat! Hai pa! Am plecat să-mi iau semnul de rezervare permanentă… și să dea naiba să parcheze vreun normal pe locul meu că ajunge cu handicap pe bune!
P.S. Se gândesc oare nesimțiții care-și pun abuziv semnul de handicapat că duc în derizoriu semnificația panoului, că există oameni care au dreptul și nevoia de a folosi aceste locuri de parcare cu regim pemanent?!
Nu cred. Probabil au dreptate, chiar au un handicap. Sufletesc.

alb-605x369

Posted in General | 15 Comments

‘Om trece cu bine și peste asta…

Nivelul de alertă teroristă din țară a ajuns la nivel critic, culoarea roșie, informaţiile disponibile şi evenimentele recente indicând un risc iminent de producere al unui atac terorist.
Din cauza acestei stări de amenințare aproximativ 37.000 de poliţişti, jandarmi, poliţişti de frontieră, pompieri, personal SMURD vor fi mobilizaţi în această perioadă, a anunţat, astăzi, ministrul Afacerilor Interne, Petre Tobă, precizând că zilnic vor fi gata de intervenţie 293 echipaje SMURD şi peste 750 echipaje de ambulanţă, 6 elicoptere pe structură, supraveghere rutieră, 7 elicoptere SMURD, 2 avioane medicale.
Vin Sărbătorile de iarnă!
De prisos să spun că structurile și populația știu precis cine-s teroriștii și unde vor ataca: acasă, în sufragerie, la casele prietenilor, în restaurante Dar asta nu folosește la nimic, poate doar celor mai prevăzători care se înarmează cu colibil, triferment, esentiale forte N…pentru o ripostă onorabilă.
Prin urmare, doamnelor și domnilor, în spiritul Crăciunului, să ne rugăm! Să ne rugăm să ne țină pancreasu’ și ficatu’, bila și rinichii!
Sărbători fericite!
(..și digestie ușoară!)

Posted in General | 13 Comments