Zic și eu…

Lumea în stradă cere demisia guvernului. Nu cred că așa va cădea. La ce șoric are Dragnea… Singura modalitate să cadă guvernul este să-l antagonizezi pe ”ca și premierul” Grindeanu cu premierul de facto Dragnea.

Înțeleg că limba de pantofi Grindeanu ar avea mici tendințe de a deveni pantof, are inițiative de independență: abrogarea Ordonanței, nominalizarea de capul lui a ministrului Justiției, anularea cheltuirii fără limită a banilor din fondul de dezvoltare, a demiterii nu știu cărui secretar…

Ce-ar fi să se strige : ”Grindeanu rămâne, Dragnea pleacă?” Poate prinde curaj găina și vreme de 4 ani limităm daunele. Și dacă limităm daunele pentru noi, le mărim pentru Dragnea și baronii lui locali, care probabil vor vrea un cap sau mai multe. Poate îl aducem pe Dragnea să dea jos Guvernul dacă nu răspunde la stimuli.

Avem în clipa de față vreo certitudine că nu vine vreun Yesman mai robot decât Grindeanu, vreun premier ca Ciordache updatat??

Eu zic să mergem pe damage control.

Vorbesc prostii sau m-am dat cu Gâdea? Or avea și ăștialalți vreun aparat de manipulare psihotronică a maselor cum au cei din Piața Victoriei.

 

Advertisements
This entry was posted in General. Bookmark the permalink.

95 Responses to Zic și eu…

  1. d'Artagnan says:

    Radu, ți-am strâns farfuriile, dă-i bătaie!

  2. treebeard00 says:

    Eu zic sa mergem pe principii, cine a semnat ordonanta 13 sa plece.
    In scenariile astea nu putem sa avem incredere.
    Daca l-a facut sa dea OUG 13, cred ca Dragnea poate sa il faca sa joace ce teatru vrea el.

  3. Radu says:

    Asistam la un meci de fotbal foarte diferit fata de cele cu care suntem obisnuiti. Doua echipe se dueleaza, cam asta e ideea, duelul insa este inegal. De o parte avem o echipa in formatie completa. De cealalta parte in loc de 11 joaca doar 7. Restul au carton ros. Spectatorii sunt cei care decid cine ia cartoanele rosii si le-au dat inca de la inceputul meciului. Cei trei arbitri sunt si ei prezenti si sunt partinitori. Arbitrul central, care poate da si el cartoane, pe numele lui Justitia, e clar de partea celor care joaca in 7. Echipa de 11 s-au pus sa faulteze arbitrul si erau cat pe ce sa fie scosi cu totul de pe teren de cei din tribune. Unul din arbitrii de pe margine, pe nume Iohannis e si el, clar, de partea celor care joaca in 7. Cel de-al doilea tusier, pe nume UE, face exact ca Iohannis.

    Cum de s-a ajuns la meciul asta stramb ? Echipa care joaca in 11 se tine numai de faulturi, triseaza, se plange ca e dezavantajata, dar joaca mai mult cu mana decat cu piciorul. Arbitrii au avut rabdare cu ea la inceput, dar dupa 27 ani de minciuni si hotii arbitrii ii considera vinovati pana la proba contrarie. Cei care joaca in 7 par ca fura mai putin, in schimb distrug totul in cale: scot iarba de pe teren, vand tribunele ca sa puna iarba la loc si in final dubleaza pretul la intrare ca sa le plateasca pe toate. Nu-i de mirare ca patru jucatori au fost dati afara de la inceput, ca sa limiteze distrugerile.

    Intrebarea care se pune e ce tactica trebuie sa adopte echipa de 7 sa castige sau macar sa nu piarda ? Ca oricat de partinitori ar fi arbitrii, un gol e un gol daca il vad si cei din tribune. Unul din jucatori, Pierre, spune ca trebuie facut pressing la Grindeanu, portarul echipei de 11. Daca arbitrii ii dau rosu si raman fara portar vor putea sa dea gol. Altul, d’Artagnan spune ca mai degraba pressingul ar trebui facut la capitanul echipei, Dragnea. Daca ia Dragnea rosu restul echipei de pe teren o sa alerge care incotro fara nici o directie. In sfarsit, un altul, Radu, spune sa nu faca nimic special, doar sa dea cat mai multe pase echipei in 11. Hmmm ? Cum sa dai pase echipei adverse si sa speri sa castigi ? Simplu: asta impusca doi ierupuri de-o data. In primul rand mingea la cei 7 e un pericol, la o adica iar se apuca sa alerge ca bezmeticii in jurul mingii pana scot iarba de pe gazon, poate mai rup si plasele portilor. Si pe urma, echipa in 11 e cunoscuta ca maestra la autogoluri. Sa le dam mingea cat mai des si sa ne amuzam cum inscriu in propria poarta !

    • Radu says:

      Cred ca trebuia sa adaug, cine da gol are dreptul sa decida un lucru in legatura cu stadionul. Cand da gol, echipa in 11 baga in buzunar jumatate din banii pe bilete, iar cealalta jumatate o da pe seminte, pe care le imparte gratuit spectatorilor. Echipa in 7 insa, cum da gol cum dubleaza pretul la intrarea pe stadion. Ce face cu banii pe bilete nu e clar, dar o parte din ei ii da ca sa plateasca oameni ca sa curete cojile scuipate de spectatori dupa golul celor in 11. Una peste alta dupa 27 ani stadionul e tot in paragina, iar reflectoarele nocturnei nu au becuri.

    • stamatescu says:

      si ca sa fie meciu’ complet crainicul tzopescu (aka Radu, cel frumos, de al Afumati), faulteaza publicul, logica si evidentele… da la gioale ceva de speriat…. cred ca va uitati la alt meci… in care nu numai jucatorii simuleaza ci si crainicul… mai ales crainicul. Simuleaza impartialitatea, echidistanta, si mai ales fair-play-ul. Doar ca un fair-play fals nu e fair-play ci anti-joc. Ce naiba, d-le Radule, sunt musterii de pe aici insi care sa fie imbatati cu asemenea tirade ieftine, bune pentru gura-casca? Or fi, ca prea comentati cu foc… Ma rog un nou venit din Papua-Noua-Guinee fi indreptatit sa intrebe care sunt argumentele care atesta ca guvernul Ciolos ar fi (muult) mai competent, mai profesionist si mai onest decat guvernul Dragnea… In rest nu, dar, ma rog, putem face caterinca cat cuprinde… cu aerul c-am fi obiectivi si impartiali.

      • Radu says:

        Si care e diferenta dintre dumneata si contele de saint-germain spre exemplu ? Amandoi bateti cu pumnul in masa ca aveti dreptate, unul ca e evident mai bun Ciolos, altul ca e evident mai prost. Asta cu “e evident pentru oricine mai putin cei din Papua-Noua-Guinee” e o simpla opinie.

        Vedeti dumneavoastra, incercati sa va uitati la emisiunile BBC spre exemplu (poate o faceti). Auziti pe cineva spunand “e evident” intr-o dezbatere politica sau altfel ? Vreti un blog gen A3 unde nimeni nu se chinuie sa aduca dovezi pentru ca totul e evident, sau vreti un BBC cu dispute bazate pe argumente concrete ?

        Va dau eu un exemplu de profesionisti in guvernul Ciolos (rar apar articol dintr-astea in presa, de obicei profesionistii tac si fac):

        http://adevarul.ro/news/politica/culise-decurs-negocierile-dus-ridicarea-vizelor-canada-romani-1_58a459e45ab6550cb87ef328/index.html

        Vorbim despre o prezentare a unui europarlamentar PSD despre culisele unor negocieri conduse de guvernul Ciolos. Cu rezultate vizibile. Asteptam si Melescanu sa produca ceva asemanator, poate eliminarea vizelor pentru SUA. Daca se pricepe si are cu cine.

        • Dl.Goe says:

          D-le ci numai nu va enervati, Eu intr-adevar atata am facut: am emis o opinie. In opinia mea unele lucruri sunt evidente. In sensul ca si exista lucruri evidente pe lumea asta. Una din tehnicile de manipulare foarte folosita este aceea de a anula acest fapt si a nega faptul ca unele lucruri sunt evidente. Cel care alege aceasta cale va nega orice evidenta (in special dintre cele care nu-i convin) si, facand pe impartialul, obiectivul, deontologul, logicul, va supune analizei entuntul, cerand argumente, demonstratii etc. Scopul? Crearea confuziei, delegitimarea interlocutorului, provocarea aporiilor, a lehamitei, a oboselii, etc. Unii vor proceda astfel pentru motive inca si mai subtiri; de amorul artei, pentru a se da interesanti, pentru a fi Gica contra, etc…

          Deci, in mod evident Dl.Ciolos (unul dintre cei mai profesionisti premieri din isoria recenta a Romaniei) este cu trei clase peste dl.Grindeanu. Ca persoana si ca premier. Altii pot avea alte evidente. Altii pot sa se indoiasca, bunaoara d-voastra. Nu-mi cereti sa va demonstrez evidente. Daca va intreseaza subiectul si aveti indoieli sau certitudini inverse, cautati d-voastra argumentele, eventul contrare si demonstrati-mi ca nu am dreptate. Daca nu va e la indemana, declarati-l pe Grindeanu mai competent si cu asta basta, ramanem prieteni. Sentimentul meu anticipativ-optativ este ca nu va trebui sa va obositi degeaba intrucat dl. Grindeanu va face demonstratia necesara in locul d-voastra. Si inca foarte curand. 🙂

  4. lazycat001 says:

    Prea finuta abordare pentru PSD… In plus nu cred ca Grindeanu va avea suficienta tractiune in PSD ca sa sufle in fata lui Dragnea. In PSD Dragnea a facut jocurile cu baronii locali si socoteala e cam facuta zic eu.

    Si mai cred ca sistemul acesta feudal de trocuri de avantaje (financiare pana la urma) intre bastanii de la Bucuresti si baronii din provincie se va perpetua pana cand PSD va fi masiv reformat. Asta asteptam din 1990 pe de alta parte…

  5. lazycat001 says:

    Si nu, nu as vrea sa ramana Grindeanu.

    Pentru asta au iesit 500,000 de oameni in strada, sa impartim puterea intre ticalosii din PSD? Afara cu tot guvernul, sa puna unul mai competent si mai vertical, daca nu il asteptam cu mare drag pe Ciolos 🙂

  6. d'Artagnan says:

    Nu stiu cât pot ține manifestările de stradă, o să-și piardă suflul.
    Cred că acțiunea trebuie să fie doar la chestii punctuale, grele, altfel o să creadă neutrii că sunt manifestări politice și-o să-și piardă din efect.
    Părerea mea.

  7. Radu says:

    d’Artagnan,

    Concret: ia un singur ministru din guvernul Ciolos si compara-l cu cel echivalent din guvernul Grindeanu. Poate ai dreptate, dar pana nu vad datele nu mi-e clar. Si hai sa stabilim un criteriu cat de cat obiectiv: sa vedem ce studii are, unde le-a facut, la ce varsta, ce a lucrat dupa studii, si ce minister conduce. Daca are si alte “realizari” extra sa le auzim, daca nu educatia si activitatea profesionala ar trebui sa fie destul de obiective.

  8. d'Artagnan says:

    Depinde de gusturi…

    Florian Bodog este noul ministru al Sănătăţii în Guvernul lui Grindeanu.
    In vârstă de 45 de ani, noul ministru s-a născut pe 9 septembrie la Oradea. În 1997, acesta a a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie a Universităţii din Oradea.
    De profesie este medic chirurg (specialist în chirurgie plastică și reparatorie). Acesta a obţinut diploma de specialist în chirurgie plastică în anul 2002, la Universitatea ,,Victor Babeş” din Timişoara. Tot la capitolul studii, noul ministru şi-a completat CV-ul cu două doctorate, unul în Medicină, altul în Management. În prezent este și decan al Facultății de Medicină și Farmacie din Oradea.
    Din 2009, timp de un an, acesta a ocupat funcţia de director al Spitalului Clinic Judeţean Oradea.
    Din 2010 a păşit în Ministerul Sănătăţii, unde a ocupat pe rând, între anii 2010-2012, funcţiile de director, director de cabinet şi Secretar de Stat.
    A fost ales senator pentru prima dată în anul 2012, în Colegiul 4 Senat Oradea (Oncea, Rogerius, Ioșia, Centru), pe listele PSD.

    Cine este viitorul ministru al Sănătaţii, Vlad Voiculescu – Guvern Ciolos
    Conducerea unuia dintre cele mai grele ministere ar putea fi preluată de un specialist în finanţe, cu legături în lumea medicală. Vlad Voiculescu are 33 de ani şi ultima funcţie deţinută este cea de director de cabinet al fostului ministru de Finanțe, Anca Dragu. El are o experienţă de peste 10 ani în consultanţă financiară la Viena, unde a absolvit cursurile de licenta si master ale Vienna University of Economics and Business Administration – şi în activităţi caritabile în domeniul sănătăţii în Romania.

    Vlad Voiculescu este membru al GlobalShapers @World Economic Forum, dar şi al organizației americane ASPEN România, un influent grup progresist care este în cea mai mare parte finanțat de fundații celebre, precum Carnegie Corporation, The Rockefeller Brothers Fund, The Gates Foundation, The Lumina Foundation sau The Ford Foundation, filiala din România fiind înfiinţată de Mircea Geoană.

    La Viena a administrat proiecte internaționale de finanțare a infrastructurii de sănătate, dar și în domeniile energie și transporturi, lucrând la una dintre cele mai mari bănci din lume Erste Group Bank AG, în poziţia de vicepreşedinte în cadrul Diviziei de Finanţări de Infrastructură. Este vicepreşedintele uneia dintre cele mai mari organizaţii europene de pacienţi European Cancer Patient Coalition, cu sediul la Bruxelles. Este, de asemenea, unul dintre cei opt membri ai grupului pentru drepturile pacienţilor din cadrul European Society of Medical Oncology.

    În noiembrie 2015 a iniţiat discuţiile cu spitalele din Austria şi a ajutat echipa care s-a ocupat de transportul şi tratamentul pacienţilor de la Colectiv în spitale din Austria şi Germania.
    Reţeaua Citostaticelor

    Un amănunt interesant din biografia lui Vlad Voiculescu este faptul că acum câţiva ani a fost iniţiatorul reţelei citostaticelor, dezvăluită în investigaţia publicată pe HotNews de Vlad Mixich în noiembrie 2012. Este vorba despre o reţea alcătuită din 400 de voluntari din toată Europa care timp de mai mulţi ani au transportat în România, fără să solicite niciun beneficiu material, medicamente esenţiale în tratamentul cancerului care nu se găseau în spitalele şi farmaciile româneşti. Această iniţiativă a reușit să stimuleze schimbarea legislației în domeniul monitorizării citostaticelor esențiale pentru pacienţii oncologici.

    Activităţi caritabile

    În iunie 2013, alaturi de jurnalista Melania Medeleanu, a fondat MagiCAMP, prima tabara destinata copiilor bolnavi de cancer. Tabăra se desfăşoară pe un deal din Brănești, unde se juca când era mic, și pe care l‑a cumpărat împreună cu tatăl său. Copiii se cațără, zboară cu tiroliana, trag cu arcul, călăresc, pictează, cântă, asistați de pediatri, oncologi, psihologi și voluntari ‑ un loc unde uită de clipele petrecute în spitale.

    Ideea este însă alta: dacă Voiculescu a încercat să destructureze mafia din Sănătate, inclusiv impunerea de concurs ăentru posturile de director de spital, Bodog a anulat tot și:
    http://www.tolo.ro/2017/02/05/medic-de-la-universitar-vrabi-a-lui-sorin-oprescu-a-devenit-fara-concurs-managerul-celui-mai-mare-spital-din-romania/

    Ăsta-i un singur exemplu de revenire la practicile de dinainte, când se cumpăra aiurea in tramvai:
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21379519-vlad-voiculescu-sectia-arsi-spitalul-floreasca-nu-este-dotata-pentru-tratarea-arsurilor-pentru-tratamente-antiimbatranire.htm

  9. d'Artagnan says:

    Dacă vezi din ăstia în guvernul PSD mananc blogul ăsta:

    Guvernul tehnocrat a reusit sa reuneasca profesionisti din toate colturile lumii, cu studii si joburi de top, intorsi in tara pentru doar un an si cu misiunea clara de a isi pune experienta si know-how-ul la bataie. Daniel Farmache este unul dintre acestia. Povesteste entuziast despre tot ce a invatat in cancelaria premierului si la Ministerul Muncii, este optimist si crede ca societatea romaneasca trece prin schimbari fundamentale. Desi astazi are un job visat de multi tineri romani la una dintre cele mai puternice institutii financiare din lume, s-ar intoarce oricand in Romania, sa lucreze cu oameni cu viziune si in proiecte provocatoare. Daniel a povestit intr-un interviu acordat wall-street.ro experientele sale din anul petrecut in guvern si care au fost cele mai importante lectii.

    Daniel Farmache a absolvit una dintre cele mai bune scoli de finante (University of Reading, ICMA Centre), are un MBA la London Business School si, inainte sa vina in Guvern, semnase un contract cu Citigroup, companie unde lucrase anterior in Romania. Tinand cont ca vine dintr-o familie cu background in finante, tatal lui fiind presedintele si directorul general al Bursei de Valori Bucuresti timp de multi ani, decizia de a intra in guvernul tehnocrat a parut surprinzatoare, la acel moment.

    Dragos Pislaru, consilier de stat pe probleme economice al premierului la acel moment (ianuarie 2016), l-a convins pe Daniel la un eveniment. Dupa un scurt discurs, acesta a invitat membrii audientei la o consultare la Guvern. Desi era relativ sceptic invitatiilor in masa, a considerat de buna-credinta sa mearga.

    “Ne-a vorbit in detaliu, generos, despre ce planuia sa faca. Pentru mine sunau extraordinar fondarea agentiei de investitii straine (viitoarea InvestRomania), imbunatatirea guvernantei corporative a companiilor de stat si crearea politicii publice de participatii ale statului in economie. La final, ne-a rugat pe fiecare sa spunem cum il putem ajuta. Unii i-au oferit idei de politici publice, altii i-au dat lucruri de citit. Cand a ajuns la mine, n-am stat prea mult pe ganduri, i-am spus la ce ma pricep si i-am spus ca sunt dispus sa imi pun cateva luni in slujba acestor cauze – imi scurtez MBA-ul cu un trimestru si renunt la lunile de vacanta inainte sa incep in investment banking la Londra in august. A fost impresionat si a spus ca in cazul asta ar trebui sa vin consilier la Cancelaria Prim-ministrului”, povesteste Daniel, intr-un interviu acordat wall-street.ro.

    Daniel a luat decizia pe loc, dupa o scurta discutie cu Dragos Pislaru, la finalul consultarii cu grupul. Spune ca la baza acesteia au stat atat motive care tineau de increderea pe care Pislaru i-a inspirat-o, cat si argumente personale.

    A fost impresionat de modestia si responsabilitatea pe care viitorul sau sef o arata, dar si de faptul ca si acesta revenise in tara dupa studii in strainatate, din convingerea ca era dator sa replateasca sansele primite.

    “Credea, ca si mine, in teoria punctului critic a lui Malcolm Gladwell, cum ca daca o masa critica de oameni buni se implica, schimbarea capata puterea bulgarelui de zapada la vale. La un moment dat, ministrul comunicatiilor a intrat si ne-a spus ca rezervase sala, dar Dragos l-a rugat sa mai astepte pana termina discutia cu noi”, mai spune Daniel.

    Motivele personale tineau, insa, de faptul ca avea o sansa de a duce la un alt nivel ceea ce incepuse pe alte fronturi. De exemplu, la London Business School era presedintele clubului de Business & Government, unde cauta solutii pentru ca mediul de afaceri sa performeze in folosul societatii. De asemenea, de 5 ani era implicat in CAESAR (Centrul pentru Acces la Expertiza Studentilor si Absolventilor Romani), in care coaliza oameni dornici de implicare care sa ofere idei de politici publice. Organizase si prima editia a ”SMART Internships”, stagii la Guvern pe modelul White House Fellows. Iar din zona de banking intelesese minusurile companiilor de stat .”Guvernul tehnocrat era mediul propice pentru implicare”.

    Asa ca a decis foarte repede si, din fericire, cei de la Citigroup au inteles ca era genul de invitatie care nu se refuza si ca era o chestiune de datorie, asa ca a agreat cu ei sa amane inceperea contractului de debut pentru ianuarie 2017, fata de august 2016.

    O experienta unica si multe lucururi invatate
    Daniel povesteste ca s-a simtit in largul sau, inca din prima zi la Cancelaria primului-ministru, fiind stapan pe temele din portofoliul economic, facand parte dintr-o echipa de oameni pregatiti si pe care ii cunostea. La Ministerul Muncii a fost initial consilier al ministrului, apoi directorul sau de cabinet.

    “Initial, am ezitat sa il urmez pe Dragos cand a fost numit ministru. Nu eram un expert pe munca, familie, protectie sociala sau persoane varstnice si mi-era teama de impostura – eu insumi aveam pretentii mari de la oameni in pozitii importante. El, insa, a insistat sa vin pentru ceea ce puteam face pe management general de organizatii, exact aria pentru care ma pregatisem la MBA. Vreo luna si ceva am pus intrebari in continuu, abtinandu-ma de la a emite judecati sau a oferi solutii fara sa inteleg bine problemele. Asa mi se parea ca e responsabil, ca nou-intrat. Asta mi-a castigat respectul oamenilor mai vechi din minister, care fusesera obisnuiti cu un alt stil de subordonare, iar acum incepeau sa fie pusi in valoare”, povesteste Daniel Farmache.

    La inceput, s-a concentrat pe lucruri familiare, precum numerele sau finantele, asa ca a preluat tematica salarizarii bugetarilor. Asa a constatat ca politicile publice pentru una dintre cele mai mari cheltuieli bugetare se faceau fara sa existe o baza de date si a inceput sa adune date salariale ale angajatilor din invatamant si sanatate si a venit cu modificari legislative care rezolvau unele probleme vechi de ani de zile. “Lucrand in premiera cu ministerul finantelor, am pus bazele unui nou mod de calcul al impactului bugetar al salariilor: angajat cu angajat, cu modele financiare precise, evitand estimari care generau o marja de eroare uriasa”.

    Pe masura ce echipa de consilieri a crescut, a fost numit director de cabinet. Desi cel mai tanar, coordona o echipa de 9 oameni si era principala interfata a ministrului cu ministerul.

    A fost o experienta de a scoate maximul din echipa, de a da pase de gol, de a media frictiunile cu restul ministerului. Pe final, expunerea a fost si mai mare: consultari cu prim-ministrul, negocieri cu confederatiile sindicale si patronale, gestionarea de elemente sensibile de comunicare. O experienta pentru care nu pot fi decat recunoscator si la asteptarile careia sper ca m-am ridicat.

    Daniel Farmache
    Cel mai mare soc avut in primele zile a fost increderea totala acordata de Dragos Pislaru. “Mi-a aratat ca nu are nimic de ascuns. In prima zi, aveam discutii sensibile cu un conducator de institutie publica. In a doua, eram deja in intalnire cu ministrul finantelor”.

    Experienta in guvernul tehnocrat a fost, cu siguranta, unica si extrem de complexa. Lectiile invatate au fost multe, insa Daniel se rezuma la doua importante. Prima a fost ca un bun profesionist nu se plange de client. Povesteste ca atunci cand s-a mutat la minister, a fost prevenit ca oamenii sunt rezistenti la schimbare, demotivati si ca nu are rost sa isi iroseasca timpul si pregatirea acolo.

    “In primul rand, trebuie sa intelegem de ce oamenii rezista la schimbare. La Munca se schimbasera 13 ministri in ultimii 10 ani. Anual, functionarii publici se vad nevoiti sa arunce la gunoi stradania pe ultimele 9 luni, sa se adapteze la noul stil de management, sa lucreze intr-un ritm alert, pentru ca dupa inca 9 luni sa o ia de la capat. Cum sa nu dezvolti reflexul rezistentei la schimbare? In al doilea rand, oricui ii este simplu sa faca performanta cu oameni foarte bine platiti sau cu absolventi de super-scoli. Oricine poate sa antreneze Barcelona si sa castige. Provocarea e sa o faci cu Leicester City – sau cu Viitorul Constanta”, explica tanarul bancher.

    Să vezi ce scule de la Spiru Haret o să vină în Guvern…

    • Radu says:

      Wow, e impresionant efortul, poate chiar cunosti domeniul. Ramanem pe Ministerul Muncii si continuam discutia. Cred ca merita. Nu stiu cine e ministrul si care ii sunt secretarii de stat, dar merita sapat.

      Eu cred ca ma bag sa sap la Invatamant si Cercetare, poate maine sau poimaine, tb sa scap de un deadline noaptea asta 🙂

      Am toata increderea in cei care s-au scolit pe bune si vor sa ajute Romania. De asta am si zis ca imi place CV-ul Anei Birchall. De ce pana mea nu o fi luand si Romania obiceiul altor tari sa-si faca o armata de functionari la stat pe criterii de competenta si nu de apartenenta la partid nu stiu. Dictatura asta a nulitatilor si impostorilor e mai paguboasa si decat dictatura in-justitiei.

      • stamatescu says:

        Mie mi se pare ca tocmai dictatura in-justitiei este cea care ingaduie sa se intample dictatura asta a nulitatilor si impostorilor. Este cadrul care o face posibila. Desi nu-i mai putin adevarat ca armata nulitatilor si impostorilor face tot cei posibil sa pastreze cadrul respectiv. Chestie de instinct de conservare.

    • Radu says:

      d’artagnan, cred ca sunt in moderare.

  10. d'Artagnan says:

    Ministerul Muncii
    Lia Olguţa Vasilescu, fosta eleva a lui Corneliu Vadim Tudor…. o vuvuzea…

    • stamatescu says:

      Desigur ca se vor gasi “unii” care sa afirme ca nu este evident ca Olguţa-i vuvuzea. S-ar putea chiar sa solicite imperativ, festiv si intempestiv demonstratii. Cea mai la indemana demonstratie ramane reducerea la absurd. Confuzia valorilor provine si din faptul ca nimic “nu mai e evident” si ca totul trebuie demonstrat de la zero. Nu mai poti afirma ca Mircea Badea e lichea decat daca demonstrezi… incepand prin a demonstra ca 2 + 2 = 4, ca Daniel Ciolos nu e lichea, nici Patapievici sau altul de care zic d-lor in schimb. Liber schimb. Avantaj ei.

  11. stamatescu says:

    Si putin gaz pe foc… daca o mai fi vreun foc in vatra de la han, pe sub cenusa imperiului… 🙂 Asadar:

    Doar un orb nu le vede. Pancartele de la mitingul de stransura al socialistilor organizat in fata Cotrocenilor. „Sa pleci din tara mea!”. „Neamt arogant! Afara din palat!”. „Pas cu pas, scapam de sas!”. „Jos cu sasul!” Pe marginea prapastiei, socialistii au dat drumul la gazul toxic al extremismului.

    si mai ales: Batranete idei crete.

  12. neamtu tiganu says:

    iata ca se confirma ca dobitocul de tovaras Stamatescu e tot una cu cretinul dl. Goe.
    Drept urmare va propun, dragi prieteni, sa-i uram traditionalul Sugi Pulla Goie!

    • stanatescu says:

      Vai! Secretul lul Polichnelle a ajuns iarasi in gura lui Rromica.

      Singurul lucru care se confirma d-le Neamtu Tziganu (daca mai era nevoie) este incapacitatea d-tale de a-ti depasi conditia precara… Esti induiosator in felul in care tii cu tot dinadinsul sa arati ca ai imbatranit degeaba. Chiar crezi ca era nevoie sa-ti etalezi suferinta si neputinta? De, mai Rromica… Daca-ti inchipui tu ca luandu-ti ca martori “dragii prieteni de suferinta” ai fi mai putin ridicol afla ca nu, nici vorba. Zbaterea ta de clovn decrepit ramane insa amuzanta, si aici ca si prin alte parti.

      • neamtu tiganu says:

        un mare filozof, nu-ti spun cine, zice ca-n fiecare dintre noi se ascund mai multe personalitati. Am crezut ca prin tov, Stamatescu, cretinul de dl. Goie vrea sa-si dezvaluie o alta fateta, poate chiar o fata umana, ca un cur, vorba lui Pata, altfel ce rost ar fi avut sa-si ia alt nick, doar sa dea pilde din comunisti?!
        Nu a reusit decit sa se transforme din cretin in dobitoc si sa merite cu prisosinta ceea ce-i place cel mai mult, sa suga Pulla!

        Boule, ar trebui sa-mi fi recunoscator, sunt singurul care te baga in zeama, da nu conta pe asta, ma plictisesti.

        • stamatescu says:

          @Neamtzu Tziganu – Fireste ca ma bagi in seama. Esti fortat. Nu ai incotro. Te asigur de sincera mea compasiune pentru suferinta produsa. Nu si pentru felul primitiv in care iti exprimi emotiile aferente acelei suferinte. Ceea ce se intampla este ridicol. Ai realizat ca ai ramas fara aer si fara argumente si-ti imaginezi ca solutia consta in a te preda ispitei de a folosi un limbaj obscen si violent. Altii fac asta ca sa-i intimideze si descurajeze pe interlocutori. Tu decazi de fiecare data in aceasta ipostaza pentru mult mai putin: asta-tie natura. Atata poti. Esti destul de viclean sa intuiesti ca nu poti face fata unei discutii logice, si atunci iti inchipui ca-l poti pedepsi astfel pe cel care se joaca cu “limitele tale intelectuale”. Asa speri tu. Reflex. Ce sa faci si tu? Mai ai multe sperante din astea?

          P.S. Ma bucur sa aud ca te plictisesc. Acuma ca am simplificat lucrurile, reducandu-te, ca personaj, la ceea ce esti si ca persoana (un sughitz reflex), sper ca nu-mi vei mai da ocazia sa te plictisesc iarasi, Adica ca te vei abtine sa mai vii pe aci cu firoscosenii tâmpite cu pretentii umoristice. Daca nu te poti abtine, fii barbat si asuma-ti riscul ca e posibil ca unele replici sa te lase iarasi fara aer si fara argumente.

          • neamtu tiganu says:

            Dupa cite stiu acest blog e un blog liber si fiecare se manifesta cum crede de cuviinta. Nu cred ca trebuie sa-ti cer tie permisunea de a veni sau nu pe aici, de altfel cred ca-n curind ma va bana domnu dartagnian, caruia nu stiu ce farmeci i-ai facut, da-ti sufla-n cur.
            Privind “logica” si “argumentele” folosite de tine e suficient sa te uiti in urma si sa observi ca nici macar nu ti se raspunde la idioatele tale interpelari, desigur cu exceptia mea, care ma amuz cu tine, inca un pic.
            Si ar mai fi ceva, limbajul meu “obscen si violent” e de citeva sute de ori mai binevoitor decit veninul pe care-l vomiti tu.
            Drept urmare, cine stie cunoaste, sugi Pulla!

            • stamatescu says:

              @Neamtu Tziganu – Imi pare rau ca resimti replicile mele ca pe un venin si ca singura solutie ca sa suporti veninul este sa-ti dai in petic ca o tzata, lasandu-ti la vedere fata de marlan absolut. Asta e. Atat poti, Logica si argumentele sunt exact cele care te faca sa nu ai alta replica decat obscenitatile si violennta de limbaj. Faptul ca “nu-mi raspunde nimeni” este nerelevant in contextul discutiei, mai ales ca n-am intrebat nimic. Am explicitat in cuvinte normale de ce anume, anumite comentarii postate de trepadusi ca tine, sunt aberatii ambalate in pseudo-logica. Cine, ce sa “raspunda” acestor replici? Ce-ar mai fi de zis?

              Nu prietene, nu ti-am interzis sa fii liber. Nici macar sa fii papagal si prost crescut nu ti-as interzice. N-am facut decat sa-ti sporesc libertatea oferindu-ti detalii care sa te ajute sa anticipezi la ce trebuie sa te astepti cand iti dai in petic. Am si eu libertatea mea. Si nu te mai iluziona ca “solutiile” pe care le folosesti tu din limba te pot ajuta cu ceva. Parerea mea este ca tu te-ai potrivi mult mai bine pe Certocratia ajunsa in cele din urma la nivelul tau intelectual si de educatie. Ai fi numai pe post de Antonesei.

  13. stanatescu says:

    Cred ca am in mesaj ratacit prin spam!

  14. Radu says:

    Hotii si bozonii

    Azi mi-a venit sa ma uit (din nou) pe o carte faina a lui Feynman, o carte care precum vinul, cu cat se invecheste cu atat devine mai buna (ca inteleg si eu mai mult din ea).

    Sa va descriu in doua cuvinte un experiment imaginar, dar care spune totul despre fotoni (o specie de bozoni, a nu se confunda cu bizoni). Sa zicem ca in centrul unei sfere se gaseste un atom excitat care poate oricand sa se dezexcite emitand un foton. Sa zicem de asemeni ca pe marginea sferei sunt detectoare care detecteaza … fotonul. Experimentul consista in a crea atomul excitat la momentul t=0 si a masura pe urma probabilitatea de a detecta fotonul un timp t foarte scurt dupa aceea. Sa zicem ca probabilitatea asta e p.

    Bun, acuma repetam experienta, dar inainte de a excita atomul facem sa intre in sfera un foton identic cu cel care va aparea prin dezexctarea atomului. Si iarasi masuram probabilitatea, dar de data asta de a detecta doi fotoni (cel initial si cel format prin dezexcitare). Ce credeti ca gasim ? Ca probabilitatea s-a dublat. Atomul da drumul la foton (sa zicem ca-l avea in stare virtuala) de doua ori mai repede doar pentru ca un alt foton identic e prezent. Si daca erau doi fotoni prezenti la t<0 atunci probabilitatea se tripleaza, etc. Nu intru in detalii, dar bozonii se comporta in felul asta ciudat, daca unul este intr-o stare, al doilea se inghesuie alaturi de primul in aceeasi stare de doua ori mai tare decat daca nu era deja un bozon prezent. Si asa mai departe.

    Si oamenii se comporta cateodata ca niste bozoni. Cand se iau unii dupa altii. Hotii spre exemplu au comportamentul asta. Echivalentul comportamentului cantitativ ar fi ca, daca sa zicem un om normal devine hot cu o probabilitate de 1 la mie de unul singur (breaking bad), atunci devine hot cu o probabilitate de doi la mie cand stie ca mai e un hot (nepedepsit) alaturi de el, trei la mie daca cunoaste doi hoti nepedepsiti, etc).

    Ce se intampla cand ai multi hoti la un loc ? Bose si Einstein au aratat cu un secol in urma ca in lumea bozonilor la un moment dat are loc o transformare de faza, probabilitatea devine atat de mare incat toate particulele prezente intra in aceeasi stare si formeaza o noua stare a materiei, un condensat Bose-Einstein. Dupa aproape 100 ani astfel de forme ciudate au fost realizate in laborator si s-a dat si un Nobel pentru asta. Interesant ca metafora pentru hoti e cunoscuta de cand lumea si pamantul. Hotul la hot trage si cand se aduna laolalta si condenseaza rezulta ce ? Aveti trei incercari: incepe cu P si se termina cu D !

    • stamatescu says:

      Probabil ati vrut sa ziceti ca incepe cu P si Se termina cu D ! 🙂
      Ghici ciuperca ce-i!

      Desigur ca termodinamica si mecanica cuantica, impreuna cu teoria sistemelor pot avea mare aplicare in modelarea sociala in general si in explicitarea fenomenului de copruptie endemica in particular. Totusi nici antropologia nu trebuie neglijata in aceasta abordare trans-si-inter-disciplinara. Se parea ca numarul coruptilor sporeste atunci cand pentru a obtiine prosperitatea personala este mai confortabil sa fi corupt decat sa fii cinstit. Adica ca ORI pedepsele pe care le risti sunt prea mici ORI sansele de a te descurca rezonabil pe cai oneste sunt prea mici. Cand e si una si alta inseamna c-am ajuns in Romania.

      • neamtu tiganu says:

        O logica impecabila, made in dl.Goie, cu argumente imbatabile, inteligente care reduc la tacere orice adversar. A se observa limbajul politicos, plin de finete.
        ******************
        Ei, madam Observataor, uite asa se repliaza jigodiile, prin nebagare de seama, prin apel la democratie si toleranta, livrand insidios false probleme, deturnand atentia, divagand. Cam asa ca d-voastra.
        *******************
        Mult sitimata si hulita doaamna, felul in care refuzati d-voastra sa intelegeti normalitatea, relativizand abuziv, denota reflexe bolsevice. Poate nu va dati seama. Mai mult ca sigur ca practicati aceasta schingiuire a logicii in mod involuntar, reflex, bazandu-va pe instinctul activistului.
        *******************************
        Foarte interesanta schimbare in “echipa jivinelor pseudo-emancipate”. A iesit d-na Observator (care practica in gol pseudo-logica) ca fiind prea moale si a fost introdus veteranul Neamtu Tziganul (o epava irecuperabila) care practica pseudo-zeflemeaua cu zâmbre.
        **************************
        Patrascanu zicea ca inainte de a fi comunist e roman
        *************************
        stamatescu says:
        February 9, 2017 at 11:25 pm
        Da, dar uite ca dupa Ciordache a venit Ana lui Birchall. Ministerul de Justitie a ajuns galeria pe la care se preumbla nulitatiile. Cand nulitati, cand canalii.
        Reply
        • Radu says:
        February 10, 2017 at 5:32 am
        Si de ce Ana Birchall e o nulitate ?
        Reply
        o stamatescu says:
        February 10, 2017 at 5:38 pm
        Pai eu stiu? De ce ma intrebati pe mine? Probabil e asa, pentru ca n-are-ncotro?
        ****************
        si ca sa fie meciu’ complet crainicul tzopescu (aka Radu, cel frumos, de al Afumati), faulteaza publicul, logica si evidentele

        P.S Si totusi Goie suge Pulla!

        • stamatescu says:

          @Neamtzu Tziganu – Nu inteleg ce urmaresti. Sa-mi storci lacrimi? Sa-mi starnesti mila? Deocamdata imi starnesti doar hazul din felul in care amesteci lucrurile, incercand sa-ti justifici comportamentul. Ti-ai gasit scuza. Asadar mârlanul din tine are voie sa se manifeste plenar (si sa fie ceea ce este) intrucat prin felul sau de a fi este o pedeapsa pentru “demonul” Stamatescu. Deci nu tu ai inceput. Pana sa-ti dau eu prilejul tu ai fost baiat bun, frumos, elegant, bine-crescut. Ma asa o fi. Da’ mi se pare totusi ca te framanta cam prea tare problema. Ceea ce denota. (…)

          Mai prietene, poate ca unele dintre “accentele” pe care le-am utilizat nu-si aveau locul si puteau fi inlocuite cu sinonime mai blajine. Dar atunci ce motiv ai mai fi avut sa eviti diversionist chiar continutul vorbelor? Pana acum te-ai eschivat raspunzand cu “injurii”, iar acum cu “pretexte”. Doamna Obervator chiar fractura logica si bunul-simt. iar despre celelalte “acuzatii” ce sa zic? Tu vorbesti serios? Pe aia cu Patrascanu am impresia ca ti-am explicat-o destul de pe inteles. Nu inteleg de ce o consideri tu un afront personal. Ar fi trebuit sa-ti fie limpde de la bun inceput ca a fost mentionat ca exemplu notoriu, istoric, in care se face vizibil ierarhizarea “calitatilor” pe care le detine in ins la un moment dat. De unde ai dedus tu admiratia pentru Patrscanu si de unde ai scos din asta afront personal pentru intelectul tau ramane un mister. Ministerul de Justitie chiar a avut parte de nulitati si canalii. Nu vad ce ai de comentat… Dar in sfarsit… ce-ti pasa? Te chinui sa adunci citate din “Stamatescu”, ca sa ilustrezi ce? C-ai fi nobil? Gingas? Onest? Viictima? Ca nu ma port cu tine dupa cum ai merita? Haide mai prietene, fi rezonabil macar cu tine insuti.

          P.S. Si inca ceva. Atunci cand te comporti asa cum te comporti tu, nu cred ca este cazul sa fixezi tot tu limitele in care ar trebui sa ti se raspunda, sa fi tot tu arbitrul elegantei si sa te plangi de rele tratamente. Aduce a schelalaiala. Daca pot sa zic asa. Fii si tu ori, ori, daca altceva (tot) nu-ti e la indemana dar vrei musai sa fii si tu ceva (pe aci). Iti promit ca te pot trata asa cum meriti indiferent de cum te vei comporta, in asa fel incat sa te emotionezi. Ca si acuma. Ca de emotiv esti emotiv. Asta e cusurul tau.

          • neamtu tiganu says:

            Tov Stamatescu, fii atent ca vreau sa spun ceva important..
            de citva timp scriu o carte, o carte f. misto, am si editor, am de toate, de fapt e deja gata, incerc s-o mai pieptan, dar… sunt constient ca talentul meu de scriitor e limitat. Am si circumstante atenunate ca lb. germana care-mi haladuie prin cap imi frineaza si putinele inspiratii literare. Trebuie sa recunosc ca tu, desi esti un idiot, totusi ai o oarecare usurinta in exprimare, fapt pt. care te invidiez, desi iti folosesti aceasta usurinta in slujba cacatului, deoarece esti dobitoc, pardon idiot.
            Iti propun sa colaboram la cartea mea, iti trimit textul brut, ingineresc si tu-l perii cit de cit.

            Uite un exemplu din introducere:

            Sfârlează cu fofează
            Așa cum orice poveste începe cu „A fost odată că nicio-dată“ și orice carte de aviație, care se respectă, începe cu, „zborul, visul de milenii al omenirii“, „Icarus”, sau „pasărea de oțel“, sau cel puțin cu „sfârlează cu fofea-ză“, cartea copilăriei noastre. (N.A mă amuz la gândul că aceasta carte ar putea fi cândva tradusă în alte limbi, oare cum s-ar traduce sfârlează cu fofează?). Am trăit și timpuri în care o carte de aviație începea la modul „avi-onul e o invenție a omului sovietic“, urmând o listă cu realizările acestui om.
            Sunt mândru că nu numai omul sovietic a contribuit la inventarea „păsării de oțel”, ci au mai fost și mulți năs-cuți pe plaiuri mioritice care au mai dat un imbold, cât de cât, acestei dezvoltări. Pregătindu-mă a scrie această carte, m-am documentat bineînțeles, în definitiv, cărțile din cărți se scriu, nu(?) și deși istoria aviației române nu-mi era străină, totuși am rămas uimit citind „Românian Aeronautical Constructions 1905-1974”, o carte excelen-tă scrisă de Ion Gudju, Gheorghe Iacobescu și Ovidiu Ionescu, și văzând mulțimea aparatelor de zbor dezvolta-te în România, mai ales între cele două războaie.

            • stamatescu says:

              Da’ cu Tudoran ai incercat sa co-labrezi? Are timp berechet. De scriitorul Padina ce zici? Ar putea iesi o co-productie fenomenala cu un titlu de vis: Zbor deasupra planetei ou cu cuci. Iti e dator. Poate ca ar trebui sa-l co-optezi si pe Rromica Lungu… sau pe Virgil Stanciu… In sfarsit. Tu trimite-mi cartea si in functie de potential, cine stie…

    • neamtu tiganu says:

      Raduuu..
      “Hotul la hot trage si cand se aduna laolalta” si as adauga “hotul striga hotii..”
      Duminica am fost la o piata, un fel de talcioc, sa iau bulbi de flori pt. gradina. Am vorbit romaneste si m-a agatat unu, pe romaneste, arata destul de spalatel, cu frunte-nalta, semana un pic cu dartagnian, mi-a oferi sa cumpar un smartfon, l-am intrebat de unde il are, cica e al lui, e ing. mecanic si firma la care lucra a dat faliment si e nevoit sa-l vinda. L-am intrebat care e formula lui Navier, m-a injurat si a plecat! Nefasta s-a suparat pe mine, cica l-am jignit, zice ca daca scotea un cutit.

      • Nando says:

        Tu esti om serios? Am inteles ca erai la piata de flori, nu la sesiunea de examene din anul I ori II. Formula lui Navier se preda prin anul I de facultate, sau/si anul 2(depinde de profil), ceea ce se cam uita cand ajungi la licenta, nemai vorbind ca dupa vreo 20 de ani de inginerie, daca n-ai lucrat in proiectare, s-o uiti cu totul, vorba lui A.E. Poe:
        “Într-un miez de noapte crîncen, pe cînd – ostenit şi lînced –
        Meditam peste vechi tomuri – o, uitat e tîlcul lor! – …..”

        Cred ca era mai bine sa-l intrebi, de exemplu, despre cum poti scoate oul fiert dintr-o sticla fara a sparge sticla sau a te folosi de vreo ustensila din bucatarie. Asta l-ar fi obligat sa faca apel la gandirea inginereasca, si nu neaparat la memorie…..
        Concluzia ta in urma acelei experiente s-ar putea sa fie eronata….

        P.S. Cand va fi gata cartea? Vreau sa-mi fac timp s-o citesc

    • neamtu tiganu says:

      Porthos, citeste mai atent, chestia e corecta.. mie mi se pare chiar ieftina, unde mai pui ca se fabrica cite ceva in Ro, fara misto. Hotnews manipuleaza. E o chestie pozitiva dupa parerea mea.

  15. neamtu tiganu says:

    stamatescu, uite inca un pasaj care nu-mi iese, ce zici?
    ******************
    Să vedem însă ce-înseamnă supersonic?
    Să începem cu putină fizică, nu trebuie sa ne speriem, e ceva extrem de simplu. Noi suntem înconjurați de aer, și e bine că e așa, putem respira, ne puteam da aere, putem flutura drapele in vint. In momentul in care ne mișcăm, vorbim, producem o perturbație in aer, perturbație care se propagă in spațiu. Acestea sunt unde. E ca atunci când aruncăm o piatră in apă și vedem cum se propaga perturbația provocata. Ce se-întâmpla însă atunci când cel ce produce perturbația se mișcă și el într-o anumit direcție? Atunci acela urmărește propagarea undelor și la viteza f. mare poate chiar s-o ia înaintea lor.

    Figură 1 Propagarea undelor
    După cum se vede in figură, cândva, la viteza mare undele se propagă mai încet decât zboară obiectul care le provoacă și deci acestea se-înghesuie unele in altele. Niște oameni de știință, mai poeți, mai ales ca s-a crezut, cândva ca aceasta ar fi o limită care nu ar putea fi depășită, au numit acest fenomen zidul sonic, iar alții mai hâtrii au zis ca vacarmul produs de acest zid este căderea cărămizilor la spargerea acestui zid. Cea mai simplă metodă de produs boom sonic o folosesc călusarii, pur si simplu pocnesc din bici, virful biciului depaseste viteza sunetului si se produce spargerea.
    Viteza sunetului nu este o constanta, aceasta variază foarte tare funcție de mediul in care se propagă. Depinde atât de proprietățile elastice ale mediului cit și de densitatea acestuia. De exemplu in medii solide, fier, are o viteza foarte mare 5179 m/s, in timp ce in apă atinge 1464, iar in aer de abia 340,3 (la 15°C). Ne amintim de filmele cu cowboy, când aceștia puneau urechea pe șină pentru a afla când vine trenul pe care urmau să-l prade, cunoscând fizica undelor știau că prin șină află mult mai repede decât ar afla ascultând vintul. Pe noi ne interesează însă doar viteza sunetului in aer.
    a=√(k∙p/ρ)
    unde:
    a=viteza sunetului
    k=constantă a mediului
    p=presiune
    ρ=densitate
    dar, știm ca, din legea gazelor ideale:
    R=p/(ρ∙T)
    Unde
    R=constanta
    T=temperatura
    Deci daca înlocuim p/ρ prin R∙T ajungem la:
    a=√(K∙T)

    unde K=k∙R
    Deci, se vede că viteza sunetului in aer depinde exclusiv de temperatură, deci nu depinde de presiune, așa cum s-ar crede la prima vedere când se spune că la înălțime mare aceasta e mai scăzută. In acest context e un pic incorect să asociem viteza sunetului cu înălțimea, așa cum se obișnuiește de multe ori. Desigur există o corelație intre înălțime și viteza sunetului dar aceasta e datorată variației temperaturii și nu a presiunii. Când presiunea este zero, adică ne aflam in Vacuum și viteza sunetului e zero nefiind particule prin care sa se propage undele acustice. Cu alte cuvinte când vorbim de avioane trebuie să vedem ce temperatură e in jurul nostru, deoarece iarna se poate ajunge chiar la înălțime mică la temperaturi de sub -40°C, ceea ce poate produce fenomene supărătoare de zbor in transonic, viteza sunetului scăzând dramatic și deci viteză mare fată de sol poate deveni transonică. (Nota: vom reveni la acest aspect).

    • stamatescu says:

      Aoleu, deci tu chiar scrii o carte! Si cui se adreseaza? Care este publicul tinta?

      • neamtu tiganu says:

        Public tinta? N-am asa ceva, ca doar nu vreau sa-mpusc pa nimeni :). Cum era in armata tinta piept nr. 3.

        Catastrofa zidului sonic nu ar fi completă dacă nu ar fi însoțită și de o încălzire masivă. Nu de puține ori se spu-ne că avionul, atunci când zboară la mare viteza, s-ar încălzi din cauza frecării cu aerul. Si aici e un sâmbure de adevăr care a născut o legendă. E adevărat, in anumite zone ale structurii se întâlnesc temperaturi de pina la 130°C, fapt ce provoacă a dilatare (lungire) a avionului, la Concorde intre 140 și 300mm.
        (Nota: si aceasta valoare, intilnita des in literatu-ra, trebuie pusă sub semnul intrebarii, dupa soco-telile mele e vorba de 15 mm si nu de 140. Soco-teala e simpla, lungimea Concorde e de 62 m, co-eficientul de dilatare Alu e de 23*10-6 , diferenta de temperatură de 110°C. E adevărat la aceasta dilatare termica se mai adaugă si alungirea cauza-tă de diferenta de presiune din interior fată de ex-terior, am putea-o calcula si pe aceasta, dar ne e lene. A fost doar o lene trecătoare, hai totusi să socotim, modulul de elasticitate Alu e de 70000 N/mm², presupunind ca efortul unitar ar fi de 50 N/mm², ceea ce ar fi enorm, ajungem la o alungi-re de ca. 45 mm, adunind cu cea de la dilatare termică, vom avea un total maxim de ca. 60 mm)
        Această încălzire masivă trebuie luată in considerare, mai ales că proprietățile mecanice ale unor aliaje obisnu-ite de aluminium se deteriorează masiv cu cresterea temperaturii. Soluția e folosirea altor materiale, in speci-al Titan, un material minunat dar f. scump, sau, mai nou, materiale compozite. La Concorde s-a dezvoltat un aliaj de aluminium special care rezistă la temperatură ridica-ta. In aviația militară problema nu e prea acută deoarece durata de zbor supersonic e limitată, comparând cu Con-corde care putea zbura ore in sir in acest regim. Deși cauzele încălzirii nu contează prea mult, noi, ca oameni de stiinta seriosi, trebuie să spunem că încălzirea e cau-zată, in principal, de comprimarea aerului in zona zidu-lui sonic, și nu de mitul frecării cu aerul, care practic poate fi neglijat. Că prin comprimare se încălzește aerul observăm cu toții atunci când umflăm pneurile la bici-cletă.
        Frecarea cu aerul provoacă alt fenomen și anume încăr-carea electrostatică a structurii, nu numai in supersonic ci si la viteze mici. Această încărcare poate fi foarte pe-riculoasă, de aceea nu se recomandă atingerea avionului care tocmai a aterizat, fiind pericol de electrocutare. Uneori se întâmplă acest fenomen chiar și la automobile. O măsură absolut necesară e punerea la masă a tuturor componentelor, respectiv conectarea electrică. Uneori se montează fire suplimentare intre componente pentru a realiza acest lucru. Neglijarea acestui aspect poate pro-voca mari necazuri deoarece intre piese se pot produce scântei care pot provoca incendiu. Mai ales la alimenta-rea cu combustibil trebuie avut grijă ca mai intii avionul să fie descărcat electrostatic. Pentru descărcarea in aer se montează pe bordul de fugă al aripii și a ampenajelor niște firicele, așa numitele electrostatic discharger.
        Proiectarea avionului supersonic
        Desigur IAR 93, 99 a fost o școală bună, am învățat cum se proiectează un avion dar acum ne confruntăm cu pro-bleme și mai grele.
        S-o luam sistematic. Știm că zborul transonic e cumva problematic. Desigur, ar fi bine daca am reuși să trecem rapid prin acest domeniu și să ajungem să ne lăfăim in supersonic. Prima măsură ar putea fi ca aparitia trasnso-niculii a apară la o viteză cit mai mare, deci avem nevoie de sectiuni si suprafete cit mai subtiri, cu inclinari cit mai dulci. In al doilea rind, fireste, accelerarea rapida multumita unui motor puternic, respectiv a unui raport mare tractiune-greutate, eventual cu folosirea fortajului ar miscora efectele turbulentelor transonice. Daca tot suntem aici trebuie să evidențiem faptul nu toate super-sonicele au nevoie de fortaj pentru intrare in supersonic, există și categoria de avioane supercruise, avioane mili-tare care pot ajunge la viteză supersonică și fără să cu-pleze postcombustia. Sunt relativ puține avioane din această categorie, exemplu Eurofighter și F-22 Raptor.
        In principiu procesul de proiectare e același cu cel al unui avion subsonic, micile diferențe referindu-se la par-ticularitățile zborului supersonic. In primul rând trebuie încercat să se realizeze o secțiune traversală a avionului cit mai mică.
        Aripa devine extrem de subțire, o grosime relativa de 4%, de exemplu, e oarecum normală. Ne amintim ca IAR 99 avea, la incastrare, o grosime imensa de 14%. Ca întotdeauna avem și reversul medaliei, o grosime relativă mică înseamnă greutate mare a aripii, și mai ales un vo-lum mic disponibil pentru rezervoare de combustibil.
        ++++++++++++++
        Am peste 400 de pagini, ca sunt harnic!

        • stamatescu says:

          peste 400 de pagini fara public tinta nu suna prea bine… dar intentia n-are cum sa fie rea. Asadar public tinta 7 miliarde de cetateni planetari.

          Probabil ar trebui sa fii pregatit moral sa rescrii textul de 5-6 ori pentru a-l condensa la nu mai mult de 150-200 de pagini, iar publicul tinta ar trebui inghesuit in limita a 7-8000 de cititori. Pentru a trece de la 7 miliarde la 7 mii ai ceva de muncit. Parerea mea este ca daca ai reusi sa-ti faci cat de cat o idee despre cui se adreseaza cartea si sa identifici un profil al acelui cititor, ti-ar fi mai usor sa scrii. Avandu-l in minte pe acel cititor pe care trebuie sa-l faci sa se indragosteasca de ingineria aviatica, gandurile ti s-ar canaliza, incet, incet, catre o poveste potrivita, pe intelesul lui. Presupun ca in cartea ta este vorba nu atat despre avioane cat despre tine insuti prin prisma preocuparii tale de baza, ingineria aviatica. Si mai presupun ca vrei sa-ti explici tie cu martori (lumea intreaga) de ce te-ai indragostit de trreaba asta, ce rost a avut sa faci meseria asta, adica sa afli ce rost a avut viata ta. Daca nu-ti alegi martorii potriviti, poti foarte usor sa afli ca n-a avut niciun rost, iar daca ii gasesti pe cei potriviti,,, probabil ca vei gasi niste rosturi, ba chiar le-ai putea spori.

          • neamtu tiganu says:

            un baiat simpatic mi-a spus..
            **********
            E vârsta amintirilor, fratele meu oacheș, d’aia n-ai cum ii pune frână. E bine să ți le scrii, din măcar do-uă motive: întâi, că-ti amintești o groază de-întâmplări pe care credeai că le uitaseși. Numai să dai cep și vin alea șuvoi; apoi, ai să ai niște surprize ca lumea când ai sa-înțelegi altfel – poate că abia de data asta, cu adevărat – ce ti s-a-întâmplat și de ce, în anumite momente, împrejurări.

            Problema memorialisticii – în genere – e că-i desti-nată cititorului (sanchi – virtual!). Eu zic să nu-ți pui încă problema ce faci cu memoriile, odată scrise. E posibil să te simți așa de bine după, încât să-ți ajun-gă ideea că poate măcar copiii tăi le-or citi cândva. Dar dacă te-or bântui și alte gânduri – vorbim atunci, soluții sunt.

            Pin-atunci, însă – bagă! E de bine – terapie curată, parol!

            InimaRea
            **********************
            Un pilot mi-a scris…
            Vă spun sincer, fiindcă am zburat amândouă avioanele, și IAR-99, și L-39, nu se compară nici pe departe, “vesti-tul” L-39 era o cărămidă zburătoare, atât avea, un coc-kpit destul de frumos și destul de confortabil, în rest…, nimic deosebit. Nici motor, nici aerodinamică, nici per-formante, nici finețe în comenzi. IAR-ul 99 chiar a fost (si este) un avion foarte reușit, a rămas avionul meu de suflet.
            ***************
            Alti piloti spun
            „Avionul IAR-93 a fost un avion făcut pentru bărbați. […] Ca avion, mie mi-a făcut plăcere să zbor cu el”. Comandorul xxx „Ar fi fost, într-un cuvânt, măciuca noastră a romanilor, ce am folo-sit-o de-a lungul istoriei pentru a ne apăra de năvăli-tori”. Comandorul yyy mă unge pe suflet, „Ce-lula era foarte bine proiectată și construită”.

        • neamtu tiganu says:

          ooops, mi-a scapat o greseala grosolana la treaba cu Concorde, scuze.. dilatare e de 150mm nu de cinspe cum am socotit eu cind eram beat.

          • stanatescu says:

            Ei, daca ar fi numai asta… Este adevarat ca unul dintre efectele consumului de alcool este sporirea talentului literar, dar nu neaparat in cazul literaturii tehnice. Zic si eu… 🙂

            P.S. In limba româna termenul “transonic” (preluat din engleza tehnica) se scrie (culmea) cu doi “s”, adica asa: “transsonic”, in acord cu etimologia termenului. Nu-i mare lucru dar orisicat. Ceea ce vreau sa spun este ca dl. Neamtzu Tziganu, de profesie pensioner si critic literar (al operei inginerului D’Artagnan), odata ce a decis sa citeasca aici, la cenaclu, in public, fragmente din romanul vietii sale, at trebui sa fie pregatit moral sa suporte cu stoicism supliciul criticilor, en gross si en detail. Nu sunt sigur ca dl. Neamtzu Tziganu este constient pe deplin de acest aspect si de eventuala sa fragilitate emotionala fata cu critica incrucisata venita de la oricare dintre membri cenaclului.

            Alt exemplu pe baza unor esantioane esterase din textul original al d-lui Neamtzu Tziganu:

            esantion (a): Viteza sunetului nu este o constanta, aceasta variază foarte tare funcție de mediul in care se propagă. Depinde atât de proprietățile elastice ale mediului cit și de densitatea acestuia.

            esantion (b): …Deci, se vede că viteza sunetului in aer depinde exclusiv de temperatură, deci nu depinde de presiune, așa cum s-ar crede la prima vedere când se spune că la înălțime mare aceasta e mai scăzută. … Desigur există o corelație intre înălțime și viteza sunetului dar aceasta e datorată variației temperaturii și nu a presiunii.

            esantion (c): …Când presiunea este zero, adică ne aflam in Vacuum și viteza sunetului e zero.

            Din esantionul (c) se poate deduce ca viteza sunetului intr-un mediu gazos depinde totusi de presiune. Daca presiunea mediului scade la zero si viteza sunetului scade la zero. Presupun ca nu abrupt, dintr-odata, ci pe baza unei relatii functionale care descrie cum anume scade viteza in functie de presiune.

            De altfel si din esantionul (a) rezulta ceva asemanator. Ni se spune ca viteza depinde de densitatea materialului din care este constituit mediul de propagare. Dupa cate se (cam) stie densitatea aerului depinde de presiune. O presiune mai mare face o densitate mai mare si viceversa. Prin urmare, daca viteza depinde de densitate, atunci inseamna ca depinde de presiune. Poate ca ceva o fi gresit sau lipsa in rationamentul meu, care se bazeza exclusiv pe materialul clientului: enunturile livrate de romancierul-inginer Neamtzu Tziganu. Analiza logica a datelor cuprinse in acel fragment de roman denota, dupa parerea mea o inconsistenta, o nepotrivire, o contradictie, care-l poate nedumeri, intriga, enerva si/sau descuraja pe eventualul cititor.

            • neamtu tiganu says:

              Multumesc mult, si mie imi suna nasol, d-aia l-am pus in discutia oamenilor muncii. Si totusi nimic nu e incorect, exprimarea e prosteasca.

              La un anumit/acelasi material viteza depinde numai de temperatura, incl. in aer si nu de densitate…
              Cind insa comparam propagarea in diferite materiale atunci in materialele cu densitate mare viteza e cea mai mare.
              oops iar m-am incurcat… imi sta pe limba dar nu-mi vine.
              *******************************
              Dar ce zici de pasajul asta?
              Fiecare operă literară are nevoie de un personaj negativ, un bandit, spânul. în cazul nostru, fără îndoială, acesta e domnul colonel, mai târziu domnul ministru, cum îi plă-cea să i se spună. Îl voi descrie în culori sumbre. Pe per-soana fizică era ceea ce s-ar numi un bărbat prezentabil. Întotdeauna era spilcuit, îmbrăcat în costume bleumarin închis, cred că de comandă, am avut și eu odată, ca gine-re. Bineînțeles cravată, cămașă perfect albă și ochelari cu ramă de aur. De departe părea chiar inteligent. Avea un mers vioi, niciodată nu căra ceva, geanta sau acte, asta era sarcina șoferului care alerga gâfâind după el. Se spunea că ar fi în gratiile LUI și ale EI.
              Prima lui măsură a fost să schimbe denumirea de director în cea de director general, probabil visa la gradul de ge-neral, că orice colonel are în raniță vipușca de general. Din cât știu nu a reușit, în schimb domnu mxxxx, fostul lui subaltern, e general, poate pentru că nu avea raniță.

              Pasiunea dumnealui era organizarea, prin organizare înțelegând mutatul dintr-un birou în altul. Ajunsesem experți în demontarea și montarea planșetelor. Acestea sunt niște obiecte destul de grele, au și contragreutăți din role de fontă. Mutatul acestora înlocuia gimnastica în producție, care am văzut că o practică chinezii. Extrem de important era alinierea planșetelor, când făcea inspec-ție îmi aminteam de armată și controlul paturilor. Se amintea atunci bancul cu Ion și sacul de șoareci. Cică Ion căra în cârcă niște saci și la fiecare câțiva pași ii mu-ta pe celălalt umăr. Ce-ai mai Ion în sacul ăla de-l muți de colo-colo? șoareci, zise Ion, și de ce-i muți, păi dacă stau în liniște se organizează și rod sacul.
              Nu venea niciodată în inspecție inopinată, întotdeauna era anunțată din timp pentru a avea timp să ne pregătim. In asemenea cazuri pe planșete erau dispuse doar desene de ansamblu unde se putea vedea ceva impresionant. Un desen de colțar ar fi fost prea ieftin.
              Printre multele idei geniale a fost și instituirea unei coo-perative de desenat, adică desenatoarele nu mai erau împrăștiate prin diferite colective de proiectare, ci erau strânse într-o încăpere, într-o altă clădire, la care trebuia ajuns prin aer liber și pe zăpadă și pe ploaie, cu desenele în brațe. Se spunea că astfel ar fi fost mai uniform încăr-cate deoarece era o fluctuație de muncă, uneori unii aveau mai mult, alții mai puțin. Multe desenatoare aveau obiceiul să fie gravide și aveau și copii bolnăvicioși. Când aveai nevoie de tras în tuș, o persoană special des-tinată din colectivul de proiectare strângea desenele și mergea la o cameră unde dădea în primire desenele pe semnătură. După un timp ți se comunica dacă au fost gata, de regula însă nu erau gata și nici nu se comunica. Se poate imagina ce dezastru a urmat, nu se înțelegea nimic din desene, existau discuții interminabile, că dese-nele în creion au fost neclare, că nu fu tuș etc. După un timp s-a produs o nouă mutare și o parte din desenatoare au revenit în colectivele de proiectare, împreună cu plan-șetele și cu contragreutățile.
              Era delicios când ne spunea că mâncăm pâinea poporului degeaba, că ajunsesem să renunț la pâine, ne acuza că proiectăm din cataloage, adică introducem pe avion componente capitaliste. Produsele autohtone oricum nu aveau cataloage. Dădeam dovadă și de un lux exacerbat deoarece introdusesem antiskid la avion, dispozitiv care a avut multe probleme tehnice. Antiskid este de fapt ABS, sistemul care împiedică blocarea roților la frânare, astăzi se află pe orice mașina. Tribunalul militar, sabotaj erau și astea din preferatele lui. Analizele de producție erau coșmaruri, am văzut colonei în toată firea livizi când intrau la analize. Nu știu ce ar fi făcut acești bravi ofițeri la Rovine!
              Cred că se trăgea din romani deoarece avea urechile as-cuțite și se conducea după deviza „divide et impera”. Era maestru în a-i asmuți pe unii împotriva altora, la așa nu-mitele analize de producție fiecare îl acuza pe celălalt, documentația e proastă, nu se poate fabrică, să vină pro-iectantul să nituiască. Delegațiile se transformau în deta-șare, îmi amintesc cazul unui ofițer, șef de grupă de combustibil care l-a contrazis, a fost aspru pedepsit, de-tașat la sfârșitul lumii. Omul avea o soție bolnavă de care trebuia să se-îngrijească. De altfel ofițerii erau mai peri-clitați decât noi.
              In ceea ce mă privește nu eram șef mare și eram relativ rar invitat la asemenea întruniri, de câteva ori stăteam pe hol, fiecare director își aducea „locotenenții” ca în caz de ceva să-l hrănească cu informații. Dar într-o vară ca-niculara, eram deja acasă, primesc telefon de la secretară că domnul ministru, intre timp devenise ministru adjunct în ministerul construcții de mașini, are nevoie de mine și să vin urgent. Nu mai îmi amintesc exact de ce tocmai eu, cred că era perioada concediilor, eu dețineam funcția de șef proiect complex IAR 93 și pregătisem un material de prezentare, acolo sus, știți dumneavoastră. Locuiam în Balta Albă și mă deplasam cu bicicleta în Băneasa unde ne mutasem intre timp. Aveam o bicicletă de semicurse luată cu pile de la mama lui Cornel care era vânzătoare. Mulțumesc Cornel. Autobuzul 333 venea foarte greu, mai ales după-amiaza, mașină nu aveam, prima mașină mi-am luat-o în Germania, când eram tâmplar. Îmi iau schimburi, haina, cămașă, cravată și ajung pe bicicletă, ud de transpirație

  16. stanatescu says:

    Imi cer scuze muchetarilor, hangiilor si musteriilor pentru offtopia si distopia generate de comentarea fragmentelor de roman autobigrafic al cetateanului german de etnie conlocuitoare. Cand s-or incinge discutii on topic promit sa nu mai fac.

  17. pierre says:

    Mai avem putin si deschidem la Han un cenaclu literar…ma rog, zic si eu literar, ca ce ni se citeste zilele astea din cartea inteleg inca nescrisa a “cetateanului german de etnie conlocuitoare” (vorba distinsului critic ad hoc Stamatescu) nu este clar carui gen apartine, memorialistica, bildungsroman, soap opera, ceva din seria de articole “minitehnicus” sau ceva proza proletcultista de tipul “asa s-a calit otelul”. In fine, nu c-ar conta prea mult, cel putin pentru unii dintre noi. Interesanta insa metamorfoza dlui tigan, dupa ce-a umblat o saptamana pe la Han numai cu o pwula in gura, acum recita proza cu avioane…cred ca omul vrea sa ne spuna ca in fondul lui interior nu-i asa respingator precum adesea pare…asta daca mai intereseaza pe cineva de pe aici.
    Oricum, il rog pe dl tigan sa mai recite si daca are chef si timp, pe dl Stamatescu sa mai critice…e mai atractiv. De regula citesti cartea si dupa aceea citesti critica…acum paradoxal n-am nici cea mai mica chemare sa citesc cartea, dar as citi critica. Interesant…adica e ca si cum as fi citit cartea ? Poate fi o critica mult mai interesanta decat obiectul criticii ? Iar daca da, critica ridica sau din contra, face praf obiectul criticii ? Bine, parerea mea este ca dl Stamatescu se va plictisi curand de avioanele dlui tigan.

    • neamtu tiganu says:

      draga Petrre, daca ti-ai dorit sa ma ranesti, ai reusit, postarea asta a ta ma doare, avem si noi scriitorii un suflet, noi lacatusii sufletelor..
      Unoeri e mai usor sa critici decit sa creezi..

      Oricum iti multumesc pt. parerea ta sincera.

      • neamtu tiganu says:

        mi-a venit o idee geniala, voi baga si critica in carte.. merci Petrre.
        Daca vreti mai bag cite ceva, daca nu, nu! Pina acum am bagat chestii de care nu eram sigur si de care eram nemultumit… mai am si altele care-mi plac chiar si mie.

      • pierre says:

        Urmeaza-ti sufletul, tigane, scrie cartea, iti doresc sa termini ce-ai inceput.

  18. neamtu tiganu says:

    coplesit de lipsa de interes, mai bag un fragment,. de fapt doua.. din pacate nu ies pozele
    *******************************************
    Cum se proiecetaza un avion?
    Prima linie care se trage e de fapt un punct, de fapt două puncte, sunt ochiul(ii) piloților. La 99 erau doi. Din ochiul pilotului se trag niște linii orizontale și mai apoi una inclinată cu 13°, pilotul trebuie și el să vadă ceva și la fel și al doilea pilot, peste capul primului. Asta, la 99, a fost foarte simplu, a fost pur și simplu preluat aranja-mentul cabinei de la 93 dublă. La un avion de școală e foarte important ca pilotul al doilea, instructorul, să aibă o vizibilitate corespunzătoare, în cazul în care primul pilot, elevul, se bâlbâie. Cât de importantă e vizibilitatea piloților, mai ales la aterizare, o arată Concorde la care a fost nevoie de o complicație mecanică, bracarea botului avionului, soluție care costă nu numai bani ci și greutate.

    Figura 3 Concorde cu botul bracat

    Figura 4 poziționarea piloților la Tornado
    La Tornado însă, cel de al doilea membru al echipajului nu are vizibilitate prea mare, de altfel acesta nu are func-ția de pilot, ci doar de ofițer de înarmare și deci nu trebu-ie să vadă prea multe.

    Figura 5 Promavia Jet Squalus
    Există și avioane cu piloți côte à côte, vezi sus, elevul și pilotul fiind alături, ideal pentru un avion școală, instruc-torul putând să-i dea peste mână elevului, dezavantajul fiind însă o mărire a secțiunii avionului și creșterea dra-matică a rezistenței la înaintare precum și complicațiile secvențelor catapultării. Cu tehnica de azi vizibilitatea piloților se poate îmbunătăți substanțial prin folosirea camerelor, mai ales ale celor cu infraroșii care oferă po-sibilitatea orientării chiar si noapte sau când vizibilitatea e redusă. Un asemenea sistem e instalat pe casca piloților celui mai modern avion de luptă actual, F 35.
    Având cabina și instalarea motorului terminate se poate trece la listarea componentele necesare avionului, siste-me de combustibil, tren, electric, electronic, hidraulic, climatizare, armament, motor și se încearcă să se esti-meze, sau mai bine dacă se cunoaște exact, greutățile reale. E o operație esențială, cu cât e mai precis și mai detaliat acest tabel cu atât etapele următoare sunt mai ușoare. Se încearcă deci să se poziționeze aceste compo-nente în fuzelaj și se încearcă să se calculeze în perma-nență centrul de greutate. Și aici am avut avantajul expe-rienței de la 93, de la care s-au preluat multe componen-te și mai ales instalarea motorului.
    Într-o discuție cu cineva pe un forum s-a spus că un ing. de aviație trebuie să aibă talent la desen, desigur nu stri-că, orice talent e bun, dar nu e neapărat necesar, totul e matematică și logică, cum vom vedea în cele ce urmea-ză.
    Aripa
    După ce s-a trasat cât de cât fuzelajul vine rândul aripii, și pentru asta există tot felul de formule, mai mult sau mai puțin empirice, adunate din experiență. Aripa se desenează complet separat.
    Parametrii aripii:
    • Suprafața
    • Profilul aripii
    • Raportul de trapezoidalitate
    • Coarda la incastrare
    • Coarda la extremitate
    • Coarda medie aerodinamica (CMA)
    • Alungirea aripii
    • Poziția relativă de fuzelaj, jos, sus, mijloc
    • Poziția pe orizontala
    • Torsiunea aripii
    • Anvergura
    • Unghiul de săgeat ă
    • Unghiul diedru
    • Calarea (unghiul de incidență)
    • Elementele de sustentație
    Desigur între anumiți parametrii sunt legături geometri-ce, de exemplu între corzi, raport de trapezoidalitate, alungire, anvergură etc.
    Suprafața se estimează, în prima fază, studiind avioane-le de aceeași categorie. O încărcare alară mare, de peste 300 kg/m² înseamnă o viteză minimă mare, deci avionul ar veni la aterizare cu viteză foarte mare și invers, o în-cărcare alară mică înseamnă viteze mici.
    Profilul aripii depinde de obicei de viteză, la 99 fiind un avion relativ rapid, subsonic, s-a ales un profil simetric din seria NACA 6xxx, cu o grosime relativă, la incastra-re, de 14%. o grosime relativ mare, există avioane super-sonice cu o grosime relativă de 4%, dar era nevoie de spațiu pentru a putea escamota trenul.

  19. neamtu tiganu says:

    Harry Hillaker era unul dintre cei mai importanți oameni din industria militara de la sfârșitul anu-lui 1962. Lucra pentru General Dynamics și era șef de proiect F-111, avionul ce urma, după cum hotărâse Robert McNamara (secretarul USA cu apărarea în intervalul 1961-1968), să devină un avion universal cu care să se doteze atât Forțele Aeriene precum și Marina USA. Acest avion uni-versal exemplifica, în teorie, eficiența economică atât de îndrăgită de McNamara. Era prezentat cu pompă drept avionul care va fi capabil să înde-plinească o (mult prea) largă paletă de misiuni: luptă aer-aer, luptă aer-sol, suport aerian, atac nuclear. Ar fi fost capabil de orice cu excepția prăfuirii câmpului cu insecticide.
    Un aparat de luptă zburător implică o anume combinație de avion, motoare și avionics. Atunci când concep un nou avion, proiectanții prudenți introduc ultimele izbânzi ale tehnologiei avansate în doar una din cele trei categorii. F-111 era însă minunea tehnologiilor de avangardă și urma să beneficieze de două inovații îndrăznețe; ambele urmau să creeze probleme enorme.
    F-111 era primul avion de vânătoare care urma să fie echipat cu un motor turbofan dotat cu post-combustie. Până atunci avioanele de vânătoare erau dotate cu motoare turboreactoare clasice, simplu flux. Diferența esențială e că, în timp ce la turboreactoare tot aerul ce intră prin dispozitivul de admisie trece în întregime prin miezul (camera de ardere) motorului, la turbofan o parte din ae-rul admis în motor trece, după primele trepte de compresor (fan-ul), pe o canalizație ce îmbracă, ocolind restul motorului reunindu-se cu fluxul principal pe tubul de evacuare din spatele turbi-nei, tub în care se instalează injectoarele post-combustiei. La turbofan, contrapresiunea provo-cată de postcombustie afectează fan-ul care este foarte sensibil la perturbațiile curgerii gazodina-mice.
    Cea de-a doua inovație era aripa cu geometrie variabilă. F-111 urma să fie primul avion de vâ-nătoare care să fie echipat cu o aripă ”rabatabi-lă” (swing-wing, după cum i se spunea în mod uzual). Aripile înguste se extindeau lateral pentru decolare și zborul la viteze mici, apoi se rabatau în spate pe lângă fuzelaj pentru zborul la viteze mari.
    F-111 (bebelușul lui Harry Hillaker) era mândria Forțelor Aeriene. Peste cinci mii de oameni mun-ceau la General Dynamics la acest avion iar For-țele Aeriene supravegheau progresul cu o armată de peste două sute de ofițeri. Înțelegem astfel de ce Hillaker era plin de sine în seara aceea la Clubul Ofițerilor din Eglin. Stând la taifas cu un ofițer din Forțele Armate la un delicios păhărel, enumerând minunile garantate de F-111, cum că britanicii comandaseră un număr impresionant de aparate, cum ca Marina va umple portavioanele cu el, cum ca F-111 va deveni cel mai fălos avion din istoria Forțelor Aeriene, invidia întregii lumi, cei doi erau adesea întrerupți din reverii de hoho-tele sănătoase de râs ce veneau cu o frecvență je-nantă din zona barului. Un grup de tineri piloți se adunaseră în jurul unui tip mai în vârstă care acaparase ”scena” din jurul barului descriind, cu țigara-i de foi, volute, ce sugerau evoluții de zbor, însoțite de explicații redate cu o voce sigură și atotacoperitoare.
    Hillaker dădu din cap către bar comentând: ”Ui-te-l și p-ăsta, se crede cel mai grozav pilot din lume”.
    Aruncând o privire către bar, partenerul de pahar zâmbi și zise: ”Se prea poate să fie. Este John Boyd”.
    ”N-am auzit de el” a replicat Hillaker rotindu-și alene capul stânga-dreapta, stânga-dreapta.
    ”Hai că ți-l prezint”.
    ”Nu, mulțumesc. Nu-mi plac d-alde dăștia cu gu-ra mare”
    Ofițerul n-a mai apucat să audă ultimele cuvinte ale lui Hillaker; era deja la bar și vorbea cu Boyd explicându-i probabil despre oportunitatea de a se confrunta cu un VIP. Curând erau la masă, un-de Hillaker spera că Boyd se va retrage la gașca lui după câteva fraze formale. Înainte ca Hillaker să poată să scoată vre-un sunet, Boyd a atacat cu capu-nainte:
    ”Mă cheamă John Boyd, sunt pilot de vânătoare, înțeleg că lucrezi la F-111 și vreau să știu de ce construiți voi un blestemat de aeroplan de 40 de tone pe care vreți să-l botezați avion de vânătoa-re.”
    ”E un avion de vânătoare și de bombardament” replică Hillaker oarecum în defensivă.
    Împungându-l de vreo patru ori cu palma-n piept, Boyd trase un fum din țigară și-i replică:
    ”Danga-langa; ultima dată când am văzut un F în fruntea numelui unui avion, ăla era un avion de vânătoare. Îmi vorbești despre un căcat. E prea mare pentru a fi de vânătoare, iar aripioarele alea micuțe ar avea nevoie de două state pentru a face un viraj de 180 de grade. Și să-ți mai zic ce-va: pilotul nu vede-n spate ori pe fereastra din dreapta, depinde de copilot ca să afle ce-i p-acolo.”
    Hillaker scrâșnea în dinți. Șeful de proiect F-111 nu are de ce să asculte chestiile astea de la un pi-lot cu gura mare! Însă înainte de a-și aranja cu-vintele pentru un răspuns, Boyd atacă din nou.
    ”E mult, mult prea mare, afurisit de scump, cu tracțiune mult prea slabă. Nu e bun de nimic”
    Mutându-se mai aproape de Hillaker continuă ri-dicând vocea: ”Câtă greutate suplimentară ada-ugă această aripă rabatabila? Douăzeci de pro-cente?”
    Neașteptând un răspuns, îl împinse din nou cu palma-n piept pe Hillaker: ”Întreaga greutate a avionului trece prin pivotul ăla pe care-l ascun-deți în mănușa aia mare. O să dați de fisuri de stres și de oboseală în blestematul ăsta de pivot înainte de cinci sute de ore de zbor. Iar rezistența suplimentara indusă de voi ne împinge într-un alt rahat aerodinamic. Pivotul ăla adaugă greutate și deteriorează performanțele ca să nu mai vorbim că nu poți trage repede aripile alea îndărăt ca să mai contezi în luptă. Performanțele la viteze mici sunt slabe, cele la viteze mari sunt și mai proaste, iar chestia asta blestemată nu manevrează.”
    Hillaker se căsca la Boyd. În mod uzual, piloții vorbesc în generalități atunci când critică un avion; îl numesc ”un porc” ori zic că-i trebuie cinci mile ca să decoleze, însă nu cunosc suficient pentru a fezanda finețuri specifice proiectării. Un inginer care încearcă să scoată detalii valoroase de la piloți seamănă cu cel ce încercă să prindă-n cuie o piftie pe un copac. Hillaker era șocat să audă un pilot cu gură mare întrebând chestii spe-cifice despre care de abia dacă se șoptea prin odăile cele mai secrete de la General Dynamics.
    Hillaker nu realiza că avea în față singurul om din lume care știa mai mult decât el însuși despre capabilitățile lui F-111. Boyd făcuse câteva cal-cule E-M („Energy–maneuvrability) preliminare și realiza ce eroare teribilă făceau Forțele Aerie-ne cu acest F-111. Boyd știa că, lăsată de capul ei, birocrația va da întotdeauna naștere unui avi-on ca F-

  20. neamtu tiganu says:

    Together with N.E. Zhukovsky, Tupolev founded the Central Aero-Hydrodynamics Institute and served as its deputy director from 1918 to 1935. Tupolev’s first significant aircraft design was the ANT-2, a single-engine, single-pilot, two-passenger plane made entirely of duralumin (an alloy of aluminum containing copper, magnesium and manganese), one of the earliest uses of that metal. Many other aircraft followed. The first built for combat was the ANT-3, a reconnaissance plane, followed by a series of heavy bombers, beginning with the TB-1 (also known as ANT-4); the ANT-9 trimotor; the four-engine TB-3; and the ANT-25, which was flown to the United States from Moscow via the North Pole in 1937. Tupolev’s ANT-14, a five-engine transport capable of carrying 36 passengers, typified the Soviet Union’s interest in building giant aircraft. It was followed by such Tupolev-designed giants as the eight-engine ANT-20 and the six-engine ANT-22 seaplane; still later came the Tu-4 (a copy of the B-29 Superfortress), Tu-95, Tu-124 and Tu-154.

    • neamtu tiganu says:

      When there’s ever a breakthrough, a true breakthrough, you can go back and find a time period when the consensus was ‘well, that’s nonsense!’ so what that means is that a true creative researcher has to have confidence in nonsense.
      Burt Rutan
      *****************
      Toate acestea le gasiti in fascinanta mea carte, si-nca multe altele, pt. cei care comanda din timp se ofera o reducere de 5% si se livreaza cu autograful autorului.
      Nu pierdeti ocazia e prima si ultima carte a acestui fascinant personaj.

      • neamtu tiganu says:

        de asta ce spuneti?
        **********
        Dintre aceștia l-aș evidenția pe Stambuleanu, profesor de Motoare cu piston, participase la proiectarea lui IAR 1000, celebrul motor în stea cu 1000 de cai putere. La primul curs ne-a vorbit de farfurii zburătoare, era con-vins că în viitorul apropiat așa ceva va fi la îndemâna oricui, condiția ar fi fost dezvoltarea motorului rotativ Wankel, un pic ciudat pentru un profesor de motoare cu piston. Era un profesor foarte pasionat, ne ducea în prac-tică la IRMA București, unde se făcea revizia la motoa-rele cu piston de pe Iliușin și ne punea pe fiecare să mângâiem piesele, să simțim finețea rugozității și racor-dările, ne spunea că e ca un popou de bebeluș. Izbuc-neam în râs, ne gândeam la altele…
        Pe vremea aia nu știam, dar profesorul Stambuleanu a avut nevoie de cinci ani la canal și-n alte închisori pentru a înțelege mărețele ideale comuniste, unde a construit și o motocicleta. Iată istoria ei din blogul https://facutinRomania.wordpress.com/tag/adrian-stambuleanu/:
        Construcția acestei motociclete a început în urma unei scrisori ciudate de la Ministerul de Interne care cerea conducerii închisorii din Aiud forma-rea unei echipe de specialiști din deținuți. Astfel s-a format o echipă formată din inginerul Adrian Stambuleanu, fost director tehnic la IAR din Bra-șov, inginerul comandor Costel Nicolau, fost di-rector tehnic al aeronauticii române în anii răz-boiului, și inginerul Sorin Tulea, pilot de încerca-re la IAR. Ei au fost secondați de alți 30 de deți-nuți, muncitori de elită din fostele uzine de avi-oane.
        După, s-a utilat o sală specială cu utilaje de mare precizie conform unei liste cerute de deținuți. Lis-ta cuprindea, între altele, un cuptor de tratament, un strung de mare precizie, o freză universală, o mașină de rectificat, o mașină de rabotat, o mași-nă de rectificat supape, aparate de măsură și con-trol, o masă plană de trasat.
        Inginerii și-au împărțit proiectarea. Stambuleanu, o somitate în probleme de motoare termice, trebu-ia să facă calculul termic, calculele de rezistență și ideea generală constructivă a motorului. Nico-lau urmă să se ocupe de cutia de viteze cu 4 vite-ze și de ambreiaje, inclusiv selectorul de viteze. Lui Tulea îi reveneau desenele de execuție a în-tregului ansamblu, subansamble și repere ale mo-torului, designul general al motocicletei, inclusiv aprinderea, carburația, transmisia, frână și sus-pensia. În vara anului 1955, în august, motocicle-ta era gata. Pe standul de încercări, motorul a realizat 8000 de ture pe minut, proba fiind făcută de Tulea, timp de două zile, prin curtea fabricii.
        La eliberare, inginerul Stambuleanu a revendicat motocicleta, care i-a fost dată. La moartea lui Stambuleanu, în 1986, ea a zăcut în aer liber fiind atacată de rugină. În 1990, Sorin Tulea a salvat-o de trimiterea la topit. Astăzi, motocicleta se află expusă la Memorialul Victimelor Comunismului din Sighetul Marmației.
        **************
        Am avut proiect de an la Stambuleanu, calculul termic al motorului cu piston, intr-o anumita faza temperatura in cilindru iesea negativa, absurd intr-un motor incins avem temperatuta negativa?, si totusi e adevarat.

  21. d'Artagnan says:

    Țigane, ești surd?
    ”Autobuzul 333 venea foarte greu, mai ales după-amiaza, mașină nu aveam, prima mașină mi-am luat-o în Germania, când eram tâmplar. Îmi iau schimburi, haina, cămașă, cravată și ajung pe bicicletă, ud de transpirație.”

    Și?

    • neamtu tiganu says:

      Îmi iau schimburi, haina, cămașă, cravată și ajung pe bicicletă, ud de transpirație. Mă duc într-un WC, mă spăl un pic, mă parfumez, mă-îmbrac în costum și cravată. Mă aștepta directorul zzzz, cred că devenise direc-torul institutului când xxx a devenit ministru. Intrăm la ministru-n cabinet, așa se zice cabinet, nu bi-rou. Climatizarea funcționa la mare putere. Încep să strănut, și eu când strănut o fac de cel puțin 13 ori. Dom-nul ministru nu dă mâna cu mine, îmi pune mai multe întrebări legate de directorul yyyy și de alții, cu in-tenția vădită de a afla de la mine câte ceva. Observând că această strategie nu ține intră brusc în subiect, cum îndrăznesc să înșel conducerea de partid și de stat? Se refera la materialul de prezentare unde performanțele avionului erau prezentate absolut real, extrase din ra-poartele de încercări în zbor și care nu prea semănau cu cele din caietul de sarcini. Mai mă întreabă de ce nu am comparat aceste performante cu cele ale avionului Aer-machi, AMX pentru a scoate în evidentă calitățile aces-tuia. Fără să-mi dea dreptul la replică mă expediază și mă trimite să lucrez. Ies din birou, ii povestesc lui zzzz întâmplarea care e de acord să lucrez. Lucrez eu ce lucrez, frezez un pic datele, bag doar ce suna bine, fără să bag nici o minciună controlabilă, viteza maximă era atinsă, șterg datele care nu arătau bine, pe cine interesa din conducerea de partid și de stat factorul de sarcina și observ, cu îndreptățita mândrie, că avionul nostru e mult mai bun ca AMX și așa a rămas până astăzi.
      ******************
      gata asta a fost ultimul fragment dat de-a moaca, cine vrea sa afle mai multe sa cumpere cartea, cine nu are bani i-o dau cadou!

      • d'Artagnan says:

        N-am bani, țigane, mânca-ți-aș!!
        Bagă în continuare!

        Fără mișto, îmi place! Dacă vrei, băgăm articol nou pentru tine.
        Sau bagă tu articol.

        Update.
        Vezi ce zice și Radu, e de aceeași părere cu mine. Când vrei, ești bun, țigane!

        • neamtu tiganu says:

          Este absolut impresionant interesul pentru supersonicul romanesc. Am scris prima data pe blogul http://la-neamtu-tiganu.blogspot.de/ prin 2011 despre acest pro-iect și a fost o invazie. Au fost peste 15000 de cititori unici. Articolele au fost preluate de mai multe alte blo-guri, au fost chiar traduse în engleza și chiar în limba rusa, poate și în chineza. Unii si-ar fi dorit chiar să facem un film. De fapt acest interes m-a împins să scriu această carte.
          Iată cum spionează rușii, nu prea am înțeles ce zic, deși am făcut vro cinci ani de ruskii iazik, o fi de bine, sau de rău?

          Предисловие от Neamtu Tiganu (немецкий цыган) http://la-neamtu-tiganu.blogspot.ru:
          Кризис среднего возраста случается с каждым. В определенный момент времени человек начинает задавать себе вопросы: как он распорядился своей жизнью? чего он смог достичь? Есть очевидные «классические» цели: построить дом, посадить дерево и вырастить сына. Отлично, но достаточно ли этого для тех людей, которые имеют высокое мнение о собственных профессиональных достижениях?
          После переезда в Германию я разработал основание для гигантского колеса, представляющего собой мемориал шахтерам. Этот памятник стоит в центре города, и я чувствую гордость, когда всякий раз прохожу мимо него. В значительной степени успех зависит от каждого из нас, и в судьбе каждого есть место участию в важных проектах. Мне повезло в Германии и на родине в Румынии, где я работал над созданием легких штурмовиков IAR-93 и IAR-99, а также принял небольшое участие в программе IAR-95. Я уже писал о IAR-99 и когда-нибудь напишу о своей работе в Германии.

  22. Radu says:

    Vrem cadou, vrem cadou !

    Bunicul meu era un om foarte disciplinat. Ii ramasese disciplina intiparita din anii cand locuise in internat la Scoala Normala, ani care l-au format mai mult decat armata (doi ani, inclusiv pe front cu rusii). Toata viata lui si-a scris notite in caiete, si cand fusese tanar si mai tarziu oridecate ori se ivea o intamplare mai deosebita sau cand facea excursii. Si a facut cateva, ce-i drept numai unde avea voie, dar a vizitat toate tarile din blocul comunist.

    Dupa 62 ani, la pensie, s-a apucat sa scrie. Eu asa l-am cunoscut toata copilaria mea: se trezea dimineata la 5, isi punea sacosa cu sticle goale la coada, revenea la 6 si cumpara laptele si painea, pe urma facea piata, lua micul dejun si restul diminetii scria. Copia din alte caiete, corecta, scria in caiete noi. Vreo zece ani asta a facut. Pe la 75 venise deja revolutia si a inceput sa caute o litografie care sa-i publice caietele. A reusit sa o faca, dar nu numai atat, mi-a facut si mie cadou, si fratelui meu, si parintilor mei cate cinci caiete scrise si corectate de mana lui. Plus cartea care le reuneste, dar mai pe scurt. Si bine a facut, pentru ca la putin timp eu am plecat din Romania si el a descoperit ca are cancer la prostata si ini anii cat i-au mai ramas de trait nu a mai avut tragere de inima sa scrie.

    Cred ca a publicat cartea in o suta de exemplare, nu mai mult. Cateva se gasesc la scolile si liceele unde a predat, restul la rude si prieteni. Nu cred ca s-au vandut vreodata in librarii. Dar are si talent, si umor. Mie mi-e draga cartea lui. Descrie o lume pe care nu am cunoscut-o, cu bucuriile si tristetile ei. Mai ales perioada 1947-1985.

    Un bun cadou de lasat nepotilor.

  23. Radu says:

    Un nou rand de vin d’Artagnan, s-a umplut masa !
    Vrem ceva despre oculta, agenturili, undele psihotronice, Soros si dacii liberi.

  24. neamtu tiganu says:

    Dragi prieteni, iete drace ca m-am imprietenit cu astia, ce face domnule o vorba dulce… daca sunteti curiosi sa urmariti fragmente din cartea d ereferinta a secolului 21, carte care v-a cistiga cu siguranta premiul Pulliza, va invit sa urmariti pe blogul meu http://la-neamtu-tiganu.blogspot.de/2017/02/f-16-si-noi-am-construit-avioane-iar-93.html.

    Scuze dartagnian, dar nu as vrea sa-ti poluez blogul… de altfel toata lumea virtuala e una singura, ne apartine tuturor.

  25. Radu says:

    Sau o analiza a deciziei CC cu privire la conflictul constitutional dintre guvern si DNA ?

  26. Radu says:

    Sau daca decizia CC e prea stufoasa, cu multe chichite juridice, hai sa discutam putin si despre religie si drepturile parentale. In urma cu vreun an se vorbea despre o familie de romani din Norvegia care isi pierdusera copiii in urma unor reclamatii la serviciile sociale. Azi am citit despre alti romani

    http://www.gandul.info/magazin/doi-romani-condamnati-pe-viata-in-canada-pentru-ca-si-au-lasat-copilul-sa-moara-dumnezeu-il-va-face-bine-16173435

    in Canada de data asta (!) care au reusit performanta sa aiba un comportament sub standardele evului mediu intunecat cu privire la copilul lor bolnav de diabet. Si pentru care serviciile sociale se vede treaba ca nu au facut mare branza.

  27. pierre says:

    Radu,

    uite ce debiteaza nea Tudorel asta-Ministrul Justitiei, referitor la decizia CC :

    ” Nu este suficient să spui că a fost conflict, nu-i suficient să spui cine a creat conflictul, ci trebuie luată o decizie astfel încât pe viitor să nu se mai întâmple astfel de conflicte. O decizie favorabilă ar fi o decizie care ar dezlega o problemă de principiu, o problemă de principiu care rezultă din separația puterilor și anume procurorul anchetează acte, fapte infracționale și nu poate ancheta oportunitatea, legalitatea, unui act. În concret, dacă Guvernul adoptă un act juridic, o Hotărâre de Guvern, o Ordonanță de Urgență, ce o fi, procurorul nu poate să ancheteze nici oportunitatea adoptării actului, nici legalitatea adoptării și nici constitutionalitatea lui …”

    Pai e om serios, Tudorica asta, sau e doar vreo alta hahalera de tip Florin Iordache ? Daca nu procurorul ancheteaza legalitatea, atunci cine ?
    Iar faptele vizate de ancheta DNA, ulterior declinata in favoarea Parchetului General, sunt, in ordine , favorizarea infractorului, prezentarea cu rea-credință de date inexacte, sustragere de înscrisuri, distrugere de probe, fals intelectual. Unde vad bovinele astea de Tudorica si Valerica ( Dorneanu) vreo referire la “oportunitate” ? Sau cumva membrii guvernului, ma rog, puterea executiva in sens constitutional, se bucura de imunitate pentru niste nevinovate si diafane fapte precum “favorizarea infractorului”, “distrugere de probe” sau “fals intelectual ” ?

    • pierre says:

      PS: Magarul asta de Basescu e primul care a sarit la gatul Codrutei. Urmat, evident, de tot felul de pitifelnici care urla care mai pitigaiat cerand demiterea Codrutei. Da’ ce zic eu demitere, daca s-ar putea arestare, linsare, lapidare…de parca pana acum ar fi platit vreodata cineva pentru vreo decizie nefavorabila a CC. De exemplu, OUG emisa de zurliul de Ponta care facea posibila migratia alesilor locali, despre care se stia ab initio ca este grosolan anticonstitutionala si pe care ulterior CC a trantit-o cu 9-0, a platit cineva cu vreo demisie ? Arestare ? Ma rog, antenistii gasesc resurse inepuizabile de se face de kko. Ce-am sa ma distrez cand Porthos, de exemplu, se va regasi in cele din urma in comuniune de idei si simtiri cu Basescu, asta in timp ce din gura va continua sa rumege despre “basism” si “basisti”…

  28. Radu says:

    pierre,

    discutiile inainte de explicatia detaliata a CC risca sa se dovedeasca gresite, dar chiar cu riscul asta, trebuie sa incercam sa lamurim ce inseamna ca DNA sa investigheze legalitatea unei OUG.

    eu vad cel putin doua lucruri distincte aici:

    1. Legalitatea in sensul ca o lege nu contrazice alte legi, sau constitutia, sau tratate ale Ro, etc. O astfel de ilegalitate a OUG nu ar putea fi constatata zic eu, decat de CC sau de o alta instanta judecatoreasca. Daca la asta s-a referit Tudorica atunci cred ca are dreptate.

    2. Legalitatea in sensul ca adoptarea OUG (nu continutul OUG) s-ar fi facut fara sa se respecte legea: suspiciuni ca ministrii au fost mituiti sau fortati sa adopte legea (ca Adrian Severin spre exemplu), daca nu s-ar fi respectat pasii legali, daca avize juridice au fost fabricate, modificate, aruncate la cos, desi ar fi trebuit sa fie prezente, etc.

    Daca la legalitatea asta s-a referit Tudorel atunci sper ca nu are dreptate. Sper ca cineva sa poata ancheta daca exista dovezi credibile spre exemplu ca infractorul X a telefonat ministrului Y si in urma discutiei ministrul vine cu o lege care il gratiaza pe X.

      • anonim says:

        Nu” zic si eu” ci intreb : cum este corect ? Ce spune Dana Gîrbovan, sefa Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania …
        „DNA să vină să vă ia!” este un slogan ce reflectă o greșită înțelegere a rolului justiției în societate, grevat pe o periculoasă tendință de mitizare a luptei împotriva corupției. Un stat democratic nu este administrat nici de procurori și nici de judecători, ci de către cei aleși, iar aceștia răspund politic în fața cetățenilor.
        În Justiție există două feluri de corupție: mult mai periculoasă decât mita, „și mai puțin vizibilă”, este corupția puterii.”, consideră Dana Gîrbovan, făcând referire la situațiile în care un magistrat ajunge să se creadă „infailibil și mai presus de lege”.

        … sau ce spune sefa DNA, Laura Codruta Kovesi ?

        „Din perspectiva noastră, aduce modificări extrem de grave, iar lupta anticoruptie va fi lipsită de substanţă daca se vor aplica. E foarte greu de explicat urgenţa. Avem peste 440 de articole în Codul Penal, iar ordonaţa modifică 4 articole. Deciziile CCR nu au nicio legătură cu modificările privind pedeapsa, privind favorizarea infractorului. Este revoltător că s-a cerut[sic!, n.n.] puncte de vedere de la instituţii, au fost trimise observaţii şi nu s-a ţinut cont de ele. Practic, fiecare zi începand de azi este un risc major pentru sistemul de justiţie. În fiecare dimineaţă ne putem trezi că s-a modificat ceva. Nu mai avem nicio previzibilitate”, a declarat Kovesi într-o intervenţie telefonică la Digi 24. Întrebată dacă este vorba despre o ordonanţă cu dedicaţie, Kovesi a răspuns: “Da, pentru că practic prin aceste prevederi ale ordonanţei se urmăreşte exonerarea de răpundere a tuturor funcţionarilor de rang înalt şi mediu.”

        Parerea mea este ca sunt mari diferente de atitudine si chiiar de limbaj .
        Danei Gîrbovan este obiectiva , corecta si curajoasa, iar Codruta este, dimpotriva subiectiva ,critica (patimasa)la adresa deciziilor CCR , cele privitoare la abuzul in serviciu .
        Acum , intreb si eu …cum altfel se poate justifica atitudinea ei partinitoare cu privire la deciziile CCR ? Cred (“zic si eu”) ca a fost atat de incantata de sloganul ,”DNA sa vina sa va ia ” incat a ajuns sa se creada „infailibila și mai presus de lege”.
        O fi bine , o fi rau ? Eu cred ca nu e bine. Sefa DNA are obligatia sa respecte deciziile CCR si sa le puna in aplicare . Poate fi chiar acuzata de instigare la nerespectarea deciziilor Curtii .

        • pierre says:

          Daca ai deja raspunsul, de ce mai intrebi ? Zic si eu…

        • d'Artagnan says:

          Dragă anonimule, fără supărare,eu cred că acest comentariu al tău este un fel de tocăniță cu ”de toate”, așa că nu prea știu cum se poate răspunde la întrebarea ta.

          „DNA să vină să vă ia!” ia-o ca un strigăt de exasperare…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s