About us

După 20 (si ceva) de ani.

S-au făcut talk-showuri cu acest titlu și emisiuni la radio. Toate cu referire la o vorbă ce a rămas celebră, a unui om care și-a început cariera ca apologet al dictaturii și a sfârșit-o ca sfătuitor în ale democrației: ”Românii vor avea nevoie de 20 de ani ca să învețe democrația”. O vorbă care a prins și a obsedat o generație. Care a iscat discuții nesfârșite, dezaprobări vehemente sau a slujit ca memento de efect în tot felul de ocazii… Apoi, într-o zi, calendarul ne-a arătat că timpul profetic s-a scurs.“Alt prilej de vorbe și de ipoteze” am putea spune, parafrazând un poet celebru.

După atâția alții care au dezbătut subiectul în fel și chip, a adăuga încă un punct de vedere nu poate trece decât neobservat. Și totuși, un adevăr inconturnabil ne stă în față: acest timp chiar a trecut peste noi. Cu ce folos? Ce am știut să facem cu el? Unde suntem acum față de unde am fost? Ca indivizi ori comunitate. Ce am crezut că va fi și ce credem că este azi, lumea noastră românească?

Cu multă vreme în urmă, un romancier celebru a creat câteva personaje devenite nemuritoare, care au înflăcărat de atunci imaginația a nenumărate generații de tineri și mai puțin tineri, credincioși unor virtuți simple, dar perene: curajul, loialitatea, prietenia, franchețea, buna credință, toleranța, noblețea interioară, compasiunea.

Aceștia erau Muschetarii.

Aprigi și entuziaști, puțin inconștienți uneori, aproape întotdeauna în contracurent, ei au reprezentat și reprezintă prospețimea ce pare veșnică a tinereții, față în față cu un viitor incert, însă plin de promisiuni și posibilități. Și așa ar fi rămas, dacă lui Dumas nu i-ar fi trecut prin cap sa creeze o continuare… După 20 de ani. Într-un fel, o reflecție despre cum schimbă viața perspectiva tinereții. Despre cum se erodează convingerile, se nuanțează atitudinile și se acceptă compromisurile. Însă, dincolo de aceasta, și despre cum anumite lucruri nu se schimbă niciodată în sufletul celor bravi: loialitatea, curajul, prietenia precum și toate celelalte virtuți ale Muschetarilor sunt acolo, prezente și nu au putut fi îngenunchiate. Iar ele ies la iveală în special în acele ocazii când viața îi aduce laolaltă.

Ei bine, iată cativa oameni ai prezentului, tineri, încrezători și entuziaști… cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, ceva mai resemnați și reținuți la vârsta maturității dar împărtășind idei și valori apropiate și încăpățânarea de a nu ceda în fața prostiei agresive – fie ea și majoritară – punând umărul la o întreprindere comună în lumea virtuală. Din multele similitudini de circumstanță ne-am luat permisiunea de a ne numi și prezenta restului lumii virtuale ca Muschetari. După multe călătorii în virtualul altora, după războaie pe bloguri , după dueluri in care tastaturile rareori s-au odihnit, am crezut că e timpul să construim propriul „pavilion de vânătoare”. Noi,muschetarii, uniți de lupte comune și idei surprinzător de apropiate, am hotărât ca din actori pe scene straine, să ne transformam la rându-ne în regizori.

Profesiunea de credință o sintetizăm și exprimăm în  Decalogul Muschetarilor.

Înainte de a-l parcurge, niște indicații de lectură:

De vă va suna infatuat este pentru că gasconul nostru a avut, desigur, cea mai mare contribuție. Aramis l-ar fi dorit mai dramatic, dar a fost temperat de ceilalti. Cât despre Athos, ei bine, ceilalți speră că va face și el ceva pe viitor. O ultima observație: muschetarii nu au reușit să schimbe lumea în care trăiau, mai curând i-au rezistat. Credem însă că este mare lucru.

Cine suntem!

Suntem oameni liberi și de bune moravuri (fără a fi virtuoși) care cred că pot construi. Suntem  membri ai aceleiași generații, membri ai societății romanești, care cred că societatea noastră este perfectibila, că politica se poate face și altfel, că lumea nu trebuie văzuta prin fanta descoperită de o mass-medie cumpărată sau care dorește prea mult să vândă… publicitate. Suntem cativa muschetari uniți de idei și idealuri comune, ce au speranța că prin virtual pot schimba și influența mentalități și atitudini. Ne-am întâlnit  pe câmpul de luptă (virtual) și ne-am aliat spontan, regăsind și descoperind unul la celalalt trăsături și gânduri asemănătoare. Nu suntem identici, dar suntem compatibili și ne tolerăm diferențele. Suntem o societate în miniatură sau cum ar trebui sa fie o societate în miniatură.

 

Muschetarii făceau parte dintr-o armata. Dar erau unici. Aveau propriul cod. Aveau mulți prieteni și amici. Căutăm confrați și camarazi, dar nu abdicăm de la unele idei și principii. Cine crede că se regăsește în codul muschetarilor sumarizat mai  sus este așteptat alături de noi.