PSD a ocupat Crimeea PNL-ului

Asa cum prevedeam, USL-ul s- a rupt. Nu stiu daca surprinde pe cineva aceasta schisma, dar era previzibil si asteptat. ” Antibasistii” liberali se gasesc acum in situatia caraghioasa si penibila de a nuanta ideologia ” antibasismului” .  Pentru ca ce altceva a fost USL-ul decat un vehicul pentru putere, avand ca dusman politic declarat pe Traian Basescu si ca program politic lozinci de tot felul , cap de lista fiind ” jos Basescu” .

De la inceput am spus ca USL este o constructie firava ideologic si precara programatic.  S- a dovedit ca in aproape doi ani de guvernare singurele evenimente semnificative politic au fost suspendarea din 2012 si scindarea USL- ului. Desi majoritari, USL-istii nu au produs nimic notabil. Cifrele economice si statistice pe care PSD-ul le flutura acum pe la televizor ca pe niste mari realizari social-democrate si Pontistice sunt irelevante in contextul prezentei FMI – ului. USL nu a avut nici o initiativa de natura economica importanta. Cu exceptia desigur, a aranjamentelor pe bani publici , parcarilor de elefanti albi de tip ASF, a conectarii clientelei politice la perfuziile de stat ( Mariana Campeanu fiind o rusine pentru Ideea de liberalism) si a cresterii unor taxe ” pe sest” . Guvernarea USL-ului se poate numi anchilozata, suferinda de sindromul Hutchinson-Gilford, dar in afara imbatranirii precoce, poate fi evidentiata doar pentru revenirea baronimii locale in prim plan si de o lupta surda (uneori imbecil de stravezie) cu o justitie de bine de rau mai indrazneata si mai putin aservita. Faptul ca diversele institutii ale justitiei pot lua la intrebari, pot chestiona, pot pune in discutie unele obiceiuri si cutume si chiar ( culmea!) pot opera arestari sau anchete serioase , este de neconceput pentru o clasa politica obisnuita ca ” acoperisul de partid” sa fie scut pentru orice investigatie serioasa. Ruperea USL-ului pune acum in discutie intreg esafodajul politic romanesc, si deschide calea noilor aliante , negocierilor politice de tot felul, si ofera lui Traian Basescu culoar liber pentru a redeveni dirijor. Cu antibasismul ramas in curtea PSD-ului, acest partid este pus in situatia ingrata de a reinventa lozinci si eventual a imbraca ideologic un program politic numit ” jos Basescu!” . Incercarile PSD-ului de racolare politica pe spranceana a unor liberali, si ” en gros” de la PPDD ( scheme la care PSD este specialist) au avut ( si vor avea ) succes. UDMR, partidul balama perpetuu, este cooptat doar pentru a scuti PSD- ul si pe Ponta de emotii sau rasturnari de situatie. Maghiarimea nu va obtine mai nimic din revendicarile oficiale, dar va alatura la ospatul puterii cei cativa lideri UDMR-isti care conteaza ( nimic nou, UDMR- ul  a procedat astfel intotdeauna) . Cea mai ingrata pozitie, intre partidele de dreapta in reasezari si recompuneri, si socialistii ramasi la putere ( cu painea si cutitul) , o va avea PNL- ul si implicit Crin Antonescu. Pentru presedintele liberal va fi dificil sa se desprinda de ” antibasismul clasic si retoric” , pastrand totusi pozitia de oponent ireductibil al actualului presedinte. Opozant si fata de fostul aliat Ponta, si fata de Basescu este o calitate dificila si nerealista intr-un an electoral. Probabil Antonescu va folosi ideologia pentru a explica apropierea de Basescu si de partidele de dreapta,  si a se distanta de PSD. Cu putin noroc si multa diplomatie, Antonescu ar putea deveni speranta prezidentiabila a unei drepte recompuse si aliata electoral. Ceea ce este insa sigur e faptul ca Antonescu a stiut sa-si stapaneasca si sa controleze bine propriul partid, astfel ca nu pot surveni miscari spectaculoase in PNL. Tentativa jenanta a lui Tariceanu de a se arunca in bratele lui Ponta si a PSD-ului in calitate de ” persoana cu partid in buzunar” nu a facut decat sa-l acopere de ridicol pe fostul prim-ministru si sa-l traga pe o linie politica moarta. Incurajat de PSD, dar lasat din brate repede pe motiv de ” persoana fizica” , Tariceanu este un fel de Crimeea PNL-ului pe care PSD a occupat-o de facto.  Dar Tariceanu nu are electorat stabil, iar o incercare prezidentiala tariceana , l-ar aduce pe Kuky in ograda de baroni ai PSD care ar avea astfel un tap ispasitor facil pentru un esec sigur. Prin Tariceanu PSD poate “ocupa” o fractie neinsemnata de electorat liberal, dar in politica delimitarile sunt fluide fata de Crimeea concreta a Rusiei ( sau a Ucrainei).

Intre timp, Ponta va veni cu un guvern , la fel de progeric ca anteriorul, guvernul ” anchilozarea 3″ . Nu vreau sa ma lansez in speculatii constitutionale, nici sa interpretez regulamentele in vigoare, dar moral si politic ( daca Romania ar avea o politica serioasa, si nu una de sistem) , Ponta ar trebui sa-si prezinte demisia. Nu doar din cauza faptului ca nu mai are legitimitate , dar pentru seria de gafe, minciuni si neseriozitati politice cu care ne-a obisnuit. Si nu in ultimul rand pentru perpetuarea unui sistem corupt.