„Căderea Regimului Băsescu” pe înţelesul tuturor

Motto
Antonescu: Nu trebuie să bat zilnic mătănii la Antena 3 şi să fac din atacarea lui Băsescu un ritual”.- Gâdea: Dumneavoastră credeţi că telespectatorii Antenei 3 se uită în fiecare seară la mătănii ?- Antonescu: Se uită saraciii că n-au ce face… aşa îi faceţi dumneavoastră. Oricum, ei vă vor crede pe dumneavoastră, fiindcă sunteti în fiecare seara cu ei.

„Să dărâmăm regimul lui Băsescu!”, acesta-i sloganul de luptă cel mai uzitat. De câţiva ani, de dimineaţă până seara târziu în noapte, când se termină şi ultimul tocşou, aud voci ridicate care cer acţiune, forţă, determinare. Ce mai, este imperios necesar să terminăm cu această dictatură! O întreagă armată USListă (acum USDistă) a luat cu asalt România promiţând izbăvirea. Spiritele s-au încins, prietenii au ajuns să se certe, lumea s-a împărţit în băsişti şi antibăsişti., cale de mijloc nu există, se merge pe radicalizare, deviaţionismul este judecat şi condamnat în regim de urgenţă. La televizor şi pe bloguri se înfiinţează adhoc tribunale ale poporului care condamnă aspru orice abatere de la linia dură a luptei antibăsiste, antidicatoriale, uneori antioccidentale, orice îndemn la analiză relaxată şi expectativă. Dar ce înseamnă de fapt „căderea Regimului Băsescu”, ce înţelege fiecare entitate din societatea românească implicată în această monumentală desfăşurare de forţe, care sunt de fapt scopurile adevărate ce se ascund în spatele epopeicei lupte desfăşurate de forţele coaliţiei „Dreptate până la capăt” sub sloganul „Să scăpăm de regimul Băsescu!? Dacă ne-am calma un pic, dacă am face un pas în spate, să privim obiectiv „the big picture”, ne-am da seama că în România nu vorbim aceeaşi limbă chiar dacă folosim aceleaşi cuvinte. Haideţi să le luăm pe rând, să vedem dacă este cazul să ne încăierăm unii cu alţii din prea mult patos, să vedem ce-a înţeles de fapt fiecare în 2012, atunci când USLul a plecat la luptă „să dărâme regimul lui Băsescu”!
Deci, ce-a înţeles:
Cetăţeanul: Că va fi mai bine. Că vom avea salarii şi pensii mai mari, o justiţie mai dreaptă, că nimeni nu va fi mai presus de lege, că parlamentarii nu vor avea un statut de supercetăţeni, că vom avea mai multe locuri de muncă, mai multe autostrăzi, educaţie şi sănătate mai performante, că vom avea un preşedinte european, distins, manierat şi un guvern competent;
PNL: Că Antonescu va deveni Preşedinte; că o să-i dăm jos pe EI, ca să venim NOI, vom scădea taxele şi accizele, ne vom face frate cu dracu (Voiculescu şi Ponta) până trecem puntea, adică ajungem la Putere , o parte din Putere, cât sunt dispuşi baronii pesedişti să ne lase, că vom avea acces la contracte cu statul şi la locuri de muncă în instituţiile statului pentru clientela politică, că vom opri măcar parţial anchetele DNAului şi limităm drastic atribuţiile ANI;
PSD: Că Ponta va fi premier, apoi Preşedinte (suntem partidul cel mai mare, despre ce vorbim noi aici?!); că o să-i dăm jos pe EI, ca să venim NOI, ne vom face frate cu un drăcuşor mai naiv (adică PNL) pentru blazon şi siguranţă, până trecem puntea, adică până luăm Puterea, toată Puterea, şi dacă fac nazuri îi trimitem apoi la plimbare, vom creşte taxele şi accizele ca să avem de pomeni electorale, vom avea acces la contracte cu statul şi la locuri de muncă în instituţiile statului pentru clientela politică, că vom opri total anchetele DNA, vom pune sub control politic justiţia şi ne vom întoarce la epoca liniştită a Corupţiei fără corupţi, vom desfiinţa iritanta ANI, vom mări imunitatea parlamentară, vom da legea amnistiei şi graţierii, vom împroprietări prin legea regionalizării baronii locali cu feude de mărimea unui judeţ ;
PC: Că Voiculescu va scăpa de puşcărie. Restul sunt amănunte sau, mă rog, ceva cam ca la PSD , dar la scară mai mică. Plus consfiinţirea statutului Antenei 3 ca armă mortală în lupta politică.
UNPR: Că va rămâne în continuare la ciolan. N-are importanţă cum şi în ce companie.
UDMR: Limitarea anchetelor DNA. şi atribuţiunilor ANI.. Să ajungă din nou la Putere în orice formulă şi cu orice partener.
PDL: Că vin vremuri grele, de Opoziţie. Plecăm NOI, vin EI! Urmări neplăcute: oprirea accesului la banii publici, clientela politică rămâne fără funcţii şi joburi la stat, vânzoleală mare, începe migraţia, trebuie să te înscrii la alt partid care să-ţi conserve postul primit de la PDL. Urmări bune: posibila punere sub control politic a justiţiei de către PSD ( asta însemnând că se mai poate da la pace că, deh, politicieni suntem cu toţi, şi noi din Opoziţie şi voi de la Putere , nu se ştie cum se-nvârte roata), omorârea ANI cu mâna altuia ( nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase, dar pe urmă sărim şi strigăm: săriţi, statul de drept e în pericol!!!)
Băsescu: Nasol, nasol, nasol, de trei ori nasol!
Păi ia să vedem la ce s-o fi gândit tiranul, dictatorul, politicianul care se află la final de mandat, deja uitat de licuricii mari şi mici, autohtoni şi occidentali ( de asta-i şi de mirare de ce DNAul şi serviciile secrete îl mai servesc pe Băsescu, aşa cum ţipă antibăsiştii: în mod normal, dacă eşti oportunist, te îndrepţi către noua putere, de 70%, nu mergi cu pierzătorul decât dacă eşti un fel de samurai maniac sau dacă eşti destul de tembel ca să rămâi pe vaporul care se scufundă): PDLul nu mă mai vrea, am fost bun pentru ei cât le-am adus voturi, îmi trebuie un nou partid, dar nu mic, că dacă n-am influenţă politică nu mai vine nimeni la fiică-mea, notăriţa, să facă acte, şi atunci cum mai plătesc eu ratele la moşia de la Nana , şi EBA, cum mai ajunge fata tatii în Parlamentu’ European, o să facă un scandal monstru, şi Justiţia-i de capul ei, i-am dat nas şi uite unde a ajuns, nu mai ascultă de nimeni, dacă, Doamne fereşte, într-o zi, şi eu…bine măcar că Elena Udrea vine în noul meu partid, am s-o fac şef acolo!
Eu: Am înţeles de la început că-i o mare comédie! Ceea ce vă doresc şi vouă să înţelegeţi!
Nu este prima oară în istorie când, sub stindardul unei idei generoase şi al unui slogan pe măsură, se comit abuzuri cu bună ştiinţă, în interes personal. Iar lumea crede, acceptă, nu poate realiza că cineva poate fi atât de cinic încât să folosească idealismul unui grup de oameni doar pentru un folos meschin, de gaşcă.