Gândurile unui părinte neliniştit

Mă uit indignat şi neliniştit la televizor, la evenimentele de la Liceul Bolintineanu, acolo unde a fost arestată directoarea pentru mită, şi încerc să mă pun în pielea unora dintre părinţi atunci când organele de anchetă au venit cu autocarele. Prin ce clipe de groază cred că au trecut! Săracii de ei, nici nu-şi închipuiau că pentru o şpagă onorabilă, decentă, pseudolegală din cauza cutumei, să se producă atâta deranj! Şi asta în condiţiile în care, după cum spunea o mamă îndurerată, a muncit 14 ore pe zi din greu ca să scoată 400 de EURO pentru examenul ăla. Nu e drept!
Eu, ca părinte, urmărind breaking newsurile de la televizor, am simţit imediat o empatie cu ei. Mă pun în locul lor şi parcă mă încearcă frica gândindu-mă că naivul meu copil ar putea să se scape la procurori şi să recunoască că i-am dat bani pentru şpaga directoarei. Tinerii din ziua de azi…ce vrei, suflete curate, nevinovate, nepregătite încă să intre în societatea noastră… ar fi căzut repede în plasa lor!
Noroc că “organili” s-au dovedit neinspirate şi arogante. Şi supuse suspuşilor zilei… Dl Ponta n-a ratat ocazia de a lua încă o dată apărarea poporului cel făr’ de apărare dând, din poziţia lui de Comandant Suprem al Procuraturii şi Poliţiei, dispoziţiile necesare pentru retragerea de pe câmpul de luptă a agresorilor. Ca o paranteză, compararea acestei acţiuni cu cele din vremea lui Morar, zis şi “al lui Băsescu”, cel care fugărea bătrâni nevinovaţi prin satele unde s-a votat peste 100%, mi se pare genială din punct de vedere propagandistic: Eu, Ponta milosul, el, Băsescu cel groaznic! Concluzia se desprinde de la sine: procurorii şi poliţiştii terorişti care au venit să agreseze elevii “ca pe timpul comunismului şi al lui Morar al lui Băsescu” sunt ai Preşedintelui! Şi uite-aşa vedem minunea, cum o Putere cu 70% în Parlament este într-o permanentă Opoziţie.
Tot în faţa televizorului empatizez foarte bine şi cu un părinte pe care-l văd extrem de agitat, un tânăr cam la vreo 30 de ani (bravo lui, a ajuns tată pe la vreo 12 ani…precoce individ!), în bermude şi şlapi, plin de tatuaje şi muşchi, tuns scurt, sportiv, care se ocupă violent şi eficient cu extragerea altor părinţi din ghearele organelor. Tipul pare un şef acolo, după cum zbiară isteric, probabil este Preşedintele Comitetului de Părinţi. Nu cred că are vreo treabă cu Vanghelie, primarul.
Stând şi ascultând eu mai multe canale, şi pro şi contra, am ajuns să bănuiesc aici o manipulare politică: ori cineva din PSD l-a “făcut” pe Vanghelie, ciudos pe diploma lui de Bac cumpăr… câştigată prin muncă grea la acest liceu, ori e mâna lui Băsescu pentru ca lumea să uite rezultatele Recensământului, ori la mijloc e Ponta în încercarea de a câştiga simpatia poporului oropsit de procurorii Preşedintelui. Orice este posibil, păcat doar că în această mocirlă politică au fost târâţi copiii, părinţii şi profesorii ce au o singură “vină”, dacă se poate spune aşa, aceea că unii au strâns un fond de protocol şi alţii au vrut să-l pape. Mare chestie în ţara asta unde se fură cu milioanele de EURO!

P.S.
După câteva zile…
Acum, dacă nu mă mai uit emoţionat la televizor, ieşind astfel de sub influenţa lui, parcă mi s-au mai limpezit gândurile…
Există totuşi şi nişte victime colaterale la care nu se gândeşte nimeni, pentru că situaţia lor nu atinge poporul la corazon, nu au nimic dintr-o dramoletă sud americană. E vorba de oameni obişnuiţi, care fac lucruri normale. Mă refer aici la profesorii “fraieri” care n-au luat şpagă şi care trebuie să suporte ruşinea de a fi bănuiţi, la elevii din liceu care-au învăţat din greu şi n-au putut să-şi mai dea examenul din cauza evenimentelor, la părinţii aflaţi în situaţia ingrată de a-şi vedea copilul nevinovat şi chemat la Procuratură, şi cu examenul nedat.
În plus de asta, realizez că atunci când se copiază la un BAC nu avem de-a face DOAR cu un furt intelectual, ci şi cu un furt material în toată regula. Dacă intri pe siturile de admitere la diferite facultăţi de stat, cu locuri FĂRĂ TAXĂ, vei observa că de foarte multe ori acestea se ocupă în urma unui concurs de dosare, cu alte cuvinte se ocupă în funcţie de media de la Bacalaureat!
Concluzia: mai bine o “taxă” mică la Bac decât una mare la Facultate!

Astăzi lucrurile s-au domolit. Copiii se duc liniştiţi la procurori şi spun toţi la unison că banii ăia erau pentru cumpărarea unui clopoţel, absolut necesar liceului. Afacerea se va îngropa spre liniştea părinţilor, elevilor şi directoarei din arest.
Dar pe mine asta nu mă linişteşte deloc.

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

168 Responses to Gândurile unui părinte neliniştit

  1. Ludovic al XIV-lea says:

    Bac-ul “a picat Bac-ul”

    Ti-as da “LIKE” la articol dar nu stiu engleza (eu nu am dat BAC la limba straina) si nu stiu ce inseamna “LIKE”.
    Oricum, ma mir ca nu ai ridicat in slavi marea victorie a acestui BAC: au fost mai mult de 50% promovati !!! Iti dai seama… Aproape jumate au picat Bac-ul… Iar la ce subiecte au fost anul acesta: la Limba Romana trebuia sa bati putin campii si luai 7 lejer, la Matematica a fost mai usor ca la o lucrare de control obisnuita din vremea mea si deci se putea “pescui” un sase cu ochii inchisi. La Fizica asemeni, gen Caragiale (Daca pe o parte a pamantului e noapte, pe cealalta parte e zi, nu-i asa?). Daca nici cu asemenea subiecte nu s-a luat Bac-ul, eu propun ca la anul sa treaca Bac-ul doar cei care se vor prezenta la ora 9 in sala de examen. Poate asa vom avea peste 75% promovabilitate….
    Acest Bac a picat in derizoriu. Si, din punct de vedere al cunostintelor, doar cei care au luat peste 8 merita sa spuna ca au invatat ceva din ce s-a facut in 12 ani de scoala.
    Uitati-va de exemplu, la numarul de medii de 10. In Bucuresti este una singura. Sunt judete unde sunt si 10 medii de 10. De ce? Plus ca sunt mult mai multi elevi in Bucuresti decat intr-un judet. Si Bucurestiul se lauda cu numeroase colegii de renume… Iar renumele lor este dat si de notele de intrare in aceste colegii. Oare se prostesc elevii pe parcurs? Oare liceul, in loc sa instruiasca elevii, ii prostesc? Poate ca da si le da prea multe idei false despre ceea ce ii asteapta in viata reala, cea de dupa liceu…

    • lazycat001 says:

      Nu cred ca a picat BAC-ul in derizoriu.. nu inca.. Sper sa nu se treaca repede peste “accidentul” Funeriu, sa nu se revina la cifrele de promovabilitate de 95%. Adica eu as dori sa ajungem acolo, dar prin munca. Noroc ca nu a mea.

      Ca nu sunt multi de 10 eu nu vad ca o mare problema, un subiect “dur”, de departajare cred ca e in regula. Si acum notele multe de 10 in anumite judete cred ca inseamna supraveghere mai slaba, nu elevi mai buni..

  2. Ludovic al XIV-lea says:

    Ca sa nu fii suparat, considera ca ti-am dat un LIKE. (Am gasit traducerea la LIKE = ca/ca si/ precum/ca si cum/asemenea/asemanator/similar/dori/vrea/placea etc.) Traiasca Goagal Translatorul 🙂

  3. Observator says:

    1. Cine a zis si “al lui Basescu”?
    2. Dar cat a fost promovabilitatea la Bac atunci cand l-ati dat voi?
    3. Promovabilitatea mai mare cu 10% nu e cumva meritul lui Funeriu, Majestate?

    • d'Artagnan says:

      1. Toți care-l urăsc pe Morar și pe Băsescu!
      2. Habar n-am.
      3.Promovabilitatea mai mare decât cea de anul trecut cred că este ”meritul” ministerului, care a dat subiecte mai ușoare. Deoarece nu a putut să renunțe la camerele de supraveghere. Trebuia într-un fel sau altul să satisfacă părinții nemulțumiți.
      Părerea mea desigur, să vedem ce spune și Ludovic.

      • Observator says:

        Notele sunt enorm de mici. Subiectele au fost usoare, insa nu stiu de ce am senzatia ca in România nu prea se mai face matematica. La ce subiecte au fost nu stiu cum de nu s-a luat numai 10.

        Promovabilitatea de 40-50% mie mi se pare normala pentru bac, iar rezultatele in invatamant nu sunt de la un an la altul, ci se vad in timp- 4 ani minimum

      • Ludovic al XIV-lea says:

        Hai sa fim seriosi. In spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, spaga are radacini care ajung pana in Evul Mediu. Cand pentru linistea lor trebuiau sa dea “bir” la Inalta Poarta. Obiceiul s-a perpetuat si s-a infiltrat si in relatiile de cumetrie: Finul vine cu plocon la Nas. Nu se stie pentru ce, dar “asa e obiceiu’ “.
        Mai departe, in viata de zi cu zi, constatam ca obiceiul din Evul Mediu s-a mentinut si nu putem sa renuntam la el. Cel care nu a dat niciodata in viata lui o “atentie” sa ridice mana. Nu ridica nimeni? Ati ramas cu mentalitate de Ev Mediu? Scuze, am uitat ca muschetarii au existat doar in acea perioada…
        Problema nu e cati au luat Bac-ul, ci ce au inteles acei elevi ca inseamna acest examen. Cumva un Blat ? Iar cei care au trecut la limita Bac-ul ce vor face cu diploma? Cine ii va lua in serios? Din partea mea, sa ia toti Bac-ul. Diploma de Bac nu e o garantie a succesului. Nicaieri.

    • Ludovic al XIV-lea says:

      Este meritul unor subiecte mai usoare decat cele de anul trecut.
      Pana si matricea de anul acesta a intrat la apa: anul trecut era de gradul III , iar anul acesta este de gradul II.
      Elementary, my dear Watson !

  4. Candid says:

    @ d’Artagnan,
    Cum poti sa tratezi atat de sumar interventia miraculos de “inspirata” a premierului, acest onorabil posesor de doctorat in, tine-te bine de scaun, Curtea Penala Internationala?!?!?! Eu, in locul tau, as fi dedicat vreo trei pagini doar impactului interventiei tembelizate a premierului care a fost foarte eficient la vorba: “am sa vorbesc cu ministrul justitiei sa-i ceara procurorului general…..”
    Observati cat de sigur e canalul de comunicare premier-procurorul de caz, via ministrul justitiei + procurorul general?
    Si fiindca tot vorbim de impact haideti sa le luam pe rand:
    1) renuntarea la actiunea programata pentru vineri a permis ca ilustrii absolventi impreuna cu parintii lor sa-si savureze, in weekend, victoria deplina asupra procurorilor;
    2) s-a economisit cel putin 100 l de combustibil cu aceasta ocazie, fiindca autobuzele s-au intors goale si, in plus, nu a trebuit sa mai faca inca un drum dus-intors cu absoventii(era normal ca dupa audiere sa-i duca de unde au fost imbarcati);
    3) pe perioada weekendului, avocatii parintilor au avut ocazia sa mai castige un banut fiindca au avut de prestat cateva ore(bine remunerate) in vederea pregatirii raspunsurilor elevilor la intrebarile incuietoare ale procurorilor; 😀
    4)premierul a castigat cel putin 500 de voturi in plus, pentru urmatoarea sesiune de voturi, din partea parintilor, profesorilor si a elevilor care astfel vopr scapa de orice pedeapsa; 😀 😀 😀
    5)premierul si-a reconfiirmat inca o data, daca mai era, cumva, nevoie, ca pozitia lui a ramas neschimbata in jocul de-a hotii si vardistii, indiferent de varsta, pregatirea profesionala, functia in partid si in stat; pe care o detinea la diferite momente din viata sa 😀
    6)Ponta a demonstrat intregii tari ce intelege el prin suntagma “stat de drept”: toti judecatorii, procurorii, primarii, ministrii etc, etc etc, trebuie sa stea drepti cand le vorbeste el si sa execute fara intarziere ordinele primite; 😀 😀 😀
    7)s-a demonstrat inca o data ca nu exista o cale mai eficienta de comunicare decat tembeliziunea A3: tot boborul poate vedea in direct cum intra el, v v ponta, cu bocancii in justitie, exemplul de acum cativa ani cu Lele de la Oradea, fiind depasit de-a binelea….(maestrul poate fi mandru ca ciracul sau s-a dovedit mai viguros…..) 😀 😀 😀

    P.S. In caz ca am omis vreun efect suplimentar, sunt recunoscator celor care vor veni cu completari

    • d'Artagnan says:

      Cred că a câștigat mai mult de 500 de voturi…gândește-te la rata de promovabilitate, gândește-te la ce note s-au luat…sau la ce scandal a fost atunci când s-au introdus camerele de supraveghere. Cred că foarte mulți vor un bacalaureat ”mai relaxat”, crezând că se vor descurca mai bine decât alții.
      Ponta este un animal politic redutabil, așa tânăr cum e, se orientează perfect după dorințele electoratului.

  5. Candid says:

    Erata: am comis cateva greseli: “suntagma” in loc de “sintagma”, vopr in loc de vor, etc…
    Cauza?
    Mi-au tremurat mainile de emotie, gandindu-ma sa scriu cat mai repede si sa postez ca sa nu ni-o ia cineva inainte cu identificarea avantajelor de a avea un premier precum ponta…… 😀 😀 😀

  6. neamtu tiganu says:

    un studiu privind coruptia in Germania are rezultate surprinzatoare, clasament, primii cei mai corupti, ultimii cei mai cinstiti:
    Corupti:
    1. Ziaristi, mass media
    2. Functionari de stat
    3. Parlament
    4 Organizatii private
    .
    .
    Cei mai cinstiti: justitia, politia, profesorii.

    Cred ca-n acest context dartagnian e neamt.
    Saracu cum se cazneste iel, pa caldurile astea, sa-l mai linga pa idolu lui un pic in cur!

    • d'Artagnan says:

      Amice, ăsta-i cusurul tău, câteodată eşti idiot!

      • neamtu tiganu says:

        calitatea ta e ca tu esti intotdeauna

        • d'Artagnan says:

          Aşa-mi trebuie dacă sunt amabil şi atunci când te-njur! Şi când te gândeşti că după ce am editat “Amice, ăsta-i cusurul tău, eşti idiot!”, am rectificat şi am introdus şi termenul “câteodată”…Unde-o mi-o fi stat capul?!

          • lazycat001 says:

            La pozitiile 1-2-3 claramente ne infratim cu nemtii. Rara ocazie..

            Ce sa spun, la capitolul coruptie cred ca poti sa arestezi la intamplare ziaristi (redactia Antena 3 cred ca scapa pe motive medicale/psihiatrice, complet intemeiate), functionari publici, politicieni.

    • Candid says:

      Cine a facut studiul si unde este sursa, ca sa vedem si noi procentele? Ai un link cumva?
      Altfel, daca nu ne indici sursa, vorba poetului: “E usor a scrie versuri…….”
      Cred ca de la inundatii ti se trage 😀

        • d'Artagnan says:

          După cum gândeşti eşti beat!

        • Candid says:

          @Neamtu oder tiganu,

          Am citit articolul. Am insa o obiectie la ceea ce scriai tu. Te bazezi prea mult pe un asemenea clasament, care nu poate fi probat. Clasamentul asta se bazeaza pe pareri, nu pe probe. Parerile pot fi subiective, nu? Si inca ceva: diferenta este relativ infima intre premiantii si codasii din acest top. Intre 3,0 si 3,7, cand maximumul e 5 iar minimul e zero, ti se pare mare diferenta?
          Si inca ceva: toti cei care nu sunt de acord cu tine, sunt basisti? Ti se pare normal ca la o majoritate de 70% in parlament sa mai apelezi la OUG? Boc a cam facut excese de OUG in anii 2010 si 2011 dar, macar, avea o scuza: majoritatea lor in parlament era foarte volatila(daca lipseau mai mult de 10-15 parlamentari din ziua votului opozitia putea rasturna situatia). Si cand avea o minima majoritate, situatia era incerta din cauza UNPR sau a reprezentantilor minoritatilor, ca sa nu mai vorbim de UDMR care avea propria agenda….
          Ai cumva parerea ca USL si-a indeplinit promisiunile din campanie si de dinainte, cand era inca in opozitie? Ti se pare ca avem un guvern capabil acum?

          mai prezent

          Ti se

          • Candid says:

            Scuze ca am lasat niste resturi de propozitie….fara a avea legatura cu textul

            • neamtu tiganu says:

              mie mi se pare guvernu actual de cacat, daca ar fi sa-l compar cu celalalt as zice ca e cam acelasi cacat. Aia dinainte pe linga ca au fost dobitoci cu Basescu-n frunte au mai avut si ghinion ca a venit criza, astia macar nu au probleme noi, grave. Da nu e rau sa se mai schimbe guvernele, macar sa se vada cu nu-si pot face de cap.

              daca vreti o mostra de gindire basita puteti sa-l cititi pe candid la 3.10pm, ne explica:
              1. 1. ca parerile ar putea fi subiective, uraaa, mare descoperire, iarna nu-i ca vara
              2. pe firu logicii intreaba, pe buna dreptate, daca sunt de acord OUG?

              Si desigur tot ce nu vine de la idol nu e credibil, unde mai pui ca stie si versuri, nu are incredere daca i se spune ceva, el vrea dovezi.

              P.S O completare, in statistica de care vorbeam ttotusi pe primu loc la coruptie si-n Germania sunt partidele politice.

        • lazycat001 says:

          E clar ca dobitocii astia care iti cer o minima justificare sunt basisti cu totii ! Free Jiji si Felix !

          • neamtu tiganu says:

            lazy, un om educat, fin, bine crescut, politicos nu ar sugera ca altu ar fi mintit, mai ales ca subiectu nici nu era incordat, era doar un pic amuzant, ca ce altceva inseamna dam link ca nu te cred?

            • lazycat001 says:

              Un om educat, fin, bine crescut nu se streseaza daca cineva ii cere un link, poate ar vrea sa vada contextul informatiei.. in ce ma priveste nu sunt exact dat pe spate de articolul respectiv, procentele respective sunt atat de mici incat ar putea sa fie la fel de bine in marja de eroare.

              Frumos mi s-a parut cat de alamati sunt nemtii de procentele astea de 2-3% :))

  7. Radu Humor says:

    “Concluzia: mai bine o “taxă” mică la Bac decât una mare la Facultate!”
    Excelentă observaţie/concluzie !
    Eu înţeleg să bagi criterii de departajare sau chiar admitere, mă rog, media mediilor anuale din liceu şi a examenului de Bacalaureat, că dacă pui doar nota generală de la Bac imposibil să nu creiezi astfel de tentaţii de supraevaluare cu orice preţ !

    • d'Artagnan says:

      Eu cred că examenul de admitere e sfânt dacă vrei cursanţi de calitate şi egalitate de şanse.

      • lazycat001 says:

        Eu cred mai degraba in sistemul englez: bac foarte tare (adica greu, corect supravegheat, bine pregatit) si facultatile , chiar cele de top, se vor increde in notele de la bac !

      • Kain says:

        Corect, in conditiile actuale e bine sa nu oferi incredere.
        Fiecare facultate primeste pe cine vrea, sau pe cine poate daca au examen de admitere obligatoriu.
        Sistemul englez poate merge acolo la ei, noi trebuie sa ne adaptam la situatia curenta, degeaba iei o idee buna dar o implementezi prost.
        Nu stiu cum au englezii Baaclaureatul, dar incearca sa iti imaginezi scenariul urmator: un elev care termina un profil uman ia bacul cu nota mare, ocupa un loc la fara taxa de la inginerie. Un elev care termina un profil real ia o nota mai mica, dar are o afinitate mai mare pentru matematica decat cel de la profil uman si stie mai multa, nu mai poate sa intre la inginerie.
        Daca la facultate s-ar introduce examinarea obligatorie, atunci ai filtra anomaliile de acest gen.
        Cand am dat bac-ul, profilul real a avut subiectele de matematica la un grad de dificultate cu mult sporit fata de cei de la uman. In schimb la romana subiectele au fost identice. Corectarea nu tinea cont de profil.
        Ce concluzii putem trage? A fost corect? Ar fi indicat aplicarea sistemului englezesc?
        Daca tragem linie, ce putem spune despre ministerul invatamantului, a procedat corect in ultimii ani, cum isi justifica actiunile? Poate fi tras la raspundere sau incurajat?
        In loc sa acordati importanta mizeriilor de genul “esti basist, esti pesedist, etc” nu ar fi mai bine sa utilizati energia intr-un scop constructiv? Cum ar putea fi imbunatatit invatamantul in viziunea voastra? Idei practice.

        • Ludovic al XIV-lea says:

          Aplica metoda “Americana”.
          La sfarsitul liceului se da un test de “cultura generala”. Impartit in Uman si Real. Cu punctaj. Punctajul este de 800 de puncte la fiecare sectiune. Total 1600 puncte.
          Apoi se publica la nivel national rezultatele acestor test.
          Facultatile studiaza listele si trimit invitatii sa le urmezi cursurile (pe bani sau gratis).
          Nu te duci unde vrei, daca nu te cheama ei.
          De exemplu, daca ai un punctaj de 1100 de puncte, nu te poti duce la o facultate care doreste elevi cu peste 1200 puncte. Doar daca iei vreo bursa sportiva.
          Testele sunt unice, indiferent de profilul liceului.

          Foarte putini iau 800 de puncte la un test, Uman sau Real. Si aproape nimeni nu ia 1600 de puncte. De exemplu, Bill Gates a luat 800 de puncte la Real. Si s-a vazut de-a lungul tmpului ca a meritat cele 800 de puncte.

          Metoda lor nu lasa pe nimeni pe dinafara ci doar stabileste ierarhii. Nu sunt note sau “picati”. Doar o ierarhie pragmatica.

          • d'Artagnan says:

            Se copiază la examenele alea?
            Dacă da, atunci nu valorează nimic.
            Dacă la noi nu s-ar copia la Bac ar fi un punct de plecare în evaluarea elevilor foarte bun, aproximativ la fel cu metoda “americană”

            • Ludovic al XIV-lea says:

              Nu se copiaza.
              Ba in plus, in timpul anului, nu poti sa te duci cu referate copiate de pe net. Iti cere referatul in format electronic, ti-l baga in programele lor de cautare a similitudinilor cu alte texte de pe net. Daca exista similitudini (mai mult de un anumit procent) se considera copiere si referatul nu e ia in considerare. Daca insisti esti pasibil de exmatriculare. Stiu un student exmatriculat din aceasta cauza. Iar la ei exmatriculat inseamna “pe veci” si de peste tot. Nu ai posibilitatea sa te mai inscrii la alta scoala.

          • dlnimeni says:

            Aveti dreptate, la unii e nevoie de 800 de puncte ca sa colaborezi cu securistii locului. Din fericire, la noi e nevoie de un punctaj cu mult mai mic.

        • Kain says:

          M-am gandit ca poate vine careva dintre voi cu sugestii relevante, ceva ce poate da de gandit legat de educatie in general. In afara de Ludovic nu a mai comentat nimeni.
          Eu cred ca circula si alte idei mult mai bune, cea mai buna pare a fi educatia online. Nu mai ai nevoie de profesori in clase, sa repete ca robotii aceeasi lectie de sute de ori, in ziua de astazi se poate stoca si reda foarte ieftin materialul audio-video. Din aceasta cauza, prezenta intr-o clasa nu mai este neaparat necesara. Multumita internetului, e posibil sa ai un singur profesor pentru o planeta intreaga.
          Tehnologia a avansat asa de rapid ca aproape oricine isi permite o tableta, si mai nou avem acces la internet chiar si la sate. De-a lungul timpului componentele electronice s-au miniaturizat si ieftinit continuu, peste cativa ani vom putea cumpara device-uri cum sunt tabletele la pretul hartiei de astazi(Michio Kaku). Deci accesibilitatea la educatie a crescut si va continua sa creasca.
          Problema educatiei pare sa se rezolve de la sine, fara interventia statului, care pare sa fie mai mult o piedica.
          Totusi, asta nu inseamna ca putem sa lenevim, ca vine schimbarea peste noi si oricum totul va fi bine, de ce sa pierdem ani de zile? De ce nu sa acceptam din timp schimbarea sa ne imbunatatim viata si viitorul?

  8. neamtu tiganu says:

    unde-i baiatu ala nevinovatu care vroia linkuri, ie-te drace tocma astia care-l sustineau zic acum ca referendumu a fost nasol. Cica nu-l mai recunosc pa pres!? sa le fie rusine, stie toata tara ca USA e cu noi http://www.nymagazin.com/pdf/nr802_Prima_pagina_Color.pdf

    • d'Artagnan says:

      Ziarul ăsta de care vorbeşti are mai mulţi vizitatori decât blogul “Hanul muschetarilor”?

    • Kain says:

      Nu stiu cum sa interpretez imaginea din coltul dreapta sus. Pare sa fie drapelul nostru pe harta Romaniei Mari, oare oficialii din Republica Moldova si Ucraina ar avea ceva impotriva? Cred ca asta e singurul ziar pe care il citeste Vadim.
      Ca sa vezi, e “one man newspaper”, domnul Culian face tot materialul in timp ce doamna Culian il alimenteaza cu fursecuri si cafelute.
      In fine, eu nu as citi asa ceva, in loc sa prezinte lucrurile asa cum sunt, articolele par sa fie viziunea autorului asupra lucrurilor(ma refer la cele legate de politica).
      Nu stiu cum ai reusit sa gasesti ziarul asta, cred ca e o realizare.

    • lazycat001 says:

      Prezinti asa ceva ca o sursa credibila de informatii, sau o opinie avizata?… Asta e o gluma, corect?

    • Candid says:

      @Kain,
      Da, Stanasila are dreptate, dar mister “decat” Pricopie nu avea nici un interes ca procentul de promovabilitate sa fie, eventual, mai scazut decat anul trecut pe vremea “grajdarului” liviu pop. Asa se explica si de ce la evaluarea nationala s-au dat ca subiecte la matematica, ceva de rasul curcilor: 1) cat e perimetrul unui patrat cu latura de 8 cm?; 2) cat face 4 x 4 + 10 ?
      Plus alte asemenea subiecte de clasa 3-a.
      Sa nu uitam ca Pricopie a lucrat cu madam Abramburica la minister, deci nu avea cum sa urmeze directia imprimata de Funeriu, in privinta gradului de seriozitate, acordata acestui examen.

  9. Candid says:

    @neamtu & tiganu,
    Cand am vazut primul rand al mesajului tau(” un studiu privind coruptia in Germania are rezultate surprinzatoare…..”) chiar ca m-ai facut curios fiindca ma asteptam la un studiu sociologic amplu, avand in vedere categoriile profesionale implicate…..
    De aceea ti-am cerut sursa fiindca in lumea mea se indica intotdeauna sursa. Eventual se dau citate, puse intre ghilimele, dar se indica si sursa in mod automat. De vreo 200 de ani incoace, numai un destept de doctorand pretindea ca nu stia asta :D. Cica, nu s-ar fi predat la curs si nici profesorul care ii coordona lucrarea nu l-a pus in garda 😀
    Fiindca banuiam ca ai accesat respectiva informatie de pe net, ti-am cerut linkul. Stie multa lume ca parerile sunt subiective, nu stiu de ce te-ai simtit contrariat ca n-am fost impresionat de adevarul descoperit de renumita organizatie nonguvernamentala….
    Dupa cum ai trambitat stirea, am crezut ca studiul se baza pe fapte si probe, gen sentinte judecatoresti irevocabile, pe baza de probe irefutabile, ceva in genul teoremei lui Fermat 😀 😀

    • neamtu tiganu says:

      te-as ruga sa-mi dai sursa din care sa rezulte ca parerile sunt subiective.
      De asemena astept explicatii privind probele irefutabile ale teoremei lui Fermat, si mai ales despre ce teorema a lui Fermat e vorba?

      baiete, esti penibil nu numa candid.

      • Candid says:

        In primul rand, nu sunt “baiete” cu tine.
        In al doilea rand, sa-mi ceri linkul din care sa rezulte ca parerile sunt subiective, chiar tine de penibilitate.
        In al treilea rand, daca n-ai auzit de teorema lui Fermat e alta mancare de peste, la care, probabil, “tigani” ca tine, n-au avut acces 😀
        “Traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece”, ar spune marele poet despre conversatia noastra de pe blog. Adica, in loc sa ne ocupam de lucruri importante si interesante, noi ne pierdem vremea cu “iresponsabili veseli”, cu “chiulangii notorii in parlament” sau cu “referendumuri de demitere” a presedintelui , pe motiv ca s-a implicat in activitatea de guvernare, chit ca e parte a executivului, dupa opinia specialistilor in drept constitutional…..
        In concluzie, nemtii & tiganii sa se ocupe de treburile lor, sa ne lase pe noi in pace 😀 😀 😀

  10. Observator says:

    @Candid, Kain,

    E ceva ce nu inteleg. Iar eu cum pana nu inteleg nu ma pronunt. Si de aceea am o rugaminte, luati-ma cu incetisoru’ si haideti sa analizam, sa-i facem placerea domnului profesor Stanasila.

    Pai daca notele ar trebui sa se stabilizeze undeva intre 7 si 7 si… nu cumva rata de promovalbilitate ar trebui sa fie undeva mai mare de 60%? Deci in cazul in care nu se atinge acest prag undeva e o eroare? Ori subiectele sunt prea usoare daca procentul e peste, ori prea grele daca e sub. Cum subiectele de anul acesta au fost foarte usoare, procentul de promovabilitate mic, note mici cat cuprinde nu poate decat insemna ca sistemul e prost. Si nu e sistemul lui Pricopie sau cum l-o chema, nici al lui ala de anul trecut sau al lui Funeriu sau al lui Cati. Roadele invatamantului nu se culeg intr-un an, nici macar in 4 cat are o legislatura completa ci in minim 12. Acum culegem roadele schimbarilor tampite ale lui Marga, poate.

    Oricum, mi se pare absurd cearta asta politica in cazul sistemului de invatamant. Invatamantul ar trebui sa fie o prioritate nationala si poate, primul domeniu de consens.

    • Kain says:

      @Observator, toti suntem de acord ca invatamantul trebuie sa fie o prioritate, si ai dreptate, buba in invatamant e veche, acum incepe sa iasa puroiul.
      Daca desenezi curba lui Gauss pe hartie, pe axa x pui notele 1-10 pe y ar veni numarul de note. Cea mai mica nota pe care poti sa o iei e 1 iar cea mai mare e 10 deci e vorba de o variate de 9 puncte. Mediana curbei vine la 9/2 + 1 = 5,5. Adica jumatate din totalul notelor va fi sub 5,5. Pragul de trecere e 6, de aici poti sa iti dai seama ca numarul notelor mai mari sau egale cu 6 este mai mic decat numarul notelor mai mici de 6(cei care nu au promovat). In concluzie rata normala a promovabilitatii va fi intotdeauna mai mica de 50%, probabil pe la 42%(ochiometric, nu am calculat). Acest lucru se intampla numai in cazul ideal. In realitate curba e un pic deformata(in nici un caz nu se poate ajunge la aberatiile actuale) si poti sa ai o promovabilitate de aproximativ +/- 3% fata de predictia teoretica.
      Nu sunt expert, nici autorizat sa explic problema aceasta, ce am scris se bazeaza pe ratiunea si presupunerile mele. Daca considerati ca am gresit accept bucuros corectari argumentate.

      • Observator says:

        Profesorul Stanasila nu vede mediana pe la 5. Pare-se ca el o vede pe la 7.

        Tu ai definit capetele intervalelor 1 si 10. Eu sunt sceptica de posibilitatea notarii cu 1 la Bac. Un elev care sa ia 1 nu ar trebui sa fie prezent in examen – cu siguranta ar trebui sa aiba o corijenta. Cred ca ar trebui sa pleci undeva din cel utin 3. Teoria spune ca distributia respecta clopotul lui Gauss, dar nu defineste si capetele intervalului

        • Kain says:

          Nu sunt profesor si nu am analizat niciodata notele, am auzit si eu de la alti profesori ca in mod normal distributia notelor trebuie sa urmeze curba lui Gauss.
          Asa cum avem cateva note de 10, trebuie sa fie si cateva note de 1, sau cel putin apropiate, teoretic vorbind. In realitate profesorii sunt foarte indulgenti.
          De ce sa plecam cu notarea de la 3, de ce nu 4 sau 2? Crezi ca nu se prezinta elevi de nota 1 in bac? Tin sa te contrazic cu urmatoarele citate: “N-ai de la cine să copiezi! În stânga prost, în dreapta prost”, “Subiectele au fost foarte uşoare, dar noi am făcut varză” sau “M-am dus la baie să văd formulele”. Ei vin la bac pe principiul “risti, misti, si castigi”(Vacanta Mare).
          Depinde cat de usoare sunt subiectele, daca examenul are subiecte usoare, atunci e normal sa ai mai multe note mari si sa se deplaseze greficul spre dreapta. Normal ca rata promovabilitatii va fi mai mare.

          • neamtu tiganu says:

            nici p-asta cu Gauss nu o stiti, ba da voi chiar nu aveti habar de nimic, aruncati si voi niste vorbe citite pe pungile de-mpachetat salam.
            Explicatie, exista nenumarate distrubutii Gauss, unele aplecate spre dreapta, altele spre singa, altele simetrice. la descrierea distributiei se considera si asa numitu factor Sigma, acum va las sa googaliti.

            • Kain says:

              Tigane e vorba de o aproximare, nu e cine stie ce inginerie, nici eu nici tu nu suntem statisticieni, pana la urma ne dam cu parerea, am si scris ca nu sunt expert, am prezentat problema asa cum o inteleg eu. Oricum, multumim pentru completare.

      • lazycat001 says:

        Nu stiu daca putem aplica o functie Gaussiana in cazul notelor la BAC.. Fiind functii simetrice prin definitie s-ar putea aplica daca de exemplu probabilitatea statistica a unui copil de a luan un 2 sau un 9 ar fi egala, sau un 3 si un 8… ceea ce cred ca nu este cazul.

        Ar fi asa probabil daca toate subiectele ar avea dificultate riguros identica, ceea ce nu cred ca se intampla la BAC.

  11. neamtu tiganu says:

    studiu de cazuri,
    da neamtu tiganu

    psihologii si chiar psihiatrii ne-nvata, la drum de seara, ca suntem tentati sa consideram valabile acele surse de info care ne comunica ceea ce deja credem noi ca-i adevarat. Toate celelalte surse sunt ori mincinoase, ori manipuleaza, ori sunt antisemite, unguresti, tiganesti.
    Mai mult, aceeasi sursa e valabila sau nu in functie de ce spune la un moment dat. De ex. ziaru american-roman, cu un timp in urma, a pledat cu nerusinare, as zice, pt. marele presh, nu m-as mira ca sa fi contribuit la victoria acestuia in alegeri atunci cind “capsunarii” au inclinat balanta. Desigur atunci au fost buni, acum nu mai sunt.

    P.S De altfel un baiat mai dastapt, daca ar fi frunu pa aici, da nu e, ar vedea legatura intre statistica coruptiei si ziare.

    • neamtu tiganu says:

      completare sau, ma rog, corolar. Credibilitatea unei surse nu e data numai de informatiile pe care le ofera acea sursa ci si de cine aduce in discutie acea sursa.
      In cazuri disperate se aplica metoda intelegerii voit gresite, metoda de automanipulare, nu stiti voi ce-i aia, ex. pisica puturoasa transforma niste date in procente, de unde draq le scoate nu stie nici iel, da in acest fel combate si iese cistigator, ca trebuie sa fii idiot sa-ncerci sa-l convingi ca nu stie sa citeasca si n-a inteles nimic.

      Apropos aceasta e doar o parere, un pic subiectiva, sau nu?

    • d'Artagnan says:

      Ca de obicei, baţi câmpii cu graţie.
      În primul rând eu am întrebat câţi cititori are ziarul, dacă are mai mulţi decât acest blog. Chestia asta nu spune nimic despre credibilitate, dacă sunt buni sau nu.
      În al doilea rând ziarul acela nu constituie o sursă, ci un punct de vedere subiectiv despre o anumită chestiune, punct de vedere pe care-l are DUPĂ ce a primit informaţia de la SURSĂ, adică de la INS-ul român.
      În al treilea rând este foarte probabil să fi fost subiectiv şi când îl slăvea pe Băsescu. Să fie sănătoşi! Şi tu eşti subiectiv şi manipulator atunci când pleci de la o speculaţie, “nu m-as mira ca sa fi contribuit la victoria”, o probabilitate, ca să ajungi la “desigur atunci au fost buni”, care este o certitudine.
      Dar să vorbeşti de furnica asta de ziar când vorbim de PRESA din America …băi, ţigane, am crezut prima oară că vorbeşti de New York Times!
      Sau poate aşa ai crezut şi tu după prima sută de vodkă.

      • neamtu tiganu says:

        conform celor trei surse pe care le-am consultat, ziaru are 14733,53 cititori, mai ales la ora 7, ora locala, din care 44,23% femei si persoane cu copii in brate, restu negustori, tirgoveti, tarani.
        Una din cele mai mari presse din lume e a firmei pechiney se foloseste la forjarea pieselor pasarilor de otel, cum zic ziaristii, adica din material 2XXX sau chiar 7XXX. Nu cunosc parera presei pechiney despre basescu.

        P.S Nu am info cum ca NYT ar fi auzit de basescu, da-mi un link!

      • neamtu tiganu says:

        iar nu te duce mintea, e f. logic, am dubii ca ar fi contribuit la victoria presului, de altfel sunt sigur ca a fost minareala, da am certitudinea ca voi ca basisti fanatici ati fi spus ca sunt buni daca-l sustine.
        Deci probabilitatea cu victoria nu are legatura cu eventuala voastra parere. Intreaba-l p-ala cu teorema lui Fermat

    • Candid says:

      O intrebare: de cand haladuiesti prin Germania? Fiindca vad ca nu s-a prins nimic de tine din ceea ce tine de comportamentul neamtului: sobrietate, precizie, fair play, etc.
      In textul tau gasesc cam multa speculatie, nu crezi? Exemplu: “nu m-as mira ca sa fi contribuit la victoria acestuia in alegeri atunci cind “capsunarii” au inclinat balanta. Desigur atunci au fost buni, acum nu mai sunt……..”.
      Nu e sigur deloc ca s-a intamplat ceea ce vrei sa insinuezi. Nu-ti castigi astfel respectul interlocutorilor…..

  12. Radu Humor says:

    Oricât de puţini cititori ar avea o gazetă, dacă ceea ce spune a fost sau este confirmat de vreo opt milioane de cetăţeni, n-avem ce-i reproşa !
    Adică aşa ar trebui să fie, dar uite că se mai găsesc… 😉

    • Candid says:

      Vezi ca il plagiezi pe Pristanda. S-au votat cu urne mobile exact ca la celebrul referendum din 2003 pentru constitutia lui Bombo….
      Acum, din cei 8 milioane care, cica, ar fi participat la referendumul lui Xerox, doar 7,4 ar fi fost pro demitere. Cum, nu s-a intrunit cvorumul, votul lor a fost degeaba. Mortii aceia, din Teleormanul lui Dragnea-vidanjorul, s-au trezit degeaba din morminte ca sa voteze. Cei care o tin langa cu demiterea, desi rferendumul a fost, pe bune, invalidat, au ceva tigle lipsa la mansarda. 😀 😀
      Lista pentru referendum nu se face dupa datele recensamentului(care are doar rolul de a stabili cati cetateni mai au domiciliul stabil in tara). Cetatenii aflati peste hotare au drept de vot fiindca asa prevede legea. Numai daca acestia vor renunta la cetatenie sau daca “iresponsabilul vesel” va da a 200-a OUG prin care sa le retraga acestora cetatenia, ar putea ca listele electorale sa cuprinda doar pe cei aflati permanent in tara.

      Capisci?

      • Radu Humor says:

        Ca pisci eşti dulce 😉
        În rest eşti veninos şi mincinos !
        Milioanele de voturi false s-au dovedit la fel de adevărate ca şi idioţenia că n-a fost cvorum :mrgreen:
        Cu tot cu cei din afară, scăzând ce trebuia scăzut, cvorumul a fost depăşit şi Băsescu demis !
        Doar pupurile voastre fierbinţi nu cred să-l mai ţină mult la Cotroceni !
        I-aţi făcut deja rană 😳

  13. Radu Humor says:

    Problema de matematica

    Iata un exemplu de calcul care ar face ca si loazele sa ia bacul cu note maxime.
    Acest exercitiu a fost creat de un profesor de matematica de la Universitatea din Barcelona, care apoi le-a cerut elevilor sai sa il rezolve.

    Problema:
    Mama are cu 21 ani mai mult decit copilul sau si peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tinar decit mama.
    Intrebare: UNDE ESTE TATAL?

    Aceasta problema se poate rezolva matematic; nu e atat de dificila cum pare.
    Solutia este data mai jos! Incercati, totusi, sa o rezolvati singuri!!

    REZOLVARE:
    Copilul are azi X ani si mama Y ani, stim ca mama are cu
    21 de ani mai mult decat copilul.
    Asadar: scriem ecuatia:
    X + 21 = Y
    Stim ca peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tanar decat mama.
    Asadar, putem scrie urmatoarea ecuatie:
    5 (X + 6) = Y + 6
    Inlocuind Y cu valoarea din prima ecuatie, rezulta:
    5 (X + 6) = X + 21 + 6
    5X + 30 = X + 27
    5X – X = 27 – 30
    4X = -3
    X = -3/4
    Copilul are, ASADAR, varsta -3/4 ani, adica are -9 luni.
    Din punct de vedere matematic putem confirma si dovedi ca in acest moment mama concepe copilul.

    Rezultatul:
    TATAL ESTE DEASUPRA MAMEI!

    • Kain says:

      Socant, seamana cu un articol de tabloid… La ce crezi ca se gandea profesorul cand a compus problema?
      Rezultatul este: NU STIM UNDE SE AFLA TATAL!!
      1. In ipoteza nu se mantioneaza daca copilul este infiat.
      2. In ipoteza nu se mentioneaza daca copilul a fost conceput prin fertilizare in vitro.
      3. Chiar si asa, daca copilul are -3/4 ani -3/4 * 365 zile -273 zile si 18 ore , adica mai are 273 zile si 18 ore pana la nastere nu are nici o legatura clara cu momentul conceperii, fiindca durata sarcinii nu este specificata pe nicaieri a fi fix 273 zile si 18 ore.
      Asta nu e problema de matematica, e o insulta adusa la precizia matematicii de catre un profesor libidinos. Chiestia asta nu are ce cauta in cartile de matematica.
      Ce ai intentionat sa ne arati cu “chestia” asta?

    • lazycat001 says:

      Fara sa citesc linkul iti spun cui folosesc stanga si socialismul: celor ce nu vor sa munceasca dar doresc in schimb sa se ocupe de corecta distributie a reultatelor muncii altora 🙂

  14. Radu Humor says:

    La căpătâiul mortului
    de Mihuţa Tristan |
    Gheorghe Falcă are dreptate – PDL este un partid mort. Întrebarea pe care o avansez, hic et nunc, este însă una cât se poate de pertinentă: când a fost PDL un partid viu? În opinia mea niciodată. Viu a fost doar Partidul Democrat, în vremea președinției lui Petre Roman. Sub hegemonia lui Traian Băsescu, PD nu a mai fost partid. Iar PDL nici atât. Cum , vor spune portocaliii, câți au mai rămas, nu a fost dus PDL, de către Traian Băsescu, pe culmi nemaiatinse? Ba, da. Numai că nu mai aveam de-a face cu un partid, ci cu o gașcă. Și cu o gogoașă politică.
    Să facem un recurs la memorie. Cum a crescut, cum s-a „umflat” PD? Prin farsă și prin minciună. În 2003, PD era cotat cu doar 11% , deși Băsescu se angajase, după puciul dat contra lui Petre Roman să-l ridice la 25%. Disperat, dar șmecher în disperarea sa, Băsescu l-a amăgit pe naivul Theodor Stolojan să încropească Alianța DA. Se știe, liberalii stăteau la o cotă de popularitate de peste 20%, deci reprezentau colacul de salvare pentru marinarul care era gata să eșueze cu „nava PD”cu tot. A fost prima păcăleală. A doua, a fost înlăturarea lui Stolojan din cursa pentru Cotroceni. Apoi, au urmat alte și alte scamatorii publice, alter trișări, în urma cărora Traian Băsescu a ajuns președintele României.
    Alianța DA pierduse alegerile. Dar vicleanul marinar a denaturant rezultatul votului. L-a curtat pe Dan Voiculescu, președintele PUR, amăgindu-l cu promisiuni (ca peste câteva luni să numească acel partid soluția imorală!). La fel a procedat Traian Băsescu și cu UDMR. Cu amăgiri, minciuni și racolari a reușit să creeze o majoritate parlamentară. Numai că minciuna și ticăloșia au picioare scurte. Băsescu a uitat curând că PD a urcat, de anemic ce era, în căruța PNL. Și că el înuși a ajus președinte cu ajutorul electoratului care simpatiza cu liberalii. Din „abneziea” acesta, a apărut criza dintre Băsescu și Tăriceanu, dintre pediști și liberali, ultimii expediind Partidul Democrat în opoziție.
    2008. PD nu poate forma o majoritate, așa că Traian Băsescu decide să se facă prieten cu „dracul”, până o trece puntea. Îi curtează pe cei din PSD, îi momește cu guvernarea. Ignorând firea, caracterul conflictual și neloial al acestuia, pesediștii intră la guvernare. Au mușcat cu naivitate din mărul otrăvit, pentru că, după numai nouă luni au constatat că sunt pe post de decor în oribila piesă pusă în scenă de același Băsescu. Concomitent, a intrat în arenă PDL. Culmea, sculă la basculă, cum se zice în popor, a fost același Stolojan, care rupsese o parte din PNL. Apoi, au urmat racolări din toate partidele adverse – PNL, PSD, PC. Așa și-a constituit Băsescu din nou o majoritate, bazată pe trădare și mituire. Ce era PDL, la care se adăugase majuscula „L”, după fuziunea cu „partidul” lui Stolojan? Un mixtum compositum, din care s-a copt o gogoașă portocalie, care s-a tot umflat, până a făcut „poc”, precum broasca din fabulă, care voia să fie cât un bou de mare.
    În fapt, PDL nu a fost niciodată un partid, ci o gașcă de inși legați prin interese mafiote, subordonată voinței și capriciilor președintelui Băsescu. Cel care devenise Zeus. Cel care era unicul conducător, unicul gânditor și unicul clarvăzător. Nimeni nu crâcnea, toți stăteau cu capetele plecate, de parcă erau necugetători, gata, în schimb, să înfăptuiască fără crâcnire vrerea și „reformele” venite dinspre Cotroceni. Dacă PDL era mai mult decât o grupare de interese paralele cu interesele țării, dacă PDL era partid, nu s-ar fi lăsat terfelit și manipulat în mod tragic de un Traian Băsescu nepriceput și cu o pregătire, cu o cultură precare. Or, s-a dovedit, PDL nu a fost un partid, nu a curs sânge prin „venele” sale. A fost doar o jucărie care s-a stricat inevitabil, cum era de așteptat. Astăzi, mai stau unii pe la căpătâiul mortului, dar stau pentru că nu au unde să meargă. Și apoi, nici aceștia nu se simt prea bine!
    Radu Humor
    iulie 12th, 2013 at 16:42
    La căpătâiul mortului (II)
    de Mihuţa Tristan
    Pentru relația Traian Băsescu-PDL (PD) se potrivește de minune zicerea, din popor, „eu te-am făcut, eu te omor!”. Și am văzut, în Accentele precedente, cum a „făcut” Traian Băsescu partidul și cum l-a „crescut” – prin înșelăciuni, trădări, racolări, dar mai ales prin mințirea, păcălirea electoratului. Cum l-a omorât? Simplu. Confiscându-l, transformându-l în jucărie personală. Sugrumând viața partidului, care n-a mai fost decât ecoul voinței lui Zeus, răspândacul ideilor trăsnite ale acestuia. Confiscată a fost și guvernarea Boc. Locatarul de la Cotroceni era cel care hotăra și anunța programul, intențiile, măsurile Guvernului. Insignifiantul Boc se mărginea să le preia și să le „implementeze”, ab abrupto, necritic, mai precis absolut necugetat. Totodato, Traian Băsescu și-a subordonat și majoritatea parlamentară, manipulând-o după bunul plac și reducând-o la un rol figurativ, menit să renunțe la dezbateri și să aprobe orbește pachete de legi inepte, concepute în laboratoarele lui Zeus.
    Supunându-se orbește lui Traian Băsescu, PDL a devenit complice la toate măsurile aberante cu care președintele Traian Băsescu a nenorocit țara și cu care a făcut majorității populației (nu tuturor!) o viață de coșmar. Și, în mod firesc, PDL avea să plătească pentru această complicitate ticăloasă. Să nu fi știut liderii PDL că vor plăti din greu, la un moment dat? Cum să nu știe?! Numai că au sacrificat partidul, pentru că lor le mergea bine. În schimbul cedării partidului, a Guvernului, a activității parlamentare, Băsescu închidea ochii (sau, doar un ochi?!) la afacerile necurate ale liderilor din București și din teritoriu, ale miniștrilor cabinetului Boc, permițându-le să se înfrupte pe săturate din banii publici. Și dumnealor nu s-a sfiit, au prădat fără rușine.
    Nota de plată a venit însă fatalmente. Întâi, la alegerile locale, apoi, la cele parlamentare. Chiar dacă s-au ascuns sub alte culori, înlocuind portocaliul cu verdele, chiar dacă au renunțat la sigla PDL și au inventat fel de fel de sigle (la Arad, MCL), electoratul nu s-a mai lăsat păcălit – i-a măturat efectiv, aproape peste tot. A mai fost, apoi, acel Referendum pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, din care Zeus a ieși umilit: peste 7,4 milioane de români i-au spus că nu-l mai vor, că ajunge cât și-a bătut joc de țară. Devenise limpede, pentru unii dintre pedeliști, deși trecuse deja ceasul al doisprezecelea, că PDL trebuia să fugă, ca dracul de tămâie, de sub aripa frântă și jumulită a lui Zeus. Alții, cei pe care i-aș numi „fidelii” și „îndatorații”, dimpotrivă, au continuat să creadă în regenerarea miraculoasă a imaginii lui Băsescu și în capacitatea lui proverbială de a inventa ceva care să-I readucă la suprafață și, cât mai curând, din nou, la putere. Până la urmă, la Convenția Națională au câștigat cei cât de cât mai realiști, cei treziți din vraja cu care îi îmbătase Zeus. Aceștia sunt evadații din jurul lui Vasile Blaga. Ceilalți, care pentru a fi pe placul lui Traian Băsescu, s-au coagulat, oarecum strâmbând din nas, în jurul Elenei Udrea, au pierdut bătălia. Dar s-au scuturat și s-au reanimat după ce Zeus a blestemat PDL-ul răzvrătit, dezicându-se totodată de această „creație”, de această jucărie a sa, pe care, oricum, a distrus-o.
    Ca să oblojească sufletele rănite ale perdanților, Traian Băsescu le-a oferit acestora o altă jucărie, din sertarul lui cu ambiții și orgolii: Mișcarea Populară, pe care o înregistrase fiica dumnealui, Ioana Băsescu, tocmai pentru asemenea ocazii. Însetați de revanșă, perdanții din grupul Elenei Udrea s-au repezit să o prindă din zbor, neînțelegând că arătarea nu e decât o Fata Morgana, sui generis.

    • Kain says:

      Bun, dar cand vedem si versiunea cealalta, adica raportul pentru PNL si PSD ? sau Antonescu si Ponta & Co sunt viitorul luminos.

    • Candid says:

      @Sans Humor,
      Chiar crezi ca “povestea” ta e credibila? Nu suntem nascuti nici azi nici ieri. Ai inceput cu minciuni si ai tinut-o tot asa:
      1) Basescu a anuntat din timp ca va candida la presedintia PD, avea tot dreptul. Unde e puciul? N-ai voie sa candidezi? Gluma, gluma, dar cu asemenea minciuni nu ajungi departe, chiar daca te cheama humor 😀 😀 😀
      Stiu ca asta era valabil in psd: Nastase, de exemplu, nu a indraznit sa candideze in 2005 impotriva mentorului sau iliescu. Si s-a trezit prostanacul sa candideze pe ultimii metri, cum se spune…
      2) De unde ai scos-o pe asta cu peste 20% procente PNL in 2003?
      3) Tu chiar crezi ce fabulezi, cu amagirea lui Stolojan in vederea incheierii aliantei DA?
      4) Cum l-a inlaturat pe Stolojan sa candideze? Ai fost cumva de fata la sedinta in care s-

      a luat decizia? Mai sunt si alte minciuni, dar consider ca si atata e suficient ca sa iti spun verde in fata: Esti un mare mincinos…
      5)Parca spuneai ca nu mai intri pe acest blog: inca o minciuna din partea ta. Deja ai depasit cota de suportabilitate…
      Auf Wiedersehen, vorba neamtului 😀 😀 😀

      • lazycat001 says:

        @ Radu Humor

        Enumerarea ideilor fixe USL nu cred ca a ajutat prea mult… In fine pe mine m-a facut curios autorul, si surpriza:

        “Stâlpii democraţiei, la USL. Azi, Tristan Mihuţa

        Tristan Mihuţa este unul dintre oamenii „noi” cu care Uniunea Socialistă a venit în faţa arădenilor, la alegerile locale din 2012. Un om politic pe fruntea căruia stă clar scris: schimbare!

        Prima schimbare a fost în anii ’70, când Tristan Mihuţa a ajuns un tânăr muzeograf şi încerca să ajungă cât mai sus în ierarhie, în interes personal, desigur, indiferent de „metodele de lucru”. Un muzeograf mai în vârstă, simţindu-se periclitat de mijloacele bolşevice ale tânărului arivist, l-a îndrumat sfătos spre ziaristică şi aşa a avut loc a doua prima schimbare: Tristan Mihuţa a ajuns corespondent la „Scânteia Tineretului”, ziar care preaslăvea „realizărili” Partidului Comunist Român şi ale lui Nicolae Ceauşescu. Mai apoi, scrierea meşteşugită a tânărului ziarist a atras atenţa Judeţenei de partid şi aşa a ajuns Tristan Mihuţa la o nouă schimbare: secretar (uşier, cum spunea Zăvoianu) la prim-secretarul Comitetului Judeţean al PCR.

        Revoluţia l-a prins pe Tristan Mihuţa bine înfipt în oficiosul PCR LOCAL, Flacăra Roşie. Un ziar devenit Adevărul de Arad ….”

        Textul full la http://arq.ro/stalpii-democratiei-la-usl-azi-tristan-mihuta

  15. Radu says:

    De parca n-ar fi fost de-ajuns crima de la Bolintineanu, justitia macovita si-a dat in petec iar si l-a condamnat la 5 ani cu executare pe Relu. In asteptarea recursului la care Relutu are toate sansele sa primeasca zece (DNA ceruse 15) bursa a reactionat crescand vertiginos actiunile Burberry.

  16. Cardinal Richelieu says:

    Fratilor, orice subiect se propune, si acesta este unul destul de serios – Bacalaureatul, discutia tot in derizoriu ajunge.
    Oare daca s-ar discuta despre cubul Rubik s-ar ajunge tot la Basescu+USL?
    Idei putine si fixe.

    • Kain says:

      Nu sunt o persoana religioasa, dar aici are dreptate Richelieu. Cum e vorba aia… multi vad putini pricep. As adauga, si mai putini misca ceva.

    • Candid says:

      @ Prea marite Cardinal Richelieu,
      Mai ai incertitudini in acest sens? Sunt convins ca si daca subiectul ar fi prognoza meteo pe luna august, tonomatele lui felix ar lansa acuzatia la adresa lui Basescu, conform careia slujbasii de la ANM sunt oamenii lui Basescu si incearca sa compromita recolta pe anul acesta, indiferent daca prevad seceta sau zile ploioase. 😀 😀 😀
      Simpla aparitie a marinarului intr-un lan de porumb ar echivala cu implicarea politicului in treburile piticului de la agricultura, deci, ale guvernului….:D
      Iar toata saptamana urmatoare presa varanista ar face clabuci cu acest subiect de atentat la productia de stiuleti, numai si numai pentru a-l compromite(dare for more???) pe rahiticul(ca ministru al agriculturii) valet felixian….. 😀

  17. d'Artagnan says:

    “Dl Crin Antonescu este preşedintele Senatului României. Al doilea om în stat.

    În calitate de preşedinte al PNL, organizaţie privată, dl Antonescu poate să arunce cu vorbe în numele libertăţii de exprimare a politicianului. Ca înalt demnitar al statului însă, atunci când declară, fără cea mai mică dovadă, că Băsescu a determinat hotărârea Înaltei Curţi de condamnare a lui Fenechiu Relu la închisoare cu executare, dl Antonescu subminează Justiţia română.

    Aflat în fruntea statului, subminează statul.

    De ce o face, e limpede. Coliderul USL nu e în stare să identifice altă sursă de capital electoral pentru cursa prezidenţială de anul viitor decât antibăsismul. Şi atunci apasă pe această pedală fără să-i pese de prejudiciile pe care le aduce instituţiilor statului.

    Întrebarea este: dacă în calitate de al doilea om în stat, dl Antonescu se comportă aşa faţă de zisul stat, o să fie mai bun ca prim om în stat?

    În ce-l priveşte pe dl Ponta, nu cred că acuzaţia de a-l fi ţinut prea mult pe Fenechiu în guvern se susţine. În opinia subsemnatului, ar trebui să existe o prevedere de lege, cât se poate de clară: o persoană aflată într-un anume raport cu Justiţia – urmărire penală, condamnare, cu suspendare, cu executare, apelabilă sau definitivă – părăseşte automat funcţia de stat în care se află.

    Întrucât aşa ceva nu există, dl Ponta şi-a formulat singur un criteriu – condamnare în primă instanţă. Criteriu după părerea mea corect: urmărirea penală e unilaterală, reprezintă doar acţiunea procurorilor, e nevoie de o hotărâre judecătorească, fie şi nedefinitivă, pentru a lua o măsură.

    Premierul a respectat angajamentul anunţat cu luni în urmă, în ciuda revelaţiei că suntem în Burkina Faso (o fi aşa de rău acolo?) a proaspătului condamat Fenechiu, care până ieri nu avea nicio problemă să fie ministru în Burkina Faso.”

    Cristian Tudor Popescu

    • lazycat001 says:

      In ceea ce priveste partea cu “În ce-l priveşte pe dl Ponta, nu cred că acuzaţia de a-l fi ţinut prea mult pe Fenechiu în guvern se susţine. ” eu nu sunt de acord.

      Mai exact cred ca nu doar legea scrisa trebuie sa fie ghid de comportament. Atunci cand se stie cazul exact cu minunatele transformatoare ale dlui Fenechiu, atunci cand ai semnale diplomatice clare de la UE ca nu este admisibil sa iti pui ministri penali.. eu cred ca nu trebuia pus Fenechiu deloc ministru… Si cred ca si pentru PNL ar fi fost mai bine, un ministru condamnat penal cred ca sifoneaza bine imaginea PNL, imagine deja bine mototolita de ceva vreme …

      • Candid says:

        Pentru mine, ctp a incetat cam de multisor poveste sa mai fie un reper credibil in jurnalistica. Poate ca adevarata lui fatza si-a devoalat-o atunci cu ocazia mineriadelor, poate, mai tarziu cand s-a autoproclamat “crucisatorul” presei romanesti. Oricum, ultima data cand am urmarit un show tv la care a participat acest Don Quijote de la Dambovita, a fost in decembrie 2004, cu ocazia infruntarii pentru turul II la prezidentiale….
        Asa, ca toate argumentele sofiste pe care le lanseaza “crucisatorul manipulator”, le aflu, eventual, indirect din reactiile altor jurnalisti sau din mesajele de pe blog.
        Ponta e el insusi un neavenit in guvern si daca ar fi sa luam in calcul doar “cicatricea” cu curtea penala internationala, plus penibila incercare a grajdarului pop de a-l salva din ghearele/menghina Comisiei de etica.
        Avea mare dreptate Iorga cand spunea ca politicianul roman este greu sa se simta compromis: autostacheta la proba moralitatii este ridicata la nivelul genunchiului broastei, asa ca o pot sari toti plagiatorii, coruptii si ceilalti penali……

        • lazycat001 says:

          @ Candid

          Complet de acord cu credibilitatea mult supraapreciata a dlui CTP, mi s-a aplecat si mie de incruntarea atotstiutoare.. si asta de ceva vreme buna…

          Sssst ca ne aude d’Artagnan… sa vezi ce ne face…

  18. dlnimeni says:

    d’Artagnan, afacerea Bolintineanu (mi se pare ca e si un clan cu porecla asta) este de departe o afacere cu iz politic. Iscata, ca scandal, probabil spre folosul presedintelui. Ea, ca istorie, este acum temperata fie pentru ca si-a atins scopul politic, fie pentru ca a deviat in alta directie, fie pentru ca – daca este adevarata ipoteza cu folosul presedintelor – un obicei politic prezidential consta in abandonarea temporara a unor teme pentru a fi reluate, surprinzator, mai tirziu. Si se desparte in doua planuri. In cel politic si in cel uman (totusi, politicienii nostri sunt, din cind in cind, dar din ce in ce mai rar, oameni!). Pe plan politic, victoria prezidentiala este clara si incotestabila: presedintele va putea vorbi de acum incolo, oricind, despre coruptia in invatamint si se va putea referi cu temei la coruptia generalizata. Uitind, desigur, ca si simpatizantii sai, de faptul ca aceasta coruptie generalizata apare dupa aproape un deceniu de presedintie jucatoriala si dupa tot aproape un deceniu de guvernare quasi-prezidentiala axata pe justitiarism. Ori, dupa un asa timp lung, era cazul sa nu constatam asa ceva. Tot politic, am apucat sa aflam din media ca erau pregatite anchete la mai multe unitati scolare din tara. Pe care procuratura le-a oprit, din unul din motivele de mai sus. Problema probelor nu se pune daca discutam de rapoarte ale profesorilor – informatori (pentru ca, ati vazut, doar unii dintre elevi au fost citati, nominal, fara o ancheta asupra intregului colectiv al candidatilor); acestia au indicat exact care familii (pentru ca discutam de grupuri elevi-parinti) au dat bani, uneori si cui, pentru ca sigur au fost implicati si profesori-necolaboratori cu serviciul de securitate publica, cit au dat si cred ca exista si inregistrari audio sau video. Nedreptatea, in acest caz, deriva din faptul ca, extrapolind proportiile cazului bucurestean, am avea la nivel national mai mult de 20000 de cazuri de coruptie scolara, adica, elevi, parinti, profesori, mai mult de 50000 condamnati posibili – si atunci de ce sa fie condamnati doar vreo 300 de insi, cind sunt de fapt, atitia posibili vinovati? A caror intretinere in penitenciare ar costa, conform normelor in vigoare o suma de mi-a trecut calculatorul in sistemul cu puteri ale lui 10 si anume 120000000 lei/luna! (cam 320000000€ anual!). Ca si caz politc daca il consideram, se sconta pe o interventie a dlui Ponta. Din cite cunosc mediatic, interventia premierului s-ar fi produs din cauza unor chestiuni de procedura ale procurorilor. Nu ma amestec, cei cu studii juridice pot aprecia mai bine ca mine daca procurorii au gresit, daca militienii la fel si daca premierul a intervenit cu temei. Tot asa cum, atit timp cit privim latura politica a cazului, mi se pare fireasca infierarea premierului dinspre partea politic opozanta, fara a separa fractiunea tehnica de cea politica. Ceea ce ma bucura este ca au inceput unii sa scrie din nou despre plagiatul premierului, desi sunt inca nelamurit de ce nu au facut acest lucru si cind i-am intrebat eu. Dar poate ca nu un semnal de la mine asteptau ei. In fine, daca partea politica se va rezolva cumva, prin alegeri viitoare, partea umana mi se pare cu mult mai complicata. Aici, pe blog, dar nu fac o vina lui d’Artagnan din asta, el are merite foarte mari, punind in articol ambele aspecte, paretea umana este foarte putin explorata. Si mie mi se pare ca a devenit ceva foarte complex, in care simplificarile pe care le facem sunt mult mai mari decit parametrii pe care dorim sa ii studiem prin simplificare. Discutam, in primul rind, de morala si de sisteme de valori. O declaratie, la televizor, a unei mame de la Bolintineanu este ilustrativa: “calc cu masina pe oricine se atinge de fiul meu!”. Aceasta fraza, rostita de un cetatean mijlociu ca stare, din moment ce presupune existenta unei masini in familie, poate avea mai mute traduceri, fiindca este foarte greu sa cuprinzi toate sensurile si trimiterile intr.o singura traducere. O traducere ar putea fi: nu ma intereseaza legile, morala, comportamentul fiului meu fata de ele, daca incercati sa va puneti in calea lui atunci va omor. Si mai putem gasi, tot asa cum putem remarca schimbarea de atitudine si anume ca ascensiunea in viata nu se mai bazeaza pe pregatire ci pe familie. Iar copiii nu mai au nevoie de studii si cunostinte ci de diplome. Daca ne vom mai gindi citeva minute la asta, atunci vom ajunge la concluzia ca problema a incetat de mult sa mai fie doar una scolara si rezolvabila prin impunerea unui ministru ori prin masuri care, pina la urma, inseamna cheltuirea unor bani catre niste firme (nu a suflat nimeni nici o vorbulita despre citi bani a luat firma care a obtinut comanda de supraveghere a salilor scolare, pentru ca nu doar de examene este vorba – si nici macar care a fost acea firma si a cui) ci prin constructia unui intreg model social si moral. Ceva foarte greu de facut, deoarece au inceput sa ajunga la putere (nu doar in sens politic), la decizie, exact reprezentatii care au pervenit ca urmare a inexistentei unui astfel de sistem.

    • lazycat001 says:

      @ dlnimeni

      Interesanta ideea dvs ca afacerea Bolintineanu a aparut spre beneficiul presedintelui si ca s-a fasait cand a dat dumnealui dispozitie… Cum de v-a venit aceasta idee? V-a spus-o cineva? La un post de televiziune cu numele terminat in “3”? Va dati seama ca orice se poate interpreta intr-o cheie fixa insa asta face imposibila orice discutie… Si astazi a fost la noi ceva ploaie la ordin prezidential si in folosul acestuia…

      Ah de ce nu vii mai repede Crin sa ne scapi de toate acestea ???

      Free Jiji & Felix !

  19. dlnimeni says:

    D’Artagnan, nu mai trec pe aici m-am saturat de basoii imputiti. Astia imput totul pe unde apar, nu se poate discuta nimic in prezenta lor!

    • d'Artagnan says:

      Fără supărare, dar nu văd pe-aici niciun băsoi, cu atât mai puţin unul împuţit. Că şi pe mine mă enervează talibanii, de orice fel ar fi ei.
      Or fi pe blog nişte comentatori cu vorba mai acidulată, dar sunt în limitele corecte.

  20. dlnimeni says:

    Fiti amabil si scoateti-mi blogul din blogroll-ul dumneavoastra, voi proceda si eu la fel, imediat.

    • Dl.Goe says:

      Nu e Nimeni pe strada
      Ochii tristi sa mi-i vada
      Doar un paz-Nick de seara
      Care-mi cer-o ti-garå.

      Ura si la gara (na beleaua).

      Cam dick-Tator dl.Nimeni acesta. Adica ca a afost suficient sa-i conteste “o tâmpitå”, maretele panseuri, contestare facuta de altfel intr-o maniera destul de eleganta si logica, si pac, da cu bomba-n populatie. Tttt. Macar a meritat sa-si dea arama pe fata si sub aspectul modului de exprimare (rudimentar) cat mai ales vizavi de credinta domniei sale ca detine adevaruri incontestabile de care, nu-I asa?, nu-i frumos sa faci haz. Sensibil si egoist, fostul domn Nimeni. Bine naiba ca a plecat si nu mai are astfel ne/sansa sa citeasca comentariul meu actual, ca mai stii ce-ar fi in stare sa faca.

    • Candid says:

      Ce pacat, ce pacat, nemaipomenit pacat: //
      Cica, domnul Nimeni, rau s-a suparat//
      Tocmai el, ditamai celebrul filosof//
      Cu mintea atarnand dintr-un pantof//
      Sa fie contrazis, in public, facut de rusine//
      Tocmai cand credea ca ne face un bine//
      Divagand, batand campii, cu gratie aleasa//
      De acum n-o sa-l mai avem oaspete in casa//
      Vad insa ca nimeni nu-i va duce dorul//
      Asa se intampla adesea, cand cititorul//
      E agasat de minciuni poleite: le da cu piciorul.//

    • lazycat001 says:

      Foarte frumos spune poprul nostru : paguba-n ciuperci !

  21. Isabel.A says:

    “La începutul anului, Ministerul Educaţiei Naţionale a cerut sprijinul Finlandei în reformarea sistemului”-ministrul acela care spunea “nu a existat subiecte… decat un subiect “, adaug eu.

    Un articol pe larg despre invatamantul finlandez: http://www.gandul.info/stiri/vreti-sa-aflati-pe-internet-informatii-despre-gasca-salbatica-dupa-ce-cuvinte-cheie-veti-face-cautarea-cum-merge-sistemul-de-educatie-finlandez-cel-mai-bun-din-lume-11121582

    PS: O remarca personala: mai mult de jumatate din ce invata actualii elevi la scoala si liceu poate fi aruncat la gunoi : nu foloseste pentru viata, pentru lumea reala, pentru a face fata vitezei cu care se schimba lumea. Decat sa invete despre Dosoftei sau sa rezolve nu stiu ce integrale, mai bine ar invata cum se deschide un cont, care este convertibilitatea mondelor, sa scrie un proiect, etc. Si accesul la facultate ar trebui facut pe baza de : examen de admitere + dosar (luat in calcul voluntariat, activitatri extra-scolare)+interviu (motivatia).
    Eu, in locul Ministerului, as chema niste baieti de la McKinsey (cea mai renumita firma in problem-solving,) si i-as plati sa imi faca un proiect care sa cuprinda skillurile de care are nevoie o persoana pentru a face fata provocarilor lumii moderne: apoi as corela aceste skilluri cu un proiect de tara (pe care nu are cine sa-l faca, din pacate, caci clasa politica este formata cam 90 la suta din submediocri intelectuali) : pe aceste baze as constitui programa scolara, pe care as updata-o la fiecare 5 ani (echivalentul unui ciclu de schimbare de 20 de ani inainte de globalizare).

    • Candid says:

      Ideea ta e foarte buna, dar nu se potriveste cu filosofia usl: Pontonescu, adica Ponta & Antonescu(doi intr-unul) 😀 au nevoie de niste voturi sigure…Iar lenesii care n-au chef de munca(invatat) si care spera sa treaca pe baza trocului(solutia problemelor versus spaga) sunt votantii ideali. De aceea, sunt sigur ca toti cei ce vor scapa de pedeapsa, gratie interventiei lui ponta impotriva anchetei procurorilor, vor deveni aplaudacii usl.. Cum crezi ca ar mai putea copia acestia daca totul se va decide pe baza de proiecte noi, initiativa personala originala, etc?
      Sa fie sanatosi finlandezii, noi nu copiem modelul lor, atata vreme cat modelul Ponta este unul de succes ! 😀

    • neamtu tiganu says:

      isabel_mabel

      stiu ca nu te intereseaza da-ti spun si parerea mea despre educatie/scoala.

      1. E complet gresita ideea ca scoala ar trebui sa-ti ofere skiluri “folositoare” pt. viata, parerea mea e ca scoala trebuie sa te-nvete sa gindesti, sa-ti deschida mintea si nu in ultimu rind sa te-nvete sa-nveti. Se spune ca integralele ar fi absolut inutile, nimic mai gresit, cu ajutoru integralelor se poate calcula centru de greutate, se poate calcula energia consumata si.. si mai ales se creaza o imagine in minte.
      2. Cindva, cind eram mai timpit, cum e majoritatea de aici, are dreptate d-l Nimeni, credeam ca e inutil sa-nvat despre soareci, pasarele et-co. pina am descoperit bionica. Tocma asta e interesant, studiu diferitelor materii si combinarea acestora.
      3. Am mai putea vorbi de inutilele limbi straine, de inutila istorie, de inutilu sport si muzica, de inutilu desen.
      4. Asa numitii experti McKinsey sunt cei mai mari excroci, am avut de a face cu ei, succesu lor e datorat unui lobbiism enorm, unui trafic de influenta plolitica, bancheri, manageri corupti din economie. Nici o firma nu a fost vrodata salvata de sfaturile lu McKinsey

      Uitindu-ma in urma nu mi se pare ca am invatat ceva INUTIL, mi se pare doar ca am invatat prea putin, ca de fapt, cum se spune, toata viata trebe sa-nveti si cind mori spui ba, da prost am mai murit

      • d'Artagnan says:

        Vezi ce-nseamnă să pierzi primii şapte ani de educaţie, ăia de-acasă? Câte lucruri utile puteai învăţa în perioada aia!
        Zici că “toata viata trebe sa-nveti si cind mori spui ba, da prost am mai murit”…probabil…dar pe tine te paşte un pericol şi mai mare, ca atunci când mori să spui, bă, da’ neamprost am mai murit!

      • Isabel.A says:

        A gandi critic, a face conexiuni, a te adapta-sunt skilluri. Si sunt mai folositoare decat invatarea mecanica a “nu stiu cator informatii” (caci asta este sistemul dupa care se invata in Romania inca, multa informatie la gramada).
        Eu nu am spus ca sportul este inutil, desenul este inutil, limbile straine sunt inutile, daca ai citit cu atentie (dar nu ai citit): am spus ca jumatate din ce invata este inutil, si as, completa, pentru ca informatia nu este updatata pe de o parte, este in cantitati foarte mari, care nu permit asimilarea reala si este predata necorespunzator, pe de alta.

        Exemplu: Cui ii foloseste sa invete despre Miron Costin, Dosoftei si nu mai stiu cine ? : cand ar putea sa studieze Literatura in general ; eu as “imparti” operele literare romanesti si universale pe tematici: Prietenie, Familie, Adevar, Aventura , pe la liceu as vorbi despre Rasism, Sexualitate, Credinta, etc. Si fiecare din aceste teme as exemplifica-o cu fragmente din opere literare (nu m-as opri strict la “literatura romana”).
        Integrale, ok, dar modul in care e predata matematica in scoli e f prost: mai bine da o informatie minima, pe care sa fie toata lumea capabila sa o asimileze, apoi poti sa ai structuri diferentiate, pentru cei care au inclinatii sau vocatie pentru matematica la nivel avansat. Asa, se scot pe banda rulanta mase de elevi care nu au nici macar minimul asimilat si cateva varfuri, care oricum vor pleca afara.

        McKinsey or fi nu “excroci”, ci “escroci” : D (vezi, la fel, gramatica ar trebui predata incepand cu baza: scriere corecta, vocabular si acorduri, atat: restul, cine doreste sa fie lingvist sa studieze la facultate. In momentul de fata, daca vezi ce cantitate de info exista in programa pentru gramatica, te iei cu mainile de cap). Eu sunt de alta parere, am cunoscut cateva persoane care lucrau acolo si sincer am avut destule de invatat de la ele.

  22. d'Artagnan says:

    Dlnimeni, n-am înţeles de ce comentariul “pisicii leneşe” v-a supărat aşa de tare şi nici de ce, în general, “Hanul” v-a iritat în asemenea măsură încât recurgeţi la gesturi extreme.
    Toate cele bune!

  23. d'Artagnan says:

    Am preluat de pe (b)Arca lui Goe un articol al ziaristului Dan Turturică, mi se pare şi interesant şi on topic. Merită citit chiar dacă este lung. 🙂
    Îmi aduce aminte de un film cu Al Pacino în rolul primarului corupt.

    “Jersey City, un orăşel de aproape 300 000 de locuitori, despărţit de New York doar de râul Hudson, s-a schimbat radical în ultimii ani. Totul s-a petrecut datorită şi o dată cu mutarea a numeroşi profesionişti care lucrau în zona de vest a Manhattan-ului şi care au ales Jersey City pentru chiriile rezonabile. Banii şi gusturile lor au atras rapid investiţii în proiecte rezidenţiale moderne, în restaurante şi baruri hip, în magazine de lux.

    Problemele au apărut la joncţiunea dintre spaţiul privat şi cel public. Tot ce putea fi rezolvat cu investiţiile antreprenorilor a fost rezolvat. Oriunde a existat oportunitatea de a face profit de pe urma nevoilor şi dorinţelor noului val de ”imigranţi” veniţi de peste râu lucrurile au mers perfect. Oraşul nu se schimba aproape deloc, însă, în zonele unde responsabilitatea modernizării revenea administraţiei – drumuri, parcuri, spaţii publice, servicii utilitare, ordine publică.

    Foarte rapid, Jersey City a devenit un oraş al contrastelor tipice ţărilor în curs de dezvoltare. În geamurile clădirilor de sticlă şi în vitrinele buticurilor se reflecta din ce în ce mai puternic imaginea unei comunităţi polarizate, cu o rată alarmantă a criminalităţii, gospodărită prost de o elită incompetentă şi coruptă.

    Motivele pentru care toate serviciile publice mergeau prost? Le intuiţi deja, sunt universale. Oraşul era condus de un amestec toxic de politicieni şi mafioţi, care promova mai degrabă funcţionari obsedaţi să ia mită de la afaceriştii care primeau contracte publice.

    Gravitatea situaţiei a devenit evidentă în 2009. Nu mai puţin de 44 de persoane au fost arestate pentru acuzaţii care mergeau de la organizarea unei reţele de trafic de rinichi proveniţi din Europa de Est, la fraude bancare şi la colectarea de mită de la dezvoltatorii imobiliari pentru finanţarea campaniei electorale a primarului. Printre cei acuzaţi şi condamnaţi ulterior – viceprimarul din Jersey City, preşedintele Consiliului Local, un consilier şi şeful autorităţii locative a oraşului.

    Rechizitoriul procurorilor a scos la iveală o cultură politică şi admininstrativă copiată la indigo după scenariul filmului ”Atlantic City” – poate cel mai faimos oraş din statul New Jersey. Mii de documente, mărturii şi conversaţii înregistrate cu camera ascunsă au şocat America. Rezultatele operaţiunii ”Bid Rig”, cum a fost supranumită, s-au adăugat câtorva sute de condamnări ale unor oficiali locali de toate rangurile, reprezentanţi federali şi chiar senatori, pronunţate în numeroase alte dosare anterioare, de-a lungul şi de-a latul statului New Jersey.

    Toate laolaltă au demonstrat cât de puţin s-au schimbat metodele de lucru cu care operează numeroşi politicieni şi funcţionari din această parte a Americii faţă de vremurile prohibiţiei. Iar dacă mai exista vreun dubiu, unul dintre oficialii implicaţi în reţeaua de corupţie a fost găsit mort în apartamentul său, înainte de apuca să depună mărturie în faţa judecătorilor.

    Deşi mulţi membri ai echipei sale au ajuns la închisoare, primarul din Jersey City, Jerramiah Healy, în ale căror conturi de campanie ajunseseră 20.000$ primiţi ca mită de viceprimar, care era şi trezorierul campaniei sale, nu a fost anchetat şi nici nu şi-a dat demisia, încheindu-şi mandatul în funcţie.

    Noii locuitori sosiţi în Jersey City, veniţi cu alte standarde, cu alte aspiraţii, au înţeles cel mai repede că nimic nu se va schimba dacă nu trec la acţiune. Aşa au apărut asociaţii ale locatarilor din zonele cele mai dinamice ale oraşului care au început să se lupte din ce în ce mai intens cu administraţia oraşului pentru probleme dintre cele mai diverse: parcări, parcuri, piste pentru biciclişti, drumuri, reducerea infracţiunilor, soarta persoanelor fără adăpost.

    Pentru fiecare schimbare pe care au dorit-o s-au bătut din răsputeri. Petiţii, emailuri, pichete, demonstraţii. Uneori câteva luni, alteori ani. Dar în final, când au perseverat, au reuşit măcar şi parţial să-şi impună punctul de vedere. Lor li se datorează primele piste pentru biciclişti, transformarea câtorva parcuri din maidane în oaze de verdeaţă şi chiar schimbarea atitudinii poliţiştilor.

    Într-un singur punct s-au împotmolit: şcolile publice. Toate insistenţele şi presiunile puse pe administraţie nu au dat aproape nici un rezultat. Jersey City a continuat să aibă un sistem educaţional mediocru, excesiv de birocratic, subfinanţat, cu profesori nemotivaţi şi slab pregătiţi, cu o curiculă depăşită, care nu ţinea pasul cu materia predată în instituţiile de marcă.

    Eforturile părinţilor de a determina o schimbare în acest domeniu s-au lovit de alianţa ignoranţei, neputinţei şi rezistenţei la schimbare pe care au făcut-o responsabilii locali cu sindicatele din educaţie. Tensiunile au crescut constant până ce nu au mai putut fi ignorate. În clipa în care numărul părinţilor cu o pregătire profesională de top, cu salarii mari, care lucrau în medii extrem de competitive a atins o masă critică, rezolvarea problemei educaţiei a devenit principala temă pe agenda civică.

    Pentru astfel de oameni, care ştiu că educaţia pe care o primesc copiii lor le va determina viitorul, imposibilitatea de a găsi o şcoală pe măsura aşteptărilor este un motiv suficient pentru a se muta în altă parte. Câtă vreme numărul părinţilor cu o astfel de înţelegere şi preocupare pentru calitatea învăţământului a fost mic sistemul nu a fost presat îndeajuns pentru a accepta o schimbare. Iar pretenţioşii nu au avut altă variantă decât să plece în locuri care le puteau asigura ce îşi doreau.

    De la un punct încolo, însă, tinerele familii din Jersey City care au repurtat victorii în lupta cu administraţia locală pentru ca oraşul să evolueze au simţit că tot efortul lor a fost degeaba dacă vor fi obligaţi să o ia de la capăt în altă parte din cauza şcolilor proaste. Şi în loc să abandoneze şi să se mute, cum făcuseră numeroase alte familii înaintea lor au decis că mai bine luptă.

    Succesul lor în acest război de lungă durată a fost minor până în momentul în care au reuşit să creeze o breşă. Adică, până au reuşit să impună alegerea în consiliul local a unui om care să le promoveze interesele. Breşa s-a numit Steve Fulop.

    Pe 11 septembrie 2001, Fulop avea 24 de ani şi lucra pe Wall Street, pentru Goldman Sachs. La scurt timp după ce a fost martor la atacul terorist a demisionat şi s-a înrolat în armată, la ”Puşcaşii marini”. În 2003, s-a aflat în primul val de militari care a intrat în Bagdad. Un an mai târziu, s-a reîntors în ţară şi şi-a reluat activitatea la Goldman Sachs.

    Începând cu 2004, Fulop a devenit unul dintre cei mai implicaţi activişti pentru ca zona din Jersey City unde locuia, Paulus Hook, să fie mai bine administrată. Era preşedintele Coaliţiei Asociaţiilor de Locatari din centrul oraşului când i s-a propus să intre în politică. Şi nu oricum, ci candidând pentru un loc în Congres împotriva unuia dintre cei mai puternici politicieni din regiune, senatorul Bob Menendez.

    Fulop a pierdut la scor prima sa confruntare electorală, obţinând doar 10% dintre voturi, însă nu s-a dat bătut. Un an mai târziu, în 2005, a candidat în alegerile locale pentru un loc de consilier. Şi atunci a plecat cu şansa a doua deoarece adversarul său era consilierul cel mai apropiat de Jerremiah Healy, primarul în exerciţiu care candida pentru un nou mandat.

    Dintre cei nouă consilieri aleşi în 2005, opt au fost din echipa lui Healy. Al nouălea a fost Fulop. Victoria sa a fost considerată marea surpriză, nu doar pentru că a învins un consilier cu experienţă şi sprijin politic masiv, inclusiv din partea senatorului Menendez, dar mai ales pentru că nu a beneficiat de nici un fel de ajutor din partea vreunui partid sau politician influent.

    Victoria lui Fulop din 2005 afost victoria unui independent autentic, care şi-a strâns voturile mergând din uşă, după cum nota New York Times la vremea respectivă. Cu un buget de campanie sub jumătate faţă de cel al adversarului său, Fulop a folosit ca voluntari inclusiv persoane fără adăpost. Spre mirarea tuturor, a fost votat atât de albii bogaţi din cartierele de pe malul rîului dar şi de alegătorii de culoare din zonele rău famate. Primii au văzut în el şansa de a-şi promova proiectele urbanistice pe care şi le doreau realizate, ceilalţi au dat un vot negativ primarului şi consilierilor care îi ignoraseră în trecut.

    Privită de la distanţă şi mai ales de oameni cu o viziune destul de idilică despre Statele Unite, victoria unui tânăr independent care a reuşit să devină consilier într-un orăşel cu aproape 300.000 de locuitori poate părea relativ banală. Şi este. Atât de banală cât este povestea oricărui om care reuşeşte să învingă un SISTEM. Mai ales într-o ţară de la care mulţi se aşteaptă ca astfel de reuşite să nu fie rarităţi, datorită mecanismelor democratice, a unei culturi politice avansate şi a unui grad ridicat de implicare a cetăţenilor în treburile cetăţii.

    Poate cel mai relevant detaliu: dincolo de faptul că a luptat cu un adversar mult mai bine cotat, cu un spate politic redutabil, lui Fulop i-a fost greu să găsească finanţatori pentru campanie şi pentru că multe companii din Jersey City se temeau de represaliile primarului. Puţinii patroni care au avut curajul să parieze pe el au făcut-o practic pe ascuns. Una dintre tacticile inovative, nota New York Times, într-un articol din 2005, a fost ”decizia de a nu distribui postere electorale susţinătorilor (pe care aceştia să le afişeze în geam, după cum se practică adesea în SUA – n.m.) pentru a evita, spune Fulop, ca aceştia să devină ţinta curiozităţii subite a inspectorilor primăriei.”

    Adevărata sa bătălie a început, însă, după ce a devenit consilier. Şi a fost una profund inegală. Nouă – restul consilierilor plus primarul, contra unu. Primul obiectiv a fost să le demonstreze celor ce îl votaseră că a meritat încrederea lor. De aceea, a început să atace fundamentul incompetenţei şi ineficienţei: corupţia, privelegiile şi legăturile de clan ale celor ce conduceau tot ce mişca în oraş.

    Vreme de patru ani a pus consecvent pe masa consiliului local propuneri care au stârnit furia colegilor săi, a şefilor de servicii coordonate de primărie şi chiar a sindicatelor:

    Nici o persoană să nu mai poată avea două slujbe plătite din bani publici.

    Firmele care au contracte publice să nu poată dona bani pentru campania electorală a un anumit candidat.

    Închiderea regiilor autonome care servesc aproape exclusiv pentru recompensarea clientelei politice a primarului şi a consilierilor şi preluarea responsabilităţilor de către primărie.

    Angajaţii cu maşini de servici să nu le mai poată lua acasă după încheierea programului.

    Şefilor serviciilor de uitlităţi să nu li se mai plătească asigurări de sănătate extinse.

    Angajaţii primăriei să nu mai beneficieze de pensii pe viaţă dacă nu au o vechime de minim 25 de ani.

    Şedinţele consiliului local să fie transmise în direct prin internet.

    Deşi au generat dezbateri aprinse iar opinia publică şi ziarele se declarau net în favoarea lor, toate propunerile lui Fulop au fost respinse, una după alta, de consiliul local. Perseverent, Fulop a ignorat voturile negative ale celorlalţi consilieri şi a continuat să le repună pe ordinea de zi încă şi încă o dată.

    Exasperaţi că agenda publică se concentrează exclusiv pe valul de propuneri reformiste ale lui Fulop, colegii săi au votat o decizie prin care o dată respinsă, o propunere nu poate fi repusă pe ordinea de zi a Consiliului decât după un anumit timp. Fulop a ripostat anunţând că vrea ca locuitorii oraşului să spună dacă îi interesează sau nu o schimbare şi că va strânge semnături pentru a organiza un referendum pe două dintre cele mai importante propuneri ale sale.

    În ziua în care s-a prezentat cu listele cu cele 1500 de semnături necesare pentru declanşarea referendumului, secretarul primăriei l-a anunţat că numărul minimm de semnături este, de fapt, de 12000. Adică de şase ori mai multe decât cele de care e nevoie pentru ca o persoană să poată candida pentru funcţia de primar.

    Anularea referendumului a venit, însă, prea târziu pentru adversarii lui Fulop. Prin încăpăţânarea cu care a dezgropat toate temele importante de discuţie din jurul corupţiei şi ale privilegiilor, acesta reuşise deja să catalizeze toate energiile mişcărilor civice, care au devenit un aliat redutabil în lupta cu establishment-ul. Ca urmare, pentru că presiunea publică nu putea fi domolită, primarul şi consilierii au adoptat, în final, unele din măsurile propuse de consilierul rebel.

    Dar pentru că le-au făcut mai puţin restrictive, păstrând multe dintre privilegiile şi portiţele de corupţie la care ar fi trebuit să renunţe, aleşii conduşi de primarul Healy au stârnit şi mai tare furia suporterilor lui Fulop, conturându-i acestuia un profil de justiţiar care se luptă de unul singur cu o grupare de politicieni incompetenţi şi puşi pe furat.

    Rezultatul: în doar patru ani, când nici nu împlinise 32 de ani, Fulop a devenit o voce redutabilă în Jersey City şi şi-a reînoit mandatul de consilier la alegerile din 2009, cu un procent consistent – 63%. Contracandidatul său, un alt apropiat al primarului Healy, a ajuns la închisoare, două luni mai târziu, pentru corupţie.

    Capitalul de încredere pe care l-a adunat în primul mandat i-a permis ca în cel de-al doilea să marcheze puncte importante în problema care îi durea cel mai tare pe principalii săi susţinători: reformarea şcolilor.

    În 2010, alegerile pentru funcţiile de conducere în autoritatea care supervizează şcolile publice i-au dat ocazia să promoveze câteva persoane care îi susţineau viziunea: standarde mai înalte pentru profesori, un sistem de clasificare şi finanţare a şcolilor bazat pe rezultatele elevilor la teste şi promovarea şcolilor de tip ”charter.”

    Dintre toate obiectivele, şcolile ”charter” i-au adus cele mai multe conflicte cu sindicatele profesorilor şi implicit cu politicienii care depindeau de voturile acestora. Motivul? Teama profesorilor de modă veche de o competiţie autentică şi riscul de a-şi pierde slujbele.

    Şcolile ”charter” au apărut în Statele Unite în anii ’90 fiind înfiinţate de părinţi, organizaţii civice sau companii nemulţumite de calitatea învăţământului din şcolile publice. Deşi sunt supuse controlului autorităţilor, ele sunt conduse şi finanţate diferit de acestea. Curicula se supune unei linii generale, dar conducerile şcolilor au o flexibilitate foarte mare pentru a decide materiile şi modul de predare, astfel încât să maximizeze performanţele elevilor.

    Deşi sunt finanţate şi din bani publici, o mare parte din fonduri provin din surse private. În felul acesta, companiile puternice şi donatorii individuali pot sprijini o anumită comunitate oferindu-le părinţilor garanţia unei educaţii de calitate pentru copiii lor. Diferenţa fundamentală faţă de cele private este că şcolile ”charter” sunt gratuite.

    În al doilea mandat, popularitatea în creştere l-a ajutat pe tânărul consilier ca aproape toţi candidaţii pe care i-a susţinut pentru a prelua controlul asupra instituţiilor implicate în coordonarea sistemului de învăţământ şi a promova reformele mult aşteptate să iasă învingători în alegeri.

    Prezenţa la vot a bătut toate recordurile. Dar nu pentru că părinţii aveau încredere în oarbă în Fulop, ci pentru că acesta şi-a ales candidaţii împreună cu ei. Un comitet format din zece părinţi a alcătuit un chestionar extensiv pentru fiecare potenţial candidat iar cei ce au obţinut cel mai bun punctaj au fost chemaţi la interviu. Câştigătorii au primit automat girul consilierului şi sprijinul său activ în campania care a urmat.

    Convinşi că, în sfârşit, pot conta pe profesionişti care să rezolve cauzele de profunzime care au făcut ca şcolile din Jersey City să fie printre cele mai slabe din Statele Unite, părinţii care nu îşi permiteau şcoli private dar erau dispuşi să lupte pentru îmbunătăţirea celor publice sau înfiinţarea a cât mai multe de tip ”charter” au devenit cei mai devotaţi suporteri ai consilierului.

    Consecvenţa cu care a şi-a urmărit proiectele concrete pe care le-a demarat pentru direcţionarea către şcoli a unui procent din ce în ce mai mare din bugetul local dar şi pentru atragerea a aproape un miliard de dolari din donaţii private s-a tradus într-o cotă de popularitate remarcabilă, care la rândul ei i-a adus aliaţi politici la care nici nu visase în primul mandat. În doar şapte ani, Steve Fulop a devenit unul dintre cei mai redutabili politicieni din statul New Jersey.

    ”Şi-a clădit o armată de voluntari care tânjesc după o administraţie integră şi şcoli mai bune, iar susţinătorii săi controlează acum atât consiliul local cât şi comitetul care răspunde de educaţie”, scria un ziar local anul trecut, cu puţin timp înainte ca Fulop să îşi anunţe intrarea în următoarea etapă: candidatura pentru postul de primar în Jersey City.

    În ciuda ascensiunii fulminante, foarte mulţi nu au crezut că este suficient de puternic pentru a-l detrona pe primarul Healy, principalul său adversar. Şi nu pentru că nu ar fi avut argumente. Atât lipsa sa de implicare în reformarea şcolilor cât mai ales acuzaţiile de corupţie ce planau asupra sa încă din timpul investigaţiei ”Bid Rig” reprezentau păcate capitale în ochii segmentului educat şi progresist al electoratului. Healy avea încă mulţi susţinători printre cei ce nu erau interesaţi de piste de bicicletă sau şcoli ”charter”.

    Cel mai consistent sprijin pe care se baza adversarul lui Fulop, însă, venea din două direcţii: de la antreprenorii care făceau afaceri cu primăria şi de la politicienii care aveau să-i întoarcă favoruri. Unul dintre acestea a fost la un pas de a se dovedi decisiv.

    Spre surprinderea tuturor celor ce vedeau în primarul Healy întruchiparea decăderii morale şi a lipsei de viziune, pe 20 martie 2013, preşedintele Barack Obama a anunţat că îi susţine candidatura. Gestul nu putea fi explicat printr-o obligaţie de loialitate faţă de partid deoarece Healy, membru al Partidului Democrat, nu candida împotriva unui republican. Fulop era tot democrat.

    Gestul preşedintelui a fost cu atât mai surprinzător cu cât era a doua susţinere pe care o acorda unei candidaturi la primărie de când a devenit preşedinte. ”Ca să continuăm să împingem America înainte, avem nevoie de mai mulţi lideri precum prietenul meu, Jerry Healy” scria în comunicatul de la Casa Albă. Nu mai e nevoie să spunem că girul preşedintelui SUA a devenit principala temă de campanie a primarului din Jersey City, alături de un altul foarte valoros. Cel primit de la Michael Bloomberg, primarul New York-ului.

    O bună bucată de vreme, Steve Fulop a crezut că nu mai are nici o şansă. Mulţi dintre cei ce îi promiseseră sprijin financiar înainte de campanie au renunţat să-l mai ajute după ce Healy a primit binecuvântarea lui Obama. Când totul părea pierdut nu i-a mai rămas decât tenacitatea şi sprijinul celor pe care atitudinea preşedintelui SUA i-a îndârjit şi mai tare să lupte împotriva unei autorităţi corupte. Dar şi loialitatea părinţilor care au considerat că nimic nu valorează mai mult decât viitorul copiiilor lor.

    Decisivă a fost ideea consilierului reformist de a produce o serie de clipuri în care Healy apărea în imagini filmate cu camera ascunsă întâlnindu-se cu antreprenorul corupt care a tras după el cei 44 de politicieni şi afacerişti arestaţi în 2009 şi ai cărui bani au ajutat la alegerea sa anterioară. Aproape de fiecare dată când primarul în funcţie apărea lăudându-se cu susţinerea lui Obama îl urma ca o umbră amintirea faptului că şi el ar fi trebuit să se afle la închisoare, lângă cei ce au luat mită pentru a-i finanţa campania din 2009.

    Spre surprinderea multora din centrele politice ale Americii, Fulop a ieşit învingător. Încă din primul tur. L-a învins pe Healy cu 52% la 38%. Inutil să mai spunem că în zilele ce au urmat aproape toţi consilierii care au fost aleşi cu sprijinul fostului primar şi-au declarat susţinerea pentru iniţiativele pro-integritare şi pro-reformarea şcolilor ale învingătorului.

    Într-un interviu acordat pe 4 iulie, Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri al ambsadei SUA, a declarat că românii sunt prea critici cu ei înşişi. Nu acolo e problema. Slăbiciunea noastră vine din convingerea oarbă că dimensiunea problemelor cu care ne confruntăm este unică, nemaiîntâlnită. Că nicăieri în lume nu există politicieni mai ticăloşi decât aici, corupţie, rapacitate, ticăloşie, dezinteres pentru binele comun ca la noi.

    Că totul ni se trage de la extraordinarul context geografic, istoric, religios, cultural care a şlefuit acest popor până la profilul lamentabil de azi. Răscrucea de imperii, turcii, ruşii, comuniştii, capul plecat sabia nu-l taie şi tot aşa. De aici, fatalitatea. Credinţa că nu avem nici o şansă să învingem vreodată demonul care ne mănâncă măruntaiele deoarece a fost perfecţionat în mii de ani şi forjat de forţele implacabile ale istoriei.

    Atât de mult ne-am îndrăgostit de miturile fondatoare ale neputinţei noastre încât cei mai mulţi am încetat şi să mai încercăm să vedem cât adevăr există în ele. Nu o facem tocmai din teama că vom descoperi că ne protejăm de mustrările de conştiinţă cu o mare minciună.

    Realitatea: şi alţi oameni trec prin aceleaşi încercări ca şi noi. Singura diferenţă care contează este că unii nu abandonează niciodată lupta şi reuşesc să găsească dozajul optim de idealism, inteligenţă şi pragmatism cu care îi pot pune la respect pe cei ce îi abuzează. Şi un detaliu de culoare: Steve Fulop este fiul unor emigranţi din România.”

    • d'Artagnan says:

      Io cred că “Mioriţa” asta ne-a stricat pe noi, ca popor…

      • Isabel.A says:

        Eu din gimnaziu spuneam ca Miorita si Mesterul Manole sunt niste (pardon) tampenii care ar trebui scoase din manuale si ingropate, caci indeamna la defetism si resemnare: erau predate ca “reprezentand spiritul poporului roman”, “nestemate ale culturii populare”, etc. Eram privita ca eretica de catre unii (cum indraznesc sa pun la indoiala gandirea oficiala?) , cu mare aprobare de catre altii (profesori)

      • Ludovic al XIV-lea says:

        Miorita, Mesterul Manole, si, nu in ultimul rand Doinele de Jale (pentru tot felul de lucruri mai mult sau mai putin importante) sunt niste tampenii, texte cel putin idioate cu mesaj negativ si care te deprima de la primele versuri. Nu avem si noi un cantec de vitejie care sa se incheie cu bine, vreo balada optimista !
        Cretinatate mai mare ca “si de-o fi sa mor”… nu cred ca exista nici in folclorul martienilor.
        Si Mesterul Manole caruia nu i-a dat prin cap sa demonteze sarpanta de la biserica ca sa-si faca scara sa coboare… Trebuia el sa experimenteze “zborul cu sindrila”… Si a mai si zidit-o pe Ana, vaicarindu-se ca prostul de tampenia pe care o facea…
        Mostre de folclor idiot si datator de depresii. Cum sa avem noi o mentalitate de invingatori ?
        Era sa uit de “bocitoare”, Alea platite sa se vaite la inmormantari… Alta pacoste pe capul romanilor.

  24. Radu Humor says:

    Exemplul de mai sus este încă o confirmare elocventă a putreziciunii sociale şi morale care a pus stăpânire pe America, cel mai… şi mai …stat din lume !
    Faptul că din milioanele de înfrîngeri a fost ales şi dat cu mare surle ca exemplu, unul din poate zecile de cazuti în care a învins binele, duce la un sentiment de indignare şi revoltă datorat faptului că una scrie pe gard şi alta-i situaţia de dinăuntrul sistemului : corupt şi mizer până la cel mai înalt nivel :mrgreen:
    Cât or fi contribuit amicii şi susţinătorii lui Healy la compania lui Obama, al cărui învins s-a aflat mai mult ca sigur în postura lui Fulop de până la victorie ?!
    Mai ales că învinsul lui Obama la ultimle alegeri, s-a dovedit cu adevărat demn de această funcţie publică ! Numai că hidra cu bănci şi financiare în loc de capete a luptat cu înverşunare, şi cu orice mijloace pentru înfrângerea lui.
    Asemenea poveşti sunt bune de adormit copiii şi conştiinţele naţionale 😉

    • Radu Humor says:

      Numai snobii sau inculţii n-au nimic a învăţa din înţelepciunea seculară ce zace în asemenea creaţii populare ca Mioriţa sau Meşterul Manole !
      Am spus zace, datorită felului în care sunt tratate aceste comori naţionale, cu ură şi dispreţ, nici măcar disimulat !
      Că dacă bun simţ nu e, mimic nu e !
      Ce să ne mai mirăm dacă cei care umblă acum prin subiectele ce fac obiectul manualelor şcolare din România, au ajuns să fie cei care au îndrăznit să-l facă uitat în locaţia lor pe cel mai reprezentativ dintre ei, nemuritorul Shalom Alehem, doar pentru faptul că a reuşit să redea cu un haz nebun adevărata faţă a “poporului ales” 😆
      Vorba aia, ei hotărăsc şi prostimea cică alege…. 🙄
      (când de fapt e exact pe dos !)
      Mutanţi ca-n România :mrgreen:

      • Isabel.A says:

        Radu Humor,

        Ca un om cult ce sunteti, explicati-mi si mie care este intelepciunea urmatoarelor fapte (din “Miorita”): tu afli ca doi vor sa te omoare, dar in loc sa te aperi (macar atat) sau, si mai eficace, sa te pregatesti si sa ii ataci preventiv, reactionezi ceva de genul “Spune-i mamei mele ca m-am insurat”. Pentru mine nu numai ca o astfel de atitudine/reactie nu are logica, dar gasesc ca e contrara oricarui instinct de supravietuire, care a dus specia umana inainte, pana la urma.
        Deci, astept EXPLICATIA .

        Si a doua explicatie: unde este intelepciunea ingroparii unei fiinte vii intr-o constructie? Si de ce ar trebui chestia asta predata la scoli?
        Pentru cultura dvs (desi sunt convinsa ca stiti) , ingroparea unei fiinte vii (animaliera sau umana) era un ritual precrestin, practicat de catre huni in special. Deci “mitul” Mesterului Manole niic macar nu e romanesc suta in suta: e intalnit la mongoli (vezi hunii) si in anumite zone din Peninsula Balcanica, dar reflcta, repet, ritualuri pre-crestine (sa nu le spunem pagane).
        Din nou, astept cu mare, mare intere sa imi EXPLICATI dvs in ce rezida “înţelepciunea seculară” a acestei “comori nationale”.
        Mie mi se pare o chestie barbara (sa ingropi o fiinta vie ), dar avand in vedere ca sunt o “mutanta”, nu cred ca am capacitatile necesare sa inteleg profunzimea, subtilitatea acestui gen de “comori”. Imi asum acest statut si astept explicatia dvs.

        • neamtu tiganu says:

          ba se vede ca n-ati inteles nimic din scoala cu skilurile voastre practice.
          Atit Mesteru Manole cit si Miorita sunt opere filozofice, chestii pe care se pare ca nu le pricepe oricine. Mesteru Manole subliniaza necesitatea unor sacrificii atunci cind vrei sa atingi perfectiunea. Si, mie personal, mi se pare extrem de potrivita zidirea nefestei, ia imaginati-va ca Ceasuescu ar fi zidit-o pa Leana, sau Basescu vostru pa EBA sau pa Udrea?
          Iar Miorita vorbeste de puterea destinului, a soartei, careia nu i te poti impotrivi si nu de putine ori nici nu are sens sa te-mpotrivesti, e un mesaj adinc, sa ne traim viata impacati cu noi insine.

          P.S Vi se pare Cintecul Nibelungilor mai plin de comori? Sau povestile lu Sekspir pline de intriga, crime, tradare?

        • Ludovic al XIV-lea says:

          Si sa mai citam din adinca “intelepciune populara”:
          – Capul plecat, sabia nu-l taie.
          – Bataia e rupta din Rai
          – Daca alergi sa castigi bani ii dai inapoi la doctor
          – Dupa mine – potopul
          – Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea
          Toate pline de optimism si voie buna, de viata lunga si cu de toate.

      • Isabel.A says:

        Si inca ceva: Dvs. confundati, in modul in care scrieti, Sholem Aleichem, un scriitor cunoscut de limba idis, cu Shalom aleikhem, formula de salut din ebraica(folosita mai ales de ashkenazi), insemnand “pace tie” . Se raspunde cu “Alekhem shalom”.
        In araba exista “Assalamu alaikum” si inseamna in linii mare acelasi lucru: pacea (lui Allah) sa fie cu tine.

        Si sa stiti ca auto-deriziunea, rasul “de sine” este foarte prezenta in cultura idis mai ales: este vazuta ca un instrument de auto-perfectionare, de dezvoltare continua. Daca nu ma credeti pe cuvant, pot sa va sugerez ceva material documentar 😀
        Nu mai spun cum e la romani ca iarasi ma faceti mutanta: nu de alta, dar mie chiar imi place termenul: il asociez cu “alien” si eu chiar cred in existenta extraterestrilor:D

  25. Dl.Goe says:

    In privinta Mioritei si baladei Mesterului Manole, trebuie sa spun ca, intamplator (si ceasul defect arata corect ora de doua ori pe zi…), Radu Humor are dreptate. Ori avea ei si contestatarii Mioritei, Mesterului Manole si si Mesterului Toma Alimos dreptatea lor, care deriva din felul sarac, mecanicist (necuantic) princare li se ofera, in scoala, copiilor (care copii inevitabil ajung adulti) semnificatile profunde, neprofane, ale baladelor respective, ratandu-se cu brio simbolistica acestora. Interpretarile mot-a-mot si terre-a-terre, raman agatate in mintea adultilor trecuti prin proaste scoli, facandu-i sa ajunga la concluzii din astea abrupte (adica ca adanci). Simbolistica din Miorita, Mesterul Manole sau din basmul “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” (cel mai frumos si mai profund basm filosofic care a fost scris vreodata pe pamant), dau universalitate culturii folclorice romanesti (chot ca nu pre stie nimeni in lume de universalitatea asta; vad ca nici noi). In Miorita si Mesterul Manole este vorba despre cu totul alte lucruri decat cele pe care le insira mai sus, cu umor involuntar, criticii literari amatori… Dar apoi, dincolo de simbolistica, de mesaj, de filozofia profunda la care ajunge, in mod magic, profanul creator anonim (insasi esenta acestei atingeri inalte, prin scurtcircuit este fabuloasa), toate ratate, in principal prin contact cu profesori fara har, cum este totusi posibil sa nu simti infiorarea fata cu emotia sincera, dumnzeiasca, a “naivului” artist amator, transpusa intr-o muzica fara egala, coborata direct din solemnitatea cosmica:

    … Ca la nunta mea a cazut o stea,
    c-am avut nuntas brazi si paltinasi,
    preoti muntii mari, paseri lautari
    pasarele mii si stele faclii…

    Iar unde cadea
    Ce se mai facea?
    O fintina lina,
    Cu apa putina,
    Cu apa sarata,
    Cu lacrimi udata!

    Ma rog, nu intelegem versurile, dar sa ramanem nesimtiti (si) in fata “melodiei” este deja mult prea mult.

    • Isabel.A says:

      Ei, dl Goe, nu trebuie sa fii critic literar (amator sau nu) ca sa rezonezi cu o opera literara. Si rezonezi in functie de valori, caracter, scopuri de viata, etc.
      Eu cu Miorita si Mesterul Manole nu am rezonat deloc, pentru ca am gasit comportamentul ciobanasului ilogic (nu ia parul sa ii ia pe aia doi la omor, ok, dar macar sa se apere, nu? ) si pe cel al lui Manole (cum sa ingropi o fiinta vie si apoi sa te arunci de pe biserica? ).
      S-ar putea ca ne-rezonanta mea sa fie o marca de incultura, asa cum a zis RH, very well, dar sincer ma simt bine cu ea, in conditiile in care, repet, nu gasesc nici un fel de logica acelui comportament -si sensul filozofic la care va refereati dvs nu ma intereseaza, deoarece nu se potriveste structurii mele d evalori si modului cum ma raportez eu la “lume si viata”.
      In copilarie, eu am rezonat de 1000 de ori mai mult cu Gulliver’s Travles, Robinson Crusoe, Contele de Monte Cristo, Jane Eyre, La rascruce de vanturi, Huckleberry Finn, mai tarziu cu Sa nu ucizi o pasare cantatoare, Dr Jivago, De veghe-n lanul de secara, The agze of innocence, Dulce ca mierea e glontul patriei, Delirul (ultimele doua apartinand literaturii romane, ca sa nu fiu acuzata ca insir doar opere literare “straine”).

      • Isabel.A says:

        Gulliver’s Travels, The age of innocence (filmul, regizat de Scorsese, cu Daniel Day-Lewis, Michelle Pfeiffer si Winona Ryder este superb): ca sa editez.

        @dl Goe,
        In scoala, mai exista o interpretare a Mioritei pe care o creasem ad-hoc cu niste colegi asa, mai free-spirits. Nu o expun, caci, desi foarte interesanta, interpretarea in cauza vulgariza foarte mult minunata balada filozofica (cu alte cuvinte, era cam porcoasa).

    • lazycat001 says:

      @Dl.Goe

      Exceptional comentariu. Va banuiesc ca sunteti un (bun) profesor de limba romana.. Chip ap za gud uorc!

  26. Observator says:

    Isabel,

    Si mie mi-e teama ca in Romania nu se mai face scoala si, cu cat citesc mai mult blogurile am convingerea ca nici inainte nu prea s-a facut. “Omul sfinteste locul” zice o vorba veche – asa ca pe unde au existat oameni care sa doreasca s-a facut, pe unde nu, dor si jale.
    Aruncati doar cate un ochi pe bloguri si va veti umple de indignare “fi-fii” scris incorect, “care” in loc de “pe care”, “datorita” incurcat cu “din cauza”. Mai ieri am dat peste un ditamai “vehicol” la care nici nu m-as fi gandit.

    Insa, cu privire la Miorita nu sunt de acord. In primul rand ca puneti prea mult accent pe fatalism pe care, sincer, nu-l inteleg (stiu ca a fost mult trambitat, dar de ce as lua de bun tot ce se trambiteaza?). Eu “traduc” aceasta balada ca fiind poveste unui om gospodar (“ortoman”) caruia I s-a pus gand rau de catre “amici”. Omul, avand si veleitati paranormale (vorbeste cu mioara) isi face un testament ca orice om cu capul pe umeri. Dragilor, aveti o asigurare de viata? Daca da, inseamna ca sunteti fatalisti? Eu zic ca toata teoria moderna ne vorbeste despre cei care isi fac testamentul sau se asigura ca despre oameni responsabili. Versurile zic asa: “Si DE-AR FI sa mor”… Intelegeti voi din conditionalul optative ca omul s-a supus mortii? Eu nu.
    Cat despre Manole – acolo e vorba de sacrificiul creatiei. Nu are sens sa luam mot-a-mot balada.

    • Isabel.A says:

      Interesanta interpretare a celor doua balade, numai ca in scoli NU se preda asa, din pacate. Mie mi sa predat (oficial) ceva d egenul: resemnarea in fata mortii, impacarea cu soarta, etc. Neoficial, profesorul de romana comenta ca ciobanasul e, pardon, un bou. Eu eram de acord cu el 😀
      Referitor la Mesterul Manole, ok, sacrificiul creatiei-dar de ce trebuie sa sacrifici o fiinta nevinovata? -nici macar nu e crestineste, sacrificiile ritualice tin de pre-crestinism. Ok, te arunci de pe biserica dar de ce iei, in mod delberat, viata cuiva?
      Anyway, eu consider ca elevii de astazi ar studia cu mult mai multa placere operele literare prezentate in mesajul adresat lui @ dlGoe (si lista e mult mai lunga) decat opere literare “populare”, “filozofice”, care au un mesaj defetist si cu care nu putini nu rezoneaza.
      PS: Eu, din literatura romana, rezonez foarte mult cu Caragiale: tatal si fiul.

    • Ludovic al XIV-lea says:

      “A naibii fatalitate” – vorba lui Caragiale.
      Si totusi Miorita este plina de fatalitate imbracata in straie mestesugite + incrancenare in negativism. Faptul ca vorbea cu mioara nu tine de paranormal ci de stat la taclale cu propria constiinta, etc…
      P.S. Eu nu am asigurare de viata. Eu nu-mi joc viata la loteria asigurarilor, din care sigur nu iesi castigator.

  27. Radu says:

    pierre,

    Ca veni vorba (lui d’Artagnan) de vacanta, pe unde mai esti fratele meu ? Daca joci o tabla cu Aramis sau Athos, saluta-i din partea mea.

    Radu H, Isabel, ca veni vorba de Sholem Aleichem,

    Ati citit Tevie laptarul ? Ati vazut filmul Fiddler on the roof cu Topol ? Mie mi se par amandoua niste capodopere.

    Isabel,

    Nu cred ca problema trebuie pusa la modul “cine are nevoie de Dosoftei ?” pentru simplul motiv ca daca generalizezi si elimini “democratic” tot ce nu are o utilitate imediata ajungi la concluzia ca sistemul si programa de invatamant trebuie schimbate radical la fiecare cinci ani. Cam ca si cerintele de pe piata muncii. Porthos poate ar fi tentat sa spuna ca el ar angaja azi un om care sa aiba deja experienta in proiectul la care va participa in firma lui incepand de maine. Dar greseste. Intr-o cursa de durata cum e cea dintre companii nu castiga iepurii decat pe termen scurt. Companiile cu experienta apreciaza mai mult capacitatea de a invata lucruri noi si adaptibilitatea.

    Cred ca scoala ar trebui sa invete lucruri nu neaparat folositoare maine, cat durabile, utile si in deceniul asta si in cel viitor, etc. Un skill neperisabil ar fi cel de a invata cum sa inveti. Si aici chiar nu are importanta ce inveti, Dosoftei, greaca veche, geometria conicelor sau mecanica cuantica; important e sa rulezi sinapsele care se ocupa cu invatarea, sa le tii in forma pentru mai tarziu. In plus toate domeniile (si mai ales stiintele si matematica) contin idei si concepte care nu se schimba decat dupa zeci de ani, si poate nici atunci. Un invatamant de calitate ar trebui sa expuna elevii la aceste idei si concepte. Vorbeai de integrale. Dupa parerea mea conceptul de integrala este esential pentru orice om interesat de stiinte sau tehnologie. Ceea ce liceul sau facultatea ar trebui sa faca pentru un asemenea om este sa-l invete unde sa inceapa sa caute sa citeasca mai tarziu cand va trebui sa calculeze un centru de masa, un volum, o suprafata, un transfer de caldura, etc.

    • Isabel.A says:

      Radu,
      1. Nu, nu am vazut filmul, nu am citit cartea, merci pentru tips-uri.
      2. De acord cu tine, ca trebuie “sa inveti sa inveti “, insa:
      a) scoala actuala romaneasca ofera/ preda o cantitate imensa de informatii, care nu este procesata corect, nemaivorbind de asimilarea ei. Si copiii astia, in loc sa iasa sa spunem cu un anumit nivel de cunostinte din scoala, bine asimilat, care sa le permita sa se dezvolte mai tarziu, ies cu cunostinte invatate mecanic si uitate imediat.
      b) informatia in cantitate industriala, programele neadecvate, lipsa de metoda a profesorulor (si calittaea lor) nu sunt factori care sa le dezvolte “the pleasure for learning”, placearea de a invata, de a afla lucruri noi, de a-si deschide orizonturile. Din contra, indraznesc sa afirm ca cel putin 60 la suta din actualii aboslventi de BAC nu vor sa mai aibe nici o treaba cu invatatul, cu cunoasterea: iar dintre ceilalti, care s evor duce la facultate, iarasi, multi o vor face doar sa “aibe o diploma”, nu manati de ideea de a invata lucruri noi pentru a crea valoare.

  28. Candid says:

    @All,
    Despre un ultimatum ratat, sau despre semetia unui om care isi incalca propriul cuvant:

    Se facea ca un tip, mare si vanjos(dupa cum se vedea el in oglinda venetiana! 😀 ) isi incerca puterea de convingere adresand un ultimatum insolit echipei manageriale de la “Hanul muschetarilor”, avand drept obiectiv inscrierea unui blogroll, impotriva vointei managerilor. Se facea, apoi, ca echipa manageriala a rezistat santajului si a constatat astfel ca autorul ultimatumului era un om fara cuvant. Adica, amenintand ca nu mai intra pe blog daca nu i se satisface cererea imperativa, santajistul nu a rezistat tentatiei de a vitupera in continuare si si-a pierdut, fara sa-i pese poate, orice bruma de respectabilitate, din moment ce si-a incalcat propriul cuvant fara sa fie silit in acest sens.
    Nu va spun cine e, ramane sa-l descoperiti singuri. Doar un indiciu: are RH negativ 😀 😀 😀

    • Radu Humor says:

      Câteva precizări ::
      Blogul cu pricina nu era unul oarecare, ci chiar cel de pe care plecaseră cei de aici, iar rugămintea, nu şantajul meu a fost să procedaţi la fel de cavalereşte cum a făcut-o Porthos ( dacă nu mă înşel tot la rugămintea mea) când v-a introdus în blogroll.
      Iniţial am vrut să nu mai intru aici, dacă aţi fi continuat să vă purtaţi deloc cavalereşte, dar până la urmă, date şi unele contre pe care le-am avut cu Porthos, m-am gândit că nu merită să evit comentariile de aici, mai ales că între voi era un fel de curioasă colaborare .
      Voi postaţi acolo şi Porthos era numai miere când venea vorba de voi, e drept că doar pe blogul lui. Între timp am avut surpriza să observ că la voi puteam posta, iar dincolo – ba !!
      Dacă mai adaug şi faptul că eu am ajuns la Decablog după nişte discuţii cu DArtagnan pe când vă aflaţi în relaţii cordiale.pe ceilalţi necunoscându-i , m-am gândit că dacă vouă nu vă e ruşine să vă purtaţi aşa, mie de ce mi-ar fi jenă să trec peste aşa zisa ameninţare de non combat pe aici !
      Sper că şi un candid ca tine va înţelege, în sfârşit, cum au decurs lucrurile, cu toate că nu pentru tine m-am străduit să explic acest mic amănunt !

      • Dl.Goe says:

        Sunt convins ca maine iti vei putea explicita la fel de clar convertirea la basism sau, de ce nu, la iudaism. Dar desigur numai si numai prin lipsa de rusine a altora… Aferim, sa ne ferim…

        • Radu Humor says:

          Păi. tu unde să te mai fereşti, că mai jos de atât nu se poate… co borî 🙄
          Tu nu vezi că te ascunzi de zor, deşi nu te mai caută nimeni ( nici măcar…. 😉 )

          • Radu Humor says:

            Chiar nu ştiam că te dai pitit, şi după…Candid 😆

          • Dl.Goe says:

            Ei haide nu te enerva, ca mai glumim si noi. Acuma de… Daca avem cu ce si cu cine… elemente din astea oricand reversibile, cu dus-intors.

            Ca m-as ascunde 😯 ori ca m-ar cauta Cineva, ori ca nu m-ar cauta Nimeni, devine nerelevant in fata faptului ca tu ma gasesti intotdeauna (pretudindeni). Problema este ca ai buze reci si limba aspra, indiferent despre ce vine vorba… Dupa cum ai demonstrat mai sus tu insa poti inghiti, regurgita si iarasi inghiti acelasi produs de cate ori este nevoie pentru a te justifica existential… Mai incearca o data Sam!

            • Radu Humor says:

              Chestia cu “buze reci şi limbă aspră” ( o găselniţă ce ar dezonora chiar şi pe un băsist mai puţin renumit) se foloseşte în cu totul alte ocazii .
              Ceea ce ai simţit tu prin părţile dorsale, dovadă că nu eşti cu totul..ne…a fost un vârf de pantof, un şpiţ cum se spune la fotbal ( era un domeniu în care te pricepeai, de ce l-ai abandonat,, s-au aşa pică cele venite de sus 😉 ), nicidecum o laudă penibilă care ar fi permis folosirea acelei expresii de copil din ce în ce mai uşor handicapat 🙄
              Salutări părintelui, binenţeles prin coana preoteasă ce-ţi ocupă, cu mândrie, tot blogul !
              Că altfel de părinţi se pare că nu mai ai, de când te-ai dat jos din tren în gara Basarabi!

  29. Dl.Goe says:

    @Isabel.A – Sunteti prea frenetica pentru a (putea) avea (si) dreptate. Interpretarile d-voastra de o naivitate (sa-i zic asa) dezarmanta, referitoare la Miorita si Mesterul Manole ma arunca intr-o neagra presimtire vizavi de felul in care veti fi interpretat d-voastra “Gulliver’s Travles, Robinson Crusoe, Contele de Monte Cristo, Jane Eyre, La rascruce de vanturi, Huckleberry Finn, Sa nu ucizi o pasare cantatoare, Dr Jivago, De veghe-n lanul de secara, The age of innocence, Dulce ca mierea e glontul patriei, si si </b<Delirul". Probabil (devine plauzibil) ca v-au placut din cu totul si cu totul alte motive decat cele care le fac intr-adevar pe acestea sa fie repere consistente al spiritului uman. Va banuiesc (al meu sa fie pactul) de un soi de snobism efervescent. Ati citit pana la urma “Adio Europa”?

    P.S. In Miorita ciobanasul, aflat in contact direct cu universul, prin niste fabuloase canale de comunicare, nu avea cum sa foloseasca parul pentru a-si ajusta destinul pentru ca se afla, in fapt, in fata inexorabilului. Cei doi talhari intre care este crucificat pe cerul plin cu stele faclii, reprezinta o simpla conventie, la fel ca si oaia vorbitoare. D-voastra pareti cazuta din luna, un robotel care a invatat vorbirea din dictionar. Tare mi-ar palcea sa stiu ce v-a placut din Guliver.

    Bietul Manole. Bietii Manoli. Cati nu fac astazi acelasi lucru, ingropandu-si sotiile de vii in ziduri (fel de fel de ziduri), sotii iubitoare, pline de viata, nevinovate, sacrificandu-le pe altarul unor catedrale, pe care le construiesc ei insisi cu sufletul, ca zilierii ai unor regi sau imparati, care inevitabil, intr-un final, le vor confisca munca, asigurandu-se ca le-au epuizat si vlaga? Stiti d-voastra un alt mod de a crea ceva durabil, valoros, in arta, in stiinta, in sport, in politica, in orice? Va rog din sa-l dezvaluiti. Si mai presus de toate v-as ruga, daca nu va cer pea mult, sa-mi spuneti, pe larg, cu cuvintele d-voastra, ce intelegeti d-voastra prin “SACRIFICIU”.

    • Isabel.A says:

      Vai, dl Goe, dvs ma faceti robotel cazut din luna, RH mutanta inculta, I am so shame…..Totusi, reiterez: NU rezonez nici cu Miorita, nici cu Mesterul Manole (nu merg pana la a spune ca ma calca pe nervi, desi cam asa este).

      1. Nu am citit “Adio, Europa: m-am uitat peste in diagonala, dar nu l-am citit, caci trebuie sa citesc multe alte lucruri ne-beletristice. In plus, nu mai citesc beletristica in romana de vreo cativa ani (asa a fost sa fie) si mi-am pierdut obisnuita. Acum citesc “On Beauty” de Zadie Smith, daca ati auzit de ea si inaitea ei “The Museum of Innocence” de Orhan Pamuk.
      2. Spre stupoarea dvs, aflati ca atunci cad am scapat de Miorita si Mesterul Manole si am trecut la chestii mai interesante, gen Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Caragiale, etc, -la liceu adica-am inceput sa particip la olimpiadele de limba si literatura (erau mai mult de literatura) romana. Pana atunci, in clasele a 7-a si a 8-a, participasem la cele de fizica. Anyway, trei ani m-am calificat la faza nationala (un an nu am participat, ca nu am vrut, un soi de razbunare ca nu mi se motivau absente) si, culmea, am luat mentiuni (locul 5-6) si premiu special (locul 4, clasa a 11-a). Stilul de comentariu si ideile nu erau cele de acum, dar nu erau nici pe de parte conform normelor, a ceea ce prezentau in mod obisnuit concurentii. Cred ca ma notau pentru originalitate 😀
      Deci, dl Goe, eu sunt decomplexata fata de literatura romana si operele care o populeaza.

      PS: Chiar si in interpretarea pe care o dati dvs , Miorita tot defetista este. Iar nevestele acelea care se lasa zidite… ce sa mai spun… iarasi, nu inteleg: cat de mult sa iubesti pe cineva, astfel incat, in “nevinovatia” (citez) ta sa te lasi sacrificata?
      “Sacrificiul” e un concept care difera de la persoana la persoana si de la caz la caz, sa stiti.
      PPS: Daca Miorita si mesterul manole sunt atat de “filozofice”, “profunde”, ele ar trebui studiate doar la liceu, in clasa a 12-a (si numai la liceele umaniste) si/sau la facultatile de litere. Unor copii de 13-14 ani trebuie sa le prezinti opere literare care sa ii atraga.

      • Dl.Goe says:

        Cum-necum, pana la urma, aproape ca ne-am lamurit. Unul in privinta altuia, ca despre Miorita si Manole, Moarte, Inexorabil, Sacrificiu, Creatie, Arta… ma va… Desi nu se poate spune ca n-am facut progrese notabile… Ca am facut. De ex. am cazut de acord ca Miorita si Mesterul Manole nu se bucura de o abordare (prea) potrivita in scoala… Realist (din fire) nu ma astept sa obtin mai mult de atat intr-o singura zi. Va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dovada.

        • Isabel.A says:

          Ei, dl Goe, ce vreti, date fiind datele mele intelectuale si faptul ca sunt o “robotzica cazuta din luna”, e chiar prea mult… 😀

    • Ludovic al XIV-lea says:

      Stimate Domn Goe,
      Chestia cu sacrificiul nu este relevanta. Marii artisti ai lumii nu i-au sacrificat pe cei dragi ci s-au sacrificat doar ei insisi. Putem sa-i amintim pe Michelalgelo, Leonardo da Vinci etc. Au preferat sa nu aiba familie decat sa aiba o familie sacrificata. George Enescu nu si-a sacrificat sotia… Asta cu sacrificiul unuia apropiat in numele “artei” tine de egoism si fuga de responsabilitate. “Sa raspunda altul pentru neimplinirile mele”. Uitati-va in jur si vedeti cati isi asuma propriile greseli si cati dau vina pe altii. – Nu elevul a fost nepregatit, ci Bac-ul a fost greu… – Asa si cu Manole, nu e vina lui ca nu a avut inspiratie, e vina Anei ca nu a fost “la locul potrivit”.
      Ciobanul din Miorita se afla in fata inexorabilului. Si ce face? Se vaita. Nu incearca sa-si croiasca un destin nou. Nu, pentru ca asa spune traditia populara: “destinul e scris in stele”. O fi, dar e citit de pamanteni. Iar in loc de “si de-o fi sa mor” putea sa spuna “si de-o fi sa nu pot” si asa intelegeam si eu ca a facut ceva pentru el si nu a asteptat “sa-i pice in traista” salvarea.
      Trist e ca ni s-au transmis ca fiind capodopere “de capatai” ale poporului roman. Puteau sa ramana doar capodopere si atat, nu sa ne tampeasca si sa fim pusi sa “tragem invataminte” (cam proaste) din ele.

  30. d'Artagnan says:

    🙂
    Ehee…un nebun arunc-o piatră în baltă și zece cuminți n-o pot scoate…adică de ce nu o pot scoate?! e prea grea? nu știu să înoate 🙂
    Eu m-am referit la ce spunea Dan Turturică: ”Atât de mult ne-am îndrăgostit de miturile fondatoare ale neputinţei noastre încât cei mai mulţi am încetat şi să mai încercăm să vedem cât adevăr există în ele. ”
    ” Miorița” este, fără să vrea, pentru majoritatea românilor, un asemenea mit al neputinței. Fără vină, dar este. Întrebați omul de pe stradă ce-i spune lui balada și-o să vedeți răspunsul.
    Eu aș înclina să dau dreptate uluitorului triumvirat dlGoe, Radu Humor, neamțu țiganu 🙂 , dar trebuie să recunosc că și celălalt grup are dreptatea lui.
    Mă gândesc că, pe undeva, Miorița este ca și ”Numele trandafirului”, un roman (baladă) ca o piramidă, îl poți citi ca pe-o carte polițistă, ca pe o carte de istorie, ca pe una filozofică etc. toate planurile sunt valabile.

    • Dl.Goe says:

      Excelenta trimiterea catre Numele Trandafirului. Cu toate ca teluricii adepti ai interpretarile directe ar putea-o gasi deplasata (daca nu aberanta; auzi Miorita si Numele Trandafirului) totusi analogia este una evidenta. Evidenta in sensul ca poate fi sesizata usor de cineva anume (sic) in genul unora dintre personajele lui Dumas.

      Intr-o maniera asemanatoare s-ar putea face o excelenta paralela (de care “robotii umanoizi” ar face mare haz) intre filmul (si nuvela) “Baltagul” si filmul “American Beauty”. Asa dupa cum unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate… cum bine zicea Mihai Eminescu, plagiindu-l involuntar pe Dumas tatal. Tatal muschetarilor, netoti pentru unul.

    • lazycat001 says:

      @ d’Artagnan

      Corect ce spui in legatura cu mai multe moduri (valabile !) de a recepta Miorita, dar intrucat suntem oameni cu liceul la baza cred ca ar trebui sa tindem catre interpretari mai profunde… A se invata postarea Dl.(ui)Goe de mai sus ca maine va ascult din ea 🙂

  31. neamtu tiganu says:

    madame isabel_mabel a invatat la McKinsey, scoala tipica a bisnitarilor, unde se considera ca a cumpara ieftin si a vinde scump e nonplus ultra economiei.
    Cind o aud pa Isabel incep sa cred ca scoala romaneasca e proasta, nu m-as mira ca doamna sa fi avut chiar note mari.
    da sa comparam cu cea mai tare scoala din parcare, harvard, scoala care a dus principiile mafiei pe cele mai inalte culmi. Chiar citeam o carte a unui absolvent harvard, spunea ca cea mai tare chestie e faptu ca la harvard esti coleg cu cei mai baieti de baieti, chiar dadea un ex. ca-n grupa lui erau mostenitori de multe miliarde de dolarei.
    Cam asta crede Isabel ca e scoala adevarata…

    P.S daca vreti sa luati exemplu de scoala adevarata, scoala care va propulsa un popor in adevaratu lider al lumii in mai putin de zece ani, uitati-va la China. Nu-i asa ca vi se pare absurd sa-nveti mii de semne, nu ca-i pierdere de vreme, un copil normal se poate considera alfabetizat de abia la 11-12 ani. Si totusi…

    • Isabel.A says:

      Tigane,
      Vezi ca eu nu te-am “jicnit” si nici nu am facut consideratii cu privire la nivelul tau de educatie.
      Iti dai cu parerea exact ca tiganu’: fara sa stii nimic, dar cu tupeul ca le stii pe toate.
      Nu raspund detaliat mesajului tau, ca nu se merita sa intru in detalii biografice.
      Tu HABAR nu ai care e structura rogramei acum in scoala romaneasca, calitatea profesorilor si mai ales rezultatele elevilor (cand Funeriu a pus camerele la BAC procentul de promovabilitate a fost de 33 la suta, daca memoria te lasa sa iti amintesti).
      Sa nu mai vorbim de invatamantul superior, care are probleme si mai mari.
      Aceasta era esenta mesajului meu, dar cum tu ai neuronii distrusi de alcool, faci sinapsele doar pe jumatate.

  32. Radu Humor says:

    Date fiind intervenţiile lui Goe şi Observator la subiect, un eventul răspuns la cererea dvs foarte afabilă, de altfel, n-ar face decât să repete ceva din cele remarcate de ei.
    Dar cum obligaţia de a vă răspunde rămâne, o fac cu mare plăcere, mai ales, că stilul în care aţi ales să-mi puneţi întrebările este cât se poate de civilizat !
    Şi bănuiesc cât efort aţi pus pentru asta . Dar vă asigur că a meritat !
    Pentru mine rămâneţi o Doamnă, chiar dacă nu ştiu de ce, adică ştiu, dar prefer să mă fac că nu ştiu de dragul de a nu vă jigni în vreun fel.
    Dar nu pot să nu vă spun cu toată sinceritatea că nici prin gând nu mi-a trecut să vă fac pe plac numindu-vă mutantă !
    După umila mea părere vă încadraţi, e drept cu oarecare eforturi, sau mă rog, chiar fără nici un efort în aceea de snoabă !
    Dar cum , nu numai în viziunea mea, aceasta nu este o insultă, vă rog să mă scuzaţi pentru prea lungile scuze !
    P.S.
    De altfel, cu ceva vreme în urmă mi-am permis să vă salut în lipsă pe acest blog, dar deoarece n-aţi vrut să observaţi o fac din nou, cu acelaşi respect şi gânduri bune,

  33. neamtu tiganu says:

    In calitatea mea de bunic fac multe experimente simbolice cu nepoata. Sunt uimit de capacitatea ei de intelegere a simbolisticii, ca ce altceva sunt povestile, simbolistica pura. Uneori punem povestile in scena, mergem in padure si cautam lupu, sau pa scufita rosie, lupu e “rautatea lumii”, zilele trecute urzicile au fost lupu adica “rau”. Cind devine prea gogonata intreaba “in echt”?
    Concluzia mea, Miorita, Mesteru Manole sunt pt. unii niste povesti defetiste, ramine doar sa ne laudam ca ce mari am fost la olimpiade de romana.

    • d'Artagnan says:

      Acuma ce să zic, ştiu şi eu unu’ care se lăuda ce tare şi mare a fost el la matematică în liceu…neamţu ţiganu îi zice…îl cunoşti?

      • neamtu tiganu says:

        da ma am fost, de altfel imi era f. usor, se pare ca aveam talent in privinta mate, mi-ar fi placut sa fiu tare si la limbi, nu, nu la alea pe care le dai tu cu gasca ta, ci la lb. romana si alea straine. Regret si azi ca nu m-am ocupat mai mult de astea, ca a fost greu sa ma apuc la batrinete.

        Apropos tu ai fost in viata ta bun la ceva?

        • d'Artagnan says:

          La fotbal, bă, ţigane, la fotbal! Şi în general la sporturile cu mingea.
          În rest, ioc, reprezint mediocritatea perfectă. Bine, am strălucit la grădiniţă şi în clasele 1-4, dar apoi m-am stins ca o cometă. Sau meteorit. M-am fofilat la liceu, am trecut prin facultate ca gâsca prin apă şi iată-mă ajuns aici, stând de vorbă cu un geniu ca tine. Bine, tu nu poţi fi păcălit, ţi-ai dat seama câte parale fac.
          Oricum, asta-i explicaţia de ce stau în banca mea şi nu mă laud cu nimic: n-am cu ce , bă, ţigane, n-am cu ce!

    • Isabel.A says:

      Mai Tigane,
      Eu nu m-am “laudat” (nici macar nu lucrez la McKinsey, dar am avut contacte cu ei) , tu te lauzi: cu fi-tu, cu urzicile, cu whatever.
      Am spus ca am participat la… pentru a arata ca sunt decomplexata fata de literatura romana si ca am ideile mele critice fata de modul de abordare a unor opere literare.
      Ar trebui sa stii macar ca Miorita, in forma in care e predata in scoli, nici macar nu e “balada populara” in sensul genuin al cuvantrului, ci a fost mult “periata”, “stilizata”, de catre descoperitorul ei, Alecu Russo. De ce? E alta discutie, care implica formarea identitatii nationale, instrumentalizare, etc.
      Asta cu simbolistica iarasi , la creierasul tau atot-stiutor ar trebui sa “stii” ca oamenii gandesc diferit: unii au mai dezvoltata emisfera dreapta, altii pe cea stanga. “Talentele”, adica inclinatiile catre limbi straine,stiinte exacte, simboluri, ne vin in functie de dezvoltarea uneia sau altei emisfere cerebrale. Inclusiv predarea materiilor ar trebui sa se faca diferentiat, in functie de particularitatea aceasta.
      Dar nu ma apuc sa iti “esplic” eu tie, pentru ca imi pierd vremea si chiar nu imi place sa fac acest lucru, sa pierd vremea aiurea.

  34. neamtu tiganu says:

    despre scoala..
    fi-miu a studiat in Ge, gimnaziu l-a facut la Don Bosco, un liceu catolic numa de baiati. Abitur, adica bacalaureat si-n latina, asa numia marea latina. Anumite fac. mai ales din Bayern nu recunosc bacu fara marele latinium.
    Absurd, nu? Sa-ti doresti sa ajungi ing. si chiar sa ajungi si sa te chinui 6 ani cu latinium!? Inutil, ar spune Isabel_mabel, e adevarat ca fi-miu n-a ajuns sa munceasca la McKinsey, ci mult mai misto.

    • neamtu tiganu says:

      era un banc, pa lume sunt ingi care nu stiu nimic da le fac pa toate, profi care le stiu pa toate da nu fac nimic si consultanti care nu stiu nimic, nu fac nimic si nici nu lasa pa altii sa faca.

    • Isabel.A says:

      Tigane,
      Asa, si?

    • Isabel.A says:

      Fi-tu, tataie, a terminat probabil un gymnasium care are latina ca a doua “limba straina” in curricula. Facultatile alea “care nu recunosc bacul fara latinium” hmmm, ma indoiesc un pic, cred ca daca “fi-tu” dadea bacu’ la o alta limba straina (franceza, engleza, sau ce-o mai fi fost prin curricula), ar fi avut bacul “recunoscut”.
      Latina in curricula este optiunea “gymnasium”-urilor profilate pe stiinte exacte din Germania. Este o optiune, nu inseamna ca este obligatoriu si cea mai buna.
      Deci tataie, again, sa iti “esplic”: ma doare in cot de ideile matale, mai ales ca stai destul de prost la capitolul “acuratete”: prezinti ce/cum iti convine matale.
      Si reiterez, e ultimul subiect la care mai am un dialog cu tine.

  35. Isabel.A says:

    Si inca ceva, mai Tigane, o info pe care creierul tau cu doua emisfere egalizate (si inotand in alco-hol, dupa propriile relatari) ar trebui sa o proceseze: chinezii, tataie, ranked (adica au facut un clasament) al celor mai performante universitati din lume : dupa nr de lucrari stiintifice publicate, laureati ai premiului Nobel, etc.
    Din 2003, de cand au facut acest clasament, plaseaza Harvardul pe primul loc
    http://en.wikipedia.org/wiki/Academic_Ranking_of_World_Universities
    Si studentii chinezi se inghesuie sa studieze la Harvard (un procent este reprezentat de cei carora chiar statul chinez le pletaste costurile de scolarizare, cu conditia sa se se intoarca in tara).

    Tigane, e ultima data cand iti mai raspund: m-am saturat de aerele tale, de atot-stiinta ta, de ideile emanate de o minte obosita.

  36. Isabel.A says:

    d’Artagnan,
    Un produs al scolii romanesti atat de bune, in viziunea lui tataie-tiganu’: terminat liceul industral, picat la facultate de doua ori dar ajuns presedinte ICR
    http://www.ziare.com/stiri/securitate/noul-presedinte-al-icr-recunoaste-ca-si-a-turnat-profesorii-la-securitate-1246421

    • Candid says:

      @ Isabel,
      Cred ca Zamfiroiu a aplicat reclama de la adidas: “Daca vrei, cu adevarat, poti!”, asta vis a vis de intrarea la facultate….
      Ca a turnat la Secu’ pe baza de angajament sau nu, chiar nu are importanta, dar merita sa fie “felicitati” cei care au facut-o benevol, din patriotism fierbinte. Unul care a apucat sa semneze un angajament era mai greu sa se derobeze ulterior, asa ca zamfiroiu ne duce cu preshu’ cand spune ca “poezia” invatata i-a fost de folos. Eu cred ca poezia asta i s-a spus mult mai tarziu, in sensul de a se justifica intr-un fel pentru usurinta cu care a primit functia de ciripitor……
      Dar acum cand e mare sef la ICR, ca urmas direct al lui Marga, alt canar care a ciripit fara sa semneze angajamente, ce importanta mai are? Trecutul nu se mai poate sterge, dar faptul ca s-a dovedit ca a fost patriot atunci cand s-a pus intrebarea, da bine pentru el, astfel se explica de ce a fost selectat…….

      • lazycat001 says:

        @Candid

        Nu stiu ce sa spun, cu turnatul la Secu eu cred ca bine ar fi sa avem toleranta zero..

        La un moment dat o cariera foarte promitatoare s-a rupt din cauza asta (Dna Mona Musca, cind era pe val si probabil incepea sa deranjeze in partid…) si acum ne trezim ca nu mai e chiar asa o problema?

        Si mai interesant este ca dupa Patapievici tot felul de nechemati sunt adusi la ICR.. de ce oare? Nu s-ar putea spune simplu: am gresit, ne scuzati, sunteti de acord dle Patapievici sa va reluati postul?

        • Isabel.A says:

          Subscriu fata de toleranta zero fata de “operele literare” (ca sa pastram spiritul discutiei de pana acum) pe care unii le-au scris sub egida Secu’.

        • Radu Humor says:

          Da, Patapievici ăsta, de cine a fost chemat ?!
          Nu cumva tot de ei 🙄
          Cei care l-au chemat şi pe Tismănenu şi pe Neulander şi pe Oişteanu, şi pe F.Alexandru şi pe tot neamul lor de specialişti în distrus, sau măcar înşelat România şi prea blânzii ei băştinaşi ( vezi cauza în doinele şi baladele ce le stau unora în gât, în loc să le stea ceva care să le facă ciocu mic 😉 )

          • Radu Humor says:

            Şi am impresia că pe lista lungă, aşteaptă şi cineva de pe-aici 🙄

            • Radu Humor says:

              Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut de a face cu securitatea în sens invers, adică să te urmărească şi să te exmatriculeze pe rând din vreo trei facultăţi, iar după aia să-ţi interzică să mai dai admitere la vreo facultate, ba să te dea afară şi dintr-o şcoală tehnică financiară (NCretzulescu) doar pentru că n-ai vrut să colaborezi cu ei :mrgreen:
              Şi acum, după “marea schimbare” din 89, să vezi că fii celor care ordonau şi supravegheau teroarea sunt puşi paznici la stâna capitalistă, pe care au ajuns să pună laba ( stai jos Goe, că nu-i vorba de tine, aici 😉 ) la fel ca pe comunismul, pe care , ce coincidenţă, tot ei l-au adus pe tancurile ruseşti, cu surle şi trâmbiţe apocaliptice de tot felul de alogeni, ce sătui de pribegie, vor să se stabilească definitiv în România !
              Oare de ce s-or fi stabilit deja aici aproape un milion şi au cumpărat sute de mii de hectare de pământ şi imobile cu miile ?!
              Unii ar spune că fiindcă au simţit că-s iubiţi atât de mult încât fii torţionarilor au ajuns să conducă procese de condamnare a comunismului, adus de babaci, iar alţii institutul cultural ROMÂN, de parcă dacă ai învăţat balade şi doine în loc de talmud nu poţi avea asemenea funcţii !

              • lazycat001 says:

                Nimeni nu intelege ce vrei sa spui. Patapievici a fost bun la ICR pentru ca a avut rezultate extraordinare, penetrarea culturii romanesti in strainate s-a insutit in timpul acesta, un roman din cadrul ICR a fost numit seful institutelor Culturale Europene etc

                Daca vrei sa spui ca trebuie sa ai ascendenta pur romaneasca (adica in nici un caz alogeni asa cum spui, cuvant care duhneste a Romania Mare unde e un subiect atat de indragit) pentru a conduce ICR sau a face proces comunismului, in cazul acesta, amice, esti un idiot !

  37. Radu Humor says:

    Da, asta, oare ce-o fi ?!

    Nori de ploaie se adună Dinspre Cluj spre Odorhei.
    Unii vor să ne impună
    Să jucăm cum cântă ei
    . Minţile au luat-o razna;
    Umblă zvonul deşănţat
    Că-n Harghita şi Covasna
    Vor să facă “stat” în Stat !
    S-a udat de lacrimi pragul;
    În Cristuru e prăpăd!
    Imnul românesc şi steagul
    Nu se-aud şi nu se văd !
    Crişul, Mureşul,
    Târnava Poartă jalea în aval.
    Nesfârşită e gâlceava;
    Nu e linişte-n Ardeal.
    Munţii stau să răbufnească;
    Fierbe galbenul podiş!
    Vatra sfântă strămoşească
    E tăiată-n curmeziş.
    Se anunţă o furtună
    Cu efect devastator:
    Impostorii vor să pună
    Pe cultură sigla lor.
    Atmosfera prevesteşte
    Un pericol iminent!
    Tot ce sună româneşte
    Capătă un alt accent.
    Graiul nostru plâns pe vetre,
    Legănat de cărărui,
    E lovit mereu cu pietre
    Ca un pom al nimănui…
    Nu lăsaţi ca vorbitorii
    Altor limbi pe-acest pământ,
    Să ne umble prin istorii
    Şi să muşte din cuvânt!
    Neamul Românesc nu piere;
    Dacii încă mai trăiesc!
    Scoateţi steagul la vedere
    Şi-n Ţinutul Secuiesc!
    De pe stâncile străbune
    Decebal ne dă curaj!
    Faceţi imnul să răsune
    Peste Mureş, pân-la Blaj!
    Nu permitem celor care
    Se pretind aici stăpâni,
    Să ne calce în picioare
    Demnitatea de români!

    • lazycat001 says:

      Aici la Cluj nu poarta nimeni grijile astea care nu iti dau pace, nu e absolut nici o problema intre romani si unguri.. Si nimeni nu il regreta pe dobitocul de Funar cu bancile lui tricolore cu tot 🙂

  38. Candid says:

    @ Isabel
    In primele luni ale anului 1990, la institutia unde eram angajat, ca de altfel in mai toate institutiile, o serie de insi cereau directiunii sa faca publice listele cu turnatorii la Secu’. Aproape ca nu era zi in care sa nu vina cate unul cu o lista de semnaturi prin care erai invitat sa aderi la petitia ce urmarea developarea “cartitelor”. Directorul de atunci, un om rational si ponderat, chiar le-a pus o intrebare acestora: ” mai copii, eu nu am cum sa va dau asemenea informatii, nu sunt abilitat de nimeni ca sa satisfac aceasta doleanta. Spuneti-mi cine a avut de suferit din institutia noastra pe motiv ca a fost turnat la securitate si apoi ma mai gandesc daca va pot ajuta cu ceva”.
    Unul dintre cei care era banuit ca ar fi fost turnator, pe motiv ca era santajat de secu’ din cauza simpatiilor legionare din tinerete, chiar m-a intrebat odata, intre patru ochi, daca as fi de acord sa se faca publice listele. Eu i-am raspuns ca n-am nimic impotriva, ba mai mult, ar fi foarte trendy sa ne vedem dosarele, daca chiar le avem, pentru a detecta fie dupa scris, fie dupa expresiile folosite, pe cei care ne-au vandut….
    Toleranta zero fata de turnatori??? Sigur ca asta ar insemna sa ne despartim cu totul de comunism. Dar ce facem daca aflam zi de zi ca toti noii stabi, pe undeva, sunt de fapt turnatori descoperiti sunt acoperiti de catre CNSA cu cate o hartie???

    CNSAD

    • lazycat001 says:

      Toleranta zero fata de turnatori si fata de fostii actiisti de partid a functionat exceptional in fosta RDG…

      Corect ca au avut un contingent “curat” in RFG dar nu cred ca nu era sau nu este fezabil si la noi. Oricum cred ca totul este deja foarte teoretic acum, la aproape 25 de ani de la Marea Vanzoleala din Decembrie…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s