Gândurile unui părinte neliniştit

Mă uit indignat şi neliniştit la televizor, la evenimentele de la Liceul Bolintineanu, acolo unde a fost arestată directoarea pentru mită, şi încerc să mă pun în pielea unora dintre părinţi atunci când organele de anchetă au venit cu autocarele. Prin ce clipe de groază cred că au trecut! Săracii de ei, nici nu-şi închipuiau că pentru o şpagă onorabilă, decentă, pseudolegală din cauza cutumei, să se producă atâta deranj! Şi asta în condiţiile în care, după cum spunea o mamă îndurerată, a muncit 14 ore pe zi din greu ca să scoată 400 de EURO pentru examenul ăla. Nu e drept!
Eu, ca părinte, urmărind breaking newsurile de la televizor, am simţit imediat o empatie cu ei. Mă pun în locul lor şi parcă mă încearcă frica gândindu-mă că naivul meu copil ar putea să se scape la procurori şi să recunoască că i-am dat bani pentru şpaga directoarei. Tinerii din ziua de azi…ce vrei, suflete curate, nevinovate, nepregătite încă să intre în societatea noastră… ar fi căzut repede în plasa lor!
Noroc că “organili” s-au dovedit neinspirate şi arogante. Şi supuse suspuşilor zilei… Dl Ponta n-a ratat ocazia de a lua încă o dată apărarea poporului cel făr’ de apărare dând, din poziţia lui de Comandant Suprem al Procuraturii şi Poliţiei, dispoziţiile necesare pentru retragerea de pe câmpul de luptă a agresorilor. Ca o paranteză, compararea acestei acţiuni cu cele din vremea lui Morar, zis şi “al lui Băsescu”, cel care fugărea bătrâni nevinovaţi prin satele unde s-a votat peste 100%, mi se pare genială din punct de vedere propagandistic: Eu, Ponta milosul, el, Băsescu cel groaznic! Concluzia se desprinde de la sine: procurorii şi poliţiştii terorişti care au venit să agreseze elevii “ca pe timpul comunismului şi al lui Morar al lui Băsescu” sunt ai Preşedintelui! Şi uite-aşa vedem minunea, cum o Putere cu 70% în Parlament este într-o permanentă Opoziţie.
Tot în faţa televizorului empatizez foarte bine şi cu un părinte pe care-l văd extrem de agitat, un tânăr cam la vreo 30 de ani (bravo lui, a ajuns tată pe la vreo 12 ani…precoce individ!), în bermude şi şlapi, plin de tatuaje şi muşchi, tuns scurt, sportiv, care se ocupă violent şi eficient cu extragerea altor părinţi din ghearele organelor. Tipul pare un şef acolo, după cum zbiară isteric, probabil este Preşedintele Comitetului de Părinţi. Nu cred că are vreo treabă cu Vanghelie, primarul.
Stând şi ascultând eu mai multe canale, şi pro şi contra, am ajuns să bănuiesc aici o manipulare politică: ori cineva din PSD l-a “făcut” pe Vanghelie, ciudos pe diploma lui de Bac cumpăr… câştigată prin muncă grea la acest liceu, ori e mâna lui Băsescu pentru ca lumea să uite rezultatele Recensământului, ori la mijloc e Ponta în încercarea de a câştiga simpatia poporului oropsit de procurorii Preşedintelui. Orice este posibil, păcat doar că în această mocirlă politică au fost târâţi copiii, părinţii şi profesorii ce au o singură “vină”, dacă se poate spune aşa, aceea că unii au strâns un fond de protocol şi alţii au vrut să-l pape. Mare chestie în ţara asta unde se fură cu milioanele de EURO!

P.S.
După câteva zile…
Acum, dacă nu mă mai uit emoţionat la televizor, ieşind astfel de sub influenţa lui, parcă mi s-au mai limpezit gândurile…
Există totuşi şi nişte victime colaterale la care nu se gândeşte nimeni, pentru că situaţia lor nu atinge poporul la corazon, nu au nimic dintr-o dramoletă sud americană. E vorba de oameni obişnuiţi, care fac lucruri normale. Mă refer aici la profesorii “fraieri” care n-au luat şpagă şi care trebuie să suporte ruşinea de a fi bănuiţi, la elevii din liceu care-au învăţat din greu şi n-au putut să-şi mai dea examenul din cauza evenimentelor, la părinţii aflaţi în situaţia ingrată de a-şi vedea copilul nevinovat şi chemat la Procuratură, şi cu examenul nedat.
În plus de asta, realizez că atunci când se copiază la un BAC nu avem de-a face DOAR cu un furt intelectual, ci şi cu un furt material în toată regula. Dacă intri pe siturile de admitere la diferite facultăţi de stat, cu locuri FĂRĂ TAXĂ, vei observa că de foarte multe ori acestea se ocupă în urma unui concurs de dosare, cu alte cuvinte se ocupă în funcţie de media de la Bacalaureat!
Concluzia: mai bine o “taxă” mică la Bac decât una mare la Facultate!

Astăzi lucrurile s-au domolit. Copiii se duc liniştiţi la procurori şi spun toţi la unison că banii ăia erau pentru cumpărarea unui clopoţel, absolut necesar liceului. Afacerea se va îngropa spre liniştea părinţilor, elevilor şi directoarei din arest.
Dar pe mine asta nu mă linişteşte deloc.