“Niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mult celor puţini”,

“Niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mult celor puţini”, a spus Winston Churchill, prim ministrul de atunci al Marii Britanii referindu-se la piloţii militari din cadrul Royal Air Force care au reuşit să oprească puternica flotă aeriană a Luftawaffe-ului german. Numeroasele încleştări şi dueluri aeriene au fost grupate de istorici sub titlul generic de Bătălia Angliei. După succesul Operaţiunii Blitzkrieg, evacurarea din Dunkirk şi predarea Franţei, Marea Britanie era aproape pe cont propriu în faţa maşinii de război germane. Arhipelagului britanic i-a fost aşadar scris să fie salvat de celebra Bătălie a Angliei, cu siguranţă unul dintre momentele decisive ale celui de-al doilea Război Mondial”

Actualizat (şi păstrând, desigur, proporţiile!) ar suna cam aşa:
„“Niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mult celor puţini”, spune dArtagnan, muşchetarul de acum al Hanului, referindu-se la cei câţiva procurori şi judecători din cadrul Justiţiei Române, care încearcă să oprească puternica armată a corupţilor. Numeroasele încleştări şi dueluri probabil că vor fi grupate de istorici sub titlul generic de Bătălia pentru România. După insuccesul Operaţiunii Blitzkrieg din 2012, evacuarea din USL a PNLului şi predarea ţării în mâinile USDului, România este aproape pe cont propriu în faţa maşinii de război pesediste.
Îi va fi aşadar scris să fie salvată de Bătăila Anticorupţie, cu siguranţă unul dintre momentele decisive ale Istoriei post comunistel?”

Ca să fim sinceri până la capăt, magistraţii români n-ar avea nicio şansă dacă n-ar fi sprijiniţi de UE. Dar lasă că şi britanicii au fost ajutaţi “pe uşa din dos” de americani, iar printre piloţii de vânătoare britanici se aflau destui alţi europeni…
Bineînţeles, mulţi au contribuit la această rezistenţă a britanicilor, şi mai mulţi la Victoria finală. La fel putem spune şi despre situaţia noastră, că toţi suntem importanţi ca România să reuşească să scape de blestemata de corupţie instituţionalizată: doctori, profesori, muncitori, antreprenori, ingineri, jurnalişti, dar cei care se află acum în prima linie sunt, totuşi, poliţiştii, procurorii, judecătorii. Într-o societate normală, pe timp de pace, am avea toţi aceeaşi pondere la bunul ei mers; acum nu, pentru că suntem în plin război.
Nu le ridic statuie, nu sunt nici sculptor, nici constructor, nici fan necondiţonat. Sunt gata să accept şi să critic abuzurile, incompetenţa şi chiar corupţia din magistratură.
Pe de altă parte, e de admirat tenacitatea şi curajul multora dintre ei. Gândiţi-vă că aceşti români sunt cei care, în urma unei imense mistificări, au ajuns să fie priviţi de propriul popor, de acel popor pe care încearcă de fapt să-l salveze de el însuşi, ca nişte agresori. Aproape toţi simpatizanţii USLului erau ferm convinşi că avem de-a face cu o poliţie politică. Este incredibil la ce nivel s-a reuşit manipularea, de-a ajuns pensionara să-şi închipuie că-i ascultată de Serviciile Secrete şi urmărită la piaţă de DNA, să plângă săracul de mila bogatului, să empatizeze bolnavul real cu boala închipuită a politicianului arestat, cetăţeanul simplu, ale cărui drepturi sunt încălcate în fiecare zi, să susţină fanatic mărirea imunităţii parlamentare, omul cinstit să ceară graţierea hoţului, omul condamnat să fie un fel de instanţă morală, cu rubrică la televizor şi ziare.
Cu ocazia ruperii USLului probabil că sunt destui ce încep să se lămurească. Dar mai sunt mulţi care au rămas pe poziţii inflexibile: electoratul captiv USD. Foarte posibil ca pe aceştia să-i întărâte arestările pieselor de 90 din PSD, să iasă la vot în număr mai mare convinşi că luptă contra Sistemului, fără să le treacă măcar o clipă prin cap că ei ajută fără să vrea Sistemul.
Aud de la mărimile pesediste că dacă arestezi preşedinţi de CJ sau parlamentari atentezi de fapt la democraţie, aceştia fiind aleşi de către popor. Eu aş întreba ce naiba de alegere e asta când ţi se pun în faţă două opţiuni: cianură şi arsenic?! Sau ce alegere este atunci când ţi se face reclamă la o gustoasă mâncare de ciuperci…dar tu nu ştii că-s otrăvite!?
Poporul de multe ori greşeşte, mai ales un neam ca al nostru, “tânăr” încă în ale democraţiei. Cum spunea şi Cargiale:” Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pân-acuma dospit cumsecade!”
Sancţiunea prin vot la care fac apel politicienii, atunci când îşi doresc o imunitate sporită în faţa legii, este o iluzie frumos ambalată. Nu există aşa ceva, încă, în România, dovada fiind cei peste 24 de ani postcomunişti, precum şi viaţa politică anti şi interbelică. Vi se pare ceva schimbat, vreo îmbunătăţire în privinţa clasei politice? Pleacă o hienă bătrână, vine un lup tânăr…
Inteligenţa colectivă nu este întotdeauna la înălţime. Criticilor mei le spun că şi eu fac parte din acest popor, prin urmare şi eu pot greşi, inclusiv când scriu acest articol.
Am citit undeva că occidentalii aseamănă acţiunea magistraţilor români cu celebra operaţiune antimafie a italienilor “Mani pulite” (Mâini curate).
Sunt voci care pun cele două acţiuni pe seama presiunii americanilor, europenilor… Vă spun sincer că nu-mi pasă, pot să intervină şi extratereştrii să împingă lucrurile, eu m-am lămurit demult că distinsul Caragiale are dreptate: suntem un popor super, dar cu mici lipsuri, şi anume în punctele esenţiale! Trebuie să fim puţin împinşi de la spate…
Atenţie, însă, pe termen lung un „heirup“ nu este de ajuns, aşa cum a demonstrat şi operaţiunea italienilor: “ …bilantul, facut chiar de procurorul care a coordonat cercetarile, este unul trist: desi clasa politica s-a schimbat, coruptia a ramas. Daca acum 20 de ani se putea vorbi de cancer, acum s-a ajuns la “metastază”, spune procurorul italian.

http://www.hotnews.ro/stiri-international-11553276-20-ani-mega-operatiunea-mani-pulite-coruptia-din-italia-nu-disparut-devenit-mai-puternica-daca-atunci-aveam-cancer-acum-ajuns-metastaza.htm