Bălteam, așa, cu privirea în monitor… E timpul de-un articol nou, gândeam cu un sfert de creier, cealaltă jumătate moțăind lejer, moleșită de atâta căldură…
Dar despre ce?!
Aș fi putut face o încercare cu Râmaru, criminalul în serie, mai bine zis cu frac-su, care cere despăgubiri statului, adică mie, vreo 200 .000 de EURO, pe motiv că eu, adică statul, nu știe unde l-a îngropat pă ăl mai mare ucigaș autohton. De ce-l caută? Ca să-l îngroape creștinește. De ce 200000 EURO? Atâta costă lumânările și slujba.
Ei, pe naiba: ”Cum am stabilit suma? Am stabilit-o şi eu aşa, să fie o sumă simbolică”, zice individul. ‘Ți-ar dracului de simbolistică… numai în România poți auzi așa ceva…
Aici ar fi mers de-o discuție despre diferențele de tratament religios dintre un sinucigaș și un criminal, ultimul având o grămadă de ”drepturi”. Dar discuția s-ar încheia rapid, nu poți compara mere cu pere, logica religioasă fiind evident diferită de cea …civilă. Așa că am lăsat baltă subiectul.
Creierul dădea să intre, fără voia mea, în hibernare; eram pe punctul să ațipesc. Ochii mi se închideau citind fără să vadă…sau văzând fără să citească…doar câteva cuvinte rămăseseră agățate de niște neuroni mai zglobii: geto-dac, IIsus, Funar, primordial…
Ce legătură au, frate, cuvintele astea între ele, au făcut gălăgie sinapsele aferente?! Deranjat de zgomot m-am sesizat, am mai trezit ceva neuroni și-am citit colosala știre: ” Prezent în Buzău, la Congresul Internaţional de Dacologie, desfăşurat în iulie 2015, Gheorghe Funar le-a propus spre dezbatere zecilor de pasionaţi de istorie prezenţi la eveniment teoria conform căreia Iisus Hristos s-a născut în Dacia. O broşură lansată de fostul primar al Clujului prezintă în 32 de pagini propriile argumente care îl determină pe autor să afirme că ”Iisus nu-i Regele Iudeilor”, ci fiu al meleagurilor locuite acum de români.”
Așa am aflat că suntem, cum era de așteptat, Poporul Primordial, că Deutschland înseamnă Ţara Dacilor, că toate popoarele de pe planetă au ca strămoşi geto-dacii, că ei, strămoşii noştri geto-daci, au construit piramidele din Egipt. Normal, doar noi în România putem face așa ceva…
Binedispus, și totuși nu foarte surprins, știind deja de la mai multe personae culte că suntem un popor dat dracului, pardon, Ales, m-a cuprins, așa, o pace interioară, meditativă, starea aia care te îndeamnă la somn. Era evident că nu putea fi o știre, o ceea ce se cheamă breaking news, de vreme ce lucrurile astea sunt destul de cunoscute în mentalul colectiv, ca să mă exprim așa, nu mai poți surprinde pe mulți.
Liniștit, cu confirmarea că suntem (sunt) CINEVA în lumea asta, și în lipsă de un subiect nou, incitant, am ațipit de-a binelea: ce nu poți face azi, lasă pentru mâine!, m-am consolat eu.
Și așa a fost: după vreo 10 minute, când m-am trezit brusc, zgândărit de-o premoniție, mi-a apărut știrea momentului!
Așa ceva nu s-a mai pomenit în România! Șoc și groază! Nimic nu va mai fi ca înainte! Nu este uman ce se întâmplă! Ce se întâmplă?! Ah, uitai să spun ce se întâmplă…
Asta se întâmplă: ”Fiscul verifică DECLARAŢIILE FISCALE ale maneliştilor şi cămătarilor!”
Aramis
athos
d'Artagnan
Hanul muschetarilor 
” În total vor fi verificate, într-o primă etapă, 313 persoane. Acestea au fost selectate din patru grupe de risc denumite sugestiv “patron bogat de firmă săracă”, “persoane cu patrimoniu semnificativ, dar fără activităţi economice cunoscute”, “persoane cu venituri volatile” şi “alte persoane care nu intră în cele 3 profiluri de mai sus, însă prezintă riscuri semnificative”.
Fiscul a selectat 60 de inspectori care se vor ocupa exclusiv de “Programul de asigurare a conformării fiscale a persoanelor fizice cu risc fiscal”. “ Se urmăreşte o medie de 5 cazuri / inspector pentru operativitate şi eficienţă”, a anunţat ANAF. ”
Asta cu Isus dac, mi-a amintit o mai veche banuiala a mea cu privire la faptul ca pe teritoriul actual al Romaniei s-a replicat cumva la un numar relativ mare de indivizi o mutatie genetica ce a dus la disparitia totala la acestia a simtului ridicolului si penibilului.
Daca la sus mentionatul congres, participantii ar fi acceptat sa dea o mostra de ADN, sunt relativ convins ca un genetician ar fi putut confirma cele de mai sus; de asemeni, tinand cont de forma extrema in care acest sindrom se manifesta la Funar, (in opinia mea mai violent decat la Vadim, sau la personaje mai terne, precum Blog Ideologic), cred ca ar fi potrivit sa i se spuna sindromul Funar, in semn de recunoastere a apoplecticei idei a acestuia de a-l face pe Isus neam cu Burebista, (idee ce ar fi putut ucide un exemplar ce nu are sindromul, daca intamplator se gasea de fata).
On topic
Se pare că vom avea de-a face cu niște abuzuri…
Amendat la începutul acestei săptămâni la o nuntă din Timişoara, liderul unui clan de romi din Lugoj nu suportă umilinţa la care a fost supus şi acuză abuzul autorităţilor. Titus Ion, cunoscut în Lugoj şi ca Ghiţă Ţiganu, susţine că acţiunile în forţă ale autorităţilor din Timişoara sunt doar un exerciţiu de imagine făcut pe spatele romilor
„Toate autorităţile îşi fac reclamă cu ţiganii. Când vor să îşi ţină scaunele, imediat ies la război împotriva ţiganilor. Avem şi noi acceleaşi drepturi cum le are orice cetăţean din România. (…) Când ţiganii au o maşină imediat sunt executaţi. Nu am încălcat nicio lege. S-a făcut un abuz prin faptul că suntem ţigani. La un botez atât de mare nu poţi să ai reguli de circulaţie. Tragi maşinile unde apuci ca să nu blochezi circulaţia. Au făcut un abuz prin faptul că suntem ţigani. Dacă a parcat cineva pe trotuar sau pe spaţiul verde trebuia să-i amendeze pe ei, nu sute de maşini şi să îşi facă reclamă cu noi”, a spus liderul clanului de romi din Lugoj.
Titu a explicat şi de ce organizează rromii nunţi şi botezuri „de valoare”. „Aşa cum se declară că ţiganii sunt cerşetori. Muncesc un an de zile şi când vin acasă nu au voie să se fălească şi ei cu o maşină, chiar dacă o ia în leasing sau împrumut? După un an de muncă şi umilinţe nu are dreptul un cetăţean, că-i ţigan că-i român, bagabont, că-i barabăr să se afirme şi el cu o maşină frumoasă şi un costum sau să se distreze că imediat….ţiganul a ieşit la oraş. Câţi din parlamentari nu au maşini, limuzine şi elicoptere?”, a spus lugojeanul Titus Ioan.
Liderul clanului de romi din Lugoj a comnetat şi acţiunile ANAF-ului de verificare a averilor nejustificate. „Nu ne miră faptul că ANAF-ul îşi face datoria. Mai avem puţin şi o să se confişte tot, ca pe vremea comuniştilor. Autorităţile ar putea să-i verifice pe cei deţin funcţii, cei care sunt la Guvern, la Parlament, cei care lucră cu banii statului. Ţiganii cerşesc şi se umilesc şi când vin acasă nu au voie să se fălească şi ei că-i ia ANAF-ul şi Poliţia. Ţiganii nu ţin maşinile ca moştenire. Două-trei luni se fălesc cu ea şi după aia o vinde”, a mai explicat „Ghiţă Ţiganu”. Acesta a spus că nu va contesta amenda primită în instanţă.
Holoclaust, Dictator, exterminarea țiganilor…toate se întâmplă încă în România! Incredibil!
Cerem să se verifică toate aceste grave acuzații!!
Și tot on topic:
Viitorul românesc
de Andrei Pleșu
În 1922, în prefaţa unei cărţi care s-a tradus şi în româneşte (Spania nevertebrată), Ortega y Gasset observă că „spaniolul obişnuieşte să-şi facă iluzii asupra trecutului, în loc să şi le facă asupra viitorului său“. Acest cult supradimensionat al trecutului e, în aparenţă, un principiu de coagulare naţională. În realitate, efectul e, mai curînd, paralizant. Pentru ca o naţiune să se mobilizeze consecvent şi tenace e nevoie nu de o făloasă privire îndărăt, spre legendare zile de glorie, ci de un proiect comun, de o viziune asupra viitorului. Cu alte cuvinte, o perspectivă de construcţie comună e un factor de coeziune infinit mai vital şi mai eficace decît memoria unor împrejurări trecute.
Nu e singurul pasaj din cartea gînditorului iberic a cărui potriveală cu realităţile româneşti de astăzi e spectaculoasă. Şi la noi, „identitatea“ naţională e definită, adesea, din unghi retrospectiv. Am văzut o sumedenie de politicieni, profesori de liceu, mătuşi patriotice şi literatori de provincie (chiar dacă trăiesc în Bucureşti…) perorînd emoţionat, ori de cîte ori e vorba de ţărişoară, despre „eroii neamului“, de la Decebal la Avram Iancu şi Bălcescu, despre mari isprăvi istorice, despre imemoriale virtuţi strămoşeşti. Sînt prea conservator ca să dispreţuiesc trecutul şi să pun în umbră monumentalitatea vie a tradiţiei. Dar ştiu, pe de altă parte, că un trecut nobil şi o tradiţie venerabilă (ingrediente invocate, de alfel, de patrioţii tuturor patriilor) nu constituie o garanţie cu privire la calitatea contemporanilor şi la valoarea prezentului. Da, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Maniu sau Brătienii au fost figuri excepţionale, dar asta nu se răsfrînge, ereditar, asupra oricărui Mitică de azi. A crede că slava unor vremuri apuse justifică fudulia oricărui chefliu de-acum, a oricărui parlamentar de doi bani, a oricărui ministeriabil nu e decît o probă de orgoliu vid. Trecutul nu poate fi invocat pentru a legitima – sau a ascunde – indigenţa şi derapajele prezentului. Iar cînd ne întrebăm – cum sugerează Ortega – „ce ne ţine laolaltă?“, care e energia coagulantă a fiinţei noastre naţionale, e cu totul neproductiv să răspundem: „înaintaşii“, istoria noastră comună, ascendenţa noastră daco-romană. Nu putem revendica nimic în numele lor, dacă nu avem ceva de oferit noi înşine. Acum. Şi de-acum înainte.
Nu e vorba să evacuăm din conştiinţa noastră memoria veacurilor anterioare, nu e vorba să renunţăm la statui. Trebuie însă să înţelegem, cum o face Ortega, că membrii unei comunităţi statale „nu convieţuiesc ca să stea pur şi simplu laolaltă“, contemplînd, pios, ample fresce istorice, ci „ca să facă ceva laolaltă“. Ne trebuie, deci, „un program de viaţă comun“, un „proiect pentru mîine“. Ce vrem să facem din România? Ce se poate face, realist vorbind, din România? Acestea sînt întrebările care ar trebui să marcheze începutul de an şi de mandat al noilor guvernanţi şi al oricărui cetăţean responsabil. Cum vrem să arătăm în deceniile următoare? Fără ca aceste întrebări să fie referinţa de fundal a fiecărui gest politic şi civic, vom agoniza în sterile „analize politice“, în gesticulaţie de carnaval, în ambîţ privat. Sau, în cel mai bun caz, în soluţii conjuncturale, în mici ingeniozităţi de moment. Nu de patriotismul de parastas al retorilor avem nevoie şi nici de descurcăreala şmecheră a „băieţilor deştepţi“. Avem nevoie de un patriotism al viziunii. Inteligent. Lucid. Harnic.
MAXIME de ÎNŢELEPCIUNE
Copilul nu datorează părinţilor viaţa, ci creşterea. – Nicolae Iorga
Ceea ce crezi tu că este adevărat devine realitatea însăşi. – Robert T. Kiyosaki
Scepticii nu câştigă niciodată. – Robert T. Kiyosaky
Să îţi doreşti să fii sănătos este o parte din sănătate. – Seneca
Nu contează ce ţi se întâmplă în viaţă. Important e cum reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă. – David Neeleman
Energia se îndreaptă în direcţia gândului tău
Gândul este energie; puteţi clădi o lume sau o puteţi distruge prin modul de a gândi. – Susan Taylor
Convingerile noastre în legătură cu ceea ce suntem şi ceea ce putem fi determină cu precizie ceea ce vom fi. Dacă noi credem în magie, vom trăi o viaţă magică. Dacă noi credem că viaţa noastră este delimitată de nişte graniţe înguste, dintr-o dată acele graniţe vor deveni reale. Ceea ce credem noi că este adevărat, ceea ce credem noi că este posibil devine adevărat şi posibil. – Anthony Robbins
Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se îndeplinească!
Ziua în care vei fi responsabil şi nu vei mai căuta scuze, aceea este ziua startului care te va purta spre succes. – O.J. Simpson
Fiecare reuşită începe cu decizia de a încerca.
Crede că poţi şi vei fi deja la jumătatea drumului. – Theodore Roosevelt
Dacă crezi că nu meriţi, nu vei avea nimic.
Cel care zâmbeşte în loc să se înfurie va fi întotdeauna mai puternic. – proverb japonez
Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea. Cunoaşterea este limitată. Imaginaţia învăluieşte lumea. – Albert Einstein
Nu poţi învăţa pe cineva un lucru, îl poţi doar ajuta să-l găsească înlăuntrul său. – Galileo Galilei
Primul pas indispensabil pentru a obţine lucrurile pe care ţi le doreşti este acesta: hotărăşte-te ce vrei. – Ben Stein
Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept dacă ştii care jumătate.
Observaţia, nu vârsta, aduce înţelepciunea. – Publilius Syrus
Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întreg Universul! – inscripţie pe templul din Delphi
Să-ţi pese mai mult de conştiinţa ta decât de părerea altora. – Publilius Syrus
Dacă vrei odihnă, crede. Dacă vrei adevărul, caută şi suferă. – Frederich Nietzsche
Încrederea înseamnă să crezi ceea ce nu poţi vedea, iar răsplata la această încredere este să vezi ce ai crezut. – Sfântul Augustin
Toată lumea ştie că anumite lucruri sunt irealizabile, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează. – Albert Einstein