Adevărul artei, nu arta adevărului

.P.S. D-le D’Artagnan – Dandu-se o opera de arta, pe care d-voastra o puteti aprecia ca atare, sau mai bine un sir intreg de astfel de opere… D-voastra credeti ca exista cu necesitate o convergenta a artei (ilustrata in opere) catre adevar (in general sau catre vreun adevar in particular)? Este arta, artå pentru ca se bazeaza sau denota cu necesitate adevar? Sau nu? Poate fi ARTA o FRUMUSETE artificiala, simbolica, aflatå intr-o relatie vaga, problematica, laxa sau chiar contradictorie cu adevarul? Sau nu? Aceasta-i intrebarea. D-voastra ce credeti? Cu sufletul. Nu trebuie sa demonstrati nimic. Stiu ca sunteti un om ocupat.

                                                                                                                    Dl.Goe

D-le Goe, eu sunt om de grătar, adică gratangiu, nu filozof, estet, artist sau critic! Mitică D’Artagnan! Nu așa mă onorați?
În fine…dacă doriți o părere de om simplu, a unui om afumat (de fum, dragă domnule, nu de băutură!), afumat și ocupat, v-o dau cu dragă inimă, cu toate că subiectul nu intră, cum ar zice persoanele subtile, în aria mea de expertiză.
Buuun! Ce este carevasăzică ARTA! Ea este o ” Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific”.
Deci înțelegem de aici că ARTA este o activitate PRO-DUC-TIVĂ, mijloacele de producție aferente fiind aceste ”mijloace de exprimare cu caracter specific” (adică cum ar fi menghina pentru lăcătuș, coasa pentru agricultor…). Dar ce înseamnă ”productiv”? Înseamnă : 1. Care produce (mult); care dă randament; rentabil, bănos.
Dar ADEVĂRUL nu este rentabil, de multe ori este de-a dreptul păgubos. Prin urmare, stau eu și mă gândesc, cum poți să produci niște VALORI (fie ele și estetice) cu ceva nerentabil?! Eei?

Mai mult decât atât, se spune că arta este ”Formă a activității umane care oglindește realitatea prin imagini expresive”. Care OGLINDEȘTE, atenție… Aș putea aduce aminte aici de oglinzile de la bâlci, concave, convexe, care te oglindesc. Presupunând că cel care privește în ele este real (!!), atunci ce vezi tu în oglindă este distorsionat. De ce totuși ne uităm când știm că avem de-a face cu o iluzie? De curiozitate: uite-a dracului oglindă, ce i-a trecut prin cap!!
Și luciul apei oglindește, în fiecare moment altfel, în funcție de reflexie.
Deci, prin fumul grătarului, întrezăresc un adevăr: nu, arta nu înseamnă ADEVĂR. Sau, mai bine zis și mai acoperitor, nu înseamnă ”cu necesitate” adevăr.
Pe de altă parte, arta poate impune un ADEVĂR, la un moment dat. Un adevăr relativ, relativ cât o minciună. Arta poate fi extrem de manipulativă. Un exemplu clasic: regizoarea germană Leni Riefenstah cu al său film de propaganda nazistă, considerat DE ARTĂ, Triumph des Willens.
Interesantă discuție: nu știm exact definiția la cuvântul ”artă” în afară de cel dat de DEX, și ați văzut ce a ieșit, nu îndrâznesc să mă uit în același DEX la definiția cuvântului ”adevăr”, dar jonglăm cu conceptele.
Îmi aduce aminte de un scheci la telvizor, cu o întrebare finală care mi-a rămas multă vreme în minte și la care n-am nici acum răspuns: ”Bine, bine, doi oameni care cântă formează un duet, dar doi oameni care taie lemne sunt un duet?!” Asta apropos de ce va să zică artă. Articolul meu de acum este o formă de artă sau pur și simplu tai butuci? Dacă da, este ceva productiv? Câștig ceva? Sau este doar de amorul artei, adică dezinteresat!? Ce-am scris aici este adevărat?

Aveți puțintică răbdare că ajungem și la final…Mai întâi un banc:
În noaptea nunții, Ion și Măria:
-Fa, Marie, tu esti fata mare ?
-Cum ti-o fi norocul, Ioane…
Ca să n-o dau iar în mici și bere mă opresc aici, încercând o concluzie finală, cu sufletul, fără să demonstrez nimic: ADEVĂRUL nu are obligatoriu legătură cu ARTA. Depinde doar de cum i-o fi norocul…:

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , . Bookmark the permalink.

62 Responses to Adevărul artei, nu arta adevărului

  1. „Arta poate fi extrem de manipulativă.” Subscriu. Îmi permit să amintesc, alături de „Triumph des Willens”, în aceeași paradigmă a esteticii Răului, (paradigma e elastică, cuprinde mult mai mult decât nazism) filmul considerat „de artă”( la care îndeosebi criticii români se extaziază, din cât citii eu pe Internet), „Dogville”.
    PS. Bine scris articol, frumos susținut conceptual.

  2. athos says:

    Mie nu-mi pare ca dl Goe a cerut vreo defintie a artei, ci a chestionat cu privire la caracterul de necesitate al valorii de adevar al artei, intr-un mod general sau macar in cazuri izolate, (de unde rezulta si prima inconsistenta, sau capcana – daca e cu necesitate, nu sunt exceptii). Si a mai zis doar sa zici, cu sufletul. Adica, e “da” sau “nu”… Dintr-un motiv oarecare, se pare ca ar fi suficient.

  3. Radu Humor says:

    Uite aicea Artă, moncher 😉 A manipulării ! ( scuzaţi restul literelor, de început şi sfârşit 😳 :
    „Pentru a fi cucerita, o natiune trebue sa fie degradata, fie
    prin acte de razboi, fie prin invadare, fie prin a o forta sa accepte tratate de pace umilitoare si libera circulatie a capitalului nostru,cumparandu-le resursele si companiile strategice sau prin lasarea populatiei ei la cheremul armatelor cuceritoare.

    Degradarea insa, poate fi obtinuta intr-un fel mult mai ascuns si mai eficient printr-o defaimare consecventa si continua. Defaimarea este arma principala si cea mai buna a psihopoliticii pe scara larga.

    Defaimarea consecventa si continua a conducatorilor nationali,a
    institutiilor nationale, a practicilor nationale si a eroilor nationali trebue sa aiba loc sistematic, dar aceasta este datoria principala a mass-mediei, nu a psihopoliticienilor.

    Domeniul defaimarii si degradarii de catre psihopolitician este omul insusi. Prin atacarea caracterului si moravurilor insusi si prin crearea unui sentiment general de degradare, prin contaminarea tineretului, se usureaza intr-o foarte mare masura controlul asupra poporului.”

    „Trebuie sa realizati o asemenea discreditare a integritatii
    mentale a conducatorilor lor,acolo unde acestia nu lucreaza pentru noi,(ceea ce nu e cazul Romaniei) si o asemenea autoritate privind declararea acesteia incat nici un om de stat astfel etichetat sa nu mai poata fi creditat de societate.
    Trebuie sa lucrati in mass-media pana cand sinuciderea provocata de dezechilibrul mental devine ceva comun si nu mai reclama cercetari generale sau analize ale fenomenului.

    Trebuie sa dominati, ca persoane cu autoritate, domeniile psihiatriei si psihologiei. Sa va asigurati ca medicii psihiatri, psihologi,si cei de la medicina legala si medicina muncii accepta
    avantajele sistemului global si nu vor dezvalui tendintele si
    obiectivele impuse.Trebuie sa dominati spitalele si universitatile.

    Psihopolitica este o insarcinare solemna. Prin ea puteti sa va anihilati adversarii ca pe niste insecte. Puteti submina eficienta liderilor depistand dezechilibrul mental din familiile lor datorat folosirii drogurilor,consumului de alcool sau alte substante interzise.

    Totusi, munca voastra este pandita de anumite primejdii. Se poate intampla sa se descopere remedii la „tratamentele” noastre.

    Totusi, daca se va intampla aceasta, daca cercetatorii independenti vor descoperi intr-adevar mijloace de anihilare a procedurilor psihopolitice, nu trebuie sa aveti odihna, nu trebuie sa mai stati sa mancati si sa dormiti, nu trebuie sa precupetiti nici un banut pe care l-ati putea avea ca sa porniti o campanie impotriva acestui lucru, sa-l discreditati, sa-l zdrobiti, si sa-l
    anulati. Caci prin mijloace eficiente, toate actiunile si cercetarile noastrepot fi anihilate.

    Folositi tribunalele, folositi judecatorii, folositi Constitutia tarii,
    folositi societatile medicale si legile tarii pentru promovarea scopurilor noastre.

    Creati haos prin psihopolitica. Lasati natiunea fara conducatori. Ucideti-i pe dusmanii nostri, eliminati-i prin metodele cunoscute. SI aduceti pe pamant, prin globalizare, cea mai desavarsita pace pe care a cunoscut-o vreodata omul.”

    Creind in sanul opiniei publice convingerea ca integritatea mentala a unei persoane incomode este discutabila, putem sa discreditam si sa anihilam toate scopurile si activitatile acelei persoane.

    Una dintre misiunile de prima importanta ale psihopoliticianului este sa faca astfel incat rezistenta impotriva globalizarii sa fie asimilata cu nebunia.
    Trebuie sa facem astfel incat definitia dementei – varietatea paranoia – sa sune asa: „Un paranoic crede ca este atacat de extraterestri ”. In felul acesta, dintr-odata, suportul individului care ataca globalizarea si europenizarea se va prabusi si va pieri.

    Cand se reorganizeaza atasamentele, trebuie sa avem o buna intelegere a caracterului lor.
    – la orice animal, primul atasament este fata de sine insusi. Acest atasament se poate distruge vanandu-i greselile pe care le face acesta, aratandu-i ca nu are memorie, nu poate actiona si nu se
    poate increde in sine,minimalizandu-l permanent si scazandu-i stima de sine.

    -al doilea atasament este fata de grupul familial, fata de parinti, frati si surori. Acesta se distruge prin pierderea independentei economice a familiei, prin distrugerea fabricilor, prin diminuarea valorii casatoriei, si incurajarea comportamentelor sexuale nefiresti-LGBT,prin facilitarea divortului si printrecerea copiilor – ori de cate ori este posibil – in grija statului.

    – urmatorul atasament este fata de prieteni si de mediul local. Acesta se distruge prin subminarea imaginii in societate a individului si prin dezvaluirea de catre martori falsi sau de catre autoritatile orasenesti sau satesti locale a unor pretinse fapte si atitudini antisociale sau imorale.

    – un alt atasament este fata de stat si, in interesul telurilor globalismului, acesta este unicul atasament care trebue sa existe din momentul in care statul este minimalizat si acaparat ca stat global. Pentru distrugerea atasamentului fata de stat se vor reduce treptat,total daca se poate fara declansarea
    revoltei poporului, masurile de protectie sociala constitutionale denigrandu-le si discreditandu-le ca pomeni sociale,se vor pune in aplicare tot felul de interdictii si proceduri birocratice pt . libera initiativa asupra tinerilor cu scopul de a-i lipsi de drepturi ca membri ai statului liber si suveran ,de a ii tine in neputinta si inutilitate sociala si a le castiga atasamentul fata de
    miscarea de integrare europeana si globala, fagaduindu-li-se o soarta mai bunasi garantarea libertatilor sub autoritatea Uniunii Europene.
    Adica noi cream criza imputabila altora şi tot noi venim ,salvatori cu solutia.

    Interzicand cetatenilor unei tari suverane accesul usor la justitie ,prin taxe si amanari inutile, lansand si sprijinind propaganda de distrugere a caminului familial,si legalizarea drepturilor persoanelor cu comportamente sexuale deviante, provocand o permanenta delincventa juvenila, impunand asupra statului
    tot felul de practici de indepartare a copilului de el, se va crea in cele din urma, haosul necesar instaurarii Noii Ordini Mondiale.

    Sub masca dulceaga a grijii fata de copii, se vor emite legi
    ferme privind activitatile cele mai uzuale prestate de copii, ca mijloc optim de interzicere a oricarui drept al copilului in societate. Interzicandu-i dreptul de a castiga bani si de a-si ajuta familia, impunandu-i o dependenta nedorita fata de un parinte ratat social, aranjand prin alte mijloace ca parintele sa se afle tot timpul in saracie, copilul poate fi atras spre revolta din anii adolescentei,si plecarea fetelor la cele mai crude varste spre tarile noastre. Din aceasta va rezulta delincventa si pierzania lor.

    Facand ca drogurile de tot felul sa fie usor accesibile, oferind adolescentului alcool, laudandu-i nebuniile, stimulandu-l prin literatura pornografica si facand reclama la practicile sexuale „moderniste”, activistul psihopolitic globalist poate crea atitudinea necesara de haos, trandavie si inutilitate pe terenul
    careia se va implanta solutia ce-i va oferi adolescentului libertate deplina pretutindeni: libertatea de circulatie si fuga de acasa .

    Daca am putea sa distrugem efectiv mandria nationala si patriotismul unei singure generatii, aceasta ar insemna victoria noastra asupra tarii respective.
    Prin urmare, trebuie sa existe o propaganda permanenta in tarile vizate pentru subminarea atasamentului cetatenilor, in general, si al adolescentilor in special.”

    Nu credeţi că majoritatea speţelor propagandistice şi manipulatorii din acest ” Îndreptar spre pierzanie al Naţiunilor” sunt deja întâlnite în România ?
    În ce-a mai rămas din ea ?! :mrgreen:
    P.S.
    Şi dacă Victor Viorel Ponta a refuzat să participe la acest monstruos plan ?
    Este singurul motiv pentru care mă abţin să-l critic, aşa cum văd că o fac mai toţi cei care-l lăudau. Atunci prea mult, acum dimpotrivă !
    Mi-a plăcut felul în care sunt amintiţi aici, cam toţi propagandiştii mass media :
    „activişti psihopolitici globalişti” ! 🙄
    Eu le-aş spune altfel, dar cu siguranţă s-ar supăra 😉
    Deşi n-ar avea de ce :
    Că asta sunt !
    Nişte ……

  4. d'Artagnan says:

    De ce trebuie sa faca aia propaganda ca sa ne distruga mandria nationala?!
    Bani aruncati.
    Nu-i destul ca existi tu? In fiecare zi in care-ti citesc aberatiile imi este jena ca suntem concetateni.

  5. athos says:

    Daca exista ceva ce diferentiaza arta de rest, este emotia pe care ti-o trezeste, atunci cand o intalnesti, indiferent de forma sub care o intalnesti:

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20350512-sfanta-nebunie-doamnei-profesor-maria.htm

  6. Radu Humor says:

    NAUFRAGIU

    Pe o insulă uitată din Oceanul Pacifíc,
    S-a-ntâmplat un naufragiu, nici prea mare, nici prea mic.
    Nu ştiu care-a fost motivul: ceaţă, valuri, terorişti,
    Cert e c-au scăpat cu viaţă o mulţime de turişti.

    Dar să vezi ce întâmplare, iaca, pe cuvântul meu,
    Cum se joacă cu destine Bunul nostru Dumnezeu!
    Că din marea încleştare, din a valurilor sevă,
    Au scăpat ca prin minune doi Adami cu câte-o Evă:

    Doi broscani şi o broscancă, doi franţuji şi o franţuzoaică,
    Doi englezi şi-o englezoaică, doi rusnaci şi o rusoaică,
    Doi nemţoi cu o nemţoaică, doi arabi şi o arăboaică
    Şi doi greci cu o grecoaică cu mustaţă de tigroaică.

    Başca au ieşit din valuri, cu noroc, doi mexicani
    Şi o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani.
    Şi incă doi yanchei pur-sânge au scăpat şi ei uşor,
    Evident că împreună cu americanca lor.

    Şi-n final, să vezi necazu’: cocotaţi frumos pe-o stâncă,
    Uite c-au scăpat doi români şi o româncă!
    Şi-a trecut vreo săptămână de când au naufragiat,
    Şapte zile-n care, multe s-au mai întâmplat.

    Că broscanul cel mai tare, celuilalt îi sparse faţa,
    Să rămână numai unul pe felie cu ragazza.
    Cât despre franţuji, aceştia, cum îi ştim noi plini de zel,
    Fac de-o săptămână-ntreagă sex în grup cu mademoiselle.

    Englezoii înc-aşteaptă, poate pică tam-nesam,
    Cineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam.
    Ruşii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaică,
    Pe vreun kilogram de votcă, chiar făcută din pufoaică.

    Nemţii s-au uitat la valuri, pe urmă la nemţoaica lor
    Şi-au plecat în largul zării, înotând cu mare zor.
    Beduinii, vai de dânşii, cum nu au prea multe-n bilă
    Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe o cămilă.

    Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă,
    Blestemându-şi a ei soartă, îi priveşte pofticioasă.
    Mexicanii se-apucară cu bărbaţii să trateze,
    Cum să vândă mexicanca sau măcar s-o-nchirieze.

    Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile îi disperă,
    Povestindu-le de drepturi, liberate, carieră.
    Iar românii cei uniţi, în cultură şi idei,
    Au format fix … trei partide şi se ceartă între ei!
    P.S-
    Era ceva şi cu “doi evrei şi o evreică”. dar nu vreau să vă stric buna dispoziţie….

  7. d'Artagnan says:

    Radu Humor
    Știu și eu o poezie cu Oceanul Pacific…ia ciulește urechile aici:

    “Din oceanul Pacific
    A iesit un peste mic
    Si pe coada lui scria
    Iesi afara dum-nea-ta!”

    Ei, ce zici?

  8. Dl.Goe says:

    Mult iubite si stimate d-le D’Artagnan, dupa cum am avut placerea de a va ameninta fata cu iminenta vizita la han, cu ocazia acestui topic care ne invoca cu nerusinare, iata-ma transportat la localitate. O fac mai mult din obligatie intrucat v-am promis (caci nu se facea sa nu facem macar act de prezenta), decat din motiv ca momentul optim pe care il asteptam (dupa cum ziceam) ar fi fost atins. Cå nu, nici vorba, si dupa cate se poate anticipa nici nu va fi atins un asa ceva. Fara straduinta artistului opera piere inainte de consacrare. Asadar, trecand cu discretie (si) peste bibliografia marxista pe care ati folosit-o, ce-as putea zice ar fi cå, in mod paradoxal, in expunerea d-voastra, desi premisele sunt false (sunt invocate niste scopuri patrimoniale pe care activitatea de creatie artistica le-ar avea, dar nu le are, arta neavand niciun (alt) scop decat ea insasi), totusi, im mod paradoxal, concluziile sunt corecte: arta poate fi contingenta cu adevarul doar accidental, vremelnic, sporadic si neesential. Pun acest rezultat paradoxal pe seama faptului ca pe parcursul demonstratiei ati lucrat cu sufletul (dupa cum va rugasem) operand corectiile necesare in vederea obtinerii concluziei prestabilite intuitiv. Carcotasii ar putea lua la purecat demonstratia dovedindu-va (cu martori) ca premisele folosite nu conduc la concluzia formulata. Dar cui ii pasa de asemenea carcotasi? Noua nu. Nu cred. C-ar avea de ce. Ceea ce este insa remarcabil este meta-contributia demonstratiei d-voastra in favoarea concluziei. Articolul d-voastra este el insusi un exemplu de gest artistic (… nu e cazul sa detaliez …). Oamenii pricep mai bine teoriile atunci cand le sunt illustrate (intru popularizare) cu exemple si contra-exemple. Mica d-voastra disertatie despre ce este arta si ce contine ea, (precum si majoritatea celorlalte articole) denota o tentativa de creatie artistica, validata ca atare de catre martori voluntari, prezenti la fata locului. Fara a incerca sa exitindem discutia ar fi de observant ca “Adevarul artei, nu arta adevarului”, este o incercare literara care nu se bazeaza si nu contine niciun adevar anume si ca prin urmare ilustreaza indubitabil (in particular, nu in general, dar nu conteaza) concluzia ca poate exista arta fara adevar.

    P.S. Va multumesc pentru reclama gratuita (adica degeaba) pe care o faceti Arcei lui Goe. Imi pare rau ca din cum au decurs pana acuma lucrurile, musteriilor d-voastra nu le pasa daca poate sau nu exista arta far de adevar si ca in context nu se poate face nimic anume sa le pese. La urma urmei nu-I asa de grav. Unu, nu stiu care, zicea ca nu conteaza daca Universul e infinit sau nu, nu conteaza daca are 3, 4, 11 sau mai multe dimensiuni, nu conteaza daca Dumnezeu exista sau nu, ci ca importanta este problema sinuciderii. (Mofturi, sau cum se poate aluneca din filozofie in poezie si din rau in mai rau). In realitate altceva este important, dar nu va spun ce. Ca n-am de ce. 🙂

    • d'Artagnan says:

      N-aș vrea să mai comentez ceva, ca să nu se interpreteze… cum că inventez dispute ca să vă rețin pe blog… 🙂
      Totuși… n-aș prea fi de accord cu afirmația ”arta neavand niciun (alt) scop decat ea insasi”.
      Asta mă duce cu gândul la poeți nebuni, pictori posedați… Nu-I chiar așa, din punctul meu de vedere. Până și Mozart, despre care putem afirma fără dubii că a fost un geniu făuritor de artă, se punea de multe ori pe muncă împins de la spate de nevoile materiale. Că scotea artă, fără doar și poate, dar scopul patrimonial exista.
      Un artist este un om care are niste abilități, talente necomune, care vede lumea altfel, o descrie altfel. Un neurochirurg, un om de știință, și, de ce nu, un lăcătuș priceput, au și ei niște abilități necomune, fac lucruri pe care alți oameni în mod normal nu sunt în stare să le facă.
      De ce atunci să presupunem că aripa Divinității l-a atins doar pe sculptor și nu și pe un chirurg plastician? Pe un romancier și nu pe un om de știință? Eu, de exemplu, sunt extaziat și de o carte bine scrisă, și mă minunez și de cum a putut Eistein să scoată celebrele lui teorii!
      Dar toți aceștia, sculptor sau neurochirurg, romancier sau om de știință, și-au făcut cunoscute operele, lucrările, operațiile. De ce? De ce nu și le-au ascuns în cămară, netulburați și reci, solitari în geniul lor, îndestulându-se cu o coajă de pâine, imuni la condițiile precare de viață?!
      Nu, au vrut recunoaștere, apreciere, foloase matrimoniale (ptiu!…patrimoniale vreau să zic).
      Așa că spiritualitatea pură poate foarte bine să coexiste și cu o materialitate decentă, nu e nimic nedemn, nu micșorează valoarea artei.
      La urma urmei nu vorbim de pustnici aici.

  9. neamtu tiganu says:

    test

  10. d'Artagnan says:

    O dezbatere blocată
    de Andrei Plesu

    Preşedintele ţării a promulgat, de curînd, o lege (217/2015), care incriminează cultul persoanelor vinovate de legionarism, fascism, rasism, xenofobie, precum şi promovarea unor simboluri, concepţii, doctrine, aparţinînd aceluiaşi spectru ideologic.

    Legea a fost propusă de trei liberali şi a beneficiat, pentru redactare, de concursul Institutului ”Elie Wiesel”. În principiu, niciun om cu mintea întreagă nu poate contesta legitimitatea unui act normativ care condamnă manifestările de extremă, care amendează glorificarea unor fanatici şi care penalizează orice fel de propagandă pentru idei de natură să submineze statul de drept. Din păcate însă, la noi şi aiurea, dezbaterea publică privind cei doi demoni ai veacului trecut (cel brun şi cel roşu) este blocată. Orice ai spune ”la mijlocul terenului”, adică în teritoriul argumentelor, al faptelor, al judecăţii lucide, stîrneşte furie, obnubilare agresivă, stigmat.
    Aşa se întîmplă şi cu dezbaterea stîrnită, în ambianţa autohtonă, de noua lege promulgată de Klaus Iohannis. Cei dintîi au reacţionat, cu parapon, cu obidă, cu vehemenţă ameninţătoare, simpatizanţii dreptei radicale, asumat (neo)legionari, (încă) admiratori ai Căpitanului. Ciudat este însă că şi nostalgicii (cripto)comunişti s-au simţit la fel de vizaţi (şi ofensaţi) de o lege în corpul căreia cuvîntul ”comunism” lipseşte cu desăvîrşire. De vină este, cred, un comentariu neinspirat al dlui Andrei Muraru, consilier prezidenţial, care s-a grăbit să evidenţieze, cu toată greutatea funcţiei sale, caracterul anti-ceauşist al legii (”deşi nu s-a observat acest lucru”). Cum era să se observe? Unde îşi are locul, în text, figura preşedintelui judecat în decembrie 1989? ”Păi Ceauşescu a fost încadrat (la fel ca, de pildă, unii membri ai guvenului Antonescu) la rubrica ”genocid”! Care va să zică e o ţintă proeminentă a legii!” (Să nu uităm că procesul lui Ceauşescu a fost calificat drept neîntemeiat juridic. Dar procesele orchestrate de ”tribunalele populare” din anii `40-50 erau?).

    Pe scurt: dinspre dreapta, legea în discuţie e ”anti-legionară”, iar dinspre stînga e anti-comunistă! E interesant că şi unii şi ceilalţi o socotesc ne-patriotică…Am văzut un politician hiper-volubil, care apare (aproape simultan!) şi la România TV şi la B1 TV, deplîngînd, revoluţionar, orbirea legiuitorilor faţă de ”realizările” lui Ceauşescu şi faţă de cei 67% dintre români care încă tînjesc după frumoasele vremuri ale socialismului multilateral dezvoltat.

    Dincolo de abuzive (dar inevitabile) forme de partizanat (vitejesc sau lăcrămos), trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, sursa confuziilor se află în însuşi textul legii. E un text dezechilibrat, neatent la nuanţe, ambalat într-un limbaj neinspirat, astfel încît tonul şi stilul documentului nu evocă sunetul justiţiei, ci pe acela al unei ”înfierări” tovărăşeşti. În felul acesta şi ceea ce e sustenabil în desfăşurarea lui (incriminarea rasismului, a xenofobiei, a intoleranţei etc) îşi pierde rigoarea juridică, pentru a adopta tonul unui soi de ”declaraţie politică”.

    Sunt întru totul de acord că fascismul, sub toate chipurile sale, a fost una din marile catastrofe ale secolului 20. N-am nici o simpatie pentru Mişcarea Legionară. Am mai spus-o: mi se pare scadentă exact la nivelul principiilor sale: e neromânească şi neortodoxă, printr-o supra-evaluare (mai curînd musulmană) a morţii (”Legionarul iubeşte moartea…”) şi printr-o primejdioasă inaptitudine de a doza, în plan lumesc, patosul absolutului. Într-o religie a Întrupării, Legiunea a adus duhul destrupării eroice, într-o religie a iubirii, a adus duhul pedepsei necruţătoare. ”Elanul” antisemit al Mişcării e, desigur, o evidenţă. Dar nici Nicolae Iorga, nici I.G.Duca, nici Virgil Madgearu, nici Armand Călinescu nu erau evrei. Şi nici ”comilitonul” Mihai Stelescu.

    ”Cum erau, Părinte, legionarii?” – mi-am permis să-l întreb, odată, pe extraordinarul Arsenie Papacioc (il en savait quelque chose!). ”Erau formidabili!” – mi-a răspunsul dînsul. ”Dar aveau o problemă: omorau oameni!”

    Pe de altă parte, mă declar inapt să accept vinovăţii ”pauşale”. Nu cred că toţi aderenţii sau simpatizanţii legionari erau potenţial asasini şi nu cred într-un antisemitism ireductibil, dacă mă gîndesc la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu etc. La fel, nu cred că toţi membri partidului comunist, sau toţi ”adepţii” filosofiei marxist-leniniste (dl. Radu Florian, de exemplu, sau dl. Ion Ianoşi, sau unii scriitori care au plătit, cu talentul lor, preţul ”literaturii” omagiale, sau mulţi, mulţi alţii, angrenaţi, de voie de nevoie, în ”sistem”…) sunt neapărat vinovaţi de abuzurile regimului totalitar. Şi, mai ales, nu vreau să mai trăiesc o dată sub flagelul interdicţiei culturale, sub care am crescut in anii regimului trecut. Nu vreau să fiu suspect nici dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu. Nu am nevoie să ader la biografia lor, la opţiunile discutabile ale vieţii lor publice, pentru a mă lăsa sedus de prestaţia lor intelectuală şi, da, pentru a-i omagia fără rezerve şi în orice fel, pentru rolul pe care l-au dobîndit, pe merit, în cultura ţării şi a veacului.

    În fine, discuţia e lungă şi complicată. Parcă aud dojana unora (cum că sunt, de fapt, un apologet al Legiunii) şi a altora (cum că sunt un bolşevic nepatriot, dacă nu cumva vreo liftă subversivă). Un fapt e cert: dacă e nevoie de condamnarea fascismului, e inadmisibil să nu vorbim, în textul legii cu pricina, şi despre sîngeroasa catastrofă simetrică, aceea a comunismului. De altfel, cele două au colaborat, cum ştim, mai mult decît se crede. Reamintesc cazul celebrei Margarete Buber Neumann, soţie a unui comunist neamţ, refugiată în 1937, împreună cu soţul ei, în ”protectoarea” şi luminata URSS, dar arestată apoi de Stalin şi livrată Gestapo-ului în 1940, pe baza acordului sovieto-german… Condamnăm rasismul? Ia auziţi: ”Clasele şi rasele (subl. mea, A.P.) care sunt prea slabe pentru a face faţă noilor condiţii de existenţă vor fi înfrînte!”. A spus-o Karl Marx, cel care îl numea, în băşcălie, pe eminentul social-democrat german Lassalle, ”Baronul Iţic”. Să adăugăm că, pentru acelaşi Marx, popoarele slave sunt nişte ”gunoaie etnice”. Iată şi înţelepciunea lui Engels: ”Următorul război mondial va face să dispară de pe faţa pămîntului popoarele reacţionare. Iar aceasta va însemna un progres!”

    Una peste alta, e mai uşor să scrii legi, decît să le aplici. Dar chiar şi cînd le scrii, e bine să te gîndeşti şi la libertăţile pe care le ai de menajat. Şi să-ţi aminteşti că ne-a priit la fel de puţin răul fascist, de care am scăpat acum 70 de ani ca şi cel comunist, de care ne-am eliberat, cu vărsare de sînge, abia acum 25…

  11. mac gregor says:

    test

  12. Dl.Goe says:

    de/test

    • Dl.Goe says:

      Din contra!
      * * *
      Trupul nud al unui tânăr zace pe caldarâmul unei străzi după un zbor prin aer de la etajul zece al unui imobil. Fereastra unui apartament este țandări. Politia merge sa investigheze cazul. In apartament se afla in pat o tânără goala care plânge in hohote. Polițistul o intreabă:
      – D-soara, prietenul d-voastră avea vreun motiv sa se sinucidă?
      – Nu domnule. Din contră. (Zice tânără plângând si mai tare)

    • Radu Humor says:

      d) test
      O întrebare de bun simţ :
      Avand in vedere efortul si falsul comportament al UE de a prelua refugiati din zona conflictuala se impune întrebarea :
      USA de ce nu preia refugiati din Siria ,Irak ca doar ei au inceput idioteniile acolo ?
      Eventual, le asigurăm noi transportul până peste baltă……

      • Dl.Goe says:

        Care “voi” båi limbricule?

        • Radu Humor says:

          La piaţă, la taraba cu pepeni, erau două anunţuri. Pe unul scria “pepeni”, iar pe al doilea scria “PPNI”.
          Întrebat de un cumpărător nedumerit, ţăranul lămuri:
          – Tot pepeni sunt, dar fără E-uri !!

          P.S.
          Oricum te-ar fi botezat mă-ta ( cred că cu briciul 😆 ), ţie ar trebui să-ţi lipsească prima literă :
          Adică un individ fără cap . De fapt, fără minte. Ce minte, la ordin şi papă, la rahat !
          Acuma, cine te-a-ntrebat ?

          • Radu Humor says:

            Vezi-ţi de găoacea ce pluteşte în pişoarul vegheat de maidaneza preoteasă, singura care-ţi mai soarbe producţiile. De fapt inepţiile întinse pe sute de comentarii, asemeni unui prezervativ pe capul unui cretin ce nu ştie la ce foloseşte !
            Sictir, caraghiosule !

            • Radu Humor says:

              Mostră de imbecilitate dusă la extrem :

              Stely said

              august 15, 2015 la 5:25 pm
              „utopia rațiunii este o plicticoasă peltea de cumințenie stearpă fără șliț”.

              In concluzie , concluzia d-voastra denota ca ati gasit esenta (adevarul ) frumusetea din articolul domnului Andrei Plesu. Acesta , odata gasit , inseamna ca articolul este „capodopera plesiana” de anul acesta.

              P.S. M-a amuzat „revolta” d-lui Plesu, rezultata din lipsa slitului la chilotii barbatesti. Desi am avut si „noi” intrebari de genul acesteia nici prin cap nu mi-a trecut ca motivul este cel mentionat:sa le dea femeilor iluzia de egalitate de „sansa.” 🙂
              Apropo, acum catva timp am avut o discutie cu cel mic (patru ani jumate)in problema aceasta, a slitului. Mi-a spus ca un fel de regret ca de ce nu l-a facut „mami” fetita. Cand l-am intrebat care este motivul , mi-a spus ca e mai bine sa faci pipi ca fetitele. 🙂 Banuiesc ca a vazut la gradinita si i s-a parut ca este mai comod. Desigur , i-am explicat ca nu este nici o rusine sa faca la fel si ca, pe deasupra, este si mai igienic.

              Răspunde

              Dl.Goe said

              august 15, 2015 la 6:09 pm
              „…påi… fetele fac pipi prin fund, ca gainile…” 🙂

              Răspunde

              Stely said

              august 15, 2015 la 6:38 pm
              … si cocosii cum fac ? 🙂

              Răspunde

              Arcaluigoe said

              august 15, 2015 la 7:01 pm
              Cucurigu! Asa fack!

              Răspunde

              P.S.
              Nici nu ştii care-i mai tâmpit, dar ştii cu siguranţă că amândoi ! 😉

              • d'Artagnan says:

                Băi, păi ție ți-e indiferent, oricum ai pamperși.
                Asta înseamnă să fii liber, frate, să te piși cum vrei și pe unde vrei!
                Radu Humor este un om liber. Din acest punct de vedere.

  13. emil says:

    Articolul meu de acum este o formă de artă sau pur și simplu tai butuci? Dacă da, este ceva productiv? Câștig ceva? Sau este doar de amorul artei, adică dezinteresat!? Ce-am scris aici este adevărat?
    Dacă interpretarea d-voastra ar fi corecta nu as zice ca ati scris articolul “de amorul artei, adică dezintersat”. Că nu . Aveti un oarece interes . Ce altceva ar putea fi când, iată, permiteti cu atâta usurintâ ” Scabiei” (varietatea “suis “-râie porceasca) să paraziteze ( infecteze ) orice fel de dezbatere on topic ? Recunosc însa , că vrând sa depistez acel interes nu am reusit. Prin urmare, rămâne sa interpretez în felul meu. Anume că ,da , .ati scris articolul “doar de amorul artei”, dar nu “dezinteresat” ci degeaba.. Ati vrut doar să arătati ca la Hanul muschetarilor nu se discută doar teme de interes general , ci si teme ceva mai aparte. Ati fi putut s-o faceti , dar trebuia mai întai sa dezinfectati “hanul” de paraziti , fie si intenstinali (“limbrici “) sau mai degraba oxiuri deoarece numai ei stau agătati zdravăn de peretii sfincterului anal , neputandu-se înlătura decât cu tratament si igiena corporala drastice si perseverente. Ori d-voastră nu vreti sau nu puteti .V-ati obisnuit cu prezenta lor, precum (si) cu cea a unor rahati in cărare. Va tineti de nas si păsiti peste ei.

    • d'Artagnan says:

      Vă referiți cumva la limbricul de Humor?

      • emil says:

        Exact, daca intrebarea imi este adresata. 🙂

        • d'Artagnan says:

          Radu Humor este la un pas de moderare. Oricum îi mai șterg din comentarii. Exclus însă banare definitivă.A nu se crede de aici că dorim nu moartea păcătosului, ci îndreptarea lui…nuuu, nici pe departe, Humor este un om bolnav irecuperabil; nu-l banăm definitiv nu pentru el, ci pentru sănătatea noastră. Nu vrem să folosim discreționar Puterea pe care ne-o dă proprietatea acestui blog. 🙂
          P.S. Dar chiar și pentru un limbric ca el trebuie, zic eu, păstrat un minim de politețe și toleranță (vezi oxiuri, anal…). Altfel cum ne-am deosebi de specimene ca el?!

          • emil says:

            Zau ? Adica , limbricul, traind in intestin trebuie privit (pastrat) cu o “minima de toleranta si politete”(?) pe cand oxiurii , fiindca traiesc in locuri urat mirositoare , nu ? Nu stiu de ce faceti asemenea discriminare intre limbric si oxiur !?. Ambele specii sunt viermi paraziti periculosi ,indiferent unde traiesc. Daca nu ma credeti pe mine priviti aici :

            P.S. Sper ca veti intelege ca nu trebuiesc deloc tolerati . Dar treaba d-voastra daca va place sa convietuiti cu ei. A, acum am inteles anticiparea d-voastra din topicul precedent . Ala cu “Nu cumva ne mananca in cur “? Ei bine , v-ati lamurit ? 🙂

            • d'Artagnan says:

              Eu vorbeam de limbaj, nu de conviețuire… cu atât mai puțin de ”plăcerea de a conviețui)… De fapt am și spus că mi-e jenă că-s conațional cu Humor.
              Și mai vorbeam de deosebiri…păi care-i diferența dintre noi dacă el îi face pe evrei șobolani ( mai țineți minte filmul ăla nazist de propagandă?), iar noi îl facem pe el oxiur (și băgăm și noi un film de propagandă).?!
              Întreb și eu.

              • emil says:

                A, deci daca el a spus :”Vezi-ţi de găoacea ce pluteşte în pişoarul vegheat de maidaneza preoteasă, singura care-ţi mai soarbe producţiile” , si alte ineptii, nu trebuie sa i se raspunda in aceiasi termeni . Sau termenul de “maidanez/ maidaneza”, fara” film de propaganda, ” nu prezinta nici un pericol . In primul rand ca aici nu se discuta despre propaganda nazista , ci despre arta. Filmul acela nu face propaganda nazista si nici discriminarea pe criterii etnice sau religioase, ci doar o informare educativa destul de bine realizata, a pericolului pe care il au pentru viata d-voastra viermii intestinali. Eu m-as fi asteptat sa spuneti ca v-a placut video-clipul. Chiar asa : ce spuneti , are ceva frumos in el? V-a creat vre-o emotie( teama, repulsie, ingrijorare etc ?) Contine el vreun adevar ? Hmm …ganditi-va ! Mai ales la diferenta dintre comentariile despre “sobolanii evrei ” si despre oxiuri pur si simplu.

                • d'Artagnan says:

                  Cred că-i dați prea multă importanță ipochimenului… cred că este în culmea fericirii, de mult n-a mai fost în centrul atenției ca acum.
                  Nu, nu cred că trebuie să i se răspundă în aceeași termeni (trecem peste faptul că nici măcar nu sunt ACEEAȘI termeni, cum iarna nu-i ca vara, nici maidanezul nu-i ca oxiurul).
                  P.S. Pe vremuri, pe blogul lui Năstase, era unul, fan PSD, care-i asemăna pe toți ce nu se înscriau în linia oficială a blogului cu niște libărci mâncătoare de căcat. Cu ură o făcea, avea metafora în el…Sper să găsesc replica mea și să dau copy/paste. Nu neapărat în sens educativ, nu dau eu lecții aici…

          • emil says:

            D’Artagnan – Astept nu moderarea sau cenzurarea acestui imbecil notoriu, dar macar sa sesizati diferenta dntre replicile mele (toate) si ale lui. Dupa cum veti observa (cred ) veti vedea cu minima usurinta si buna credinta ca replica mea v-a fost adresata punctual si ea a fost ( a doua parte) o aluzie la un comentariu jegos, ce era indreptat catre persoane (nu are importanta cine) si nu direct celui care a scris comentariul acela (jegos) si al carui nume mi-e scarba sa-l pronunt.
            In al doilea rand am continuat discutia in aceeasi linie, fara atac la persoana, la cine este/a fost , cum arata, ce face ea , folosind abjectii sexiste si alte obsesii cretine. V-am raspuns in continuare cu politete , intrucat nu am putut sa accept faptul ca d-voastra nu ati observat nici diferenta de limbaj si nici de continut. Faptul ca sunteti atat de bland cu un individ pe care il detestati, in detrimentul cuiva (al meu) care nu a facut altceva decat sa se apere, folosind termeni de comparatie si explicand (prin anume imagini) importanta pericolului acelor paraziti asupra vietii oamenilor. Da, modul de comportament al acestui individ este asemanator cu cele ale oxiurilor , limbricilor si raiei porcesti. Iar daca d-voastra va place un asemenea comportament nu aveti decat sa-l tolerati in continuare.

            • emil says:

              Bine, multumesc . Acum am vazut ca ati facut deja “diferenta “.

            • d'Artagnan says:

              Păi tocmai pentru că știu diferența dintre voi doi mi-am permis să-mi spun punctul de vedere! 🙂
              Nu sunt blând, de când vorbim noi aici i-am șters deja două comentarii…
              P.S. Cu ce v-am greșit atât de grav încât să mă jigniți așa: ” Iar daca d-voastra va PLACE un asemenea comportament nu aveti decat sa-l tolerati in continuare.”?!

              • emil says:

                Aaaa, asa “jignire” sa tot fie… Fata de”jignirile ” pe care le-am citit aici, la adresa d-voastra si a altor “meseni ” de la han, ce am spus (scris eu) sunt mici mangaieri de… vant . 🙂

      • emil says:

        Apropo, nu puteti sa faceti sa dispara gravatarul ala ? Habar nu am de ce s-a lipit de adresa aceea de e-mail. Adresa mea a fost de gmail.com .

        • d'Artagnan says:

          Vă referiți cumva la gravatarul de ”emil”? 🙂
          Păi cred că dumneavoastră sunteți stăpânul gravatarului. Dacă nu vă alegeți singură unul, veți primi altul din oficiu, impersonal. Se lipește de adresa de e-mail ca marca de scrisoare.

  14. Eu cred că, din obediență, ori din cine știe ce alte motive, oamenii care citesc producțiile de pe un blog suportă mult mai ușor limbajul murdar, golănesc, al proprietarului blogului, decât limbajul murdar, golănesc al unui comentator. De asemenea, acceptă mult mai ușor limbajul golănesc atunci când nu le este adresat lor. E omenește. Mie nu-mi place să răspund golănește la limbaj golănesc, de aceea mi-a plăcut atitudinea similară a D-lui d’Artagnan. Nu-mi place limbajul golănesc, de aceea nu public astfel de comentarii pe modestul meu blog. Mulțumesc de găzduire. Spor la discuții on topic!

    • d'Artagnan says:

      Vă place atitudine D-lui D’Artagnan, așa, ca principiu, sau, mai ales, pentru că s-a aflat în poziție contrară cu @emil? 🙂

      • Îmi place ca principiu pus în practică.
        Sper că nu l-ați pus în practică doar prin opoziție cu un emil. Ar fi trist. 😦

        • d'Artagnan says:

          N-are nicio treabă cu emil. Cred că vă place ca principiu pus în practică.
          Și totuși mai cred că dacă emil nu se afla prin zonă nu mi-ați fi transmis aprecierea dumneavoastră.
          Zic și eu…

          • Credința mută munții din loc.
            Credeți și nu cercetați!

            • PS. Acum, că tot mă făcu „aflarea prin zonă a domnului emil” să conversez cu domnia voastră, îmi puteți spune ce părere aveți despre discreditarea de către un blogger oarecare a celui care spune mici / mari adevăruri despre domnia sa? 🙂 Vi se pare o procedură corectă de apărare? E vreun adevăr artistic în ea, încât să merite osteneala?
              Va trebui să răspundeți așa, „în principiu”, că alte precizări nu fac. 🙂

              • d'Artagnan says:

                Aha, “bloggerul oarecare” fiind bunul meu amic Dl Goe, nu-i asa?

              • Dl.Goe says:

                Stimata Marginalia von Turpia, intrcat ne-am confruntat de multe ori cu problema ridicata de d-voastra pe multe bloguri, am indrazni sa intervenim in discutia d-voastra cu dl. D’Artagnan, pentu a ne exprima acordul deplin cu principiul pe care (incercati sa) il formulati. Re-actiunile punitive ale bloggerilor (persiflare, discreditare, cenzurae, banare, interzicerea dreptului la replica, amenitari, hartuire, inclusiv pe e-mail, sau pe canale nevirtuale) indreptate impotriva celor care se exprima liber in blogosfera este cat se poate de reprobabila si merita combabtuta ferm. Arca lui Goe a fost proiectata special pentru a lupta impotriva acestor manifestari totalitare, intolerante, caraghioase. Desigur ca discutia noastra ramane sterilå atata vreme cat nu veniti cu un exemplu concret care sa dovedeasca faptul ca vorbiti in cunostinta de cauza, sincer si onest si ca aveti proprietatea termenilor. Bunaoara ca stiti ce inseamna “denigrare” de exemplu. Pe cineva care nu este persoana publica il poti denigra vorbindu-l de rau, calomniindu-l, in randul prietenilor si cunostintelor sale, in mediile pe care frecventeaza, urmarindu-l constant, obsesiv, pentru a-I face reclama proasta, pentru a-l pune intr-o postura proasta in raport cu cei din anturajul sau. O persoana publica (cunoscuta publicului) poate fi denigrata vorbind-o de rau intr-un spatiu public, la care acces publicul. In masura in care sunteti de accord cu aceste lucruri de principiu simple, de bunsimt, ar fi frumos sa dati (macar un) exemplu de blogger care a denigrat vreun personaj care se face vinovat de sinceritate, pentru a-l demasca, inclusiv pe Arca lui Goe, anume construita in acest scop. Cu stima, speranta si consideratie, al dv. dl.Goe.

    • Dl.Goe says:

      @Marcinalia von Turpia : citat: “Eu cred că, din obediență, ori din cine știe ce alte motive, oamenii care citesc producțiile de pe un blog suportă mult mai ușor limbajul murdar, golănesc, al proprietarului blogului, decât limbajul murdar, golănesc al unui comentator. De asemenea, acceptă mult mai ușor limbajul golănesc atunci când nu le este adresat lor. E omenește”

      In privinta asta cred ca am eu un exemplu amplu care poate fi documentat. Enuntul d-voastra descrie excat comportarea unei oarecare CMM pe blogul celui autointitulat AVP – Regele Hyperspatiului. Felul in care ati formulat insa enuntul ma pune pe ganduri. D-voastra stimata Marginalia von Turpia, procedati in general “omeneste” sau, respingand asemenea manifestari, va plasati in afara categoriei. De curiozitate! 🙂

    • emil says:

      Draga Marginalia non turpia – Dupa cum vei vedea (daca nu ai vazut pana acum) Dl Goe a dat cateva replici comentariilor scrise de tine . Nu iti voi spune daca mie mi-au placut sau nu. Vreau sa-ti spun doar ca, iata ,vei avea prilejul de a-l “demasca” pe Dl Goe . Sa afle mai multa lume cine este “golanul ” cu limbaj ” golanesc” ce te discrediteaza pe unde te intalneste. Va trebui deci sa raspunzi punctual fiecarui comentariu in parte. Daca nu o vei face va fi vai si-amar de tine. Dl Goe va avea( detasat )castig de cauza . Nu el va fi cel “demascat” ci tu prin neprezentare. Asta in cazul in care nu o vei face. Ceea ce este previzibil. Se stie ca la exprimarea argumentata ( cu exemple) esti total pe dinafara. Dupa cu vezi , Dl Goe, a fost deosebit de clar in exprimare si foarte politicos. Hai, curaj si spor !!

  15. APROAPE DE TOPIC
    Idioții sunt sarea lumii. Adevăr artistic la Dostoievschi. 🙂 Slugi ale bunătății, ale credinței în partea mai luminoasă a lumii, ale bunului simț clădit pe cei 7 ani de acasă.
    Uneori se rătăcesc în blogosferă. Au rostul lor. 🙂

  16. Dl.Goe says:

    @D’Artagnan – Se pare ca recenta noastra discutie despre cheflii unora versus cheflii altora a prefigurat, daca nu cumva chiar a stimulat, schimbul de troll-i intre han si arca. “Mi-ati trimis” ce-ati avut mai de soi, dar n-am ramas mai prejos “oferindu-va” ce-am avut mai bun in colectie. De colectie. Un schimb de experienta placut si util. Vorba ‘ceea daca muti toate blondele din Polonia in Bulgaria creste coeficientul de inteligenta mediu in ambele tari.

  17. Domnule Goe, domnule G, apreciez strădania dumneavoastră de a vă afla – cu orice preț și efort – în propoziție. 🙂 🙂 SPOR!

    • Dl.Goe says:

      … ci d-na M..u e mai bine sa fugi cu cercul… faci SPORt.

      P.S. D’Artagnan, se pare ca troll-ii d-voastra n-au aflat inca-cå dl.Goe se straduieste fara efort. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s