Noi luptăm pentru libertatea cuvântului, mă, boule!

 

…mă asigură de nobilele lor intenţii Antena 3 împreună cu fanii ei. 

Nu cred că la început a fost cuvântul, cred că a fost înjurătura. Înjurătura ca mârâit în comuna primitivă, urmat de mici mormăituri onomatopeice, apoi probabil s-a stabilit, ca un fel de început a ceea ce se cheamă construcţie socială, ca nişte grohăituri standart să fie folosite pentru a-ţi arăta fără dubii dispreţul, nemulţumirea, opoziţia constructivă, stări de spirit care duc la evoluţie şi progres. Cred că aşa a început omul lungul său drum către civilizaţie. Apoi, pe parcursul veacurilor, a apărut şi cuvântul, scos din context ca să spun aşa, din înjurături.

Se spune că focul reprezintă o achiziție culturală și biologică în același timp. Prepararea cărnii a însemnat o reducție a aparatului masticator, ceea ce a înlesnit înălțarea feței și a calotei craniene (deci o creștere a volumului cranian). Adică ne-a crescut capul, cum s-ar spune, ne-am deşteptat. Dar eu cred că şi înjurătura a fost o achiziţie culturală şi biologică de mare însemnătate fără de care degeaba ni se înălţa calota. Pentru că s-o fi mărit craniul din cauza focului, dar cu ce să-l umpli? Ştim că elefanţii au capul mare, dar nu-i destul volumul, mai trebuie şi circumvoluţiuni aici. De partea asta s-a ocupat înjurătura. Să vă explic cum: presupuneţi că un om preistoric afirma ceva altor membri din trib; dacă s-ar fi apucat ceilalţi să-l contrazică, să-i combată argumentele, mai ales cu puţinele cuvinte pe care le aveau la dispoziţie atunci, ar fi durat zile întregi, gândiţi-vă cât timp preţios ar fi pierdut în mod absolut steril. Aşa, cu un scurt „eşti un bou” lămureau rapid problema rămânând astfel cu mult mai mult timp pentru a-şi folosi creierul la lucruri cu adevărat importante. Dacă n-ar fi fost înjurătura probabil că trecerea la agricultură ar fi fost întârziată cu mii de ani. Aşadar, înjurătura, ca şi agricultura, a lăsat timp oamenilor să gândească. 

Focul, agricultura şi înjurătura, ca factori definitorii pentru civilaţia noastră s-au păstrat până în zilele noastre. Păi ce, aţi văzut voi maimuţe făcând focul sau agricultură? Dar înjurând? Nici pomeneală, înjurătura e amprenta animalului ajuns în fruntea lanţului trofic, care-şi spune apoi om civilizat. 

Eu cam atât am avut de spus.