Adrian Năstase. Studiu de caz.

„Ne numărăm morţii şi răniţii pe câmpul de luptă şi PSD merge înainte”, rosteşte pesedistul Mircea Cosma… Epopeică bătălie poartă PSDul…
Mă gândesc că unele poezii rămân permanent actuale. „Peneş Curcanul”, de exemplu, mai ţineţi minte?
Prin foc, prin şpăgi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete,
Urcăm, luptăm… iată-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
“Allah! Allah!” turcii răcnesc,
Sărind pe noi o sută.
Noi punem steagul românesc
Pe crâncena redută.
Acum, dacă înlocuieşti „turcii” cu „procurorii şi judecătorii”, pe „Allah” cu „Băsescu”, steagul românesc cu cel pesedist, „şpăgile” rămânând valabile, dar cu alt sens, ai imaginea de ansamblu a şarjei pline de curaj pe care o întreprinde PSDul asupra redutei numită Justiţie.
Sunt şi victime, desigur, ca în orice bătălie. Vezi „sergentul” Adrian Năstase….
De fapt, despre cazul domnului Năstase aş dori să scriu câteva chestiuni. Cum nu vreau să mi se reproşeze că lovesc în cineva deja căzut, am să încerc să fiu cât mai puţin sarcastic cu putinţă, abordând un ton echilibrat. În acelaşi timp, ţin să anunţ că dacă o vreme am comentat pe blogul dumnealui asta nu mă obligă cu nimic, din contră, cred că i-am ridicat nivelul, aşa că mai degrabă dumnealui îmi este mie dator. Dar să trecem la studiul de caz.

În primul rând aş observa că dacă mergem pe teoria subordonării justiţiei de către Băsescu ar trebui să credem că, pe lângă procurorii DNA implicaţi în anchete (de la sine înţeles ca fiind doar nişte scule fără minte manevrate de Băsescu), încă cel puţin vreo 15 judecători de la ÎCCJ sunt oamenii lui Băsescu, de vreme ce în cele două dosare judecate au fost 2 x 5 judecători ce au dat acelaşi verdict final, plus cei care au judecat pe fond şi l-au condamnat. Nu sunt expert nici pe departe în actul de justiţie, dar dacă dosarele se împrăştie aleatoriu pe la instanţe atunci, luând în calcul şi probabilitatea ca dosarele domnului Năstase să ajungă fix la judecătorii corupţi de Băsescu, acest lucru face ca numărul total al acestor injustiţiari să crească enorm. Aproape ajungi la concluzia că majoritatea ÎCCJ este subordonată lui Băsescu. Sincer, mi-e tare greu să cred aşa ceva…

În al doilea rând nu pricep ce-i mai mână în luptă pe aceşti judecători şi procurori corupţi! Păi Băsescu pleacă din funcţie în curând, nu are posibilitatea să promoveze, să destituie, să salarizeze, să numească magistraţi. Este terminat. Toţi, de la servicii secrete şi până la procurori şi judecători, ar trebui să facă sluj la noua putere ce „sparie gândul”, vorba poetului, cu o majoritate de 70%. Ce naiba, doar nu sunt samurai să se arunce cu un „Banzai!!” în prăpastie, pentru împăratul Băsescu!

În al treilea rând nu pricep care-i răzbunarea de care se face atâta caz, a lui Băsescu faţă de Adrian Năstase! Pentru ce să se răzbune?! Că l-a învins pe acesta din urmă în alegerile prezidenţiale?! Te răzbuni pe cineva care ţi-a luat ceva, nu te răzbuni pe cineva de la care ai luat ceva. N-are nicio logică! Năstase este la pământ de atunci, pus jos de către „amicii” săi din propriul partid. Năstase nu mai reprezintă de mult nicio miză pentru Băsescu. Doar în capul admiratorilor fostului premier, ce-l periau de zor, mai exista această contorsionare a realităţii. Băsescu mai degrabă ar fi aruncat DNAul şi judecătorii pe urmele noilor competitori, Geoană, Antonescu, făcându-le dosare false, decât să-şi piardă timpul cu un fost , cu un politician care nu mai reprezenta nimic în ecuaţia Puterii. Prin urmare, în logica folosirii magistraţilor în scop personal, este curios că cei doi domni mai sus amintiţi, Geoană şi Antonescu, nu putrezesc prin puşcării… Or fi dat la pace cu Băsescu?!

În al patrulea rând mă apucă râsul când mă gândesc la dictatura unuia care-i înjurat de zeci de oameni la televizor, în fiecare seară…şi acestora nu li se întâmplă nimic…dictatură de care se plâng şefii unei imense alianţe aflată la putere. O dictatură în care condamnatul politic Năstase continuă lupta din închisoare scriind pe blog.

În al cincilea rând ştim cu toţii anvergura hoţiei din ţara asta, că doar nu trăim pe Marte. E vorba de un minim bun simţ să-ţi dai seama că politicul e băgat până-n gât în treaba asta, cum atunci să crezi balivernele că toate dosarele în care sunt anchetaţi membrii de partid sunt dosare politice?
Să ne amintim ce zicea gânditorul nostru naţional, domnul Marian Vanghelie: “Cred că tot ce se întâmplă în clipa de faţă este crearea unui precedent foarte periculos. În UE nu se întâmplă cu niciun fost prim-ministru şi cu niciun om politic de calibrul lui Adrian Năstase aşa ceva. Cred că este prea mult, indiferent de faptele pe care le-a făcut el, fie bune, fie rele. Indiferent dacă este vinovat şi trebuie să plătească. Dar eu cred că în clipa de faţă creăm un precedent foarte periculos şi nu ajută cu nimic la democraţia din România”, a mai spus Marian Vanghelie.
De fapt, despre exact asta este vorba: de un precedent periculos pentru…politicieni!
Dar ar putea ei s-o spună cu subiect şi predicat? Evident că nu. Ar suna ca naiba să spui că avem de-a face cu o luptă între clasa politică ( cu PSD vârf de lance) şi Justiţie, dar sună bine la popor să spui că este o luptă între USL şi regimul terorist Băsescu. Între Forţele Binelui şi Răului.

Cred că acum toţi politicienii, de la stânga la dreapta, sunt terorizaţi de ceea ce este de fapt începutul timid al independenţei Justiţiei. Probabil că nici Băsescu nu se simte prea bine. Să nu uit…după terminarea mandatului, Băsescu va fi la mâna procurorilor şi judecătorilor. Dacă va fi şi el condamnat în final cu 5 voturi pentru, nici unul împotrivă, atunci voi saluta acea decizie. Meritul lui Băsescu va rămâne acela de a fi împins la vale un bolovan numit Justiţie, chiar dacă în goana sa haotică acel bolovan îl va strivi chiar şi pe el.