Asa am exilat toleranta

In 1992, am ajuns si ulterior am locuit vreme de 8 luni in Bruxelles si in preajma, (Wavre). Este o perioada care m-a marcat destul de mult, iar de Belgia m-am indragostit irevocabil. Este greu de imaginat – pentru cineva care percepe Belgia ca pe un intreg – cat de schizofrenica, (intr-un sens benign), este de fapt aceasta tara.
Bruxelles este un spatiu in sine, absolut cosmopolit, Valonia – o Franta fara pretentii, prin urmare modesta, dar chic, iar Flandra… Cum sa o explic ? Ei bine, imaginati-va ca o amnezie generala ar sterge ideea de granita intre Ungaria si Romania, dar la 20 km vest de Oradea nimeni nu mai vorbeste romaneste, si toata lumea munceste… Cam asta constati cand te opresti in primul oras important dupa Bruxelles mergand spre Marea Nordului, (pe numele sau Aalst sau Alost, in flamanda oficiala). Teoretic n-ai schimbat tara, dar totul e schimbat.

In ciuda acestor aspecte, este greu de gasit o tara mai conviviala decat Belgia. Soarta a facut ca ea sa gazduiasca in capitala sa, sediul celor mai potente institutii europene, ceea ce i-a sporit notorietatea si importanta. Cu toate acestea, Belgia ramane o tara mica, cu granite relativ proaspete si o politica tulburata constant de conflictul etnic, cu o oarecare istorie coloniala, (ceea ce a i-a adus o numeroasa imigratie africano/araba, dar a si consacrat si pastrat Anvers/Antwerpen ca centru mondial al prelucrarii diamantelor), o traditie regala inca vie, cu un amalgam coplesitor de influente istorice, economice si politice diverse.

Belgia, cea cu autostrazi luminate, (nu-mi venea sa cred cand ma uitam din trenul care ma purta spre Bruxelles, in acei ani ’90), cu politai cu tocuri de pistol a la John Wayne, cu cartofii prajiti ridicati la rang de mancare nationala si nu degeaba, cu praline ca-n povesti…

V-am spus de bere ? Azi toata lumea stie, dar acum douazeci si …de ani, cand pomeneam de berea belgiana primeam ridicari sceptice din sprancene. Este greu de conceput cum o natie, (daca-i putem spune asa), atat de mica, a putut inventa atatea soiuri de bere, una mai buna decat alta… Dupa cum este greu de intalnit asa densitate de excelenta gastronomica. Pe vremuri as fi adaugat intotdeauna « ocoliti totusi Centrul Brusselului, e doar pentru jecmaneala ». Acum, nu prea mai e nevoie sa spun asta… Cel putin o perioada, vor fi multi care il vor ocoli, si inca de departe, de la multe sute de mile distanta.

Bruxelles, Londra, Paris, Berlin, Frankfurt… Sau alte si alte metropole europene. Cei care le viziteaza au observat de multa vreme ca practic intreg comertul de proximitate este operat de catre magrebieni, turci, etc… Musulmani, multi dintre ei. O realitate a ultimilor zeci de ani. Zona Midi din Bruxelles era una musulmana, pur si simplu. Si nu era singura. Dar nu pot sa spun ca era o lume mai rea, din aceasta cauza. Facea parte din pitorescul unui loc unic.

Nu prea mai vreau sa mai adaug nimic. Am tremurat azi pentru prietenii pe care-i am in Bruxelles si in zona. Am reflectat la cei care au produs evenimente de o asemenea grozavie, grozavie care nu se masoara atat in pierderi de vieti omenesti, (nu vreau sa fiu cinic, dar un accident aviatic asemanator ca numar de victime din Rusia abia a umplut trei randuri de stire acum doua zile), ci in altceva : in obidirea pana la alungare, din vietile noastre, a TOLERANTEI.

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

54 Responses to Asa am exilat toleranta

  1. pierre says:

    @athos,

    si eu cunosc destul de bine Belgia, desi spre deosebire de tine,sentimentele mele fata de Belgia/belgieni sunt oarecum incerte si foarte amestecate. Imi aduc aminte inca din 1991, prima mea descindere in Vestul european mult visat s-a petrecut in Namur, un mic orasel turistic belgian, despre care pastrez si acum amintiri idilice , de parca nimerisem in cel mai frumos univers din cele posibile. Pe urma au venit alte minunatii, Gent, Liege, Bruges , partial Bruxelles, dar despre belgieni ca oameni… nu stiu, ceva nu-mi vine chiar bine. Prea amestecati, ca sa nu spun corciti,intunecati uneori ,dilematici moral,tulburati, exact asa cum i-am regasit in filmele cenusii si pe alocuri sordide, dar super-realiste, ale fratilor Dardenne.Bineinteles ca impresiile mele sunt partiale si probabil incorecte, dar asta e situatia pe moment. 🙂
    Revenind la chestiunea zilei, iti spun cu toata prietenia ca daca in aceste momente cumplite noi stam sa de-plangem “pierderea tolerantei””, ceva fundamental este in neregula. Este o pista falsa, plecam pe fenta si exact pe acest tip de reactie se mizeaza.

  2. athos says:

    Pierre,

    Ti se pare putin, sa deplangi piederea tolerantei? Este echivalentul unui marche arriere istoric de zeci de ani, ca sa nu spun mai mult.

    Sa-ti spun eu pe ce se mizeaza: Al Khaeda, ISIS, etc, au cateva mii de adepti reali, restul sunt prizonieri, sau cu siguranta mult mai moderati in raport cu Occidentul, chiar daca nu prietenosi. Ceea ce viseaza conducatorii acestor miscari este insa ca milioane si milioane de musulmani sa le imbratiseze cauza. Nu este cale mai buna decat crearea unui puternic sentiment anti-islam in intregul Occident, ori asta se intampla acum, sau este pe cale sa fie generat. Sunt pline comentariile la articole despre atentatul de la Bruxelles de remarci de genul “rasa alba este in pericol”, etc. Cei care gandesc diferit au putine argumente in fata unor tragedii a caror dimensiune reala nu o constituie neaparat numarul victimelor, (in Europa au murit oameni in atentate teroriste de varii sorginte), cat incapacitatea de a identifica corect inamicul. Cand teroristii basci, sau irlandezi sau mai stiu eu ce alti dezaxati aruncau in aer victime nevinovate, oprobiul cadea asupra miscarii autoare, nu asupra irlandezilor, italienilor, spaniolilor. Acum intregul Islam este suspect.

    Am vazut un titlu de articol “Te-ai trezit Merkel?” Se ignora total, cu buna sau rea stiinta si credinta, ca nu exista nici o legatura intre ultima miscare migratoare, (fara indoiala prost gestionata, dar asta este alta discutie), si atentatele recente sau mai putin recente. Recrutii sunt mabrebieni europeni de generatia a doua sau a treia, ghetoizati. Sigur, urmasii celor care astazi vin in numar mare in Europa pot sa ajunga in aceeasi situatie. Sau poate chiar parte din cei care au primit acum adapost, sunt deja sau pot fi recrutati. Dar chiar si asa, ne facem un mare rau daca nu incercam sa disjungem problemele, intrucat hranim astfel ideologia si sporim exponential trupele adevaratului inamic, care este terorismul – in acest caz islamic, nu Islamul.

    • pierre says:

      Vezi , exact cum iti spuneam , plecam pe fenta…Nu inteleg de ce discutam despre toleranta, islam/islamism, cati dintre ei (musulmani) sunt moderati si cat nu sunt.Este razboi acum in Europa si principala grija a unui guvern responsabil ar trebui sa fie protectia propriilor cetateni, crestini, musulmani si ce alta credinta ar fi avand.Asta inseamna actiune, nu floricele despre toleranta, cat sunt de putini aia rai si cat sunt de multi aia buni.Este vorba despre expulzari (unde se poate) , despre stoparea imigratiei teroriste (unde e cazul) , despre arestari, retragerea cetateniei, inchiderea moscheilor si a cotetelor unde jegosii isi indoctrineaza fanaticii si le explica cam cate sute de fecioare ii asteapta in buza Raiului dupa ce tocmai si-au detonat centura de exploziv. Aici nu e discutia despre condamnat islamul in ansamblu, nici despre generarea si stimularea unui curent anti-musulman, ci despre masuri concrete, radicale, tintite chirugical si cu respectarea legilor si a valorilor europene.Nemernicii de la Bruxelles erau toti pe liste , indosariati si stampilati ca teroristi fanatici, stie cineva acum de ce au fost lasati totusi sa faca asemenea nenorociri ? Aaaa …nu cumva se vor fi facut auzite voci despre nevoia de toleranta si tentatia facila de a stigmatiza nedrept o intreaga confesiune din cauza unor extremisti marginali ?

      PS “Pierderea tolerantei” nu e putin lucru, din contra, e gravisim. Ma gandeam insa ce ar insemna sa incerci acum sa vorbesti miilor sau zecilor de mii de europeni care intr-un fel sau altul, rude sau cunoscuti, au fost afectati direct de nenorocire, despre nevoia de toleranta…

  3. Netistu Mario says:

    Toleranta cui fata de cine? Ca din text nu reiese prea clar…

    • pierre says:

      Sa stiti ca si eu am avut un moment de ezitare citind textul lui athos…personal as fi gasit mai potrivit sa vorbim despre “pierderea inocentei”. Oricum, pe parcursul discutiei zic ca s-a lamurit ce, care si cum. (toleranta)

      • Netistu Mario says:

        Tehnic vorbind aveti dreptate: s-ar putea considera ca s-a lamurit formal ce, care si cum fata de in/toleranta pomenita/intentionata in text. Vad. Dar parca tot nu-mi vine sa cred. De aceea intreb si eu asa… doar, doar. Mai putin intrebare si mai mult exprimarea propriei nedumeriri. Asadar Europa civilizata este (in)toleranta cu popoarele migratoare. Iarasi. Iarasi? Ca si istoria asta nu face decat sa se repete. Prosteste, Si degeaba. Felul in care sunt facute sa para confuze, complexe, discutabile, nuantabile, relative, lucruri care de altminteri sunt simple si clare ca lumina zilei, ramane un fenomen fascinant. Ne furam singuri caciula si apoi suferim cumplit si sincer si-n postura de pagubasi si in cea de “hoti” acuzati pe nedrept, abuziv… Doua drame paralele incapabile sa se anuleze una pe alta. De altfel starea asta de lucruri este profunda, lucrurile evidente fiind fortate sa nu mai apara asa. Prin zgomot. Prin inductie. Prin contaminare. Odata contaminat, prin inductie si impresie, un agent nevinovat al zgomotului se inroleaza (aparent de buna voie) in armata celor care promoveaza “toleranta”, “echidistanta”, “nuantarea”. Ca 1 nu este egal cu 0 devine discutabil, negociabil, Indiferent unde privesti harababura si confuzia sunt totale. Ca asa-i si in tenis. De ex. este evident ca nu exista niciun motiv logic, rational, etic sau estetic ca premiile in competitiile feminine de tenis sa fie egale cu cele din competitiile masculine si ca socialismul practicat in aceasata privinta a stricat total tenisul feminin, facandu-l o anexa de lux in competitiile masculine. Un lucru atat de simplu si evident a ajuns, in contextul “tolerantei” si a; “corectitudinii politice”, nu doar un lucru neclar, discutabil ba chiar a ajuns sa fie invalidat, inversul devenind cel adevarat, prin decrete si declaratii. Acuma daca in lucruri atat de simple precum competitiile de tenis (un joc) este practic imposibil sa se restabileasca evidenta, ce sperante ar mai putea exista vizavi de lucruri atat de complicate precum cele legate de invazia popoarelor migratoare in Europa sau de alegerile prezidentiale in SUA (de ex)? Nicio speranta. Lasciate ogni speranza.

  4. athos says:

    Eu cred ca voi va raspundeti propriilor voastre dileme, in orice caz, imi pare ca ratati sensul a ce spun.

    Se arunca 10 oameni in aer, si ne consideram in razboi. Hai sa spunem ca sunt de acord. Totusi, cu cine suntem in razboi, ca nu reiese clar?

    Acele explozii au creat cateva sute de victime in ultimii ani. Daca vorbim de razboi, cel din Ukraina este semnificativ mai sangeros, si totusi ne uitam cu detasare acolo. Problema o constituie emotia asociata acestor atentate din Occident, sentimentului de nesiguranta generala aparut brusc intr-o lume care parea de fapt foarte sigura. Aceasta emotie alimenteaza multe, de la normal la extrem, prin acestea din urma intelegand politicile radicale xenofobe si antiimigartioniste. Dintr-o data devin acceptabile o gramada de orientari si politici care pana ieri erau considerate pur si simplu revoltatoare. Dintr-o data, societati occidentale considerate mature intra in clivaj accentuat, iar ACCEPTAREA si TOLERAREA reciproca sunt supuse unei presiuni extreme. Diintr-o data, liberalismul a devenit un pacat, o eroare, nu doar pentru Orban sau Putin, ci pentru mare parte din populatie, disperata sa-si regaseasca siguranta si fiind dispusa, psihologic cel putin, sa plateasca preturi mari pentru asta si fara sa sesizeze ca pretinzand ca incearca sa pastreze un mod de viata, este de fapt in pericol sa-l distruga.

    In al doilea Razboi Mondial, britanicii s-au remarcat printr-o atitudine extraordinara, care insemna, intre altele, ca nu erau dispusi sa-si modifice modul de viata sub teroarea bombardamentelor. Da, nu era de mancare, da, intrai in adapost cand sunau sirenele, dar apoi ieseai si incercai sa ignori, sau sa iei ca pe o fatalitate oarecare faptul ca vecinul, sau tu, sau amandoi, ati ramas fara casa, sau sa rasufli usurat cand o gaseai intreaga.

    Nu minimalizez in nici un fel tragediile personale traite de victimile directe ale atentatelor. Si o singura victima daca este, pentru sotul, parintii, copiii aceleia, pierderea este de 100%…

    • pierre says:

      Pai eu zic sa facem si noi ca englezii in timpul WWII : intram in adaposturi , descreieratii aia de-si spun “soldatii lui Allah ” se joaca cu bombele lor grozave pe deasupra, dupa care iesim la lumina si ne vedem linistiti de trebusoarele noastre. Daca tot vorbeai de intoarcerea in timp…

      • athos says:

        Ideea este ca in Europa de azi, cativa descreierati seamana mai multa panica cu cateva explozii, decat au facut-o avioanele naziste in doi ani de bombardamente asupra Angliei…

        • Netistu Mario says:

          In fapt o nimica toata, nu? Alo, alo, stati linistiti la locurile voastre, mai draga cetateni europeni. Ca doar nu dau tatarii.

    • Netistu Mario says:

      Se vede treaba ca s-au stabilit irevocabil pozitiile si nu mai este nimic (anume) de comentat on topic, decat cel mult in scopul auto-consolidarii propriei pozitii si a iluziei ca (iata) avem dreptate. Inca o data. Si in problema asta. Ca-n toate. 🙂

      Colateral as remarca insistenta d-lui Athos (sa fie oare un obicei?) de a compara mere cu… miei. Caci rachiul de mere poate tine de cald mai bine decat cojocul de miel. Daca faci focul cu el. Ce legatura sa aiba situatia din Ucraina cu in/toleranta excesiva a europenilor la invazia barbarilor greu de spus? Un fel de a spori eficient confuzia si complexitatea problemei. Cu cat contextul e mai confuz si mai complex cu atat mai dificila va fi contestarea pseudo-argumentelor. Adaugand si putina emotie in compozitie harababura este totala. Arsenalul inepuizabil al emotiilor umane. Pe unii ii emotioneza moartea catorva cetateni europeni (nici cati pasagerii dintr-un avion cazut la datorie in lupta cu conditiile meteorologice)… Pe altii ii emotioneaza dramele invadatorilor barbari (oameni si ei cu dureri, suferinte, aspiratii). Altora li se urca sangele la cap vazand cat de intoleranti sunt europenii cu cei care le ameninta identitatea, si cum isi manifesta acestiia intoleranta prin caricaturi (intolerabile), articole de ziar, discursuri si generalizari nedrepte. Emotiile se pot oricum crea si din nimic. De exemplu veseliea. Caci este si aceasta o emotie. Si cum sa nu fie veselie cand se spune o gluma buna, fina, plina de haz, de umor si de substanta? Europa este invadata de o populatie barbara, intoleranta, agresiva, care altereaza iremediabil, brutal, agresiv, esenta si identitatea societatii europene, hoarde care vor sa prade, sa stapaneasca, sa se impuna, nu sa se integreze in sistemul valorilor societatii in care sunt atrasi, iar moralistii deplang lipsa de toleranta in reactiile verbale mirate ale europenilor cam perplecsi de felul lor. Nu-i asta o gluma buna? Stiu si eu una: Cum se cheama o camila cu trei cocoase? Raspuns: Gravida. (Si nu, nu-i un apropo la beduini caci acestia au dromaderi). Mi se pare insa mult mai nedrept faptul ca sistemul imunitar al oamenilor se comporta inca si mai mizerabil. Fagocitele, leucocitele si alte celule lipsite de umanism si empatie isi manifesta intoleranta fata cu niste celule (vii si ele) venite cu intentii pasnice in corpul nostru. N-ar avea si ele dreptul la viata? Cat de adanca ne este de fapt intoleranta!

      “Dintr-o data, societati occidentale considerate mature intra in clivaj accentuat” ??? Dintr-o data? Ooo, nu nici vorba… sunt deja de (prea) multa vreme… Faptul ca urli de durere doar cand boala veche se manifesta prin crize dureroase (si eruptii cutanate) tine mai degraba de auto-amagire decat de coerenta. Un doctor bun nu-ti va zice “taci cum ai tacut si pana acum” ci “dar pana acum de ce ai tacut?”.

      Acuma putem sa consideram ca dl.Athos (o fi doctor?) are dreptate. Oricum nu conteaza. Nu doar pentru ca parerea noastra nu conteaza ci pentru ca situatia de fata nu se potriveste de niciun fel cu o descriere in termeni de drept/nedrept, corect/incorect, uman/inuman. Ar trebui identificate starile posibile/probabile in care, plecand din actualul context (mizerabil), ar putea ajunge societatile din Europa, apoi printre aceste stari ar trebui gasita cea mai putin nociva (cea optima) precum si mijloacele (politice, economice, militare) prin care poate fi ajutat procesul de ajungere la aceea, si nu la alta. Oricare ar fi starea aceea si felul in care va fi ajutata sa se intample, unii se vor simti (vor fi) nedreptatiti, si odata atinsa se vor identifica in ea nemultumiri si nemultumiti. L-as intreba pe dl.Athos cum si-ar dori domnia sa sa arate Europa viitorului? Presupun ca nu-si doreste sa arata precum nordul Parisului. Oricum cei care se arata indignati (si a caror indignare este considerata de unii intoleranta) nu doar de atentate sunt oripilati ci mai degraba de intreaga stare de fapt care le face posibile cat si de disconfortul colosal care va insoti lucrurile care trebuiesc facute pentru ameliorarea mizerabilei stari de fapt. Teama fata de acel disconfort plenar este cea care alimenteaza varianta resemnarii si a complacerii in lene si dezastru. La urma urmei ce s-a intamplat? Nimica. Si asa mor mult mai multi oameni in accidente de circulatie. Ce sa facem acum? Sa-i exilam pe soferi? Ii huidu-im un pic si gata. Mergem mai departe. Cu fruntea sus.

      • athos says:

        Stufos si prolix, exista si o varianta “reader’s digest”?

        • Netistu Mario says:

          Aveti dreptate doar sunteti usor off topic. Cel mai simplu e sa “schimbam vorba”. Daca as propune o varinata mai concisa as putea fi sigur ca nu ma veti intreba de ce nu am bascutza?

          • athos says:

            Orice e posibil, dar macar am economisi timp. Glumesc, nu sunt ranchiunos.

            • Netistu Mario says:

              Rezumat: “Europa este invadata de o populatie barbara, intoleranta, agresiva, care altereaza iremediabil, brutal, agresiv, esenta si identitatea societatii europene, hoarde care vor sa prade, sa stapaneasca, sa se impuna, nu sa se integreze in sistemul valorilor societatii in care sunt atrasi, iar moralistii deplang lipsa de toleranta in reactiile verbale mirate ale europenilor cam perplecsi de felul lor.”

              Ma bucur sa aud ca n-ati fi ranchiunos. Nu m-ar deranja nici daca ati fi. Faptul ca se invoca aluziv c-ar putea exista motive de ranchiuna (pe care ranchiunosii adevarati le-ar folosi imediat) ma face sa am impresia ca nu stam chiar pe loc, intolerabili, ancorati pe pozitii de neclintit.

            • Netistu Mario says:

              Presupun ca motivul pentru care doriti sa faceti economie de timp pe blog este acela ca incercati sa evitati nefericirea: Se zice ca Oamenii foarte inteligenti devin nefericiti atunci cand socializeaza prea mult. 🙂

  5. pierre says:

    Iar in timp ce noi dezbatem chestiunea la Han, belgienii marsaluiesc in tacere in memoria victimelor, Obama ameninta softly tocmai din Cuba ,politia belgiana bajbaie confuza amestecand chipuri si nume de teroristi notorii si islamistii jubileaza contorizand mortii si ranitii de la Bruxelles, iata ca plavanul nostru german a plecat in vizita de stat in Turcia. Impreuna cu duamna profesoara,ca altfel nu putea. Am aflat ca tocmai ce a oficializat cedarea unui teren in Bucuresti pentru constructia unei moschei.
    Acum, judecand in contextul mentionat mai sus, ma intreb si eu : o fi bine, o fi rau ?

  6. d'Artagnan says:

    De la „bolnavul Europei” la bolnava Europă
    de Manuel Stanescu

    De pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, Imperiul Otoman a devenit, pentru mai bine de un secol, „bolnavul Europei”, uriaşul imperiu din est incapabil să se adapteze şi să se reformeze în pas cu transformările modernităţii. Astăzi Europa se dezintegrează din prea multe reforme, şabloane ideologice ce au eşuat în dezastru. Ceea ce se întâmplă în inima Europei nu are legătură (directă) cu valul migraţionist de nestăvilit. Ar fi bine să fie aşa, soluţiile, cel puţin teoretic, ar fi la îndemână. Atentatorii sunt însă cetăţeni belgieni, expresia vie a eşecului multiculturalist promovat aproape radical de decenii. Între decizia autorităţilor din Bruxelles de a schimba denumirea Crăciunului în „sărbătorile zăpezii”, pentru a nu leza „sensibilităţile” comunităţii musulmane (din punct de vedere confesional majoritară în Belgia) şi atentatele de ieri este o legătură directă şi cât se poate de evidentă. Europa renunţă la toţi pilonii civilizaţiei creată cu trudă şi sacrificii. Neomarxismul radical, sub masca unui stângism progresist, a reuşit să anuleze până şi instinctul de conservare. În alte condiţii o realizare ideologică remarcabilă, aş spune. Unul dintre elementele esenţiale pe care se bazează înfrângerea Europei este pierderea identităţii sacrale. Din goana disperată după secularism, Europa şi-a golit bisericile, în timp ce moscheile se umpleau. Materialismul a devenit religia noilor generaţii, cărora li s-a repetat cu obstinaţie cât de îngrozitor a fost creştinismul. Precum imperiul roman, Europa se prăbuşeşte nu sub asaltul migratorilor, ci prin pierderea conştiinţei, apartenenţei la un set de valori. Între Europa şi zona Orientului Apropiat şi Mijlociu se cască o prăpastie uriaşă. Samuel Huntington avea dreptate: e o ciocnire a civilizaţiilor, a viziunii asupra lumii şi vieţii. Metisajul atât de drag corectitudinii politice e un eşec transpus în sute de morţi şi răniţi, tragedii care afectează, direct sau indirect, milioane de cetăţeni. E timpul pentru Europa să revină la fundamentele pe care s-a creat, să renunţe la ipocrizie, să înţeleagă că modelul european nu poate fi exportat şi să-şi apere identitatea şi oamenii. Pentru asta, avem nevoie de o altă generaţie politică de la Atlantic la Marea Neagră. Cea actuală nu se mai vede de fumul exploziilor, nu se mai aude de gemetele muribunzilor, nu o mai doreşte durerea surdă a unui continent întreg.

    • d'Artagnan says:

      ”Atentatorii sunt însă cetăţeni belgieni, expresia vie a eşecului multiculturalist promovat aproape radical de decenii. ”

      De fapt asta este problema pe care bunul meu amic Athos (se face că) nu o sesizează.
      Au venit acum vreo 2 milioane de musulmani. Noi.Cine garantează că se vor putea integra de vreme ce acum, doar cu cei ”autohtoni”, sunt probleme teribile?!
      Se tot spune că băieții ăștia care se aruncă-n aer sunt urmarea tratamentului societăților occidentale ce nu îi ”discriminează pozitiv”. Eu mă îndoiesc de asta (adică să vrea și ei, că dacă nu joci la LOTO nici n-o să câștigi vreodată!) dar să zicem că așa e. Atunci, cât de optimist ( ca să nu zic naiv) poți fi să crezi că dacă n-ai reușit cu musulmanii de acum să-i integrezi poți cu încă 2 milioane (plus urmașii lor), în condițiile în care peste tot joburile sunt tot mai puține și tot mai specializate?!
      Nicio șansă, ne îmbătăm cu apă chioară.
      Apropo, care este natalitatea la arabi și care-i la europeni?
      Suntem fără doar și poate în război cu ISIS și tot ce reprezintă fundamentalism islamic, prin urmare primul pas cred că ar fi înființarea unei armate internaționale care să anihileze total statul islamic, urmat de repopularea teritoriului cu musulmanii refugiați. Ușor de zis, greu de făcut.
      Bani poate s-ar găsi, dar cine să se ducă să se bată cu demenții ăia, când este atât de bine la TV, cu o bere-n față?!
      Poate tu, poate el…

  7. pierre says:

    Pe termen scurt, cred ca principala tendinta politica europeana va fi ascensiunea fulminanta a partidelor nationale de extrema dreapta, in majoritatea tarilor vest europene.Ceea ce, fie vorba intre noi, este o reactie normala, logica si as indrazni sa spun sanatoasa a unei populatii lasate fara aparare in fata unui inamic perfid , de catre o administratie politica europeana idioata, iresponsabila, impotenta si ridicola.Ma uitam ieri peste cateva reactii la cald ale unor asemenea lideri :
    Geert Wilders, Olanda :
    It is time to act. First of all, we must close our national borders and detain all the jihadists whom we have foolishly allowed to return from Syria. We must also tell people the truth. The cause of all this bloodshed is Islam. We need to de-Islamize the West. That is the only way to safeguard our lives and protect our freedom.”
    Marine LePen :
    “I’ve maintained this position in France for months. And I will repeat the same thing everywhere I go,I don’t get the sense that Islamic fundamentalism is being treated like the threat it really is. And just like I saw in France in the past, here in Canada, whoever condemns Islamic fundamentalism is accused of Islamophobia.”
    Gian Marco Centinaio ( Liga Nordului):
    “We are astonished and heartbroken for the lives broken by Islamic hate. We aren’t responding, the E.U. institutions are weak, fragile, helpless and are turning the other way, allowing these massacres.”
    Gresesc ei cumva ? Greseste Wilders cand vorbeste despre miile de europeni care se alatura SI, se antreneaza in Siria si revin in Europa pentru a comite nenorociri ? Tocmai s-a aflat ca unul dintre teroristi a fost retinut in Turcia , expulzat in Belgia, unde a fost eliberat din “lipsa de probe”.Exista rapoarte de Intelligence , Germania de pilda, care vorbesc despre un fenomen de masa, revenirea in Europa a unor indivizi antrenati si pregatiti in Siria pentru a comite atentate.Ce putem insa astepta din partea unui guvern Merkel, care in numele unui liberalism prost inteles ( acelasi liberalism de grija caruia oameni dealtfel bine intentionati indeamna la retinere si toleranta contemplativa) interzice difuzarea la tv a stirilor despre violurile comise de refugiati sirieni in orasele germane ? Dar de la un guvern, cel belgian de exemplu, care a redenumit celebrul Targ de Craciun din Bruxelles in “Plaisirs d’hiver” de dragul aceluiasi liberalism diform si degenerat in corectitudine politica ? Ieri colegul nostru athos se arata ingrijorat de soarta liberalismului…are dreptate sa se ingrijoreze, liberalismul european, asa cum arata el azi va sucomba natural sub povara propriilor enormitati. Eu unul nu mi-as face griji prea mari, Europa civilizata, instruita si progresista va sti sa recupereze acele principii liberale care realmente conteaza.

    PS: in ianuarie , primaria Bruxelles facea filmulete publicitare inepte despre cat de sigur este de fapt Bruxelles-ul. Este simptomatic pentru ce se intampla azi in Europa.. Nici nu stii daca e de ras sau e de plans…

  8. athos says:

    Cat de stramba este logica acestor discursuri, si cum pot cateva acte de agresiune terorista sa le faca plauzibile:

    Unul dintre elementele esenţiale pe care se bazează înfrângerea Europei este pierderea identităţii sacrale. Din goana disperată după secularism, Europa şi-a golit bisericile, în timp ce moscheile se umpleau.
    Facil, superficial si in final, fals.

    Europa nu si-a golit bisericile – nici n-ar putea – chiar daca exista un fenomen de reducere a fervorii religioase in lumea catolica europeana, (nu protestanta sau de alta orientare crestina, nota bene), si care are mare legatura cu imoralitatea uneori prea manifesta a lumii catolice, decat cu vreo secularizare programata. Dar sugestia intregului articol este, imi pare, ca e pacat ca Europa nu opune unei miscari extremiste islamice, un extremism crestin echivalent.
    “E timpul pentru Europa să revină la fundamentele pe care s-a creat, să renunţe la ipocrizie, să înţeleagă că modelul european nu poate fi exportat şi să-şi apere identitatea şi oamenii.

    Fundamentele pe care s-a creat ? Europa? Nu putem vorbi de “Europa”, decat invocand dezideratele liberei circulatii a ideilor, oamenilor, capitalului. Nu stiu sa existe o alta Europa si acesta este setul de valori care reprezinta Europa, nu o habotnicie religioasa echivalenta. Daca cateva atentate dau prilejul anihilarii acestei Europe, atunci suntem cu adevarat in pericol sa facem loc altora care cred cu adevarat in ceea ce sunt si ceea ce fac, pentru ca asta inseamna sa renunti la identitatea ta, luand de imprumut una de ocazie.

    Daca aparam ceva in fata extremismului islamic, nu este o alta orientare religioasa, ci libertatea de a avea ORICE orientare religioasa. Asta este Europa pe care o cunosc si o admir si pe care sunt dispus sa o apar. O fi facand parte crestinismul din identitatea mea, dar nu este singura mea identitate si nu asta vreau sa opun terorismului islamic – originea mea crestina – ci valorile pentru care de cateva sute de ani se lupta si se moare in Europa, impotriva oricarui le pune in pericol, musulman sau crestin : libertatile individuale, inclusiv cea de constiinta.
    Nu trebuie, sub nici o forma, sa reducem totul la confruntarea intre religii, este catastrofal. Avem de-a face cu doua fenomene diferite, unul este cel terorist, celalalt este cel imigrationist. Daca acceptam sa le suprapunem, vom avea parte de un conflict urias, escaladat in acest fel. Daca avem intelepciunea sa le tinem separate, razboiul cu terorismul,( cu acest terorism pentru ca nu va fi probabil ultima forma de asa ceva), poate fi castigat relativ usor.

    • d'Artagnan says:

      Nu cred că vorbește nimeni aici despre confruntarea între religii!!

      • athos says:

        Nu? Dar despre ce?

        • d'Artagnan says:

          Ai văzut tu undeva, în zilele noastre, religia creștină încercând prin violență să-și impună supremația?! Atunci de unde ”confruntare”?!
          Când un bătăuș îi cară pumni în cap unuia care stă pasiv se cheamă ”confruntare„!? E măcel, nu e confruntare, confruntarea este biunivocă. Evreii s-au confruntat cu naziștii? Sau burghejii cu comuniștii?!
          Și la urma urmei, dacă ții neapărat la termenul de confruntare, putem spune că este vorba de ciocnirea civilizațiilor, nu a religiilor. Dar și ciocnirea asta… tu stai liniștit cu mașina în parcare și vine unul beat și nebun de intră în tine.

  9. d'Artagnan says:

    In apararea reputatiei judecatoarei Camelia Bogdan
    de Dan Tapalaga

    CSM a respins cererea de apararea a reputatiei judecatoarei Camelia Bogdan, calcata in picioare de Antena 3 si de site-ul Lumea Justiei prin lungi campanii de linsaj. Dezgustator spectacolul jalnic oferit de mai multi membri CSM in timpul audierii judecatoarei. Retineti aceste nume: Mircea Aron, Horatiu Dumbrava, Adrian Bordea, Norel Popescu, Marius Tudose, in total 13 lasi. Acestia nu pot fi numiti magistrati dupa mizeria facuta joi unui coleg de-al lor supus unor atacuri incalificabile de ciomagarii lui Voiculescu numai pentru ca judecatorul a inteles sa-si faca datoria pana la capat.

    Toti acest barbati ridicoli n-au avut decenta s-o asculte pana la capat, sa-i respecte dreptul la aparare. Au intrerupt-o, au apostrofat-o, au luat-o peste picior, i-au pus intrebari vadit tendentioase, au jignit-o, au acuzat-o de vedetism, au sarit in sus ca arsi cand judecatoarea a cerut recuzarea a sase dintre membri CSM veniti sa-i judece cererea de apararea reputatiei. Si culmea culmilor, tocmai presedintele CSM, Mircea Aron, cel mai dezorientat magistrat ajuns sa conduca o institutie atat de importanta, sa gasit sa-i tipe in fata ca traieste intr-o lume paralela, in alta realitate.

    N-am inteles cum a reusit Camelia Bogdan sa-si pastreze calmul si cumpatul pana la sfarsitul celei mai rusinoase sedinte CSM din cate am vazut in ultimii ani. Si sunt cativa ani buni de cand urmaresc activitatea justitiei din Romania. Sa ne intelegem: circul de prost gust l-au facut membri CSM chemati sa-i apere reputatia judecatoarei Bogdan, nu ea. Prin modul incalificabil cum au reactionat astazi in fata unui coleg de-al lor – victima unor borfasi – au stirbit in mod grav prestigiul de magistrat.

    In urma unei farse de audieri, au decis in final ca este perfect normal ca un judecator sa fie terfelit seara de seara la Antena 3 in tandem cu un site toxic, sa fie acuzat ca executa comenzi, ca ia bani de la partea adversa sau ca isi incalca metodic atributiile de judecator impartial. Deci nimic din toate acestea nu afecteaza reputatia unui magistrat?

    Incercati sa realizati ce inseamna off-side-ul in care s-a trezit judecatoarea Bogdan pentru sistemul de justitie, ce mesaj descurajant transmite CSM magistratilor din toata tara. Cine va mai avea curajul Cameliei Bogdan cand vede cum CSM-ul o lasa din brate in loc in momente dificile in loc sa-i apere prestigiul? Mai mult, ploua cu sesizari si autosesizari ale Inspectiei Judiciare. Exact ca in cazul politistilor care au avut curajul sa ancheteze moartea politistului Bogdan Gigina in dosarul Oprea. Tocmai cei care isi fac datoria cu mult curaj si determinare ajung anchetati, vanati si intimidati chiar de catre proprii colegi. Inadmisibil si revoltator! Ce precedent periculos! Nebunia asta trebuie cumva oprita.

    Unde sunt asociatiile de magistrati care sar in sus la fiecare flecustet cand e vorba de servicii sau care si-au facut un titlu de glorie din aparea drepturilor si libertatilor civile? Unde sunt UNJR sau acei magistrati abonati la Antena 3, specialisti in teoria drepturilor omului? Nu li se pare suficient de grav ce i se intampla colegei lor, Camelia Bogdan? Ea nu are dreptul sa-i fie protejate drepturile, imaginea si reputatia profesionala? Cum de tac toti cu capul intre urechi cand un judecator onest si curajos este terfelit in presa controlata de puscariasi si batjocorit in sedinte de infierare la CSM, tocmai institutia chemata sa-l protejeze cumva de laturile varsate zilnic in capul lui? Cum de nu simt nevoia macar din punct de vedere uman sa-si manifeste solidaritatea, daca profesional nu le pasa ce se intampla?

    Refuzul CSM de a-i apara reputatia incurajeaza in mod previzibil calaii Cameliei Bogdan sa continue atacurile si mai agresivi. Deja am vazut primele reactii la Antena 3, aproape ca o scot nebuna: “perceptiile Cameliei Bogdan sunt cu totul particulare, incepe lumea sa inteleaga cu ce personaj avem de-a face” etc. Cum e posibil asa ceva? Va fi festival in salonul lui Gadea si in celula lui Voiculescu in aceasta seara.

    Mi s-a parut strigatoare la cer starea de neputinta si dezabuzare in care a fost adusa judecatoarea Camelia Bogdan. Aproape ca a capitulat in fata rinocerilor din propria breasla. A spus de cateva ori in timpul audierii ca se vede nevoita sa se adreseze in final Comisiei Europene prin MCV pentru a denunta presiunile la care este supus un judecator in Romania, precum si complicitatea institutiilor abilitate sa o protejeze. Acesta este un strigat de om disperat, lasat sa se lupte de unul singur cu un sistem monstruos de complicitati. Va dati seama, un judecator din Romania este in situatia de a nu mai gasi sprijin in breasla pentru a putea continua sa-si faca meseria. Iar CSM nu e chemat sa aplice amenzi sau alte actiuni, ci sa adopte o pozitie publica pe care oricum o ingora toata presa. Nici macar putinul asta n-au fost in stare sa-l faca. Scandalos.

    M-am intrebat ce-a fost in capul celor 13 magistrati care au votat impotriva azi. Invidia profesionala in fata unui magistrat excelent pregatit? Invidia fata de curajul acestei femei? Complicitatile politice, legaturile subterane cu oamenii lui Voiculescu dornici de razbunare? La unii prostia? Ceva din toate astea a facut sa avem in CSM 13 tradatori ai profesiei de magistrat. Tot respectul fata de cei patru care au votat in apararea Cameliei Bogdan.

    Judecatoarea trebuie aparata nu pentru ca urmareste pana in panzele albe recuperarea prejudiciului in dosarul Voiculescu, nu pentru ca are curajul sa faca sesizari penale impotriva ANAF si judecatorilor de la Tribunal investiti cu executarea sentintei, nu pentru ca satisface nevoia de dreptate intr-o tara condusa de borfasi, ci pentru ca este un simplu om, o mana de femeie calcata in picioare de ani de zile, dar care se incapataneaza sa reziste, aplicand legea ca la carte, cu o admirabila perseverenta. Acest judecator l-a condamnat si pe Sorin Ovidiu Vantu, a avut pe mana numai dosare grele.

    Cat de bolnav a ajuns acest CSM sa lase un astfel de magistrat pe mana borfasilor? Aceasta este se numeste complicitate cu infractori dovediti din aceasta tara. Din acest motiv, magistratii care au votat impotriva apararii reputatiei profesionale a judecatoarei Camelia Bogdan trebuie cunoscuti, si expusi. Poate, candva, o sa le fie si lor rusine de ce au facut. Astazi s-au comportat ca si cum ar fi complicii borfasilor. Iar magistratii onesti din tara asta au toate motivele sa se solidarizeze cu un coleg aflat intr-un moment dificil, asta daca tin cu adevarat la independenta si la prestigiul meseriei lor. Nici societatea civila nu poate ramane impasibila in acest caz de rinocerizare in masa a unor institutii cheie din justitie.

  10. Netistu Mario says:

    A identifica (de pe margine; marginea lumii) “detaliile” menite anume sa sporeasca devalmasia si confuzia (aruncand astfel in derizoriu problema reala cu care se confrunta Europa), poate fi ca un exercitiu simpatic de yoga. Te ajuta sa intelegi cate ceva dar nu-ti ofera niciun mijloc de a tempera haosul discutiilor starnite de starea de confruntare dintre Europa si factorii agresivi care atenteaza brutal la identitatea si devenirea acesteia. Oricum haosul din discutii este o lume distincta, deosebita, necorelata (decat foarte vag) cu lumea problemei reale. Fiecare dintre cele doua entitati cu haosul ei, independent de al celeilalte. Doua universuri paralele. In mod paradoxal cele doua – problema Europei invadata de barbari si de alte tare (pe de o parte) si imaginea acestei probleme asa cum se reflecta ea in discutiile, inclusiv virtuale (pe de alta parte) au foarte putine conexiuni. Omul se adapa o data din imaginea problemei si apoi, dizolvandu-se pe sine in problema trece cu elan la sporirea haosului din sfera discutiilor.

    Un profitor de ocazie (un oportunist al treagerii spuzei pe turta sa, in fapt un dobitoc sadea) vine si declara: “Unul dintre elementele esenţiale pe care se bazează înfrângerea Europei este pierderea identităţii sacrale. Din goana disperată după secularism, Europa şi-a golit bisericile, în timp ce moscheile se umpleau. ” Dl. Athos vine si, pe buna drteptate zice: “Facil, superficial si in final, fals.. Ceea ce este (desigur) adevarat. Ideea ca trebuie sa aparam civilizatia, identitatea si obiectivele, in fata atacurilor fundamentalismului religios (islamic) prin reactivarea propriilor fundamentalisme religioase, prin acceptarea armelor propuse de agresor, prin opunerea religiei contra religiei, este nu doar stupida ci si de-a dreptul diversionista, sursa a sporirii confuziei si complexitatii discutiei. O minciuna este cu atat mai periculoasa cu cat contine mai mult adevar. Este adevarat ca daca cetatenii crestini ai Europei ar fi fost mai bisericosi, mai dedicati credintei crestine si practicarii acesteia, ar fi fost mult mai putin dispusi sa tolereze invazia barbara si colonizarea musulmana in Europa, si probabil ca (astfel) fenomenul infestarii sociale islamiste n-ar fi avut anvergura de acum, dar… asta n-ar fi insemnat salvarea identitatii europene ci doar stagnare, intarzierea devenirii Europei civilizate, pe drumul ei firesc, natural, cvasi-lent. Si desigur ca din aceste dileme nu veti putea iesi. Am zis. Eu v-am spus, n-ati vrut sa ma credeti. Parerea lui Ghita Bizonu mai lipseste ca sa fie treaba, treaba. Mare. Bullshit, stimati telespectatori.

  11. d'Artagnan says:

    Trebuia să scot din articol “Unul dintre elementele esenţiale pe care se bazează înfrângerea Europei este pierderea identităţii sacrale. Din goana disperată după secularism, Europa şi-a golit bisericile, în timp ce moscheile se umpleau. ” care, da, sunt de acord, este neinspirată, aproape falsă…
    Eu am subliniat ideea care mă interesa, adică ”Atentatorii sunt însă cetăţeni belgieni, expresia vie a eşecului multiculturalist promovat aproape radical de decenii. ”
    Care pare adevărată. Dar care n-are niciun succes la comentatori.

    • pierre says:

      Ei, noi am pronuntat aici pe blog decesul oficial al experimentului MultiKulti inca de la atentatele asupra Charlie Hebdo. Nu l-am ingropat, ce-i drept ,si descompunerea continua, cu efecte, iata, dramatice.

    • Netistu Mario says:

      Ani si ani de zile “multiculturalism” a insemnat lene. N-a avut nimeni chef, energie, bani, hotarare, consistenta si ce mai trebuie ca sa asigure integrarea efectiva a noilor veniti, care trebuiau “fortati de buna voie” sa adopte civilizatia in care vin, normele acesteia, limba, legea, cultura, obiceiurile sociale. Din lene si lehamite Europa n-a putut nici sa interzica venirea emigrantilor, aproape congenital incompatibili cu civilizatia occidentala, nici sa coordoneze riguros integrarea (dificila a) acestora. Multiculturalismul (apparent o idee generoasa) a insemnat non-actiune. Lasa ca se integreaza el Hassan si singur, de la sine (prin imitatie si prin aspiratie la ideal; vax-albina). Acuma in loc sa se trezeasca si sa iasa din lene face si el cetateanul ce-i mai simplu si mai comod: vorbeste, eventual proslavind toleranta (o valoare crestina). Nu trebuie sa ne enervam nici macar din vorbe cand exploadeaza bombe in orase, cand sunt ucisi caricaturisti, cand se intampla atentate (la vieata, la civilizatie, la dreptul la libera exprimare), ca sa nu (cumva) dam apa la moara islamismului si sa atraga si mai multi adepti (de unde? Din randul musulmanilor pasnici). Aiurea. Nu exista asa ceva. Nu exista oameni profund credinciosi care sa tolereze alte credinte. Pot cel mult sa-si controleze pornirile violente prin educatie (in dauna sentimentului religios, care inevitabil se diminueaza, astfel), sau prin frica. Un om care are alta credinta imi neaga credinta (daca am una), iar daca isi mai promoveaza public credinta si incearca sa faca prozeliti, acest lucru simplu devine si mai clar. Toleranta inter-religioasa nu se poate produce in multiculturalism decat prin mai putina credinta, prin nuantarea raporturilor insului cu Divinitatea intr-o varianta mai putin institutionalizata si mai putin gregara. Occidentul, prin adoptarea secularismul si-a facut tema (partea sa din tema) pentru a face posibila toleranta si integrarea (fara asimilare fortata). Musulmanii nu. Ca nu este vina individuala (si cu atat mai putin colectiva) a insilor captivi in misticismul islamic nu schimba natura problemei. Sunt ceea ce sunt. Din vina cui? Dumnezeu stie. Cert este ca nu-s prea multe alternative ci doar doua: Islamizarea Europei (Doamne ce frumos o sa fie) sau Revenirea la cursul firesc al progresului civilizatiei occidentale (prin diminuarea drastica a influentei religiei islamice in Europa). Nici pentru cum anume sa se edifice una sau alta dintre alternative nu-s prea multe variante.

      Ideea ca vezi doamne islamismul nu-i violent per se, ci ca este doar un instrument in mana unor insi violenti (care de fapt nu vor promovarea islamismului; dar ce?) este irelevanta (daca n-ar fi stupida). Unui ins care vrea sa se sinucida nu-i lasi la indemna “instrumentele” cu care sa opereze (ascunzi lamele, cutitele, bombele, medicamentele). Daca islamismul este un instrument prin care se ajunge la terorism trrebuie limitat accesul la acest instrument. Dupa cum in America ar trebui interzise armele de foc. De ex.

      Culmea este ca intr-o societate uni-culturala religios, persoanele mai credincioase sunt mai blajine, mai empatice, mai intelegatoare, mai pasnice, in raport cu ateii sau cu persoanele mai putin credincioase, care sunt mai cinici, mai agresivi, mai individualisti, mai autisti. In multi-culturalism religios este taman invers. (In privinta asta este vorba despre studii stiintifice nu despre simple opinii).

      Prin aceasta pliloghie stufoasa si prolixa n-am vrut decat sa spun ca sunt de accord cu dl. D’Artagnan, nu cu dl.Athos, in mini-disputa d-lor de idei. Dupa cum, pe aceasta tema, sunt de accord cu d-ni Liiceanu si TRU, iar nu cu altii (pe care-I omit).

  12. d'Artagnan says:

    Eram curios despre ce ” Liiceanu” vorbeste vechiul nostru amic Mefisto…ăăă…scuze, Netistu… și am dat sărci.
    Iată ce am găsit:

    Gabriel Liiceanu la RFI: Când multiculturalismul devine criminal, îi pui o limită

    E regretabil că după fiecare atentat, liderii europeni se rezumă la câteva „gesturi rituale, care devin ridicole”. Declaraţia a fost făcută la RFI de filozoful Gabriel Liiceanu, în contextul atentatelor teroriste de la Bruxelles. Scriitorul crede că în Occident e „o secetă enormă de oameni politici de calibru”. Gabriel Liiceanu mai spune că „atunci când multiculturalismul devine criminal, trebuie să-i pui o limită”, relateaza rfi.ro.

    Reporter: De ce credeţi că este Europa atât de vulnerabilă în faţa teroriştilor?

    Gabriel Liiceanu: E un decalaj între cadrul legal în care funcţionează tradiţional ţările Uniunii Europene, bazate pe valori democratice, în centrul cărora se află drepturile omului şi ale individului ca individ şi noua situaţie care a apărut şi pe care acest cadru legal nu o poate încă asimila. Altfel spus, există o lipsă de mobilitate a decidenţilor politici din spaţiul european în privinţa adaptării cadrului legal la realităţile extrem de originale pe care le trăim, sub asaltul jihadismului.

    Ceea ce mă irită cel mai tare este faptul că oamenii politici ai Europei, conducătorii ţărilor din Europa se complac în a întâmpina fiecare dintre aceste orori care se petrec sub ochii noştri prin câteva gesturi rituale, care devin ridicole: transmiterea de condoleanţe familiilor, asigurarea faptului că suntem solidari cu victimele, plânsul doamnei Mogherini de ieri sau de alaltăieri din Iordania, m-a impresionat cu câtă eleganţă şi rafinament a plâns la o conferinţă de presă. Toate lucrurile astea n-au nici o valoare şi sunt absolut insatisfăcătoare pentru cetăţenii care suntem noi.

    Rep.: Credeţi că statele europene ar trebui să-şi regândească politicile de integrare, de asimilare, a acestor imigranţi?

    G.L.: Bineînţeles, pentru că drama de fond este asta: avem de-a face cu persoane care nu se pot integra în sistemul nostru de valori. Ei ne impun un tip de viaţă care nu are cum să fie al nostru, pentru că ceea ce a cucerit Occidentul de-a lungul secolelor este valoarea inestimabilă a omenirii. Faptul că religia şi politica sunt despărţite, că între stat şi religie trebuie să existe o falie este marele progres pe care l-a făcut Europa în sânul istoriei omenirii. Faptul că se încearcă să ni se impună o regulă a fanatismului religios ca regulă de convieţuire politică a noastră este dramatic. Acest lucru nu poate fi permis sub nici o formă.

    Care sunt sursele acestor deraiaje? De ce s-au petrecut lucrurile astea în ultima vreme? Cred că din două motive. A existat o nepăsare inconştientă asupra felului în care bisericile musulmane au educat în mod sistematic prin şefii religioşi persoanele de care vorbeaţi. Pe de altă parte, s-a creat un arc voltaic între Statul Islamic şi cetăţenii născuţi în Europa, de religie islamică. Atenţie, evident, spunem tot timpul, nu toţi sunt aşa, dar morbul cu pricina devine virulent, se răspândeşte.

    „Crima începe să facă parte din peisajul nostru”

    Rep.: Cum ar trebui să reacţioneze Europa, cu tradiţia ei îndelungată în materie de democraţie, de multiculturalism?

    G.L.: Când multiculturalismul devine potenţial criminal şi real criminal, îi pui limite. Democraţia nu înseamnă impotenţă de a-ţi apăra valorile fundamentale. E o secetă enormă de oameni politici de calibru. În momentul de faţă, Occidentul, prin Occident înţelegând tot Occidentul, SUA inclusiv şi Europa occidentală sunt într-o criză de oameni politici de ţinută, de forţă, de determinare, de oameni care ştiu să salveze barca atunci când ia apă. Eu n-am nevoie de doamna Mogherini plângând delicat la o conferinţă de presă, n-am nevoie de preşedintele României care cheamă oamenii la Cotroceni şi transmite condoleanţe victimelor. Astea sunt gesturi care se fac, dar nu de unele singure, ele trebuie complinite de măsuri foarte ferme.

    Rep.: Vă e teamă de ce s-ar putea întâmpla mai departe? Aveţi reţineri în a merge pe stradă, cu metroul, cu avionul, în a merge la Bruxelles, Paris, Ankara, Istanbul?

    G.L.: M-am gândit la cazul Israelului. Ei s-au obişnuit cu acest mod de a trăi, l-au integrat, nu s-au lăsat învinşi, au făcut tot ce au putut, tot ce a depins de ei, dar au acceptat ca pe o fatalitate că trebuie să trăiască cu mizeria, cu oroarea terorismului în sânul lor. Eu nu cred că aici se va petrece o catastrofă, că Europa va fi răsturnată de oroarea fanatismului islamic şi a jihadiştilor, dar cred că dacă vom continua să avem conducători ca ăia pe care-i avem, cred că vom avea o stilistică de viaţă a acomodării, vom trage loturi, vom călători spunând că există şansa de unu la mie să mi se întâmple ceva. Acum, depinde de fiecare, unii se vor închide în casă, vor renunţa să mai călătorească, alţii se vor purta firesc. Crima va începe să facă parte din peisajul nostru, a început să facă parte, scrie rfi.ro.

  13. d'Artagnan says:

    Cum eram curios și de ”TRU”…

    Traian Ungureanu: Despre terorism, fără teorii

    Statul Islamic e o expresie a unui literalism total, a unui fundamentalism fără paranteze care reprezintă Islamul, fără să fie, desigur, singura reprezentare a Islamului.

    Rareori a fost mai multă nevoie de cla­ri­ta­te. Dacă lumea occidentală are o problemă în acest moment, atunci ea e înăuntru, în incapacitatea de a gândi fără rezerve și în capacitatea uluitoare de a evita răspunsurile ele­men­ta­re. Să nu pierdem timpul și să nu prelungim păcatul. Așadar: ce e și ce nu e Sta­tul Islamic, organizația ca­re ucide la întâmplare și dă peste cap, din câteva ra­fa­le, Uniunea Europeană?

    Întrebarea a fost pusă în mod repetat și a primit în mod repetat răspunsuri ca­re descriu, de fapt, tulburările şi com­ple­xele celor ce răspund, nu organizația de ca­re a auzit toată lumea. Unii, chiar ime­diat înainte să fie ciuruiți, împrăștiați în bucăți, decapitați sau crucificați în mij­lo­cul târgului. Răspunsurile cel mai des fo­lo­site de mediile de informare, de numeroși cercetători și, în genere, de lumea bună și corectă politic sunt următoarele:

    1. Statul Islamic e o organizație mi­li­tantă (cuvântul terorist trebuie evi­tat cu orice preț) care aduce răs­punsul așteptat și meritat la ames­tecul și agresiunea Occidentului (în special, Statele Unite, Marea Britanie și Fran­ța) în lumea arabă. Teoria sună con­vin­gător. Occidentul a intervenit indis­cu­tabil în lumea arabă și, mai larg, mu­sul­mană, a ultimilor 200 de ani. Intervenția militară americană în Irak a deschis toate conflictele tribal-religioase ale locului și apariția Statului Islamic nu poate fi străină de balamucul infernal ce a urmat înlă­tu­rării lui Saddam Hussein. Însă cir­cum­stan­țele care duc spre ipoteza reacției antioc­ci­dentale se opresc aici. Ele nu pot explica trei lucruri: a) de ce se răfuiește sălbatic Statul Islamic cu grupuri şi populații care n-au nimic a face cu Occidentul. De pildă, cu yazidiţii, un grup de etnie kurdă și re­ligie sincretică musulman-persană, b) de ce poartă Statul Islamic sunit un război sfânt și fioros împotriva musulmanilor șiiți și c) ce legătură cu Occidentul are doc­trina apocaliptică a Statului Islamic, angajat în reconvertirea întregii lumi și în năzuința violentă spre momentul ultim al istoriei, soldat cu instaurarea Paradisului mu­sulman. Trăgând linie, e destul de clar că Occidentul nu poate explica în mod se­rios febra terorist-musulmană, dar e, de­si­gur, un alibi excelent. Asta cu atât mai mult, cu cât orice trimitere la trecutul co­lonial și la politica externă actuală a Oc­ci­dentului ating o coardă sensibilă și pro­voacă remușcările critice ale progresiștilor anticapitaliști și antioccidentali din Eu­ro­pa de Vest și Statele Unite.

    2. Statul Islamic nu e totuna cu Is­lamul. E greu de găsit o pro­pu­nere mai șocantă. Statul Islamic n-are a face cu Islamul? La fel de bine se poate spune că piro­ma­nul e străin de foc și are dependență la apă. Lăsând la o parte amuzamentul trist, e de observat că: a) religiile sunt ce fac oamenii din ele, și nu neapărat ce scrie în­tre scoarțele cărților sfinte, b) rarii cu­vân­tători ai Statului Islamic folosesc din plin mandatul coranic, adică se sprijină pe tri­miteri literale la text. Statul Islamic e o ex­presie a unui literalism total, a unui fun­damentalism fără paranteze care repre­zin­tă Islamul, fără să fie, desigur, singura re­pre­zentare a Islamului. În spatele acestei încurcături teologice se ascunde o uriașă cri­ză internă islamică. Statul Islamic re­vi­ne la sensul primar și primitiv al Islamului după ce, în secolele XIX și XX, musulmanii au aban­donat parțial interpretările fundamentaliste, sub in­flu­ența ideilor importate din Oc­cident. Dacă, acum, mu­sulmanii nu se detaşază cri­tic de teologia cumplită a Statului Islamic e pentru că a recunoaște eșecul și a re­veni la varianta moderată de ideile occidentale e du­re­ros și umilitor. E, cu alte cuvinte, tot­una cu a te recunoaște învins și în afara lu­mii. Dar problema, cu Stat Islamic cu tot, ține, categoric, de Islam. În ce-i privește pe cei ce vehiculează, pe ecranele și prin uni­versitățile occidentale, teoria Statului Is­lamic străin de Islam e din nou vorba de probleme personale. În cele din urmă, teoria „Statul Islamic nu e islamic“ nu e doar stupidă. E și vinovată. Pentru că re­petă o veche fixație occidentală. Mai pre­cis, pentru că reia, în alți termeni, teoria în­că populară între stângiștii Occidentului după care nici Lenin, nici Stalin, nici Ceau­șescu nu au avut nimic de-a face cu ade­văratul socialism, pe care l-au pervertit ma­siv și trădat decisiv.

    3. Statul Islamic e o minoritate vio­lentă care nu trebuie să pună în umbră normalitatea majorității musulmane. Acest argument, ca­re se agață de stafia musul­ma­nului moderat, e, de fapt, o subdiviziune a ideii comentate mai sus (punctul 2) și e, de asemenea, fals. În plus, e şi pueril. Pro­blema minorităților violente e de mult tranșată de istorie. O minoritate ex­tre­mis­tă se poate impune fără probleme și în ciu­da majorităților cuminți. Știm asta de la Lenin citire și de la teoria revoluției bol­șe­vice. În plus, minoritatea musulmană vio­lentă nu e chiar atât de necondiționat mi­noră. Ea funcționează, de facto, ca ma­jo­ritate în ghettourile musulmane ale ma­rilor orașe occidentale. De la Oslo la Paris, grupuri musulmane concentrate în car­tie­re de mare aglomerare dau majoritatea ca­re controlează complet mediul. Aceste mi­crounități funcţionează la limita statutului de extrateritorialitate. Recent, primul mi­nistru belgian Charles Michel a recunoscut cu seninătate că autoritățile belgiene „au pierdut controlul“ asupra cartierului Mo­len­beeck din vestul deloc îndepărtat al ca­pitalei Bruxelles. La Paris, după măcelul din 13 noiembrie și după intervenția în for­ță a forțelor speciale, „minoritarii“ din Saint Denis au huiduit și insultat fără grijă for­țele de intervenție, la plecare. Ar­gu­men­tul minorităţii e o inepție cu logică strâm­bă. Cei ce îl folosesc, de regulă mi­li­tanți stângiști, susțin că minoritatea mu­sul­mană violentă e rea, în vreme ce majo­ri­tatea musulmană e bună. Păcat că ar­gu­mentul nu e urmat cu consecvență. Căci, la rândul lor, activiștii stângii, media mi­litantă și batalioanele academice sunt tot o minoritate. Insistența cu care aceste gru­puri susțin că reprezintă opinia publică e o insolență favorizată de expunerea uriașă de care se bucură opiniile stângii. Numai că, în acest caz, regula cu care lucrează sus­­ți­nătorii majorității musulmane paș­ni­ce se schimbă. De data asta, minoritatatea lu­minată e bună, iar majoritatea anonimă a societăţilor occidentale e ignorantă și rea.

    4. Teroriştii capacitaţi în Occident de Statul Islamic sunt rezultatul sărăciei și al marginalizării în­du­rate de musulmani în oraşele Eu­ropei de Vest. E, cu siguranță, cea mai răspândită formă de întâmpinare în discuțiile generale despre terorismul islamic. Impasul e imediat. Dacă explicația e sărăcia, de ce e ea valabilă doar în cazul mu­sulmanilor? În fond, musulmanii nu sunt singurii săraci și marginalizați ai Occi­dentului. Ce ne facem cu indienii, chi­ne­zii, sicilienii, moldovenii, englezii șomeri, săraci și reduși la o existență mizeră în zone și orașe uitate de lume? De unde di­ferența? E adevărat că asiaticii și europenii declasați trec deseori în delincvență, dar nu atacă niciodată bazele statului și n-au nici cel mai mic gând să impună alt mod de viață și altă ordine de valori în țările în care trăiesc. Pentru cine mai are o urmă de bun-simț, e limpede că diferența vine din ce intră în capul și în sufletul mu­sul­ma­nilor, prin părinți și imam, acasă și la moschee. Educația de familie și educația religioasă dau diferența. Strada dă arena în care apar delictele de inițiere și des­chidere: furturi, droguri, vătămări fizice. Până aici, programul drojdiei multi­cu­lt­u­rale de ghetto e comun. Însă numai mu­sulmanii merg mai departe și adoptă un program religios care rezolvă prin im­pu­nere violentă problemele lumii și nevoia de identitate personală.

    O anecdotă recentă spune mai mult și mai limpede decât un tom de sociologie. Po­liția belgiană a declanșat un val de razii în cartierul Molenbeeck din Bruxelles, după ce a dat acolo de urma celulei teroriste ca­re a ucis 130 de oameni la Paris. Polițiștii au cercetat, printre altele, și un bar deținut până nu de mult de unul dintre teroriști, la parterul unuia dintre blocurile standard ale cartierului. Ziariştii au stat de vorbă cu vecinii de la etajele de dea­su­pra. În marea lor majoritate, vecinii erau români și, tot în marea lor majoritate, nu știau mai nimic și nu prea pricepeau ce e cu tărăboiul stârnit de poliție. Da, îl știau din vedere pe omul căutat și, da, de câ­te­va ori au coborât în bar ca să roage pe ci­ne era șef să dea muzica un pic mai încet. Ei se scoală devreme. Sunt zidari, tâm­plari, electricieni și instalatori pe șan­tierele din Bruxelles și pleacă la muncă la 5 dimineața. Se întorc seara, mănâncă și se culcă devreme, ca să o ia a doua zi de la cap. Cumva, printr-un mister care sca­pă de regulă vecinilor musulmani, ei au găsit locuri de muncă, trag tare, stau în Molenbeeck pentru că e chiria mai mică și nu, nu trăiesc din ajutoare sociale. Că doar „cât om fi sănătoși, suntem buni de muncă“. E timpul ca teoriile să tacă.

    Traian Ungureanu

  14. d'Artagnan says:

    Acuma nu știu cât de convingători sunt de vreme ce, după cum știe toată lumea, sunt niște băsiști nenorociți!

    • Netistu Mario says:

      Cred ca ideea asta ati preluat-o de aici: Cum croncănesc corbii războiului

      I-auzi ce dulce si induiosator graieste Doru Pop (un baiat dulce ca mierea) si cat de usor poate fi starnita confuzia, lehamitea,

      În Statele Unite liderii de opinie care încurajează publicul spre război şi agresivitate militaristă sunt numiţi „şoimi” (hawks). Lor li se opun „porumbeii” (pigeons), susţinătorii păcii şi ai compasiunii. În România ultimelor săptămâni, însă, discursul public este dominat de o singură atitudine, de vocea monotonă a unui sigur tip de animal macabru: corbul urii. Corbii noştri, aidoma şoimilor războiului, croncănesc fericiţi în mijlocul tragediilor şi conflictelor – fie că sunt atacurile din Belgia, fie că este catastrofa din Siria. Printre sunetele cele mai dizgraţioase pe care le emit aceşti „croncani” ai urii, cel mai puternic se aude îndemnul la frică. Şi pentru că gâtlejurile lor sunt îmbibate de un puternic spirit islamofob, ei ne anunţă sfârşitul lumii provocat de iminentul atac al musulmanilor. Fiind doar piază rea, scopul acestor creaturi vestitoare de moarte este acela de a răspândi groaza, neîncrederea şi ura. De aceea corbul cârâie într-una o melodie nearticulată, aceea a „primejdiei islamice”. Unul dintre croncanii cei mai siniştri rămâne fostul preşedinte Băsescu. Cu aspectul său de vultur pleşuv, rămas fără carcasă de devorat, recent el a aruncat în sfera publică o suită de cântece lugubre, menite să ne îngrozească. Ca un autentic prevestitor de nenorociri, Băsescu a declarat public că, nici mai mult nici mai puţin, România „creştină” trebuie să se teamă, că suntem în conflictul cu Islamul cel rău. Într-un interviu recent pentru Adevărul, Băsescu a enunţat fără să clipească o ameninţare cumplită, clănţănind către concetăţenii săi: „inclusiv România trebuie să se simtă extrem de ameninţată”, pentru că este „ţară creştină”. Crearea unui context malign, prin anunţarea unui război inexistent între creştinism şi islam e trăsătura caracteristică a corbilor războiului. Înainte de a ne întreba cine a definit România ca stat „creştin”, ar trebui să ne întrebăm dacă pericolul este real şi dacă avem dreptul să culpabilizăm indirect zecile de mii de musulmani care sunt cetăţeni oneşti ai acestei ţări. Şi, mai mult, dacă există aceşti terorişti fundamentalişti care ameninţă malurile Dâmboviţei? Aici se adaugă şi declaraţia Elenei Udrea, care prohodeşte la rândul ei Europa, în ison cu Traian Băsescu, aidoma unei bocitoare în varianta cu haine de fiţe. Ea ar fi amuzantă, dacă nu ar fi tragică. Pe pagina personală de Facebook Udrea deplângea faptul că liderii europeni au „susţinut” primirea musulmanilor pe continentul european şi se temea că nu mai există nimeni care „să salveze creştinismul”. Crezându-se un fel de Ioana d’Arc, această cruciată din Buzău îşi sperie degeaba concetăţenii cu un „bau-bau” inexistent. Cu toate că acest cântec al conflictului e fără obiect, el mobilizează spiritul agresiv al conaţionalilor. Iar Băsescu şi Udrea nu sunt singurii care interpretează această melodie care invocă moartea. Faptul că un bătăuş, care a înfiinţat o mişcare intitulată „Nu islamizării României”, enunţă enormităţi în spaţiul public poate fi înţeles. Dar când un universitar cu studii în Occident, care se visează politician de anvergură naţională, anunţă că suntem în mijlocul unui „război între culturi” şi că civilizaţia islamică nu a oferit umanităţii „nimic valoros”, că nu a exportat altceva decât „resentimente şi teroare” ar trebui să ne îngrozească. Lor li se adaugă diverşi alţi specialişti în geopolitică care cârâie şi ei ideea unui „război”, unde „umanitatea” şi „umanismul” nu au ce să caute. Ca nişte ciocli care abia îşi ascund satisfacţia, ei ne împuiază capul cu mesaje de genul: „Europa a fost atacată” sau asistăm la „al treilea război mondial”! Un fost senator al României, acum editorialist islamofob, anunţă chiar „Apocalipsa Europei”, spunând monstruozităţi de genul „religia islamică este o ideologie a războiului” şi proclamând unilateral că „Europa este în război”. Logica dihotomică a clănţăilor conflictualităţii este primitivă. Islamul, care este „masculin” şi gata să moară pentru „valori”, s-ar opune unui Occident degradat, care nu luptă decât pentru „hedonism”. O astfel de opinie supra-simplificatoare urmează, de fapt, tradiţia unor mai vechi croncănitori care anuţau „sfârşitul Occidentului”. E un zbieret caracteristic al acestor păsări dricare, acela al anunţării „morţii Europei”. Pentru că devine evident faptul că de aici vulturii pleşuvi ai morţii extrag singurul răspuns dorit de ei, bazat pe doctrina militaristă. Pentru că, dacă „suntem în război!” atunci e „timpul armelor”. Iar rezolvarea corbilor este aceea că trebuie să avem mai multe arme, să dăm mai multe puteri pentru serviciile de informaţii, să lăsăm mai puţine drepturi civile şi libertăţi cetăţeneşti. O componentă funestă a cloncănelii urii e xenofobia şi instaurarea părerii nefondate conform căreia toţi străinii sunt malefici. În acest context ni se spune că, de fapt, refugiaţii sunt de vină. Unii corbi ai vrajbei ne tot sperie şi că asistăm la „colonizarea Europei” – evident produsă de musulmani. În varianta cea mai dezgustătoare, aceşti popularizatori ai urii dau vina pe „multiculturalism” şi pe „gândirea de stânga” pentru toate relele care se întâmplă. Ca nişte conservatori găunoşi ce sunt, emit judecăţi lipsite de valoare, cum este aceea că toţi musulmanii reprezintă un pericol. Într-o Europă în care sunt peste 56 de milioane de musulmani, care constituie sub 8% din populaţie, această sperietoare este odioasă. Zeci de milioane de oameni care muncesc cinstit, care susţin bunăstarea acestui continent sunt puşi degeaba la stâlpul infamiei. Adevăraţii duşmani ai umanităţii sunt tocmai aceşti vulturi hoitari, fiinţe ale urii care emană furie şi violenţă de îndată ce simt miros de sânge. Pentru ei conducerea actuală a Uniunii Europene este „slabă” şi „impotentă”, iar Angela Merkel este acuzată că ar fi deschis „porţile Europei” către terorişti. Buhuind de frica transformării Uniunii Europene în „califat islamic”, o altă categorie de hoitari înspăimântători sunt conservatorii ortodoxişti. Deşi par adormiţi în strana bunăstării economice produse de pan-europenism, cioclii habotnici ai războiului sunt şi ei la datorie. Pe diverse platforme de socializare (care sunt folosite cu entuziasm, deşi sunt declarate „arme ale Satanei”) ei răspândesc minciuna conform căreia am fi „invadaţi” de armate islamizatoare. Realitatea este alta, migranţii şi refugiaţii ocolesc România, nu suntem în niciun pericol de a fi convertiţi la Islam. Iar când islamofobia cuprinde mass-media românească, unde dependenţa provocată de plăcerea de a stoarce rating şi audienţe din catastrofe este uriaşă, sentimentul neputinţei în faţa urii devine insuportabil. Privind emisiunile de televiziune de la noi din ultimele zile am avut senzaţia cumplită a unui cortegiu funerar, unde ziariştii se transformă în cai mascaţi, care nu văd nici în stânga, nici în dreapta. Corul funerar al fricii şi urii s-a generalizat.

      Nu am auzit niciun „porumbel” care să vorbească despre compasiunea faţă de sutele de mii de oameni rămaşi fără adăpost şi fără familii; nu am auzit niciun bine-credincios care să ne aducă aminte de importanţa altruismului în faţa cruzimii; nimeni nu a ridicat vocea să spună că ne pierdem umanitatea dacă dăm ascultare urii şi morţii. Pacea este o idee rizibilă, iar obrazul întors este o formulă uitată. Dar fără valorile fraternităţii şi ale libertăţii degeaba ne păstrăm intacte instituţiile şi degeaba ne păzim graniţele. Pentru că patriile noastre interioare vor fi fost deja invadate.

      Pentru că patriile noastre interioare vor fi fost deja invadate” – Sa nu-ti dea lacrimile? Subversivitatea maligna a acestui gen de articole consta tocmai in “micile adevaruri” extrase din context si introduse in text. Iar finalul este apoteotic. O incununare a artei de a schilodi logicica si bunul-simt. Degeaba i-au primit europenii pe refugiatii musulmani in Europa, degeaba le asigura cazare si hrana, degeaba comit astfel de fapte, daca atunci cand islamistii comit atentate nu sunt in stare sa spuna si ei o vorba buna despre sarmanii refugiati si nu sunt in stare sa accepte “pacea” propusa de islamisti, continuand sa vocifereze (lucruri urate), in loc sa intoarca obrazul. Omuletul Doru Pop este uluitor.

      In plus ar fi de remarcat cat de natural si inofensiv propune autorul tratarea Romaniei separat de Europa. Romania e Romania, Europa e altceva in alta parte. Nu? S-ar zice ca omul pledeaza pentru demarcatii clare si pentru a nu amesteca lucrurile.

      • d'Artagnan says:

        Nenea ăsta pare mai degrabă că folosește pretextul islamismului ca să se răfuiască cu diferite persoane politice. Toate dintr-o anume tabără politică; o întâmplare probabil.

        După calculele mele, în UE sunt vreo 19 milioane de musulmani. Deci încă 2 milioane în plus de migratori atârnă greu.
        http://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/top-10-state-ue-cel-mai-mare-numar-musulmani-23256.html.
        Cum musulmani albanezi sunt vreun milion jumate, până la 58 de milioane in Europa probabil a băgat la greu și ceva turci. Din Turcia.
        Problema este că vor fi în curând 58 de milioane și chiar mai mult, natalitatea în rândul lor fiind mare și net superioară creștinilor.
        Cum avem și această secularizare generală în Occident, islamul va deveni în scurt timp religia numărul 1 de pe continent.
        P.S. Nu știu alții cum procedează, dar eu încep să-mi fac stocuri ascunse de băutură de pe acum. Mai țineți minte prohibiția din America?
        Vorba lui Athos, va trebui să ne obișnuim și cu abstinența.

        • athos says:

          Vedeti cum transformati chestiunea intr-o opozitie crestinism/islamism?

          D’Artagnan, eu propusesem un targ cinstit intre crestini si musulmani: ei se apuca de baut, iar noi sa fim de acord sa acceptam patru femei…

          • d'Artagnan says:

            Nevastă-ta ce părere are?

          • Netistu Mario says:

            Pentru deplina reconciliere cred că ar fi necesară participarea “oamenilor” de stiinţă care să producă în laborator, prin mutaţii genetice, porcul cu lînă. Şi oaia care guiţă. În rest mă declar clar de acord cu antevorbitorii.

            • d'Artagnan says:

              Râdem noi, râdem, dar oaia-i moartă-n coteţ și scroafa la stână!

              • Netistu Mario says:

                Inseamna ca trebuie transata. Problema. Oricum nici daca ramanem sobri nu invie. Macar sa facem haz de necaz. Mai ales pe seama francezilor care trec pe tacaute de la Cioran la Coran. Si de la Craciun la Serbarile Zapezii. Nihilism sine Deo dar cu Alah.Fistic, halva, harem, giugiuc, pesches, baclava, halvita, rahat… clabuc. Am omis ceva?

                • d'Artagnan says:

                  Ca să fiu on topic aș adăuga: belea, bucluc, cacealma, capcană, căsăpi, dambla, dușman, ghiulea, satâr, tăbăci.
                  P.S. Știați că ”mahmur” e de la turci?! Ăștia beau pe furiș sau este efectul narghilelei?

                • Netistu Mario says:

                  Probabil ca atributul “mahmur” este folosit oficial doar la adresa “ghiaurilor”.

  15. pierre says:

    Politia britanica in lupta cu extremisti radicali si teroristi (englezi, albi, de data asta), o reactie rapida.Spre deosebire de colegii belgieni care l-au avut pe Abdeslam sub nas vreo 2 luni si s-au cacat pe ei in uniforme.
    O alta reactie “sanatoasa” pe Twitter a opiniei publice ultragiate. A se observa inegalabilul umor englezesc, nedezmintit.
    Si o alta reactie ( a mea) , tocmai din celalalt capat al ( aceleiasi) Europe : What’s wrong with you, people ?

    PS: Se pare ca englezoii il au demult pe Liviu Dragnea al lor…

    http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/howaboutthat/12202181/Angry-backlash-against-Croydon-man-who-confonted-Muslim-woman-and-told-her-to-explain-Brussels.html

  16. Stely says:

    Una dintre cele mai citate fraze în ultimul deceniu al secolului trecut a fost fraza lui André Malraux despre secolul 21 care „va fi religios sau nu va fi deloc”. Se va fi gândit Malraux la religia islamică? Pentru că, dacă da, este vorba de o adevărată premoniție a delirantelor războaie programate pentru răzbunarea cruciadelor și-a credinței fanatice într-un Dumnezeu căruia i se aduc jertfă crime și sinucideri. În orice caz terorismul având ca fundal sau ca pretext religia a devenit principala problemă a secolului 21. Sau cel puțin așa li se pare politicienilor care conduc această lume. Pentru că, de fapt, zecile de atentate cu sutele sau chiar miile lor de morți nu reprezintă nici pe departe un pericol comparabil cu cel al înaintării lente și insidioase a milioanelor de emigranți ferm hotărâți să nu se integreze și care vor dizolva din interior cultura și mentalitățile Europei secolului 21, înlocuindu-le cu imperativele unor convingeri de tip medieval. Este diferența dintre un proces fizic și unul chimic. Mai periculos decât terorismul pentru definiția și supraviețuirea Europei este bagajul spiritual și cultural pe care îl aduc noii veniți și care – prin aplicarea libertăţilor europene și prin dezechilibrul demografic fără speranță dintre băștinași și emigranți – vor înlocui cultura și spiritualitatea europeană.

    http://revista22.ro/70252941/istoria-ca-viitor.html

  17. Stely says:

    Doamna Ana Blandiana, aveți dreptate, Europa pe care o știam pare a fi în ruine. Începuse să fie pe ducă chiar înaintea venirii valului de refugiați. Da, Europa își pierde valorile cu care era cândva asociată – egalitatea, solidaritatea, deschiderea. Valori de care noi, românii, într-un fel am beneficiat.

    La Sighet, la memorialul crimelor regimului comunist românesc construit datorită dumneavoastră, sunt spuse multe povești ale eroilor rezistenței anti-comuniste. Trăsătura lor principală era că și-au păstrat valorile în ciuda presiunilor și violenței la care fuseseră supuși. Valorile nu se fură. Valorile europene suntem pe cale să ni le pierdem noi singuri. Aceasta e dificultatea în care ne aflăm în urma atacurilor teroriste: cum să facem să ne păstrăm umanitatea chiar dacă suntem supuși unor atacuri inumane? Cu aceeași provocare se confruntă milioane de oameni care trăiesc în state arabe, care sunt și ei victimele atrocităților comise de Statul Islamic.

    https://mamaligadevarsovia.wordpress.com/2016/03/26/scrisoare-deschisa-catre-ana-blandiana/

  18. Stely says:

    În timp ce catolicii de pretutindeni sărbătoreau Paștele, iar ortodocșii noștri băgau și ei, preventiv, la ghiozdan, un mic și-o fleică, să nu-i găsească Paștele lor nepregătiți fizic, în Pakistan un musulman spălat pe creier tocmai pleca la ceruri, să-și primească cele 72 de fecioare, luând cu el și vreo 70 de copii și femei. Toți creștini, toți sărbătorind și ei Paștele catolic, ca și confrații lor din Occident. M-am uitat foarte atent la știri, m-am zgâit și pe Facebook, dar n-am văzut, printre bancuri cu blonde și poze cu pisici, nici măcar un ”Je suis Pakistan”.

    Ca și cum Pakistanul ăsta nici n-ar exista pentru ”lumea civilizată” sau ca și cum s-ar afla într-o altă lume, la milioane de ani-lumină distanță. N-am văzut un singur lider european ieșind să-și exprime compasiunea și stupoarea pentru uciderea pruncilor de către irozii cu turban pe creștet, n-am văzut o singură ministresă bruxelleză pufnind în plâns în fața microfoanelor de mila victimelor. Evident, toți bruxellezii și toți politicienii erau prea ocupați cu băgatul mielului la maț ca să mai aibă timp, între două îmbucături, și de compasiune.

    http://www.academiacatavencu.info/actualitate/%E2%80%9Dje-suis-pakistan%E2%80%9D–careva–bai–occidentalilor–39449

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s