Despre fericirea la români

Motto
Unde se duce fericirea noastră când se duce?!
d’Artagnan

Copiii din România sunt cei mai fericiţi din lume, urmaţi de cei din Columbia, în timp ce sud-coreenii şi britanicii sunt cei mai nefericiţi, potrivit unui raport al organizaţiei caritabile britanice The Children’s Society, citat de Sky News.
Potrivit studiului, la care au participat copii din 15 ţări, cei din Coreea de Sud sunt cei mai nemulţumiţi de viaţa lor, fiind urmaţi de cei din Marea Britanie.
În schimb, copiii din România sunt cei mai fericiţi, ei fiind urmaţi de cei din Columbia.
Întrebaţi dacă sunt nemulţumiţi de viaţa lor în ansamblu, doar unul din 100 de copii din România a răspuns afirmativ, faţă de unul din 14 în Marea Britanie.
Studiul arată de asemenea că fetele din Marea Britanie sunt pe penultimul loc în ceea ce priveşte încrederea în propriul aspect fizic, acordându-şi nota medie 7,3, în condiţiile în care cea maximă este 10. Fetele românce s-au clasat pe primul loc, acordându-şi nota 9,4.
De asemenea, copiii britanici s-au clasat pe ultimul loc în ceea ce priveşte încrederea în sine.
Pentru Raportul privind o copilărie pozitivă 2015 au fost intervievaţi 53.000 de copii cu vârste de 10 şi 12 ani.”

Asta-i bine pentru români. Le dăm clasă, normal. Să vedem cum stăm la maturitate:
http://www.descopera.ro/dnews/10404606-cat-de-fericiti-sunt-romanii-un-sondaj-international-arata-care-sunt-cei-mai-fericiti-oameni-din-lume
Unde se află România adulților în acest clasament?

”Tabelul de mai sus, care cuprinde toate ţările luate în calcul (148), arată ce procent dintre locuitori au răspuns afirmativ la toate cele 5 întrebări de mai sus. ”Scorul” nostru este de 58 (58% au răspuns „da” la toate întrebările), egal cu scorul Ucrainei, al Moldovei, al Pakistanului şi Egiptului.”

Suntem pe la coada clasamentului. Adică la maturitate aproape că ne punem ștreangul de gât.
Puteam să jur. De mai demult aveam eu o bănuială cum că noi , românii, suntem la bază fericiți. Adică ne naștem fericiți și avem nevoie doar de un pic de maturizare ca să devenim nefericiți. Până la vârsta adultă nu conștientizăm de fapt pesimismul ce ne caracterizează ca nație, ne bălăcim inconștienți într-o stare de mulțumire infantilă, neatenți la marile tragedii care se petrec lângă noi. Pe undeva este normal, n-ai de unde să știi că structural ești nefericit dacă nu ți-o spune cineva. Și cum părinții români nu se preocupă în general de educația copiilor, evident că acești copii vor trăi până la vreo 20 și ceva de ani cu trauma fericirii, ca niște analfabeți ai pesimismului ce sunt.
Dar în timp lucrurile se îndreaptă de la sine, nefericirea venind o dată cu vârsta. Sau poate cu experiența, cu înțelepciunea. Pe la 20 și ceva de ani ani începi să-ți pui întrebări, să te impacientezi, să-ți dai seama că ceva este în neregulă cu tine: ”Alo, unde te crezi, TREBUIE să privești lucrurile ceva mai dramatic dacă vrei să fii luat în serios! Nu poți să treci prin viață ca gâsca prin apă, fericit!”.
Și atunci devenim serioși. Triști și pesimiști. Intrăm în normalitate. Trăim în adâncul vieții, nu plutim deasupra ei.
În schimb englezii, parșivi cum îi știm, de unde și sintagma de ”Perfidul Albion”, pleacă de la o copilărie cenușie, plină de îndoieli și dezamăgiri de tot soiul, dar tot cam pe la aceeași vârstă, adică pe la 20 și ceva de ani, se apropie tiptil de noi, de ne suflă-n ceafă, apoi ne depășesc pe turnantă, mărind distanța cu cât sunt mai aproape de finishul cursei. Asta înseamnă carevasăzică să-ți dozezi efortul, să fii profesionist. Românul se bucură ca disperatul în primii ani de viață, epuizându-și stocul de fericire prea devreme. Amator…
Cât despre încrederea în aspectul fizic, aici nu au probleme nici fetele noastre, dar, surpriză, nici bărbatul mioritic. Mai vedeți pe undeva prin lume masculi care-și trag mândri maieul sau tricoul deasupra burții revărsate? Și cum și-o mângâie, cu plăcere senzuală: ”Oh, ce mare, plină și frumoasă ești!”? În alte țări indivizii sunt mai discreți în privința asta, nu se laudă cu ea, la noi este aproape ca un titlu nobiliar.
Din păcate, acesta (gestul de a-ți ridica tricoul peste burtă) este și printre puținele lucruri care mai atenuează  pesimismul nostru. Vă închipuiți ce tragedie ar fi fost să fim și triști, și slabi? Așa, simpla prezentare publică a burtoiului e de natură să întremeze puțin moralul.

” În mod asemănător, există culturi înclinate spre o viziune pesimistă asupra vieţii. Dintre ocupantele ultimelor locuri, nu ne surprinde prezenţa unor ţări ca Iraq, Yemen, Afghanistan şi Haiti, traumatizate de războaie sau dezastre naturale. În schimb, pentru Armenia, Georgia şi Lituania, viziunea pesimistă nu e neapărat legată de traume concrete, actuale.
”Să te simţi nefericit este aici parte a mentalităţii naţionale”, este de părere Agaron Adibekian, sociolog armean. ”Armenilor le place să jelească; au fost foarte multe evenimente violente în istoria naţiunii. Americanii rămân zâmbitori şi evită să împărtăşească altora problemele pe care le au. În schimb, armenii se simt jenaţi atunci când au succes.”
Românii nu se simt jenați că au succes. Burta, manelele, grătarele la iarbă verde, lanțurile de aur, merțanele, vorbitul tare demonstrează asta. Să se știe, să se vadă, să se audă… Dar chiar și cei cu succes sunt nefericiți… dacă nu le moare dușmanii de necaz.
Oricum ai lua-o, cineva tot este supărat în țara asta.

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

21 Responses to Despre fericirea la români

  1. lazycat001 says:

    As spune ca avem copiii fericiti pentru ca toata cultura noastra este orientata catre copii. Parintii si bunicii fac de multe ori sacrificii incredibile pentru copii, fapt care se reflecta in fericirea acestora 🙂 De asemenea dupa ce crestem si ajungem sa avem copii trecem in tabara care face sacrificii, nu cea care beneficiaza de acestea 🙂

    Dar adunate si impartite suntem bine pe medie probabil.. nici prea-prea nici foarte-foarte…

    • d'Artagnan says:

      Cam ce ”sacrificii incredibile” ai făcut pentru pisoii tăi, dragă motane?
      De curiozitate…ți-ai luat lăpticul de la gură și le-ai dat lor? 🙂

      • lazycat001 says:

        Ia uite cum devine discutia de la idee la persoana fizica, vorba dlui Vanghelie…

        Ceea ce nu face mai putin adevarat ce am spus…

  2. d'Artagnan says:

    Ce ziceam, toată lumea-i supărată…

  3. Radu says:

    lazycat,

    Cred ca aveti dreptate. Cand spuneti “incredibile” cred ca spuneti incredibile pentru copiii din Marea Britanie spre exemplu, si aveti dreptate. Cred ca este adevarat ca romanii isi iubesc copiii mai mult decat britanicii spre exemplu, le spun si chiar cred ca sunt cei mai frumosi si mai destepti, nu se gandesc de doua ori sa le asigure cea mai buna educatie pe care banii lor o pot cumpara, in multe feluri isi masoara propria fericire si realizare prin cea a copiilor lor. Nu e cazul la britanici si la majoritatea natiilor pe care le stiu eu. Dau un singur exemplu: Bunicii copiilor nostri au venit si au stat cu nepotii, in afara tarii lor, cu toate bolile lor si plictiseala dintr-o tara in care nu vorbesti limba, si asta pana la intrarea nepotilor la scoala. Si in general asa se intampla la romani. Un prieten venit de un as si mai bine din Franta cu copii de trei ani imi spunea ce bine-i pare ca si-a condus parintii la aeroport dupa o luna: nu numai ca nu au ajutat cu nimic nepotii, plecau dimineata la plimbare si reveneau seara, in vacanta, ce mai, dar isi si certau fata ca de ce nu lucreaza si de ce s-a grabit sa aiba copii (la 35 ani).

    S-ar putea insa sa se fi schimbat si statisticile astea cu copiii romani care au parinti plecati la munca prin Italia sau aiurea si pe care-i vad din an in pasti.

  4. athos says:

    Sorry, un off topic.

    Oare isi aduce aminte Isabel cand ii spuneam ca pretul petrolului se va juca intre doua limite, dictate de rentabilitatea exploatarii petrolului de sist?

    http://economie.hotnews.ro/stiri-burse-20373743-analiza-greseala-enorma-care-facut-arabia-saudita-cand-inundat-piata-petrol-americanilor-nu-mai-pasa-scaderea-preturilor-costul-extragerii-petrolului-sist-scade-ametitor-repede-sauditii-arunca-bani-de.htm

  5. Dl.Goe says:

    Alo, domnu Mitica D’Artagnan?! Azi e 23 August. Zi de sarbatoare. Ce fericire e aia fara mici, fara bere, fara defilare? Fericire goala (de continut). Unde-i circul? Unde-i painea? Ce se intampla doctore? Apatia nu-i a buna.

  6. Radu Humor says:

    Ambasadorul Norvegiei: Măi românilor, sunteți zdraveni la cap?
    Am citit cea mai dură, tranșantă, nemiloasă dojană meritată transmisă poporului meu de un ambasador străin. Un fel de mă, măi românilor, sunteți întregi la minte? O spune nu un neica nimeni, ci ditamai ambasadorul Norvegiei la București.
    Omul ăsta, diplomat venit dintr-o țară în care nu prea crește nici grâul, nici pătlăgica, nici floarea soarelui, nici leușteanul, nu pricepe cum o țară cu un asemenea pământ, toată traversată de gârle și izvoare și izvorașe, capabilă să hrănească fără probleme, cu îndestulare, 80 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populație de cinci ori mai mică.
    E un uriaș paradox, zice ambasadorul, exprimându-și astfel perplexitatea. E, citesc eu pe dedesubtul răgnetului dojenitor, o idioțenie. Cum să imporți tu, România, cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia? Cum să cumperi struguri când ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masă și de vin încât să umpli toate mesele princiare ale lumii? Cum să cumperi măi România, nu ți-e rușine, struguri de masă din soiul Italia veniți chiar din Italia când și nesăpată o vie de la Drăgășani sau Pietroasele sau Valea Călugărească sau Odobești îți poate da struguri de masă la fel de buni, dacă nu mai buni decât cei cumpărați din Cizmă și stropiți abundant cu pesticide?

    Se miră ambasadorul Norvegiei, azi, într-o conferință publică și o sută de politicieni și oameni de afaceri și de gură cacă prezenți în sală îi dau tâmp dreptate și apoi pleacă acasă liniștiți.
    Alo, domnule Guvern, ai vreo soluție să nu mai cumpărăm praz din Egipt fiindcă se ridică Nea Mărin din mormânt, fiindcă-i insulți nu doar Băileștii, ci și opera umoristică? Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu căcat uman, fiindcă chinezii nu aruncă nimic și găsesc utilitate și productului ieșit din găoază, și să folosim usturoiul nostru, îngrășat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi crește un usturoi mai bun și mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiția să-l pui în pământ?
    Ne spune, nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-și pierde cumpătul cu una cu două, uluit – din iubire pentru noi fiindcă altă motivație n-ar avea – că suntem, ca să nu zică idioți, paradoxali.
    Da, nea norvegianule! Suntem un paradox european. Și dacă mai cauți nițel mai găsești și alte paradoxuri. Îți mai zic eu unul. Acum un sfert de veac exportam mobilă în toată lumea. Pădurile noastre erau vândute ca viori și paturi și scrinuri sculptate. Nemții cumpărau, era singura șmecherie îngăduită, în lădițe de lemn, musai în lădițe de lemn, legume și fructe românești. Îi interesau în primul rând lădițele. Azi vindem, în lumea arabă mai întâi, apoi în lumea europeană și-n toate lumile, exclusiv bușteni. Lemn brut.
    Cumpărăm de-ale gurii. Cumpărăm grâu în țara grânelor și cumpărăm cireșe. Când, mă întreb, vom cumpăra dude? Din Guinea Bissau sau din Tanganica? Și zarzăre. Încă nu importăm zarzăre. Să cumpărăm și zarzăre.
    Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigăt pe care-l recepționez ca pe o dovadă de dragoste. Transmite dragostea asta care să ne trezească, chiar dacă te ferești să ne numești IDIOțI, ci doar paradoxali.

  7. Radu Humor says:

    Guvernul rus a aprobat un proiect de lege privind interzicerea OMG

    Proiectul de lege introduce proceduri de control pentru eliberarea a OMG-urilor în mediu și monitorizarea efectelor organismelor în sine și a produselor cu acest conținut asupra oamenilor și mediului. Se presupune că importatorii produselor, ce conțin OMG-uri ar trebui să treacă o înregistrare obligatorie.
    Guvernul rus a aprobat un proiect de lege care interzice cultivarea și creșterea de plante și animale modificate genetic.
    Proiectul de lege introduce proceduri de control pentru eliberarea OMG-urilor pe piață și monitorizarea efectelor sale asupra oamenilor și mediului. Importatorii produselor modificate, sau ce conțin urme de OMG, ar trebui să treacă o înregistrare obligatorie.
    Guvernul este abilitat cu dreptul de a interzice importul de produse modificate genetic în Federația Rusă !
    Şi Victor Orban a dispus distrugerea a 500 de hectare cu acest tip de culturi. La ameninţarea afaceristului străin care a ameninţat cu un proces la CEDO, prenierul maghiar a replicat că preferă să plătească amenzi sau daune ( deşi era o dispoziţie care interzicea astfel de culturi) decât să-şi otrăvească proprii cetăţeni !
    Ai noştri, ce fac ?!

  8. neamtu tiganu says:

    test, Test

  9. lazycat001 says:

    @ Radu

    Corect, in sensul asta foloseam “incredibil”…

    Sunt multe cazuri pe care le stiu si altele despre care am citit in care bunica (cel mai adesea din partea materna) lasa balta cariera sau daca era profesor universitar (!!) isi lua un an sabatic sa poata ajuta la crescutul bebelusului care apoi devenea micul zeu al familiei. Tot timpul liber al familiei pana la a saptea spita este apoi planificat in functie de copii si programul lor de tabere, balet, tenis, ore de matematica, romana, engleza etc.

    Sacrificii da, dar si satisfactii fantastice de care nu cred ca se bucura seniorii nordici ce cutreierea Mediterana pe navele de croaziera.

  10. neamtu tiganu says:

    inca un test!

  11. „ De mai demult aveam eu o bănuială cum că noi , românii, suntem la bază fericiți. Adică ne naștem fericiți și avem nevoie doar de un pic de maturizare ca să devenim nefericiți. Până la vârsta adultă nu conștientizăm de fapt pesimismul ce ne caracterizează ca nație, ne bălăcim inconștienți într-o stare de mulțumire infantilă, neatenți la marile tragedii care se petrec lângă noi. ”
    Afirmația se susține doar în cazul unui studiu longitudinal, în care aceiași oameni au fost chestionați privind fericirea, în copilărie mai Întâi, apoi la maturitate. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s