Complicii cei natangi

Zilele acestea s-a incins o adevarata sarabanda in jurul unei chestiuni de actualitate: Codul Fiscal. Presedintele Johannis l-a trimis inapoi spre examinare Parlamentului, refuzand sa-l promulge la prima prezentare.

Nu este o miscare ca oricare alta, semnificatiile sunt speciale iar rezultatele, cu bataie lunga.
PSD si Ponta au impachetat magistral din punct de vedere politic cateva masuri bugetare, astfel incat indiferent de reactia adversarilor politici, acestia sa iasa prost.

Acum ceva vreme, in cvasiunanimitate, parlamentarii au votat mariri de indemnizatii, salarii, pensii, in preambul la votarea propriilor beneficii. Neavand taria de a spune nu masurilor populiste promovate de PSD, si avizi de a-si crea noi avantaje, parlamentarii liberali subscriu fara rezerve la majorarea cheltuielilor bugetare. Atentie insa, nu a fost initiativa lui Ponta sau a Guvernului, ci a Parlamentului, cel putin oficial.

In paralel insa, Guvernul propune un nou Cod Fiscal, care in ciuda unor falseturi apasate in zona PFA, prevede cateva masuri foarte bune de relaxare fiscala. Asta dupa ce deja legiferase prin OUG TVA de 9% la alimente. Masuri de relaxare cu caracter atat de liberal, incat liberalii nu puteau sa le refuze.

Capcana este inchisa.

Toxicitatea combinarii celor doua masuri este sesizata de tot mai multa lume, si in final Johannis isi foloseste prerogativa constitutionala pentru a retrimite Codul Fiscal in Parlament. Este imediat acuzat agresiv de Ponta si de PSD ca ar sluji interese straine celui national, de faptul ca refuza Romaniei sansa dezvoltarii si alte asemenea tampenii, ce ar suna in nota politicianista obisnuita daca nu ar fi la mijloc miza intr-adevar mare a chestiunii.

De fapt, gestul lui Johannis este unul care nu ar fi trebuit sa provoace nici o emotie, intr-o relatie institutionala normala : Presedintele este indreptatit sa aiba propria opinie in astfel de chestiuni – de aia si prevede Constitutia aceasta posibilitate. Parlamentul, la randul lui, are dreptul sa retrimita aceeasi Lege inapoi spre promulgare, de data asta Presedintele nemaiavand de ales decat sa o promulge. Observatiile lui Ponta : « acum se pricepe si la economie » si altele asemenea, sunt doar comentarii ieftine de golan.

Acum, hai sa vedem ce se poate intampla in Parlament :
– Legea se revoteaza fara modificari, cu acelasi rezultat. Motive ar fi, intrucat liberalii au un mare deficit de explicatie in a-si schimba votul. Ce anume nu au stiut, ca au votat ei insisi majorarea cheltuielilor bugetare, prin aprobarea pensiilor speciale, a majorarii punctului de pensie, a indemnizatiilor, etc ?
– Legea se modifica. Adica, ce anume ? Ce s-ar putea schimba, respectiv ce ar putea cere liberalii sa se schimbe ? Cota TVA ? Calendarul micsorarii ? Orice ar fi, ar pica prost, intrucat ar insemna ca ori prima data, ori acum, ori si atunci si acum, habar n-au ce fac. Pentru ca, intre timp, pur si simplu nu s-a intamplat nimic care sa justifice vreo revelatie.

Iata asadar o nota de plata foarte bine garnisita ce se gaseste acum pe masa liberalilor, pe care nu prea au cum sa evite sa o plateasca. Si asta pentru simplul motiv ca greseala nu s-a produs atunci cand au votat Codul Fiscal, ci atunci cand au votat indemnizatiile si pensiile, inghitand adanc momeala cu gandul la anul electoral si la buzunarul propriu. As spune ca este rezultatul firesc in cazul unui partid care nu prea mai are de multa vreme agenda politica proprie, ci cauta doar combinatia potrivita pentru a guverna cu tot dinadinsul.

Dar adevarata nota de plata poate deveni extrem de usturatoare pentru noi, toti. O relaxare fiscala este salutara. Mai mult, eu cred ca impactul asupra veniturilor nu va fi atat de mare precum cel estimat. Dar daca ar fi existat o minima analiza si pregatire a adoptarii noului Cod Fiscal, o larga consultare si o dorinta reala de a asigura dezvoltare economica in Romania, atunci clasa politica ar fi convenit la unison sa nu se angajeze la nici o majorare de cheltuieli pana cand efectele bugetare ale relaxarii nu vor fi fiind clare ; in acelasi timp, Guvernul ar fi trebuit sa-si negocieze acorduri ferme de finantare pentru sustinerea deficitelor temporare, nu sa faca parada de usurinta cu care se poate imprumuta pe pietele internationale de obligatiuni, stiind ca in caz de derapaj, acestea sanctioneaza imediat. Intrucat toate acestea nu s-au intamplat, relaxarea fiscala se poate dovedi reversibila, cu reactii in lant extrem de dureroase.

Ponta si PSD tipa din rasputeri ca prin retrimiterea Codului Fiscal in Parlament, Johannis lucreaza impotriva interesului national. Adevarul este ca, oricat de iscusita sau intamplatoare, manevra prin care Ponta si-a pus in sah adversarii politici intr-un moment dificil pentru el, iesind din defensiva si atacand frontal, este ea insasi cu totul impotriva interesului national, daca tot este sa vorbim in acesti termeni. Iar liberalii s-au dovedit cei mai natangi complici posibil, ceea ce nu-i face mai putin periculosi.

Uitati-va nu mai departe de Grecia si intrebati-va daca cei ce votau pensii si salarii marite acum cativa ani, ce acum sunt pe cale sa ingroape Grecia, pot fi numiti patrioti.

This entry was posted in General and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

38 Responses to Complicii cei natangi

  1. lazycat001 says:

    Cred ca, din fericire pentru Romania, exemplul Greciei este foarte viu in mintile multor romani si Johannis + PNL ar putea sa profite puternic de momentul acesta…

    Cu toate ca am mari dubii ca vor fi atat de activi (pe de alta parte, pe ce vectori media??) , dupa ce nu au fost in stare sa foloseasca absenta lui Ponta, sau problemele aceluiasi cu DNA-ul..

    • athos says:

      Multi? E putin probabil ca un pensionar sau salariat careia ii spui ca-i vei mari venitul, sa refuze pe motive de echilibru bugetar…

      • lazycat001 says:

        Corect, dare daca vine cineva si ii spune “Vezi ca marirea asta (oricum insignifianta) de venituri poate avea repercusiuni majore in viitorul nu prea indepartat, uite cum a patit Grecia etc etc” s-ar putea sa fie receptivi…

        Aici vad lacuna mare in comunicare, exact asa cum a fost in 1996-2000 si atunci stim ca nu s-a terminat foarte bine opentru PNTCD…

  2. Radu Humor says:

    Te-ai grăbit cu articolul ăsta la publicat, la fel ca tânăra vasluiancă la violat !
    Dacă mai întârziai puţin ai fi aflat că până la urmă Săsescu s-a răzgândit şi a aprobat noul cod fiscal, care urmează a fi publicat în M.O. Nu l-a mai trimis în Şarlament…
    Ceea ce nu va putea fi publicat, va fi faptul că Săsescu a intrat într-un mare rahat, de unde nu ştiu câte alte violuri îi vor putea lua locul pe primele pagini ale ziarelor !
    Poate doar o ştire că din cauza fustei prea scurte a primei doamne, identică cu cea a minţii Săsescului, şi aceasta s-ar afla în pericol, mai ales pe timpul vizitelor, fără număr, fără număr, ce până la urmă vor fi făcute şi în state pe unde locuitorii umblă aproape la fel de goi, ca în curând, marea majoritate de la noi !
    Şi uite aşa am ajuns ca unul ca băsescu să condamne violul !
    Şi asta, ca cetăţean liber !
    După toate actele-i ce ar fi suficiente pentru a sta la baza unei pedepse cu moartea.
    Într-un stat democrat, nu într-o colonie surogat !

  3. Radu Humor says:

    Mama are trei fiice și le mărită pe rând. Apoi le scrie și le întreabă cum se înțeleg cu partenerii de viață, inclusiv la pat Dar le roagă s-o facă mai cu perdea…
    Prima dintre fiice îi scrie: Bergenbier. Mama nu înțelege la ce se referă, dar apoi vede reclama la TV: satisfacție până la ultima picatură. Femeia se linișteste, fiica e ok.
    A doua fată raspunde tot codat: Kent. Mama nu înțelege dar vede reclama cu “ultra long, ultra strong ” și se liniștește și de această dată.
    A treia fiică scrie: British Airlines. Mama se uită la TV să vadă reclama… și când o vede, leșină: 7 zile din 7, de trei ori pe zi, în toate direcțiile.

  4. athos says:

    Radu Humor

    Nu, nu s-a razgandit, a aprobat Normele de aplicare, respectiv Codul de Procedura Fiscala… Nu ma intreba de ce , si eu sunt curios sa aflu.

  5. d'Artagnan says:

    Sunt două poziții ireconciliabile, două ”școli economice” distincte atunci când se vorbește de creștere economică, una pe care s-o simți și în buzunare:
    1. FMIul, care merge pe austeritate.
    2. Salariații la stat și pensionarii, care merg pe creșterea consumului.
    Nu ca economist, dar ca un om moderat ce sunt, aș spune că un mixt din cele două ar fi cel mai bun.

    Am stat eu ieri de vorbă cu un pensionar, fost profesor de Istorie Geografie, care mi-a zis că orice gâgă știe că nu te poți dezvolta dacă n-ai deficite mari. Eu am zis ca măcar acele deficite să se facă din cauza unor investiții, gen autostrăzi; nu, zice el, consumul este panaceul!!
    Și de aceea Tăriceanu este tătucul primminiștrilor, ăl mai bun pe care l-a avut România!

  6. athos says:

    He, he, he…

    “Tsipras, Varoufakis si ceilalti ministri credeau ca Germania, odata ce va intelege ca Grecia e gata sa sparga Zona Euro, vor ceda cererii Atenei de a sterge o mare parte a datoriei. Tsipras a crezut in asta pana in urma cu cateva zile, de aceea a respins atat de multe propuneri ale creditorilor, mult mai avantajoase pentru Grecia decat cea pe care a fost fortat pana la urma sa o accepte”

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-20311430-dezvaluire-majora-presa-greaca-alexis-tsipras-cerut-lui-putin-10-miliarde-dolari-pregateasca-iesirea-din-euro-revenirea-drahma.htm

  7. mac gregor says:

    Mai este si varianrta ca Codul pur si simplu sa pice. Ramanand ca PNL sa adopte unul dupa ce, fiind la butoane, vor avea situatia reala.

  8. Radu Humor says:

    Prof. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog: “Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare și astfel se poate declanşa boala.”

    “Gândul, cea mai puternică forţă din univers”

    – În “Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?

    – Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut. Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forţă din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăţi posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

    – Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?

    – Exact. Când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experi­ment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contrac­tân­du-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.

    Legea binelui
    – Care e aceea?

    – Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi să­nătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.

    – Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?
    – Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pen­tru 5, 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac­terii circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva şi declanşa boala.

    – Se şi spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
    – Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.

    – Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja?
    – Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce­lulei noastre.

    Relaxare şi respiraţie
    – Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.
    – Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute, la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câte­va tehnici de relaxare.
    – Ne puteţi da şi nouă un exemplu?
    – Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi­raţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creie­ru­lui şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, îmi imagi­nez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.
    – Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.
    – Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi­hologice, s-a dovedit că cei care s-au vin­decat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumne­zeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un ob­stacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.

    “Rugăciunea – o realitate fizică”
    – Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?
    – Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de ne­nu­mărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningo­en­cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?

    – Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a să­nă­tăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?
    – Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipo­crat: să mănânci FARA să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa­turi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungi­mea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când pre­pa­răm ceva de mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.

    – Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.
    – Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim perseve­renţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decât în imaginaţie.

  9. Radu Humor says:

    Tsipras și Putin. Cum manipulează presa din România pe baza unor manipulări grecești

    O știre a tot circulat astăzi in presa românească, intâi pe hotnews, apoi pe site-ul Antenei 3, Realitătii TV, dar și pe România Liberă, Gândul, Evenimentul Zilei, Revista 22 etc. Nu vă mai tin cu sufletul la gură: dupa cum bine a remarcat jurnalistul Dan Alexe, marea știre se bazează doar pe un singur text publicat in ziarul To Vima. Preiau in continuare observatiile lui Dan Alexe:

    Tsipras a cerut bani de la Putin !!!…

    Cum mai manipulează presa din România pe baza unor manipulări grecești…

    Degeaba-și zic ei jurnaliști, secta oarbă a pieței și dreapta românească neo-con a sărit iar pe primul zvon neverificat: — Tsipras a cerut bani de la Putin !!!… Iată, o spune presa greacă, preluată de Hotnews.

    Și dă-i invective și lamentații.

    Ce face un jurnalist adevărat? Un jurnalist adevărat se întreabă așa:

    — Care e sursa?

    Răspuns: Hotnews, cu titlul: — “Dezvaluire majora in presa greaca: Alexis Tsipras i-a cerut lui Putin 10 miliarde de dolari”

    — Pasul urmãtor: citirea articolului din Hotnews pentru a descoperi DEZVALUIREA MAJORA.

    Rezultat: Nu e vorba de “presa greacã”, ci doar de To Vima, care de cand le e greu ies doar o dată pe saptămână. Un săptămânal, pe site-ul lui internet, acum doua zile, intr-un pamflet.

    — Incã un pas: este To Vima un ziar opus cu ferocitate guvernului Tsipras?

    Rãspuns: Da.

    — Mai departe: Chiar daca sunt opusi lui Tsipras, asta nu inseamna ca cei de la To Vima trebuie să se înșele în toate, nu? Care le sunt argumentele?

    Raspuns: Nu stim care le sunt argumentele, caci felul in care e prezentat pamfletul din To Vima nu indica nici o sursă pentru acea afirmație. Textul spune doar ca dovadă că un anume Leonid Resetnikov, apropiat de unii marxisti greci, a prezis victoria lui Tsipras în iarnă.

    Atunci mergi la To Vima pe site si cauti articolul. Descoperi ca e doar un pamflet, care nu dă nici o sursă pentru afirmațiile de acolo. Ba chiar, în subtitlu se vorbește despre “împrumutul care nu a fost să fie”.

    Adică To Vima spune așa: “Tsipras a cerut bani de la Putin (n-avem sursă); era vorba de 10 miliarde (n-avem sursă); putem însă titra: “Împrumutul care n-a fost să fie”. Rușine, Tsipras. Vinzi Grecia lui Putin.

    — Ultima verificare: Pamfletul din To Vima e de acum douã zile, 19 iulie. A preluat vreo agentie de presa, mai ales din cele ostile Greciei, Bloomberg, Reuters, Associated Press, povestea asta?

    Raspuns: NU, desigur, caci aceia fac presã, isi verifică sursele.

    Dar ideologii români se lasa orbiti si preiau asta cu voluptate. Iată cum Tsipras vinde Europa lui Putin. Si chiar daca e vorba doar de un amarat de pamflet, cu afirmatii nedovedite, asta nu inseamna ca ticalosul de Tsipras n-ar face-o.

    Precedentul cu Antenele n-a fost, se vede, suficient. Un pamflet pe pagina electronică a unui ziar grec din opoziție devine sursă definitivă. Un sfert de secol de mâzgă ideologică sufocantă și manipulări grosolane n-a fost de ajuns.

    Cam așa se face presă în România.

  10. Radu Humor says:

    Daţi repede pe Decablog să vedeţi minunea minunilor, zece într-una :
    Porthos, în disperare de cauză, rămas cam cuc ( năuc şi hăbăuc) pe blogu-i muribund, îi cere permisiunea macacului să-i facă un quest post, cum îi zice el, pretenţios şi tâmp .
    – Fă-l articol de fond !, acceptă îmblănitul imediat .
    Şi le-a ieşit !
    Un articol “de fund” ! 😉
    Dacă mai vine fuga, cu limba scoasă şi kkanadianul, spectacolul e de zile mari. 🙄
    Noroc cu Bizonu, care se zbate să ţină magaoaia în funcţiune….
    Cu toate că iteistul nu face nimic pentru a-l scoate din situaţia ingrată în care a ajuns….

    • d'Artagnan says:

      Tu ce faci, tată, bagi strâmbe?! Crezi că avem suflete atât de mici încât să ne bucurăm că Porthos a rămas (dacă a rămas!) ”năuc și hăbăuc”?!

  11. neamtu tiganu says:

    test

  12. d'Artagnan says:

    Povestea cu Vălenii de Vaslui este un bun prilej de a da la gioale Justiției. România TV, Antena 3, Ponta, Firea, toți deplâng nedreptățile Justiției în particular… și în general, inducând ideea că multe abuzuri s-au făcut și la politicieni.

    ” Afirmaţia a fost făcută de prim-ministru la începutul şedinţei de Guvern, după ce el şi-a exprimat indignarea pentru modul în care autorităţile judecătoreşti au acţionat în cazul fetei violate de la Vaslui.

    “De ani de zile spunem că Justiţia trebuie să pedepsească pe toţi în mod egal, dar mai ales pe cei ce comit crime, violuri, tâlhării. De ani de zile nu facem altceva decât să dăm la televizor bătălii politice cu Justiţia şi, în schimb, dacă nu se afla de către presă ce s-a întâmplat la Vaslui, nişte infractori periculoşi stăteau acasă bine-mersi şi noi ne bucurăm că vedem deputaţi sau senatori sau politicieni arestaţi preventiv. Cred că e un lucru foarte grav în care am ajuns cu întreaga societate, ne concentrăm doar pe ceea ce e interesant politic sau pentru media, şi nu ne concentrăm pe viaţa de zi cu zi a oamenilor şi vreau să cred că după acest lucru se va schimba ceva cu adevărat şi vreau să vă rog, domnule ministru al Justiţiei, să vă exercitaţi toată autoritatea funcţiei în cadrul CSM şi, dacă CSM-ul nu va lua nicio măsură, mai bine vă daţi dumneavoastră demisia, că cineva trebuie să tragă un semnal că nu se poate ceea ce se întâmplă zi de zi în România”, le-a spus Ponta miniştrilor, dar cu referire directă la Robert Cazanciuc.

    Premierul şi-a arătat din nou nemulţumirea pentru faptul că CSM cere factorilor politici, în special, să nu comenteze deciziile instanţelor şi în replică premierul a afirmat că “acum are ce să comenteze”.”

    • Radu Humor says:

      Mda ! Halal justiţie ! Tu o mai şi onorezi cu “J” ….
      Adică Rarinca stă 6 luni la închisoare pentru…, chiar, pentru ce ?!, iar ăştia sunt liberi într-o localitate mică, unde se întâlnesc zilnic între ei, victima cu violatorii, rudele părţilor aflate în conflict, ca într-o dramă de prost gust, dar cu un potenţial pericol de conflict dus până la extrem !
      Ar fi mirat oare prea mult dacă cineva din partea fetei, hai să spunem tatăl, fratele, vreun văr, sau chiar prietenul fetei violate i-ar fi luat gâtul vreunuia din cei 7 magnifici, apăraţi cu atâta indecenţă de familiile lor !
      Toţi cei implicaţi în acest proces, violatori, procurori şi judecători, tot un fel de violatori ai Legilor, au hotărât ( oare în schimbul căror sume, că de la şapte se strânge ceva bănet ?! ) să-i lase liberi pentru a se stinge de la sine toată această abominabilă faptă penală din vărful penisului şi până-n fundul atât de greu încercat al tinerei batjocorite în cel mai laş, infam şi mârşav mod !
      Şi dacă n-ar fi intervenit massmedia ( din nou în prim plan Antenele lui Voiculescu) poate că s-ar fi ajuns la o mârşavă şi condamnabilă împăcare !
      Ce muşchetar adevărat ar mai putea lua apărarea unei astfel de “justiţii”, în afară de tine, care ce-i drept te joci cu sabiuţa prin ţărâna hanului ?!
      P.S. Într-un fel ai şi tu dreptate : Nu-i primul caz strigător la cer în care ar fi trebuit să li se pună căpăstrul legal unor asemenea nulităţi ce zburdă de capul lor, sau mânaţi de la spate de păpuşari interni şi externi, ce duc în derizoriu actul de Justiţie din România !
      Nişte răufăcători, în adevăratul înţeles al cuvântului ! :mrgreen:

      • Radu Humor says:

        Nişte nesimţiţi care au mers până acolo încât şi-au votat cu de la sine putere salarii şi privilegii nesimţite, dar mai mult şi-au votat în familie refuzul de a şi le diminua, fiind singura excepţie de la tăierile criminale ale lui Băsescu, care au nenorocit milioane de oameni. Dar ei, slugile lui mârşave şi devotate au făcut cuvenita excepţie, peste care ochii împrăştiaţi ai dictachiorului au trecut şpanchii mai departe. Fapt care i-a îndatorat însă şi mai mult, ceea ce se observă cu uşurinţă şi în prezent, când penalul personaj predă lecţii de la B1 şi ameninţă şi el că-şi va scrie memoriile. Sper însă , să nu câştige prea multe zile reducere la pedeapsa pe care o va primi !
        P.S.
        Să nu se înţeleagă că toţi cei din Justiţie sunt toţi o apă şi-un pământ, dar din nefericire cei integri şi buni profesionişti au fost marginalizaţi sau ameninţaţi să intre în găştile controlate politic !

        • lazycat001 says:

          @Radu Humor

          Eu nu inteleg, tu ce cauti pe blogul asta?

          Esti platit sau ai un hobby sa il (semi)paralizezi cu comentarii inepte, insultatoare si/sau kilometrice? Sau .. hai recunoaste… esti Voiculescu ? 🙂

          • Radu Humor says:

            Ce ai ?!
            Eşti rudă cu violatorii ?
            Sau unul dintre cei care nu poate avea altfel o femeie ?!
            Că altfel nu văd de ce te-ar deranja postările mele… 😉

  13. Lucifer says:

    Problema noului Cod Fiscal este riscul economic pe care,cred eu,nu ni-l putem permite acum.De fapt,un fel de populism sinucigaș a cuprins toată clasa politică,speriată de DNA,de restrângerea numărului de parlamentari,de decimarea clasei politice,etc.”După noi potopul” pare să fie doctrina economică a guvernului și a tuturor parlamentarilor și a partidelor politice.Fiindcă toată clasa politică este iresponsabilă.
    Dar să revin.Reducerea taxelor în același timp cu măsuri populiste de măriri de salarii,indemnizații,etc va face,și se recunoaște acest lucru,ca deficitul bugetar să crească,cel puțin în primii 2-3 ani,cu urmarea evidentă a creșterii datoriei publice și a riscului de țară,respectiv creșterea dobânzilor la împrumuturi.
    Problema ar putea fi soluționată dacă România ar reuși ca pe termen mediu(5-10 ani) să asigure o creștere economică a pib(nominal) de min.3,0% pe an,dar cine garantează asta când toate piețele mondiale sunt în turbulențe iar în jurul nostru se întâmplă numai conflicte?
    Toată lumea vrea scăderea taxelor,dar nu simultan cu creșterea consumului,ci cu creșterea investițiilor.Aceasta este obiecțiunea principală a încercării iresponsabile a guvernului:scăderea taxelor și,simultan,creșterea consumului care nu va duce la creșterea economică necesară ci numai la creșterea datoriei publice.Care datorie se plătește întotdeauna prin sacrificiul poporului.

  14. Radu Humor says:

    Pentru colegul vostru Porthos, care mi-l va bloca cu siguranţă :

    Pe voi văd că vă interesează neaparat nu ce spune cineva,
    ci cine spune ceva !
    Mă rog, e treaba voastră !
    Eu am pus postarea convins că nu numai cel în cauză le este superior majorităţii aleşilor din Parlament, ba chiar şi din guvern, sau Preşedinţie !
    Cunosc personal asemenea indivizi, şi din prima şi din ultima categorie şi vorbesc în cunoştinţă de cauză.
    Faptul că cel care a postat este ITist de-al tău, mă face să cred că chiar este un tip OK.
    Cel puţin în privinţa domeniului său de activitate şi tocmai de aceea , la fel, ca-n totdeauna, mediocrii nu vor rata ocazia de a-i sări la gât !
    Ce să fac, te-ai demascat ?!
    Nu-ţi rămâne decât să-mi banezi postarea, ca să nu mai afle şi alţii cum stau lucrurile !
    P.S.
    Dovada supremă pe care o aduci în sprijinul dispreţului tău pentru un coleg de breaslă este aceea că nu-i în graţiile primarului Robu !
    Superbă modalitate de a-ţi arăta invidia, pasând-o mai departe !
    Mă surprinde doar uşurinţa cu care bizonul se raliază acestui atac imund, poate din dorinţa de a -ţi fi pe plac !
    Păcat !
    Dar, în fine s-o luăm ca pe o contribuţie personală a ta pentru consolidarea prestigiului acestei, credeam eu, respectabile profesii !
    Dar, vorba aia, mai bine decât voi între voi, cine să vă cunoască ?! 😉

  15. d'Artagnan says:

    Humorule, între Vișinescu și tine nu cred să fie diferențe.

    • lazycat001 says:

      Corect ca on topic, dar…

      Eu nu vad deloc cu ochi buni sarabanda asta de reduceri de TVA completata de mariri de salarii in domeniul bugetar basca fortarea salariului minim in sus de doua ori pe an…

      Nu cred ca este sustenabila bugetar. O firma pe care o stiu bine a virat la buget (sume aferente lunii iunie) aproape zero lei la TVA (ok a avut si niste investitii) asta dupa ce vira in jur de 70000 lei lunar. Si in situatia asta desigur ca se gasesc multe firme din tara, industria alimentara fiind un sector predilect pentru IMM-uri…

      Se si vede efectul deja : la rectificarea bugetara: s-au luat de la transporturi un miliard de lei care ar fi atras (ca si cofinantare din partea Ro) alte 4 miliarde pentru constructii in infrastructura (autostrazi)… Eu zic ca e foarte clar ca Isarescu are dreptate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s