Grexit sau Exitus?

Grecia este buturuga mica ce ar putea rasturna caruta cea mare a sistemului financiar actual. Exista o probabilitate destul de ridicata ca ceea ce nu s-a intamplat dupa inceputurile crizei in 2008, sa se intample odata cu eventualul faliment suveran al Greciei, (si privat, dar despre asta se povesteste foarte putin) : spargerea bubble-ului economico-financiar si declansarea adevaratului proces de curatare a pasivelor neperformante la nivel global. De fapt, acest efect de domino este astazi probabil foarte analizat in toate cercurile de putere si in jurul lui se fac calculele de viitor.

Dintr-o perspectiva simpla, lucrurile stau astfel : intreaga economie nu inseamna altceva decat un schimb de bunuri. Procesul este insa profund abstractizat, sublimat si apoi masiv supus pericolului distorsiunii prin intermediul banilor virtuali, (indiferent ca sunt « materializati » in hartii sau nu), si in special a creditului. Intreg sistemul financiar in functiune astazi este rezultatul confiscarii de catre entitatile guvernamentale si elitele asociate, a marfii numite bani si a manipularii la care aceasta marfa a fost supusa. Cea mai importanta manipulare consta in generarea de cantitati arbitrare din aceasta marfa, in special prin intermediul creditului, cu efect direct asupra capacitatii tuturor actorilor din piata de a genera consum si crestere. Este mai putin important cine si cum manipuleaza aceste instrumente, pentru ca raspunsul corect este « oricine poate » atata timp cat a fost admisa si consacrata existenta lor. (De altfel, foarte probabil ca atunci cand se analizeaza modul in care caderea Greciei si ce va urma vor afecta sistemul actual, multe cercuri de putere isi imagineaza si scenarii de crestere a propriului control asupra unui nou sistem ce s-ar putea naste odata cu colapsul celui actual. Dar, sa lasam aceste speculatii deoparte, pentru moment cel putin). Mai importanta este inevitabilitatea corectiei, mai devreme sau mai tarziu, precum si magnitudinea fenomenelor asociate : in opinia mea, ar fi fost mult mai buna o criza de vindecare acum 7-8 ani decat astazi, sau in viitor, intr-un scenariu de initiere si propagare intempestive.

Sa presupunem ca avem un schimb de bunuri care functioneaza normal. Sa mai presupunem ca unul dintre cei implicati in acel schimb de bunuri sufera un eveniment neplacut, in orice moment al acelui schimb : fie nu (mai) are ce sa ofere la schimb, fie contracteaza o datorie pe care ulterior nu o poate plati. In oricare caz, mica distorsiune va crea pagube minore la nivelul sistemului, iar rearanjarea lui se va face cu usurinta.

Sa mai presupunem insa ca, ajuns in situatia de a nu putea in mod normal sa faca schimbul, cel de mai sus este initial si ulterior creditat cu mijloacele necesare, putand de fapt sa « imite » un comportament neproblematic si solvabil si sa mai presupunem ca acest exemplu nu este exceptia, ci reprezinta de fapt 90% din tranzactiile de schimb din lume. Ceea ce avem in acest tablou nu reprezinta altceva decat un joc piramidal. Si daca acest joc piramidal este insasi realitatea in care ne gasim, lumea noastra ? Aceasta ar insemna ca in situatia in care cineva intrerupe jocul, o asemenea intrerupere s-ar propaga rapid in intreg sistemul, tinand cont de ponderea imensa a creditului . S-a intamplat in 2008, cand lui Lehman Brothers nu i s-au mai asigurat mijloace de continuare. In cele din urma, efectele falimentului, (care a pornit de la insolvabilitate de vreo 6 miliarde, dar a generat pagube estimate la 200 miliarde doar in zona direct afectata), a putut fi limitat prin carpirea de urgenta a sistemului. Ulterior au fost inventate reguli ce ar fi trebuit sa tina in frau expansiunea salbatica a creditului, dar aceasta limitare resimtita in special in sectorul privat a fost compensata copios de o fulminanta amplificare a creditului suveran : pe o cale sau pe alta, sistemul supradimensionat incearca sa-si asigure continuitatea.

Daca astazi Grecia se opreste, sistemul ar trebui, pentru a supravietui, sa desfasoare o operatiune asemantoare momentului Lehman Brothers. Este asta posibil ? Guvernul Greciei datoreaza semnificativ mai multi bani decat datora Lehman, dar asta este doar varful Eisbergului. Pericolul unui scurt circuit de proportii este mult mai mare in cazul Greciei, intrucat efectele se transmit prin intermediul BCE si catre restul tarilor din zona EURO. Pe de o parte, capitalurile plasate la BCE de care bancile comerciale prin intermediul propriilor Banci Nationale, (dupa cum arata pozitiile deschise din Target), din care BCE sustine Grecia, (dar si Italia, Spania, etc), se evapora. Sa nu uitam, vorbim de bani ai depunatorilor din acele banci comerciale. Dar asta este corectia cea mai inofensiva. Corectia mare ar putea urma prin efectul de domino al retragerilor generate de panica cauzata de acest fenomen, in bancile din Germania, Franta, etc. Acestea ar pune in evidenta, de fapt, starea de cvasifaliment a sistemului bancar, (in ciuda beneficiilor pe care si le genereaza), si ar antrena o cadere in lant a intregului sistem financiar si implicit a economiilor asociate. Redus la nivelul sau real, inafara creditului generat pe toate palierele, consumul s-ar prabusi la o fractie din cel actual. Ne-am intoarce practic pe terenul solid al schimburilor generate in limita unor detineri reale de bunuri, (si ancorat intr-o moneda marfa, foarte probabil aur sau asemanator) dar aterizarea ar fi una deosebit de dura. Economia ar paraliza initial, 80% am fi someri in scurta vreme, raporturile de forta in lume s-ar schimba rapid, haosul s-ar instala in lumea noastra confortabila de azi. Un scenariu infricosator, insa in opinia mea, inevitabil atata timp cat se va urmari doar salvgardarea actualului status quo si nu se va trece la o atitudine activa de schimbare a actualului sistem monetar-financiar, dar nu in orice sens ci in cel sanatos, pentru inceput prin ancorare a monedelor in standardul aur sau alta moneda marfa solida.

Oarecum sunt convins ca si de data asta Guvernul grec va fi ajutat sa treaca peste varful de sarcina. Dar sunt la fel de convins ca, pana la urma, va inceta sa plateasca. Daca sunt destepti, guvernantii greci vor face asta intr-un moment cand finantele tarii vor fi in echilibru, adica atunci cand bugetul ar putea sa supravietuiasca fara credite externe, (si de aceea este important sa accepte masuri care duc in acea directie acum, cand ar putea arata cu degetul spre creditori si le-ar face mai usor sa treaca). Un asemenea pas voluntar ar putea salva Grecia, daca este insotit apoi de alte cateva reforme esentiale, intre care devalorizarea initiala a monedei locale la nivelul sustenabil si ulterior trecerea unilaterala la standard aur.

Intrebarea este insa daca vreun Guvern grec va avea aceasta tarie si ce ar face restul lumii in fata unui asemenea exemplu ? Ar putea, pana la urma, o tara ca Grecia sa indice calea cea buna ? Sau ar fi doar inceputul sfarsitului ? Grecia, locul in care a inceput civilizatia occidentala, sa fie si cel in care in care i se vesteste azi apusul…

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

36 Responses to Grexit sau Exitus?

  1. d'Artagnan says:

    Buun…înțeleg că vine valul, dar cum ne pregătim noi, ăștia, priculicii?! Dacă barosanii și-ar putea scoate milioanele să-și ia chintale de aur, eu n-o să mă apuc să-mi scot eurocenții din bănci ca să iau câteva lănțișoare sau inele!
    Așa, că vorba vulturilor din Cărțile Junglei: ”What we gonna do?!”?

    • athos says:

      Cum spuneam, oamenii schimba de fapt bunuri intre ei. Cea mai buna conversie nu este in aur, ci intr-o marfa usor de stocat si cu sanse sa fie acceptata ca moneda. Sa ne amintim de “moneda tigara” care a servit aproape 3 ani in Germania post razboi…

      • d'Artagnan says:

        Am înțeles, nu vrei să vinzi pontul în public, te voi întreba în particular… 🙂
        Mă gândesc că o marfă ușor de stocat și foarte utilă în cazul în care criza financiară se potrivește și cu vreun cataclism natural (cometă, erupție vulcani, cutremur…), ar fi conservele de ton.

      • Radu Humor says:

        Ba, în aur e cea mai bună conversie !
        Vă amintiţi cine a insistat să scoată acoperirile în aur ale monedelor naţionale ?!

        • athos says:

          Sigur ca e buna, aurul este intotdeauna acceptat, insa pentru a fi functionala, o moneda marfa trebuie, intre altele, sa se gaseasca in cantitate suficienta in piata, intr-o forma accesibila. Mi-e teama ca in cele mai multe tari, aurul nu este in aceasta situatie.
          Acoperirea in aur se refera la andosarea cu aur a emisiunii de bani tipariti, nu la circulatia monedelor de aur.

  2. mac gregor says:

    Io as paria ceva ca Grecia intra in default luna asta/urmatoare. Din pacate William Hill nu mai accepta pariuri pe Grexit.

    Dar asa intre noi, pe ce sfarsit ati paria?

    • d'Artagnan says:

      Păi eu pariez pe ce spune Athos… 🙂

    • athos says:

      Eu nu sunt genul parior. Cred insa ca grecii au jucat tare pana in ultimul moment, dar ca se va gasi compromisul. Insa mai cred ca pana la urma nu vor plati, dar nu stiu cand vor alege sau cand va veni momentul adevarului.
      Sincer, a plati mai departe inseamna sa-si omoare orice sansa sa iasa din rahat. Falimentul este intotdeauna solutia, atunci cand datoria devine de neplatit. Insa trebuie sa aiba grija ca bugetul sa fie echilibrat, adica sa nu aiba nevoie de alte credite…

  3. Radu Humor says:

    Un articol excelent .
    Iată că se poate, atunci când uitaţi pe cine slujiţi, să judecaţi excelent.
    Felicitări !
    Mă refer la Athos şi D’Arti, că Aramis o comite frecvent 😉
    De macac, mi-e şi silă să-mi aduc aminte …
    Dar dacă face parte din scenariu, n-ai ce-i face :
    Trebuie să mânânce şi gura lui ceva.
    Din fericire, cu ce se hrăneşte el ideologic şi nu numai, plătim bani frumoşi unora ca Prigoană să ne scape de asemenea murdării fiziologice, în timp ce el o face gratis. :mrgreen:

  4. athos says:

    Radu Humor

    uite, ai facut afirmatia de mai sus in multe ocazii si in varii feluri. Eu o sa-ti fac hatarul sa te lamuresc, o singura data:
    Atat eu, cat si ceilalti doi pe care i-ai pomenit, d’Artagnan si Aramis, ne gasim doar in slujba opiniilor si constiintei noastre. Poate uneori avem dreptate, alteori nu, dar trebuie sa te impaci cu asta, daca vrei sa discuti cu noi. Renunta la insinuari si afirmatii fara rost.

    Sincer, si eu m-am gandit uneori ca pari platit de rusi, apoi m-am scuturat si mi-am spus ca oricum nu ma intereseaza ce te anima cand spui ce spui; ci cu adevarat doar ce spui.

  5. Radu Humor says:

    Lui Athos. Pentru că ( acum ) merită !

    Pentru a fi cucerita, o natiune trebue sa fie degradata, fie
    prin acte de razboi, fie prin invadare, fie prin a o forta sa accepte tratate de pace umilitoare si libera circulatie a capitalului nostru,cumparandu-le resursele si companiile strategice sau prin lasarea populatiei ei la cheremul armatelor cuceritoare.

    Degradarea insa, poate fi obtinuta intr-un fel mult mai ascuns si mai eficient printr-o defaimare consecventa si continua. Defaimarea este arma principala si cea mai buna a psihopoliticii pe scara larga.

    Defaimarea consecventa si continua a conducatorilor nationali,a
    institutiilor nationale, a practicilor nationale si a eroilor nationali trebue sa aiba loc sistematic, dar aceasta este datoria principala a mass-mediei, nu a psihopoliticienilor.

    Domeniul defaimarii si degradarii de catre psihopolitician este omul insusi. Prin atacarea caracterului si moravurilor insusi si prin crearea unui sentiment general de degradare, prin contaminarea tineretului, se usureaza intr-o foarte mare masura controlul asupra poporului.”

    „Trebuie sa realizati o asemenea discreditare a integritatii
    mentale a conducatorilor lor,acolo unde acestia nu lucreaza pentru noi,(ceea ce nu e cazul Romaniei) si o asemenea autoritate privind declararea acesteia incat nici un om de stat astfel etichetat sa nu mai poata fi creditat de societate.
    Trebuie sa lucrati in mass-media pana cand sinuciderea provocata de dezechilibrul mental devine ceva comun si nu mai reclama cercetari generale sau analize ale fenomenului.

    Trebuie sa dominati, ca persoane cu autoritate, domeniile psihiatriei si psihologiei. Sa va asigurati ca medicii psihiatri, psihologi,si cei de la medicina legala si medicina muncii accepta
    avantajele sistemului global si nu vor dezvalui tendintele si
    obiectivele impuse.Trebuie sa dominati spitalele si universitatile.

    Psihopolitica este o insarcinare solemna. Prin ea puteti sa va anihilati adversarii ca pe niste insecte. Puteti submina eficienta liderilor depistand dezechilibrul mental din familiile lor datorat folosirii drogurilor,consumului de alcool sau alte substante interzise.

    Totusi, munca voastra este pandita de anumite primejdii. Se poate intampla sa se descopere remedii la „tratamentele” noastre.

    Totusi, daca se va intampla aceasta, daca cercetatorii independenti vor descoperi intr-adevar mijloace de anihilare a procedurilor psihopolitice, nu trebuie sa aveti odihna, nu trebuie sa mai stati sa mancati si sa dormiti, nu trebuie sa precupetiti nici un banut pe care l-ati putea avea ca sa porniti o campanie impotriva acestui lucru, sa-l discreditati, sa-l zdrobiti, si sa-l
    anulati. Caci prin mijloace eficiente, toate actiunile si cercetarile noastrepot fi anihilate.

    Folositi tribunalele, folositi judecatorii, folositi Constitutia tarii,
    folositi societatile medicale si legile tarii pentru promovarea scopurilor noastre.

    Creati haos prin psihopolitica. Lasati natiunea fara conducatori. Ucideti-i pe dusmanii nostri, eliminati-i prin metodele cunoscute. SI aduceti pe pamant, prin globalizare, cea mai desavarsita pace pe care a cunoscut-o vreodata omul.”

    Creind in sanul opiniei publice convingerea ca integritatea mentala a unei persoane incomode este discutabila, putem sa discreditam si sa anihilam toate scopurile si activitatile acelei persoane.

    Una dintre misiunile de prima importanta ale psihopoliticianului este sa faca astfel incat rezistenta impotriva globalizarii sa fie asimilata cu nebunia.
    Trebuie sa facem astfel incat definitia dementei – varietatea paranoia – sa sune asa: „Un paranoic crede ca este atacat de extraterestri ”. In felul acesta, dintr-odata, suportul individului care ataca globalizarea si europenizarea se va prabusi si va pieri.

    Cand se reorganizeaza atasamentele, trebuie sa avem o buna intelegere a caracterului lor.
    – la orice animal, primul atasament este fata de sine insusi. Acest atasament se poate distruge vanandu-i greselile pe care le face acesta, aratandu-i ca nu are memorie, nu poate actiona si nu se
    poate increde in sine,minimalizandu-l permanent si scazandu-i stima de sine.

    -al doilea atasament este fata de grupul familial, fata de parinti, frati si surori. Acesta se distruge prin pierderea independentei economice a familiei, prin distrugerea fabricilor, prin diminuarea valorii casatoriei, si incurajarea comportamentelor sexuale nefiresti-LGBT,prin facilitarea divortului si printrecerea copiilor – ori de cate ori este posibil – in grija statului.

    – urmatorul atasament este fata de prieteni si de mediul local. Acesta se distruge prin subminarea imaginii in societate a individului si prin dezvaluirea de catre martori falsi sau de catre autoritatile orasenesti sau satesti locale a unor pretinse fapte si atitudini antisociale sau imorale.

    – un alt atasament este fata de stat si, in interesul telurilor globalismului, acesta este unicul atasament care trebue sa existe din momentul in care statul este minimalizat si acaparat ca stat global. Pentru distrugerea atasamentului fata de stat se vor reduce treptat,total daca se poate fara declansarea
    revo.ltei poporului masurile de protectie sociala constitutionale denigrandu-le si discreditandu-le ca pomeni sociale,se vor pune in aplicare tot felul de interdictii si proceduri birocratice pt . libera initiativa asupra tinerilor cu scopul de a-i lipsi de drepturi ca membri ai statului liber si suveran ,de a ii tine in neputinta si inutilitate sociala si a le castiga atasamentul fata de
    miscarea de integrare europeana si globala, fagaduindu-li-se o soarta mai bunasi garantarea libertatilor sub autoritatea Uniunii Europene.Adica noi cream criza imputabila altora iar noi venim ,salvatori cu solutia.

    Interzicand cetatenilor unei tari suverane accesul usor la justitie ,prin taxe si amanari inutile, lansand si sprijinind propaganda de distrugere a caminului familial,si legalizarea drepturilor persoanelor cu comportamente sexuale deviante, provocand o permanenta delincventa juvenila, impunand asupra statului
    tot felul de practici de indepartare a copilului de el, se va crea in cele din urma, haosul necesar instaurarii Noii Ordini Mondiale.

    Sub masca dulceaga a grijii fata de copii, se vor emite legi
    ferme privind activitatile cele mai uzuale prestate de copii, ca mijloc optim de interzicere a oricarui drept al copilului in societate. Interzicandu-i dreptul de a castiga bani si de a-si ajuta familia, impunandu-i o dependenta nedorita fata de un parinte ratat social, aranjand prin alte mijloace ca parintele sa se afle tot timpul in saracie, copilul poate fi atras spre revolta din anii adolescentei,si plecarea fetelor la cele mai crude varste spre tarile noastre. Din aceasta va rezulta delincventa si pierzania lor.

    Facand ca drogurile de tot felul sa fie usor accesibile, oferind adolescentului alcool, laudandu-i nebuniile, stimulandu-l prin literatura pornografica si facand reclama la practicile sexuale „moderniste”, activistul psihopolitic globalist poate crea atitudinea necesara de haos, trandavie si inutilitate pe terenul
    careia se va implanta solutia ce-i va oferi adolescentului libertate deplina pretutindeni: libertatea de circulatie si fuga de acasa .

    Daca am putea sa distrugem efectiv mandria nationala si patriotismul unei singure generatii, aceasta ar insemna victoria noastra asupra tarii respective.
    Prin urmare, trebuie sa existe o propaganda permanenta in tarile vizate pentru subminarea atasamentului cetatenilor, in general, si al adolescentilor in special.

  6. athos says:

    Radu Humor

    Existenta statelor este efemera. Destinul uman nu trebuie interpretat in aceasta cheie, ci una mult mai larga, pentru a avea sens. Asta nu inseamna ca statele sau alte entitati teritoriale sunt un concept ce trebuie combatut. Ci doar ca nu trebuie absolutizat si opus celor care se refera la alte valori identitare, cum ar fi familia, sau etnia sau umanitatea, dupa preferinte. In ultima instanta, indivizii si actiunile lor sunt cele care definesc evolutia umanitatii si duc la crearea diverselor structuri; asta pana cand un eveniment geologic sau climatic major relativizeaza totul.

    • mac gregor says:

      mm…

      Chiar acum am scris undeva un articol despre un caz individual care a reusit: in Roma Antica destinul uman era subordonat Romei, adica statului. A mers glorios, cat a mers.

      • athos says:

        De fapt nu e chiar asa. Roma si-a dorit sa fie Republica si a devenit semi-dictatura. Asta pentru ca actiunile unor indivizi, (imparatii), au fost mai de succes decat a celor care au sustinut democratia, (parte a Senatului). Rezultatul istoric este intotdeauna unul al actiunilor unor indivizi, institutiile sunt si ele un astfel de rezultat, nu au existenta si vointa per se.

  7. Aramis says:

    @ Athos

    Ceea ce spui este logic, si probabil ca se va intampla intr-o zi. Dar previziunea ta usor apocaliptica pare cam abrupta, cam improbabila intr-un viitor foarte apropiat. Nu cred ca se va ajunge la un point of no return, independent de Grecia, fara ca un alt sistem, cu alte valori si etaloane sa fie gata sa intre in functiune si sa-l inlocuiasca pe cel vechi. Ca el va produce cutremure si ca indivizii vor avea de suferit, probabil, dar nu cred ca pasajul va fi incontrolabil, in sensul de lasat la voia intamplarii.

    Relativ la Grecia sunt de acord ca totul este un joc , si ca pana la urma decizia salvarii ( sau nu) este politica. In contextul european actual eu pariez pe o decizie favorabila Greciei, si chiar pe o stergere in buna masura a datoriei. Nu cred ca lumea e pregatita pentru grexit. De altffel , grecii in proportie de mai bine de 70% nici nu vor sa auda de iesirea din zona euro, iar o incercare a stangii de a face asta s-ar lasa cu revolutie. Restul e doar politica, si Tsipras care e prins intre promisiunile fara acoperire pe baza carora a castigat alegerile si cruda/nuda realitate.

    Se aude pe aici ca d’Artagnan, in urma articolului tau, a golit déjà 3 hipermarketuri de conserve de ton si se pregateste sa ia cu asalt zone le limitrofe. In noul sistem va fi ceva de genul ” regele conservei de ton” , parte a noilor imbogatiti din sistemul ce sta sa vina. Asta daca nu expira, dar chiar si asa va avea o cantitate considerabila de tabla de conserva.

    • athos says:

      D’Artagnan ne-a pus pe o pista falsa, sau este actionar la o fabrica de conserve de ton si vrea sa ne trimita pe noi la cumparaturi.. 🙂

    • Isabel.A says:

      Problema este ca NU poti sterge o datorie catre FMI fara default (vezi mai jos). Si FMI-ul vrea banii inapoi, acum mai mult decat oricand, mai ales ca Lagarde, la randul ei, doreste un al doilea mandat 🙂

  8. Observator says:

    Interesantă abordare, dar vezi, e aici o combinație un pic peste puterea mea de particularizare, de definire in palpabil: Combinația dintre stat și sistemul bancar, sistem, în mare parte privat. Cât de mult au acceptat băncile grecești (ca despre cazul particular Grecia vorbești) să participe la jocul de-a “uite reforma, nu e reforma” a guvernelor elene? Și dacă au acceptat, care le-o fi fost motivația? Întreb asta pentru ca mie criza din Grecia nu mi se pare doar o criza a statului grec, eu o văd ca o criza de “neadaptare” sau poate de “neacceptare a condițiilor ue” a poporului grec, in general

    • athos says:

      Nu prea inteleg exact care sunt afirmatiile, sau intrebarile, dar pot sa spun urmatoarele:

      O fi sistemul bancar privat in majoritate, dar: emisiunea de moneda, politica monetara si regimul de functionare a bancilor private sunt atributii ale Statului. Ca sa nu mai vorbim de o gramada de reglementari care obliga practic orice agent economic si incetul cu incetul si persoana privata sa nu poata ocoli banca in tranzactiile sale… Foarte privat.

      Cat despre sustinerea datoriei statutului grec din bancile private grecesti: in primul rand, grosul nu vine de acolo. In al doilea rand, plasamentele in titluri de stat au fost intotdeauna vazute ca investitii sigure, pe placul actionarilor si deponentilor bancilor. In al treilea rand, sustinerea datoriei Greciei in ultimii ani s-a facut in special prin intermediul BCE si FMI. Haircut ul investitorilor privati a avut deja loc acum ceva timp si nu prea s-au mai inghesuit.

      In al patrulea rand, asa se intampla cand ai creditori: daca nu te disciplinezi tu, te disciplineaza ei. Sau macar incearca

      • Observator says:

        Tocmai asta ziceam ca mi-e foarte greu sa enunt problema, sa o identific in mod clar, sa o conceptualizez.

        Ok – sa zicem ca mare parte din datorie e publica – pe asta sa zic ca o inteleg; e statul ce a cheltuit mai mult decat a putut colecta si s-a jucat in fel si chip sa fenteze pe toata lumea: creditori, populatie, etc.

        Insa ceea ce nu mi-e clar e de ce parte a baricadei e orice baca din Grecia ce acum ceva timp s-a lasat dusa de val pentru ca, asa cum zici “plasamentele in titluri de stat au fost vazute intotdeauna sigure”. Cum a putut o institutie ce are ca obiect principal de activitate gestionarea riscului, sa nu identifice acest risc?

        • mac gregor says:

          cum au putut sa ia in considerare sintagma “too big to fail”?

        • Isabel.A says:

          “Plasamentele in titluri de stat” ale Greciei au fost in special cumparate de bancile straine, cele mai multe franceze si germane. Era o epoca a fervorii ne-reglementate, cand orice banca mai mare facea ce o taia capul ca sa isi maximizeze castigurile, in numele “pietei libere”, pe care atat de mult o apreciaza con-fratele tau intru idei, nenea P. (si care, imi permit un “rautacism”, ma intreba, cand i-am relevat aceste aspecte, “ce caut” pe blogul lui, data fiind “pregatirea” mea precara in materie 🙂 ).

      • Isabel.A says:

        Emisia de moneda nu mai e atributul Statului o data ce ai intrat in zona euro. E atributul exclusiv al BCE (Banca Central Europeana) 🙂 Nu mai poti controla nici cantitatea de moneda, nici sa te joci cu inflatia ca sa devaluezi/cresti valoarea monedei.

  9. athos says:

    Observator

    Expunerea bancilor grecesti fata de statul grec este minima. De fapt, cred ca fluxurile au fost inverse, in ultima vreme. Asta nu este o tema.
    Bancile grecesti au probleme din cauza retragerilor masive, si de fapt acest fenomen este probabil cel care ingrijoreaza cel mai tare EU si pe toti responsabilii din sistemul financiar mondial, intrucat el poate provoca contagiunea!

  10. athos says:

    Observator

    UIte aici un articol, in care regasesti si structura expunerii la cele 320 miliarde datorie ale Greciei:

    http://www.theguardian.com/world/datablog/2015/jun/19/the-greek-debt-what-creditors-may-stand-to-lose

  11. Isabel.A says:

    Athos,

    Voi simplifica: Grecia datoreaza 23 de miliarde FMI, cu acesti bani a supravietuit pana acum. Imprumutul initial a fost de 30 de miliarde, cu data de scadenta spre 2030, si a fost/este cel mai mare program implementat de catre FMI. Imprumutul a fost supervizat de asa numita “troika”: FMI, Comisia Europeana si Banca Central Europeana, care trebuie (! 🙂 ) sa asigure ca, in schimbul imprumutului, Grecia va implementa “programul de masuri”, aka austeritate la toate nivelurile si cat cuprinde 🙂
    Creditorii privati (aka bancile straine, in special cele germane si franceze-in ordinea “pierderilor” ) au avut deja un haircut (stergere) de peste 80 la suta (nu stiu procentele pe de rost, nu am timp sa verific cat a fost procentul negociat cu IBS). Problema este nu se poate face “haircut” catre FMI, decat daca exista “default”: adica faliment. Pana acum, doar trei state au declarat “default” FMI-ului, state cu probleme generate de razboi civil: Somalia, Sudan, Zimbabwe. Pana la sfaristul lunii, Grecia trebuie sa dea inapoi FMI-ului 1,6 miliarde de euro, iar pana la sfarsitul anului peste 5 miliarde. Bani pe care nu poate sa ii dea decat daca masurile sus amintite sunt luate (nu discut acum oportunitatea lor si efectele sociale, foarte, foarte nasoale pentru greci). Daca Grecia nu da banii pana la sfarsitul lunii, e inceputul default-ului, care va afecta, foarte mult, si zona euro si EU in ansmablu. Aceasta este miza si de aici negocierile nesfarsite de saptamanan asta cu Eurogrupul si, mai departe, in Consiliul European, ca sa il convinga pe Tsipras sa continue cu “Planul de masuri” 🙂

  12. athos says:

    Isabel

    Nu stiu exact ce vrei sa spui cu cele 23 miliarde.
    Suma datorata de Grecia este de aprox 325 miliarde, cu vreo 30 mai putin decat in 2011, in urma restructurarii si a haircut ului cu ocazia bailoutului de atunci.

    Gasesti tot felul de statistici si grafice pe net, iata unul destul de bun:

    http://graphics.wsj.com/greece-debt-timeline/

    Cat despre restul: faptul ca statele din zona EUR au cedat prerogativa emisiei de moneda catre BCE nu schimba cu nimic esenta la lui fiat-money.
    Apoi: cea mai mare problema in structura creditului Greciei o reprezinta expunerea celorlalte tari europene, din care multe, (Franta, Spania), nu o duc nici ele bine dpdv bugetar si nu numai…

    • Isabel.A says:

      E vorba de banii pe care ii datoreaza DOAR FMI-ului; restituirea lor -de fapt, a transei de 1,6 miliarde evocate in comentariul precedent-e miza saptamana asta. Restul e datoria Greciei acumulata, 175 din PIB, una din cele mai nesustenabile din lume la acest moment.

      • Isabel.A says:

        Mai am o precizare: suma de 30 de miliarde-din care 23 de miliarde au ramas de platit-reprezinta imprumutul DIRECT dat Greciei de catre FMI: ca sa plateasca pensii, salarii, etc.
        Grecia, de la inceputul crizei, face obiectul /sau este subiectul, cum vrem sa ii spunem, unui program de “bail-out”, adica de garantare, girat tot de troika, in schimbul implementarii…. cui? …. ai ghicit, reformelor “structurale” 🙂 Valoarea totala a bail-outului este undeva la 240 de miliarde de euro. A very rosy situation, ca sa spunem asa…

    • Isabel.A says:

      Faptul ca EC are emisia de moneda schimba foartemult, dar nu pot sa dezvolt acum (am de lucru inca 🙂 )

      • athos says:

        Abia astept sa aud… 🙂

        • Isabel.A says:

          Tot repede, dar voi reveni: problema principala este ca ECB cea care decide politica monetara a zonei euro, in timp ce politicile fiscale sunt apanajul fiecarui stat; practic, avem o uniune monetara. si 19 politici fiscale diferite (cati membri are zona euro). Ceea ce este o mare anomalie, si care arata ca designul euro a fost gresit gandit de la inceput: nu poti avea o uniune monetara fara una fiscala, care sa permite transferuri fiscale catre tarile mai putin performante si, mai ales, fara o coordonare/armonizare a celorlalte elemente ale politicii fiscale (valoarea TVA, nivelul de impozitare, etc). Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu exista niic macar o coordonare a politicilor economice ale UE: teoretic, exista ceva (la nivel de, pardon, frectie, gen “benchmark”), dar impactul acestei coordonari asupra rezultatelor economice ale statelor membre nu e unul semnificativ.
          Ca sa recapitulez: o moneda comuna in absenta unei uniuni fiscale si a uneia economice e o anomalie. De ce s-a optat pentru aceasta varianta, ce au avut in cap “parintii” euro, cand au gandit acest design/model, e alta poveste.

  13. Radu Humor says:

    ION SI GHEORGHE LA BURSA-
    Mă Ioane, eu tot văd la TV şi ascult la radio de bursă. Ce e aia bursă?
    – Păi, mă Gheo, e cam greu de explicat dar, uite îţi dau un exemplu. Tu îţi cumperi o găină care îţi face nişte ouă. Din ouăle alea ies alte găini care şi alea fac ouă. Şi din ouăle alea ies alte găini care şi ele fac ouă. Şi tot aşe până la un moment dat tu ai câteva sute de capete de găini. No, şi-atunci numa că vine o apă mare şi învolburată şi îţi ia toate găinile şi le îneacă. Ş-apăi atunci tu imediat te gândeşti… mama mă-sii de afacere, raţe trebuia să cumpăr!
    P.S.
    După Helwig şi Johannis…. MRUşine !!

    • mac gregor says:

      MRU are reputatia de cel mai bun profesionist care a fost la conducerea SIE. De cand a plecat el de acolo, USL nu a fost in stare sa puna decat oameni mai prosti in acea functie.

      Nu a existat nici o critica reala in toate acuzatiile urlate de turma lobotomizata de Antena 3. Si personal simt o mare satisfactie sa-i vad innecandu-se cu propria minciuna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s