Nu am răspuns …

1. La întrebarea: până unde este capabil Guvernul grec să întindă coarda?
Premierul grec, Alexis Tsipras, pleacă joi în Rusia împreună cu mai mulţi miniştri cheie ai cabinetului său pentru a se întâlni cu preşedintele Vladimir Putin, în momentul unei reuniuni cruciale a Eurogrupului şi în contextul în care negocierile cu UE şi FMI au intrat în impas total în ultimele zile! Mă uimește și optimismul agresiv al susținătorilor săi, de pe poziții de…forță(!!): în fața Parlamentului din Atena, aproximativ 7.000 de persoane au venit să-și arate sprijinul pentru prim-ministru Alexis Tsipras, aflat într-o poziţie de forţă cu creditorii ţării. Oamenii au scandat lozinci în apărarea guvernului de la Atena. “Nu ne temem, nu ne retragem, vom învinge!” se putea citi pe pancarte. “Niciun sacrificiu în privinţa datoriei și a monedei euro”. Pe o altă pancartă: “Demnitate! Vrem să ne recâştigăm viața.”
Mă întreb care-s dușmanii lor de fapt: cei din banii cărora funcționează de bine de rău țara?! Aș putea înțelege că și creditorii lor n-au fost tocmai realiști, ca să zic așa, atunci când au dat banii grecilor, totuși, ca să vezi bârna ta mai mica decât paiul din ochiul celorlalți e cam greu de acceptat.
A, să nu uit, interesant mi se par prioritățile de finanțare în caz de colaps al Greciei: “Sursele energetice, salariile şefilor poliţiei, resursele medicale şi produsele farmaceutice trebuie asigurate”, zice reprezentantul Germaniei în Comisia Europeană. Salariile șefilor poliției…

2. Dacă plecarea în Turcia a lui Ponta și rămânerea sa acolo are legătură cu terminarea sesiunii Parlamentului, astfel încât acesta, Victor Viorel Ponta, să fie ferit de vreo ridicare a imunității. Apropo de operație, culmea minciunii ar fi fost să-i mintă din reflex pe medicii turci care picior este bolnav. Oricum, este de apreciat că, în sfârșit, și deputatul Ponta și premierul Ponta au aceeași părere despre o anume chestiune, în cazul de față că suferă la același genunchi. Nu a mai avut loc dedublarea.

3. Cum de-și permite cotidianul austriac Der Standard să publice un articol intitulat ”România, un caz special”, în care vorbeşte despre ”cancerul politicii române”, corupţia: ‘Coruptibilitatea elitei politice a rămas un cancer al politicii române. Mai ales social-democraţii – în frunte cu fostul premier Adrian Năstase şi urmaşul său din 2012, Victor Ponta, s-au dovedit a fi coruptibili. Năstase a fost condamnat de două ori la mai mulţi ani de închisoare. DNA îl acuză pe Ponta de evaziune fiscală, spălare de bani, fals în acte şi abuz de putere.”
Auzi, ”mai ales social-democrații”… Dacă e să fim totuși obiectivi, nu ca alții, deocamdată Ponta este doar bănuit, nu și condamnat. S-au cam grăbit austriecii ăștia!

Cum spunea un ”titan” ziarist mic de statură, cam toți occidentalii fac pipi pe noi, ne dau lecții de anticorupție. În opinia ”maestrului”, noi suntem de vină că le permitem. În opinia mea, de vină sunt ăia de fură și corup.

4. În sfârșit, nu am răspuns la întrebarea ”Cum se numea calul lui Ștefan cel Mare?”. În schimb, am o nelămurire: să fie oare posibil ca pentru primirea cetățeniei române să trebuiască să știi răspunsul la asemenea întrebare stupidă?

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

19 Responses to Nu am răspuns …

  1. athos says:

    Nimeni nu-si imagineaza ca Grecia va fi vreodata capabila sa plateasca ce datoreaza. Este prea mult.
    Dar nu asta este problema Greciei, sau nu cea mai mare: ci faptul ca in absenta unor noi credite, nu isi poate sustine balanta de plati. Creditorii cer masuri care sa echilibreze aceasta balanta, inainte de a avea un nou acord, dar Tsiparis nu are nici un pic de spatiu de manevra. Motivul este acela ca se afla acolo sustinut de catre cei carora le-a promis ca nu li se taie ce ar trebui sa se taie pentru ca cheltuielile sa scada. O promisiune absurda, care nu se bazeaza pe absolut NIMIC.

    Grecia are nevoie nu de o intelegere cu creditorii, ci de finante echilibrate, (care ar atrage si o intelegere cu creditorii, dar asta este de fapt secundar, pe fond). Economia greaca nu poate, si nu va putea sustine un buget al asigurarilor sociale fara nici o legatura cu contributiile. Tsiparis nu are solutii si o stie, dar ca orice socialist care se respecta, evita sa priveasca adevarul in ochi si construieste un altul, strict pentru uzul politic. De fapt, singurul pas rational este ca Grecia sa paraseasca spatiul EURO, dar acest pas este temut de toata lumea, intrucat nu exista vreo procedura, nu se stie ce se va intampla si cum va fi lumea de fapt afectata. Parasirea spatiului EURO ar crea conditiile unei inflatii cu efect regulator asupra cheltuielilor bugetare si ar slabi din enorma presiune creata de inconstientii si iresponsabilii care si-au mituit poporul cu venituri mincinoase. Desigur, nu este exclus ca in aceste conditii, sa apara si haosul in Grecia, traditia locala ne spune ca este foarte posibil… Ori iesirea din zona EUR nu presupune si iesirea din UE, ceea ce inseamna ca este posibil ca adevarata teama a acesteia din urma sa se lege de un asemenea scenariu.

  2. mac gregor says:

    4 Sau pur si simplu nu vor sa dea cetatenia romana unor muslimi. Ca nu stii de unde sare teroristul.

  3. mac gregor says:

    1 “The IMF has a lot of experience of sovereign bailouts. These vary depending on the situation of the country, but typically they have several elements.
    a) Some debt is written off, often as much as half of it.
    b) The country devalues its currency, usually by 20-25%.
    c) It brings in a reform program, sorting out its internal finances
    d) And it receives new loans to tide it over until the reforms take effect.

    In the case of Greece, the first two elements were not there. Some private debts were written down (the so-called “haircut” imposed on bond holders) but the much larger public debts were not touched. Nor was there a devaluation, for Greece was in the eurozone. So all the burden was placed on the reform program, which imposed deep austerity on the people, in return for which the country got some short-term loans.

    Thus the IMF’s tried and trusted economic solution could not be applied because of politics.”

  4. athos says:

    Radu Humor

    “Nu-i anchetează pentru cum au votat, ci pentru cum au întocmit mişeleşte o erată, prin care l-au menţinut în fruntea României pe păduchele băsescu !”

    Nu cred ca ai habar despre ce vorbesti. Faptele sunt altele. Sau daca crezi ca ai habar, expune-ti varianta. Articolul lui Damian descrie foarte limpede ce s-a intamplat. Este drept ca si afirmatia mea nu este cea mai riguroasa, ci mai curand tendentioasa, in context: intr-adevar nu este o ancheta cu privire la modul in care s-a votat. De aceea, o retrag, pana la proba contrarie.

  5. Isabel.A says:

    Ziaristul pitoc a spus/scris si ceva amuzant, pe langa tonele de prostii: “adac Viorel a trecut granita turco-siriana sa lupte alaturi de ISIS? 🙂
    Nu exista comunicate oficiale nici legate de buletinul de sanatate al premierului(inca) Romaniei, nico o declaratie oficiala legata de perioada de convalescenta (durata, locatie, etc). Singurul care face oficiu si de purtator de cuvant oficial, si de transmitator de mesaje legate de starea de sanatate e Dragnea , el e purtatorul de cuvant in acest moment si al Guvernului Romaniei si al medicilor (turci, romani, whatever) care il ingrijecs pe Ponta; btw, voi gasiti normal ca prim ministrul unei tari sa petreaca o luna (asa spune Dragnea) de convalescnta pe teritoriul altui stat? Acest lucru implica si aspecte ale sigurantei nationale, printre altele…

  6. d'Artagnan says:

    PULSUL PLANETEI. Joaca la cacealma a Greciei s-ar putea să o coste falimentul imediat
    de Iulian Chifu

    Guvernul grec condus de Alexis Tsipras a mizat excesiv pe aversiunea europenilor față de riscurile ieșirii Greciei din zona Euro și a forțat negocierile, inclusiv modificând înțelegeri asupra cărora s-a convenit.
    Însă creditorii internaționali par să fi ajuns la limita toleranței față de inconsistențele în negociere afișate de guvernul elen. Astfel, în timp ce Fondul Monetar Internațional s-a retras de la negocieri, principalul contributor al Uniunii Europene, Germania, dă semnale că nu mai este dispusă să accepte șantajul Syriza.

    Dacă în urmă cu o săptămână scenariul intrării Greciei în faliment era o ipoteză, totuși, îndepărtată, acum aceasta se conturează din ce în ce mai clar, devenind un scenariu discutat în detaliu între membrii zonei euro. Iar o schimbare ce poate avea consecințe dramatice a avut loc joi, 11 iunie, când Fondul Monetar Internațional s-a retras din negocierile cu Grecia, explicând această decizie prin faptul că partea elenă refuză orice compromis în ceea ce privește reformele privind sistemul de pensii și piața muncii. Această decizie intervine la doar câteva zile după ce Grecia a amânat plata unei tranșe din datoria către FMI până la finele acestei luni, când va trebui să ramburseze către instituția internațională un total de 1,6 miliarde de euro.

    Însă decizia FMI de a se retrage din discuții reprezintă sfârșitul discuțiilor tehnice privind reforma sistemului de pensii și a legislației muncii, puncte de blocaj în negocierile dintre Grecia și creditorii internaționali către care Atena trebuie să plătească o datorie de peste 10 de miliarde de euro în următoarele două luni. FMI a precizat că instituția nu închide orice negociere dacă guvernul condus de Alexis Tsipras își va modifica substanțial poziția. De altfel, directorul general al FMI Christine Lagarde a participat joi, 18 iunie, la o întrunire a miniștrilor de Finanțe din zona euro, întrunire văzută de analiști drept ultima șansă pentru ajungerea la un compromis în chestiunea elenă.

    Grecia pare că a împins până la limită răbdarea partenerilor săi. Nu doar negociatorii din partea Fondului Monentar Internațional și-au epuizat rezervele de toleranță față de atitudinea grecilor, ci și principalul contributor la bugetul Uniunii Europene, deci și principalul creditor al Greciei din rândul statelor din zona euro – Germania. Reprezentanții guvernului german au transmis semnale arătând că este momentul să se oprească discuțiile neproductive, dându-le grecilor un ultimatum. Cu alte cuvinte, Germania ar fi pregătită să lase Grecia să declare falimentul, dacă guvernul Syriza nu înțelege să accepte un compromis.

    Conform unor surse ale Financial Times, Berlinul ar fi comunicat celorlalte capitale europene din zona euro că guvernul condus de Angela Merkel nu mai este dispus să negocieze dincolo de liniile roșii trasate în ultima propunere de acord, pe care președintele Comisiei Europene Jean-Claude Junker o prezentase, în urmă cu o săptămână, Greciei. În acel moment, Alexis Tsipras a ales calea de a refuza propunere printr-un discurs contondent în fața Parlamentului din Atena, în care denunța intenția creditorilor internaționali de a „subjuga și umili o națiune întreagă”.

    Coroborat cu atitudinea afișată de-a lungul negocierilor de către ministrul său de Finanțe, Yanis Varoufakis, care, în plus, înregistrase în secret o întrunire a zonei euro și se lăudase cu această „reușită” în presă, discursul lui Tsipras a avut ca efect răcirea completă a relațiilor cu partenerii europeni. Mai mult decât atât, insistența guvernului elen asupra renegocierii țintelor de surplus bugetar i-a iritat pe miniștrii de Finanțe din zona euro, deoarece acesta fusese un punct asupra căruia se căzuse de acord încă din urmă cu câteva săptămâni.

    Inconsistența grecilor în negocieri, care arată că pentru aceștia niciunul dintre punctele asupra cărora s-a căzut deja de acord nu este stabilit, face cu atât mai dificilă discuția asupra punctelor de blocaj: reforma pensiilor și reglementările din legislația muncii. Datoria Greciei este de peste 320 de miliarde de euro, iar din această sumă uriașă, peste 240 de miliarde de euro sunt datorați creditorilor internaționali, care au împrumutat Atena în momentele maxime ale crizei din 2011-2012. Guvernul Syriza, care a ajuns la putere la începutul acestui an, a promis sfârșitul măsurilor de austeritate și implementarea unor reforme de stânga, destinate păturilor sărace ale populației Greciei, dar acest lucru s-a dovedit imposibil.

    • Radu Humor says:

      După ce se dezvăluie farsa cu aselenizarea, ar trebui pusă pe tapet oribila crimă colectivă de la 9/11 când pentru a-şi justifica atacul împotriva Irakului ( unde sunt armele chimice ?!) au dărâmat prin implozie turnurile gemene, când au murit peste 4ooo de oameni nevinovaţi ! :mrgreen:
      De remarcat că nici un evreu, de care erau pline birourile şi sediile de acolo, dar în acea fatidică zi au fost anunţaţi să nu vină la serviciu !
      Nişte criminali, care acum atacă şi sportul, doar pentru a lovi în Rusia, care pregăteşte ediţia următoare a Cupei Mondiale. N-au decât, dacă găsesc vinovaţi să-i spânzure pe toţi că majoritatea-s de-ai lor, dar de ce să fure această manifestare sportivă ruşilor ?!
      Nişte hoţi ordinari au tupeul să-i acuze pe alţii de hoţii pe care ei la fac aşa cum respiră !

  7. Radu says:

    In urma cu cateva zile spuneam ca tonul articolelor din The Economist era dincolo de pesimist, era un fel de cronica a unui fapt deja implinit: divortul Greciei si al zonei euro. Azi, culmea, nu mai am aceeasi impresie. Noile articole au revenit la tonul de altadata: Grecia e scandalagie si neimblanzita dar EU ar suferi mai mult daca Grecia paraseste euro si risca sa se prabuseasca economic si social decat daca continua sa o plateasca ca sa apara alaturi de ceilalti la poza comuna. Ziaristii de la The Economist sunt foarte bine informati de intentiile liderilor europeni si cred ca pregatesc publicul european pentru un deznodamant surprinzator: nu ne iubim, nu avem nici un fel de incredere unii in altii, dar ramanem impreuna. Negociem sa ne coste cat mai putin, doar strictul necesar evitarii divortului.

  8. d'Artagnan says:

    GREXIT Odioasa datorie: de la concept la criză
    de Cristian Unteanu

    Cu disperare, Grecia adună argumente pentru a justifica o acţiune care echivalează cu intrarea în război direct cu structurile politice şi financiare ale spaţiului euro-atlantic din care încă face parte: de ce nu trebuie şi de ce nu vă vom da banii înapoi!

    Drept urmare, a reunit rapid o grupă de teoreticieni ai mişcării antisistem, coriefei ai altermondialismului şi luptători binecunoscuţi pentru „drepturile celor fără drepturi”, „pentru emanciparea «naţiunilor-vasal»” în scopul de a redacta un raport prezentat în această săptămână, miercuri şi joi, în Parlamentul Greciei. Este vorba de un audit comandat de Zoe Konstantopoulo, preşedinta legislativului grec. Şi era de aşteptat ca membrii acestei comisii internaţionale (cea mai mare parte dintre ei membri ai organizaţiei CADTM – Comitetul în favoarea anulării datoriei publice a ţărilor din lumea a treia) să declare că datoria Greciei este «ilegală» şi că nu va trebui să fie înapoiată niciodată deoarece «a fost încălcată legislaţia europeană şi internaţională precum şi drepturile omului» în momentul în care autorităţile greceşti au acceptat cele două planuri succesive de salvare propuse de FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Mai mult, se spune în raport:

    Se redeschide astfel o mai veche veche Cutie a Pandorei, una ţinută de regulă foarte departe de atenţia marelui public deoarece presupune o discuţie extrem de primejdioasă prin finalităţile care pot fi pe cât de neaşteptate, pe atât de destabilizatoare pentru ordinea instituţională şi echilibrul regional, continental sau chiar mondial. Mai degrabă direct mondial şi catastrofal în epoca noastră a globalizării extreme. Despre ce e vorba ? Principiul se numeşte chiar aşa „Odioasa Datorie” , doctrină elaborată de Alexander Sack în 1927 şi devenită acum baza politică a mişcării contestatare deosebit de puternice ce adună adeziunile unor grupări dintr-o arie relativ importantă din zona extremei-stângi, neocomuniştilor, neoanarhiştilor. Ar fi însă mult prea simplu şi absolut nedrept să limităm la acest areal numărul simpatizanţilor reali ai ideii. Au fost, odinioară, la începuturi, oameni politici care-şi închipuiau viitorul ca unul al echităţii şi echilibrului social asigurat de un sistem de legi înţelepte în favoarea omului de rând. Surprinzător, iată două dintre aceste puncte de vedere:

    Există două modalităţi odioase pentru a subjuga şi cuceri o naţiune: una este prin forţa armelor, cea de-a doua prin datoria publică .
    John ADAMS, cel de-al doilea Preşedinte al SUA.

    Cred că instituţiile bancare reprezintă o primejdie mai mare pentru libertăţile noastre fundamentale decât armatele gata de luptă. Dacă, într-o bună zi, poporul american va permite ca băncile private să fie cele care să controleze moneda, atunci băncile şi toate instituţiile care se vor naşte în jurul acestora vor lua cetăţenilor toate proprietăţile lor, mai întâi cu ajutorul inflaţiei, apoi cu ajutorul recesiunii, până în ziua când copiii lor se vor trezi fără acoperiş deasuprea capului, pe pământul cucerit de părinţii lor .
    Thomas Jeffereson, cel de-al treilea Preşedinte al SUA (declaraţie din 1802).

    Datoria pe care Mexicul n-a mai plătit-o.

    Nu-i aşa că e nobil şi frumos? Dar, după teorie, urmează realitatea dură care mai temperează entuziasmele. Din acea vreme datează o Cutie a Pandorei care reprezintă, după unii analişti, o bombă nucleară infinit mai periculoasă decât arsenalele existente: decizia de a nu mai plăti datoriile externe. De foarte multe ori, iminent dar evitat, cu pieredri enorme plătite într-un final (exct ca acum în cazul Greciei) din buzunarele mai mult sau mai puţin jerpelite ale contribuabililor din ţările care au făcut prostia să creadă în promisiunile grecilor… Primul mare episod consemnat de istoria foarte tumultuoasă a Cutiei Pandorei şi „Datoriei Odioase” pe care o adăposteşte s-a petrecut în 1914 atunci când Mexicul – unde era în plină desfăşurare revoluţia condusă de Emiliano Zapata şi Pancho Villa – anunţă senin că suspendă total plata datoriei sale externe. Mexicul era atunci ţara cu cea mai mare datorie externă de pe continentul american în raport cu ţara vecină de la nord, promiţând totuşi o plată oarecare, în timp…ceea ce s-a şi întâmplat, returnând sume absolut simbolice între 1914 şi 1942. Timp de 20 de ani, între 1922-1942, un consorţiu de bănci condus de reprezentanţii de la Morgan, vor duce negocieri cu Mexicul pentru a încerca să vadă ceva din bani înapoi…. Între timp, în 1938, preşedintele Lázaro Cárdenas naţionalizează întreaga industrie petrolieră a ţării, naţionalizare completă fără acordare de indemniziaţii, producând pagube imense proprietarilor de atunci, în majoritate companii nord-americane. În faţa amplorii dezastrului, creditorii vor ceda într-un final, renunţând la peste 90% din datorie şi acceptă nişte sume simbolice pentru companiile pierdute în urma naţionalizării. Au urmat alte ţări precum Brazila, Bolivia şi Ecuadorul care au suspendat plata datoriei externe total sau parţial începând cu anul 1931, uneori, cum a fost cazul Ecuadorului, pentru o perioadă de 20 de ani! Dar, pentru a se păstra o aparenţă de legalitate, trebuia găsită o formulă acceptabilă internaţional. Aceasta este teoria „Datoriei Odioase“ pentru recunoaşterea căreia trebuie să fie îndeplinite trei criterii, acelea formulate în 1927 de Sack şi reluate acum, cu exactitate, de experţii internaţionali ai revoltei extremei-stângi, cei reuniţi în organizaţia CADTM: – datoria externă a fost contarctată de un regim despotic, dictatorial, în vederea consolidării puterii sale. – a fost contractată nu în interesul populaţiei, ci împotriva interesului său şi/sau în interesul personal al unora dintre liderii politici şi celor din anturajul lor. – creanţierii cunoşteau (sau puteau să cunoască) destinaţia odioasă pe care urmau s-o capete banii împrumutaţi de ei. Recursul la morală Clar? Foarte clar. Cumplit de clar. Aplicabil oricând, oricui, argument final absolut deoarece acoperă o atât de largă paletă de situaţii, încăt se constituie ca denominator comun ideal pentru ieşirea din orice tip de dezastru economic folosind alt mecanism decât cel economic, unul inexistent în mod real dar, paradoxal, terbil de eficient: recursul la morală. Căci despre morală trebuie să vorbim în primul rând, argumenta Sack: „Dacă o putere despotică a contractat o datorie nu pentru nevoile şi interesele statului, ci pentru a întări un regim despotic, pentru a reprima populaţia care luptă împotriva lui…atunci această datorie este odioasă pentru întreaga populaţie a statului respectiv. Ea nu mai este obligatorie pentru naţiunea respectivă deoarece este o datorie a regimului, o datorie personală a regimului politic care a contractat datoria aceea şi, în consecinţă, se anulează în momentul când regimul respectiv pierde puterea…Am putea considera că din aceeaşi categorie fac parte şi împrumuturie contractate în scopuri evident personale şi interesate de către membrii unui guvern sau de persoane legate de aceştia care nu au niciun fel de legătură cu nevoile statului“. Problema este că, de fiecare dată, un asemenea gen de judecată de valoare este făcută (oare cum altfel?) de reprezentanţii puterii care tocmai a dat-o jos pe precedenta, de cei care (cel puţin teoretic) ar avea tot interesul să-şi justifice propria imbecilitate şi incapacitate invocând, cum ştim şi noi s-o facem atât de elocvent, „greaua moştenire”. Niumai că la noi e vorba despre circul banal din ligheanul local, dar în cazul Greciei, mare datornic european şi mondial, invocarea „odoasei datorii”, contractate în calitate de stat membru NATO şi UE, va pune nişte probleme economice evidente, dar şi unele enorme pe plan politic.

    Ar fi pentru prima oară când o ţară care aparţine (încă) acestor două sisteme de forţă are un comportament de naţiune din lumea a treia, de tip „failed states” punând o problemă de credibilitate pentru întregul sistem economico-financiar al zonei euro-atlantice. Un GREXIT bazat pe raţionamentul „datoriei odioase” va fi „calul troian“ introdus de greci în casa europeană. Ce va urma? Pesemne un EXIT, dar şi o probă de uriaşă golănie politică grecească şi de lipsă de previziune şi control financiar minimal din partea instituţiilor europene. Chestiunea esenţială este că, în toate cazurile imaginabile, cine va plăti pentru toate astea este contribuabilul european, silit din nou să suporte toate costurile a ceea ce este un exemplu evident de proastă guvernare şi lipsă de preziviune în absenţa unui mecansim corect de estimare a riscurilor. Culmea, însă, nu la ei cresc preţurile, ci în România miracolului continental al creşterii economice raportate de Guvernul entuziast unei ţări care se pregăteşte să intre în vacanţă. Nu şi Europa. Dar, de fapt, de ce ne-ar interesa?

  9. Observator says:

    La ultima stiu sa-ți răspund eu, dar care e relevanța, că sigur a avut mai mulți?
    Sau poate, noi, în calitate de urmași, nemultumiți că Voitiș a rămas doar cu statut de cal, încercam sa-l transformam, post mortem, in senator, asa cum a fost Incitatus.

  10. athos says:

    Prima parte din mult citatul citat din Thomas Jefferson, se gaseste doar in … citate.

  11. athos says:

    Sorry, Mac…

    • mac gregor says:

      nu-i stres.

      Problema e ca nu merita sa-i arati ca e fals ce spune el, fiindca Radu Humor are un creier de bibilica.

      5 minute mai incolo o sa culeaga o alta poveste, tot de la cei care l-au mintit prima data.

  12. athos says:

    Ponta a ales sa se opereze in Turcia. Candva, vom afla de ce. Nu-i putem insa contesta dreptul lui de pacient in a-si alege medicul curant.

    Nu mai este insa in dreptul lui cand toarna minciuna langa minciuna, inclusiv in legatura cu aceasta istorie. Eu in locul ambasadoarei din Olanda, l-as palmui pe nesimtit.

    http://www.jurnalistii.ro/opinii/nu-mai-pot-sa-tac-victore-are-si-nesimtirea-bunul-ei-simt/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s