Cazul Mariana Rarinca dacă nu ar fi apărut ar fi trebuit inventat. De către și în folosul celor care sapă la temelia Justiției Române și care profită de ocazie pentru a sări la gâtul Liviei Stanciu și Laurei Kovesi, cerându-le demisia și cerând insistent o Adevărată Reformă a Justiției, una care să-i lase să doarmă linștiți noaptea.
Cazul Mariana Rarinca reprezintă pentru aceștia:
1. pretextul unui atac furinbund asupra DNA și ÎCCJ , ocazie cu care se vor justifica luarea de măsuri suplimentare de imunizare ale politicienilor în general și ale parlamentarilor în particular;
2. o armă de intimidare a procurorilor și judecătorilor;
3. un excelent detergent pentru spălarea obrazului fin al unor actuali și foști pușcăriași. Mulți dintre marii hoți politici ai neamului vor folosi acest caz ca pe-o dovadă a nevinovăției lor. Afacerea Termopanul, afacerea ICA, afacerea Transformatorul, Afacerea Loteria, toate și multe altele se vor transforma într-o imensă Afacere Dreyfus. Se ”uită”, bineînțeles, că cei care i-au condamnat pe marii mahări corupți sunt complete de judecată diferite, adică un număr apreciabil de judecători, și nu madam Stanciu sau madam Kovesi.
Pe undeva este amuzantă graba de a trage concluziile acestei povești, de a stabili cu maximă viteză și precizie vinovățiile și, mai ales, pedepsele și calea de urmat. Cetățenii însetați de dreptate au decis: deoarece doamna în cauză a fost achitată, înseamnă că DNA ,Kovesi, Stanciu, primul complet de judecată, judecătorii care au decis arestarea preventive,precum și cei care au prelungit arestarea preventivă sunt vinovați, iar cei care au dispus eliberarea sunt cinstiți. Fie și plecând de la premisa asta, observăm că într-un final s-a făcut Justiție în Romînia, cu toată opoziția conjurației corupților, adevărul a triumfat. Asta înseamnă că judecătorii în ansamblu sunt independenți în ”Republica Procurorilor”, că nu contează ce-ți sugerează Binomul (Trinomul) dictatorial SRI- DNA-( ÎCCJ), înseamnă că de fapt Justiția este într-adevăr reformată. Q.E.D.
Dar nu vreau să mă opresc aici. De ce, de exemplu, n-aș putea considera că judecătorii care au achitat-o pe femeie sunt de fapt necinstiți și vor să plătească niște polite? Sunt informații că ” Din completul de judecata care a decis neasteptata achitare au facut parte judecatorul Risantea Gagescu, care ar fi incercat fara succes in 2013 sa ajunga la Inalta Curte, din comisia care a respins-o facand parte si Livia Stanciu, si judecatorul Dolache Marian, al carui nume apare in rechizitoriul DNA privind judecatoarele acuzate ca au luat spaga Veronica Carstoiu si Viorica Dinu”. Caz în care, spre fericirea celor ce dau la gioale Justiției, se poate spune spune că aceasta nu este reformată, această achitare fiind un abuz. Vezi, unde dai și unde crapă, depinde din ce unghi privești!! E tocmai ”vițeversa”, cum spunea cineva…
Cei care fac din cazul Mariana Rarinca un” caz” (diferit de celelalte vreo 556 de erori judiciare întâmplate din 2006 și până acum) se impart, după mine, în mai multe categorii: cei care-și doresc o imunitate dată de statutul lor social (iar asta nu se întâmplă cu o Justiție care își ia în serios rolul de Putere în Stat), amărâții înregimentați care scriu cum îi plătește partidul, săracii îndoctrinați, manipulați de păpușarii din massmedia celor bogați (asta mi s-a părut întotdeauna uimitor, cum de empatizează o bătrânică cu Voiculescu, cum îl crede înfometatul pe sătulul de Gâdea, sau cum plânge victima pe umărul lui Vântu, ăl de i-a furat cu FNIul banii de bătrânețe; câteodată manipularea asta este de-a dreptul sadică! ajunge să se sperie oaia împreună cu lupul de câinii de pază), ce-i condamnați, care-și doresc scurtarea pedepsei sau ”albirea”, și cei sinceri intenționați care recunosc progresele din ultimul timp ale Justiției, dar acceptă și slăbiciunile și imperfecțiunile ei, dorind o continuă eliminare a deficiențelor, a corupților din sistem.
Pentru ultimii, că pentru restul nu prea ai pentru ce să-ți bați capul, e pierdere de timp, nu există luptă de argumente, ar fi binevenită o privire din interior a sistemului Juridic, una bazată pe cifre și nu pe emoții, cum ar fi cele 9 articole scrise de Cristi Dănileț în Contributors, linkul către unul dintre ele fiind aici : http://www.contributors.ro/reactie-rapida/demitizarea-justitiei-ep-9-romania-este-republica-procurorilor/ Personal, ca nespecialist, referindu-mă doar la acest caz, Mariana Rarinca, tocmai pentru că este un caz sensibil pentru opinia publică, cred că ar trebui un punct de vedere din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Tot ca nespecialist, aș mai spune că pentru o eroare judiciară, fortuită sau intenționată, dovedită, nu este de ajuns ca Statul să plătească despăgubiri, ci trebuie să răspundă și magistratul sub o formă sau alta (pecuniar, cu funcția, cu libertatea).
În încheiere, am extras de pe blogul unui amic câteva tehnici de manipulare: Apelul la emotie: se manipuleze emotiile celor din audienta, în loc sa se foloseasca rationamente valide.
Apelul la frica: un specific apel la emotie în care se induce frica fata de partea opusa.
Apelul la ranchiuna: un specific apel la emotie în care se face uz de ranchiuna si resentimente pentru câstigarea suportului.
Transferul sarcinii dovezii: se plaseaza îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
Generalizarea pripita: generalizare inductiva bazata pe evidente insuficiente.
Falsa dilema: se afirma ca doar doua alternative exista, când de fapt sunt mai multe de doua.
Gândiți-vă câte dintre ele se folosesc pentru denigrarea Justiției.
Aramis
athos
d'Artagnan
Hanul muschetarilor 
Si eu zic la fel: o ancheta a CSM se impune. Cum insa nu mi se par normale sesizarile “din oficiu” pentru ca sunt subiective, cineva trebuie sa-si asume sesizarea, si implicit posibilitatea de a pierde. Cel mai potrivit mi se pare Procurorul General sau si mai bine chiar, Ministrul Justitiei. Nu insa inainte de motivarea scrisa primita de la CAB. Ancheta trebuie sa priveasca atat denuntul lui Stanciu (a constatat CAB ca Stanciu a inventat sau doar ca nu s-au intrunit toate elementele santajului, conform legii ?) cat si comportamentul procurorilor. In final ma intreb daca DNA are posibilitatea si vrea sa mearga mai departe, bineinteles ca in functie de ce va aparea in motivare: exista recurs in anulare si inca o chestie exceptionala daca are impresia ca CAB a gresit grav sau chiar a incalcat legea. Orice ancheta a CSM poate sa se dovedeasca o sabie cu doua taisuri, dar in cazul de fata cred ca e necesara indiferent care ar fi concluziile. In joc e insasi increderea in sistemul de justitie.
Really? Adica ori de cate ori exista o acuzatie, trebuie sa existe si o condamnare sau o sanctiune?
Fratilor, de aia presupunem ca exista judecatori, ca cineva sa discearna faptele si sa poata hotari daca acuzatiile sunt sustenabile pana la capat, sau exista un dubiu rezonabil cu privire la vinovatie, suficient incat sa existe o sentinta de achitare.
Cum naiba nu se infierbanta marele liberal Tariceanu cand mii si mii de mici comercianti sunt efectiv trasi in teapa de ANAF, cand se distrug mici afaceri si marunte existente in fiecare zi prin intermediul unei legislatii ABERANTE, in legatura cu care Statul roman se bate in piept cu mandrie, si acelasi Tariceanu gaseste pe de alta parte prilejul unui oarecare caz de achitare pentru a cere sa cada capetele singurilor magistrati care indraznesc sa-i infrunte pe ei, politicienii ce au crescut in dispretul deplin al legilor propovaduite celorlalti?
Sa ne amintim, Senatul are de dat seama in legatura cu o facatura legata de cazul Sova, iar Tariceanu nu prea e confortabil in legatura cu asta…
Stii cum e, daca noi facem 300 de greseli, am gresit, mergem mai departe, cand altul face o greseala ii cerem capul, ca a gresit!
Dupa aia sa vezi mirare pe ei, cand nu ii urmeaza nimeni.
Athos, îl dezamăgești pe Porthos…păi nu ești de acord cu demisia instantanee, irevocabilă și definitivă a celor două gropărițe (nu știu care este femininul de la gropar) ale Justiției?
Asta e o mica rautate de muschetar plictisit…
Plictisit?! Uite cine vorbește!! Da’ articolul de cine este scris?
Ai dreptate, trebuia sa spun “oțărât”. Si nu degeaba. 🙂
Si eu cred ca cazul Rarinca necesita niste discutii suplimentare, iar un bun inceput ar fi fost o pozitie oficiala din partea dnei Stanciu , sefa ICCJ. Personal imi displace profund , cel putin deocamdata, tacerea si nonsalanta cu care un personaj cheie in sistemul juridic al Romaniei intelege sa trateze subiectul.
@ pierre
Complet de acord cu tine. Rar, dar se întâmplă. 🙂
Și la ce ți-ar folosi o poziție oficială a doamnei în cauză, n-ai condamnat-o deja?! Indiferent ce-ar spune, e vinovată, și ea și Kovesi, doar le-ai cerut demisia.
Aa, vrem să mimăm puțin obiectivitatea… înțeleg.
Eu cred ca este o aparenta inselatoare. Nici macar rar nu se poate intampla. 🙂
Vorba dlui Goe, ce nu se intampla, este imposibil.
Cu treaba asta, Tariceanu s-a pozitionat ca jurist al Partidului Hotilor.
Ia uite, acum văzui:
http://www.gandul.info/politica/tariceanu-ii-scrie-lui-iohannis-sa-le-demita-pe-livia-stanciu-sefa-iccj-si-pe-codruta-kovesi-dna-si-sa-fie-de-acord-cu-modificarea-codului-de-procedura-penala-14339170
A primit si un premiu pentru aceasta actiune!
http://www.timesnewroman.ro/politic/tariceanu-a-primit-premiul-cel-mai-mare-gunoi-al-romaniei-dupa-ce-a-cerut-demisia-lui-kovesi
Cum știu că vă e lene să dați click pe un link, vă aduc eu articolul mură-n gură:
Demitizarea justiţiei. Ep. 9: “România este republica procurorilor”
de Cristi Dănileț
Mitul potrivit căruia am trăi într-o republică a procurorilor este relativ recent. El vrea să exprime faptul că procurorii ar fi atât de puternici încât până şi judecătorii se tem de ei. Ca urmare, eventualele abuzuri ale procurorilor nu ar putea fi sancţionate, actele ilegale nu ar fi infirmate şi oamenii nevinovaţi ar suferi din pricina procurorilor, fără ca judecătorii să îşi îndeplinească rolul de garanţi ai drepturilor şi libertăţilor omului.
Cele mai grave măsuri cu privire la un cetăţean sunt, desigur, cele care vizează libertatea sa fizică: arestarea preventivă şi condamnarea prin privare de libertate.
1. Cu privire la condamnare, am arătat în Demitizarea – ep.6 că în ultimii 5 ani sunt 76,37% de condamnaţi de către judecători dintre persoanele trimise în judecată de procurori (procent egal cu cel al altelor state europene) şi 23,27% de persoane trimise în judecată de procurori care au ajuns în penitenciar ca urmare a condamnării de către judecători. Ca urmare nu este adevărat că judecătorii ar confirma toate acuzele formulate de procurori.
2. Cu privire la arestarea preventivă, am arătat în Demitizarea – ep.7 că dintre persoanele trimise în judecată 14% sunt în stare de arest preventiv. Iată ce spun datele statistice oficiale cu privire la modul în care se decide arestarea:
2.1. datele pe anul 2014
DNA şi DIICOT au solicitat luarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii arestării preventive în 1140 de situaţii iar judecătorii le-au admis în 355 situaţii. Au fost admise 50 de contestaţii, dar nu putem şti dacă sunt ale inculpaţilor arestaţi sau a procurorului dacă nu a fost arestat inculpatul. Având în vedere obiectul articolului meu, voi considera situaţia cea mai grea, şi anume că ar fi vorba de contestaţii admise pentru procurori. Ca urmare, din totalul măsurilor de DNA şi DIICOT judecătorii au admis cel mult 405 cereri, adică 35,52%. 178 de mandate de arestare au fost emise in dosarele DNA, din care 8 pentru deputaţi şi unul pentru senatori.
Procurorii de la celelalte unităţi de parchet au solicitat luarea şi prelungirea în 5431 de situaţii iar judecătorii le-au admis în 2074. Au mai fost 124 de contestaţii admise şi nici aici nu ştim cui apaţin, aşa că voi considera că sunt contestaţii ale procurorilor. Rezultă că judecătorii au admis 40,5% din cererile procurorilor.
2.2. datele pe anul 2013
Ca punct de referinţă am luat anul 2013. Nu avem date separate pe DNA/DIICOT, ci numai cu privire la activitatea tuturor procurorilor, iar aici nu avem date cu privire la soluţia de admitere a propunerilor în cazul Judecătoriilor.
Aşadar, procurorii de la tribunale, curţile de apel şi ICCJ au solicitat luarea şi prelungirea în 4099 de situaţii iar judecătorii le-au admis în 1814 de cazuri, la care se adaugă contestaţiile admise în număr de 316. Adică judecătorii au admis cel mult 52% din solicitări.
Dacă se iau în calcul şi cererile de arestarea preventivă înaintate Judecătoriilor, se ajunge la un total solicitat de 10.082.
2.3. datele pe anul 2012
Nu avem decât numărul de propuneri de arestare şi prelungire a arestării pentru Judecătorii, Tribunale şi Curţile de Apel. Numărul este 10322.
2.4. datele pe anul 2015
O să mi se spună ca în acest an, 2015, lucrurile stau altfel, căci “s-a văzut la TV că au fost mai multe arestări“. Haideţi să vedem ce spune statistica cu datele adunate din ianuarie până azi:
DNA şi DIICOT au solicitat luarea, prelungirea şi înlocuirea măsurii arestării preventive în 664 situaţii iar judecătorii le-au admis în 207 situaţii. La acestea se mai adaugă maxim 19 contestaţii admise. Deci, judecătorii au admis cel mult 34% din cererile procurorilor DNA şi DIICOT.
Procurorii de la celelalte unităţi de parchet au solicitat luarea şi înlocuirea în 2401 de situaţii iar judecătorii le-au admis-o în 926, la care se adaugă maxim 84 contestaţii admise. Deci, judecătorii au admis maxim 42% din cererile procurorilor.
Concluzii
Aşadar, după intrarea în vigoare a noilor coduri penale în 1 febr.2014, cererile de arestare preventivă solicitate de către procurori au scăzut cu o treime, raportat la anii anteriori. Din solicitările de arestare sau de prelungire a arestării cel mult 40% sunt admise de către judecatori, iar procentul este de 35 pentru cererile formulate de DNA şi DIICOT. Dintre cei trimişi în judecată de către procurori, trei sferturi sunt condamnaţi şi sub un sfert ajung să fie condamnaţi cu executare în regim de penitenciar. Prin urmare, cel de al nouălea mit, intens circulat în aceste zile în spaţiul public, este zdrobit de o evidenţă obiectivă care nu poate fi contrazisă: judecătorii sunt independenţi în raport cu procurorii şi acest lucru este relevat inclusiv de gradul redus al cererilor admise de judecători raportat la solicitările făcute de procurori.
ARHIVĂ DEMITIZARE:
ep.1: „Justiția română soluționează doar dosare penale”
ep.2: „Justiția este a treia putere în stat”
ep.3: „Corb la corb nu-si scoate ochii” sau „Magistrații nu răspund în vreun fel”
ep.4: „Magistrații decid potrivit propriei lor convingeri” sau „Magistrații decid cum vor ei”
ep.5: „Daca cineva este arestat înseamnă că e vinovat”
ep.6: „Arestarea este regula în procesul penal românesc”
ep.7: ”Judecătorii arestează tot atât de mult ca pe vremea când arestau procurorii”
ep.8: `Arestările sunt abuzive`
Pierre
Ce anume ar trebui sa spuna sefa ICCJ?
Stiu si eu, Athos, ce ar trebui sa spuna ? E mai bine ca spune oricine ce vrea despre presupuse acte de abuz sau denunt calomnios ?
@ d’Artagnan
Lăudabil efortul. Însă ai dreptate, sunt puține lucruri în articol cu care aș putea fi de acord. Îmi pare rău.
Sper că nu ți-am stricat ziua. Oricum, îmi pare bine că mi-ai apreciat efortul, n-aveam de gând să scriu nimic despre subiect.
La modul serios:
Tariceanu nu are dreptul sa se pronunte daca denuntul a fost sau nu abuziv. El incearca sa se substituie justitiei in faza asta.
Exista infractiunea de denunt calomnios:
“Art. 268 alin (1)
Sesizarea penală, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei fapte
prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o
anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Daca este cazul, sa depuna plangere persoana nedreptatita, si justitia sa ii dea dreptate! Ce treaba are Tariceanu sa dea el sentinta? El e judecator? Persoanele care nu vad aberatia lui Tariceanu practic accepta ca politicul decide pentru Justitie.
…chestie care mi se se pare normala la niste adoratori ai lui Adrian Nastase, pe timpul caruia exact asta era sistemul.
Ca sa intelegem magnitudinea delirului lui Tariceanu, se da un caz:
“un batran din Timisoara locuieste intr-un apartament dintr-un imobil istoric. O familie de tigani din clanul X se muta in apartamentul vecin. Ca sa il “convinga” sa plece incep sa il hartuiasca: injuraturi, amenintari, batai in usa noaptea, puradei trimisi sa ii unga usa cu cacat, scandaluri 10 contra 1 pe motive inventate cand iese din casa. Batranul ii da in judecata pentru hartuire. Pierde procesul din lipsa de probe si pentru ca martorii nu au curaj sa vina in instanta.”
Inseamna asta automat, cum vrea dobitocul de avocat al mafiei, ca batranul este automat vinovat de denunt calomnios si trebuie deci inchis?
@mac gregor,
Tariceanu a comis- o grav cu tampenia asta de scrisoare si asta se va vedea curand cand va constata ca este lasat in offsaid chiar de proprietarul lesei, adica Ponta.
Eu sunt curios insa de altceva : oare ce va raspunde Iohannis la ” scrisoarea ” lui Tariceanu ?
Este, intr-adevar, un exemplu al asertiunii ca in cel mai bun caz, Justitia administreaza probe, nu face neaparat dreptate.
Pai da, si pentru ca justitia e imperfecta exista aceasta protectie, trebuie judecata separata, ulterioara, pentru denuntul calomnios.
Tariceanu trebuie sa plece de la premisa ca in acest caz si numai in acest caz (in celelalte cazuri, gen Sova, e invers), justitia este perfecta si celelalte prevederi nu mai trebuie aplicate. Ce judecata ulterioara, ce dovada in instanta, restul foilor din Codul Penal pot fi rupte si aruncate la gunoi din vreme ce politicul a decis deja vinovatia doamnei Stancu.Ii urez…
Mac Gregor, o sa taiem ce excede bunului simt.
Pierre
Personal nu cred ca trebuie sa spuna ceva. Cu atat mai mult ca magistrat.
Sigur, asta nu inseamna ca CSM nu ar trebui sa investigheze posibilitatea unui abuz procedural. Aici sau in oricare alt caz, daca exista indicii ale unui asemenea abuz.
In rest, nu cred ca are sens ca de cate ori rage Badea sau Luju, sa existe reactii ale celor atacati.
Este mai mult decat racnetele lui Badea sau Luju sau lamentarile adulatorilor lui Nastase care amusina sange si razbunare. Este vorba despre suspiciuni grave, care necesita raspunsuri pe masura.
La nivel principial, atunci cand situatia datoriilor personale ale unui inalt magistrat devine chestiune publica, se impune sau nu, dupa parerea ta, o pozitie publica ?
Eu vad altfel lucrurile: doamna Stanciu s-a plans procuraturii de santaj, a urmat un proces, o condamnare initiala, apoi o achitare. Nimic special.
Presupunand ca d-na Stanciu are ceva de spus azi, cazi in plasa lui Tariceanu, respectiv accepti implicit ideea unei vinovatii rezultand din faptul ca femeia a fost achitata!
Nu as intelege nici ca CSM sa aiba dintr-o data o problema cu d-na Stanciu, doar ca urmare a sentintei de achitare. Adica, daca a exista un abuz, el trebuia sa fie vizibil pana acum.
Eu as fi gasit potrivit ca o persoana implicata la cel mai inalt nivel in justitia romaneasca sa se fi extras altfel dintr-un cancan in care un angajat o acuza de neplata unor servicii , pe romaneste spus ” o teapa ” …In rest, vedem lucrurile la fel.
@ d’Artagnan
“Cazul Mariana Rarinca dacă nu ar fi apărut ar fi trebuit inventat. De către și în folosul celor care sapă la temelia Justiției Române…”
Nici nu s-a întâmplat. A fost inventat de Voiculescu și tonomatele lui. Justiția română funcționează.
PS: Oare de ce naiba v-am mai deranjat? Scuze…
Te faci că nu pricepi unde bat?
Omu’ muncitor care nu are timp nici sa bea apă intra rar pe bloguri. Si când intra da de Rarinca. Am dat switch. Si ce sa văd, iar Rarinca. Nu auzisem de Rarinca asta, însă eu inteleg ca e o doamna acuzata ca ar fi șantajat o alta doamna. Bun, doamna asa-zis șantajată a pierdut procesul. De ce-o puneți la zid? Poate l-a pierdut pentru ca nu a avut suficiente probe, dar era dreptul ei sa facă plângere daca ea asa s-a simțit. Rezultatul unui proces nu e egal cu adevarul.
Însă inntr-adevăr doamna acuzata are toate motivele sa fie revoltata. A stat luni de zile in pușcărie si cineva trebuie sa răspundă pentru asta. Însă nu cumva legiuitorul e vinovat ca permite astfel de anomalii ca arestul preventiv in cazuri in care acuzații nu sunt un pericol public? Doamna Rarinca are toate motivele sa dea statul roman in judecată si sa ceara daune. Iar daca va câștiga vom plăti noi.
Asa ca vina e la domnul stat cu instituțiile lui cu tot. Si chiar nu mai contează ca e vorba de statul lui Boc, Băsescu, Udrea, Macovei, Blaga sau cel al lui Ponta, Orbán si compania, plătitorii ramân aceeași: fraieru’ care-si plătește taxele
Ce mai “rage” Luju:
Am citit și eu sentința lui Andi Malaliu (judecătorul care a condamnat-o inițial pe Mariana Rarinca). A condamnat-o și la plata a 12500 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care 11000 de lui sunt cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală!
Adică a condamnat-o să plătească costurile cu interceptările, filajul, fotografiile făcute de cei ce o urmăreau!
Securitatea și justiția ceaușistă erau un exemplu de corectitudine prin comparație cu ceea ce ne servește acum Justiția, DNA-ul și SRI-ul.
PS: Dacă sunteți curioși cine este judecătorul Malaliu, încercați o căutare pe Google.
Porthos
trebuie remarcat ca aceeasi Justitie este cea care a achitat-o pe respectiva doamna.
@ athos
Nu tocmai. Malaliu este “judecătorul abuz” (expresia lui Savaliuc), un procuror transformat in judecător intr-un mod discutabil.
El este cel care l-a condamnat pe Necolaiciuc intr-un mod stupid, ceea ce a dus la anularea sentinței la recurs.
La vremea respectiva s-a spus ca sentința a fost copiata cuvânt cu cuvânt din rechizitoriul procuraturii.
Genul acesta de “judecători” produc pagube imense Justiției.
Nu am de gand sa-mi bat capul cu fiecare judecator sau procuror in parte; este insa important ca exista cale de recurs, si ca in cazul unui eventual abuz se produce si corectia. Nu poti incrimina sistemul cand acesta functioneaza, doar pentru ca nu-ti place un anume rezultat si nici pentru comportamentul abuziv al unuia sau altuia. Il poti incrimina atunci cand se dovedeste profund nefunctional, lucru insa contrazis si de rezultatul final al acestui proces.
@ athos
Deci SISTEMUL este funcțional? Ok, ne-am înțeles atunci.
@ Porthos,
Eu cu ”luju.ro” aș merge mai discret, atâta vreme cât patronul lor spiritual este Voiculescu.
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/dan-voiculescu-stan-mustata-si-luju-ro-un-mogul-un-judecator-si-un-site-pe-justitie-un-trio-dubios-sau-nu-105453.html
”Cei doi jurnalisti mai cunoscuti care lucreaza la luju.ro, Razvan Savaliuc si Adina Anghelescu sunt o prezenta constanta in studiourile Antena 3 si mai ales pe platoul lui Mihai Gadea unde participa frecvent la infierari colhoznice a majoritatii covarsitoare a operatiunilor procurorilor DNA, inscriindu-se in corul de bocitoare national specializat pe victimizarea constanta a majoritatii celor condamnati de instantele de judecata. De altfel, atat in articolele de pe luju.ro dar si in dezbaterile televizate la care participa cei doi, este folosita eticheta peiorativa “Telepatia” cu referire la dosarul ICA al lui Dan Voiculescu unde procurorii il acuza ca a adus un prejudiciu de 60 milioane euro statului, semn ca cei doi jurnalisti tind sa incline balanta in favoarea victimizarii proprii a lui Dan Voiculescu decat in fata argumentelor procurorilor si judecatorilor care déjà l-au condamnat in acest dosar pefondatorul Partidului Consevator la 5 ani cu executare pentru spalare de bani.”
Demitizarea justiției. Ep.3 – „Corb la corb nu-și scoate ochii” sau „Magistrații nu răspund în vreun fel”
de Cristi Dănileț
Acest mit aparține exclusiv celor din afara sistemului, justițiabili sau nu. El atestă convingerea oamenilor că magistrații pot adopta orice fel de comportament, pot face ceea ce vor în dosare, pot da orice soluții vor și nimeni nu îi trage la răspundere. Ei bine, nu este deloc așa: există un sistem de răspundere foarte bine pus la punct, care întrece în rigoare și în rezultate multe alte sisteme publice din România.
a. Răspundere penală. Din anul 2005 până în prezent au fost condamnați penal pentru corupție un număr de 27 de procurori și 25 de judecători. Condamnările au fost pronunțate de completele din cadrul secțiilor penale ale instanțelor judecătorești. Automat, dacă nu au demisionat mai înainte, CSM a dispus excluderea din magistratură la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
b. Răspunderea disciplinară. În perioada 2005-2014 CSM a sancționat un număr de 98 de judecători și 42 de procurori. Un magistrat sancționat disciplinar nu poate fi promovat în funcție de execuție sau numit în funcție de conducere timp de trei ani și niciodată nu poate ajunge judecător la instanța supremă.
c. Răspundere deontologică. CSM a constatat încălcarea obligației de a respecta Codul deontologic pentru 4 procurori și 8 judecători din 2005 până acum. Hotărârea CSM a fost avută în vedere de comisia de evaluare de la instanța/parchetul unde activa acel magistrat
d. Răspunderea administrativă. Magistrații sunt evaluaţi o dată la 3 ani, de către o comisie alcătuită din șeful instanței/parchetului și alți doi colegi aleși de către colectiv. La ultima evaluare, 1% dintre magistrați nu au obținut calificativul „foarte bine”. Cei care obțin un alt calificativ decât „foarte bine”, timp de trei ani nu pot fi promovați în funcție de execuție sau numiți în funcție de conducere și timp de nouă ani nu pot ajunge judecător la instanța supremă..
e. Răspunderea civilă. Din anul 2006 avem 566 de situații în care Statul a fost obligat de instanțe naționale să plătească despăgubiri pentru erori judiciare, dar niciuna în care să fi plătit vreun magistrat sau alt funcționar ori persoană care ar fi cauzat acea eroare. Aceasta pentru că nu a fost stabilită vreo formă de vinovăție necesară pentru aceasta (rea-credință sau gravă neglijență).
Există, deci, cinci forme de răspundere a magistraților. Ele arată că magistrații răspund cu libertatea, profesional sau material pentru fapte sau acte ce au legătură sau nu cu funcția lor. Mai mult, sute de magistrați au răspuns în ultimii zece ani pentru încălcări ale legii, codului sau regulamentelor noastre. Cei care i-au tras la răspundere au fost structuri numite „comisii de evaluare”, „secții de disciplină” sau „complete de judecată” care au aceste competențe și care sunt alcătuite în exclusivitate din magistrați.
Așadar, am demonstrat că magistrații au tras la răspundere alți magistrați, și asta nu în puține cazuri. Prin urmare, cel de-al treilea mit conform căruia „Corb la corb nu-și scoate ochii” este demontat.
Asa ziceau si comunistii …
Ce anume ziceau, mă, Ghiță, și comuniștii?!
Că comuniștii ziceau ei multe…
Călăuza Penalilor
de Cristian Tudor POPESCU
Rar un avocat de barou care să-şi apere cu atâta perseverenţă clienţii, hoţii cu ştaif, aşa cum o face C.P. Tăriceanu. Toţi demnitarii parchetabili ar trebui să pună mână de la mână şi să dea încă o leafă bună pentru C.P., Călăuza Penalilor, Tăriceanu.
Acum, îi cere preşedintelui Iohannis să le demită pe şefele Înaltei Curţi şi DNA, Stanciu şi Kovesi, pentru că dna Mariana Rarinca a fost ţinută şase luni în arest preventiv şi găsită apoi nevinovată de acuzaţia de şantaj, susţinută la adresa ei de Livia Stanciu. O diversiune subversivă menită să pună frână sistemului de Justiţie din România, aşa cum funcţionează acesta în clipa de faţă.
Justiţia nu este infailibilă. Nu este deţinătoarea incontestabilă a dreptăţii şi adevărului. Este o instituţie care, prin hotărârile ei, dezamorsează conflictele sociale pentru ca societatea să nu ajungă la anarhie, la dreptatea fiecăruia, adică să ne dăm unii altora în cap pe stradă.
Dacă un judecător sau procuror a greşit, cu sau fără premeditare, în cazul dnei Mariana Rarinca, el poate fi acţionat în Justiţie, fie de către persoana lezată, fie prin autosesizarea Inspecţiei Judiciare, a CSM. De asemenea, dna Rarinca poate să o dea în judecată pe şefa ÎCCJ pentru denunţ calomnios în cazul de şantaj în care a fost achitată.
Magistraţii nu sunt câtuşi de puţin scutiţi de sancţiunea legii – chiar în aceste zile, un procuror este cercetat pentru luare de mită şi există destule cazuri de judecători judecaţi şi condamnaţi pentru corupţie. Justiţia acţionează şi asupra ei înseşi. Faptul că dna Rarinca a fost achitată de un complet de judecată, deşi era reclamată de chiar şefa ÎCCJ, e o dovadă că actul de justiţie poate fi independent.
Dar lui C.P. Tăriceanu puţin îi pasă de dreptatea dnei Rarinca. El vrea destituirea lui Stanciu şi Kovesi de către preşedintele Iohannis – altă categorie de manipulare, după diversiune şi subversiune, provocarea – pentru că speră într-un succes şi o tergiversare în cazurile modificărilor la Codul Penal, respectiv imunităţii dlui Şova. Obiectivul Călăuzei Penalilor, urmărit cu tenacitate, este împotmolirea Justiţiei.
Şi, fără opoziţia reprezentanţilor statelor NATO, în frunte cu cel al Americii, dacă era să ne punem nădejdea în opoziţia băştinaşă, probabil că reuşea până acum.
Eu am mai zis că CTPul mă citește …
Tare articolul… Si al tau si al CTP-ului 🙂
Cazul acesta care genereaza atatea discutii mi se pare ca este construit pe foarte multa mediatizare de televiziunile anteniste…
In toata lumea se intampla erori judiciare, exista proceduri prin care victima primeste o suma foarte serioasa de bani din partea statului. Suma respectiva o putem pune la bugetul de costuri pentru a avea o justitie corecta.
Pe de alta parte sa te gandesti sa vii cumva contra magistratului cu pedepse pecuniare sau chiar privative de libertate nu cred ca este fezabil…
Păi vezi mai sus ”Demitizarea Justiției ep.3”…pedepsele există deja!
Chestiunea este că Stanciu a făcut reclamația ca persoană fizică, ca cetățean, și nu ca înalt magistrat. Mă întreb dacă nu cumva o funcție înaltă în magistratură anulează calitatea de simplu cetățean. Sau cel puțin așa insinuează unii.
Corect, dar nu asta am vrut sa spun ci ca daca un magistrat de bunacredinta comite o eroare nu cred ca poate fi tras la raspundere.
Mai exact eu cred ca nu ar trebui sa fie tras la raspundere.
Dartaneluu
Tot ca nespecialist, aș mai spune că pentru o eroare judiciară, fortuită sau intenționată, dovedită, tu esti nsepecialits si in limna romana ? Ca cum asa eroare intenționată?! Intentia exclude eroarea … sau invers Da ma rog tu teleptual .
Așa e, mă, Bizonelu, da’ greșeală intenționată să egzistă?
Dacă da, atunci musai există și eroare intenționată.
jagardelu greseala intetinonata se nuneste fapta penala Erioarea inetionata idem .
Da ma rog mai greu cu limba romana mai ales ca cadn provii din familii din aea cu avansati inainte, cooperativa de deservire samd
da, sigur, ai ramas sa critici gramatica, in lipsa de altceva. Asa fac toti cei ramasi fara argument.
Ma ia pune de un search si cata sa vezi ce este aia gramatica .
Argumente? Cu voi care nici cestii norlae nu stiti unicu argumet e ceav de la 7,62 mm la 9 mm…
sigur baiatu, impusca-ma cu un glont in cap fiindca vreau ca justitia sa puna capat coruptiei din Romania!
Pe langa fundul carui politician ziceai ca te invarti?
Nu sunt eu asa important ca procurorul Panait ca sa te iau in serios, mai slugarnicule.
Si invata mai intai sa scrii in romana inainte sa critici gramatica altuia.
Oricum pe ziua de azi eu va salut, nu mai am chef sa discut cu zapaciti care ameninta cu moartea ca sa scape fundul lui Sova, si pentru ce? nici ei nu stiu.
“E îngrămădeală mare la făcut topuri cu cel mai cel politician de după 1989. Adevărata listă, cu de toate, e cea pentru cel mai toxic politician din ultimii 25 de ani.
Ca să înlăturăm suspansul încă de la început, preferatul meu e Călin Popescu Tăriceanu. Sigur că ne-am putea gândi şi la Ion Iliescu sau Adrian Năstase. Şi Traian Băsescu sau Emil Constantinescu câştigă puncte serioase în competiţie. Dar omul care s-a aflat mereu la locul potrivit pentru sine şi la locul nepotrivit pentru noi e Călin Popescu Tăriceanu.
Şi ca un făcut, acest tip şarmant, educat, cu conexiuni serioase în lumea bună de dinainte de comunism, cu un limbaj peste medie (dacă facem abstracţie de confuzia permanentă dintre ”pe care” şi care”) şi respectat de marea majoritate a politicienilor şi a electoratului, ei bine, acest om a ales de fiecare dată RĂUL.
E un paradox care vorbeşte despre caracter şi orbire, despre alienare elitistă şi ignorare a unor principii minime. Acest om a reuşit să strângă în personalitatea sa politică toată chintesenţa duplicităţii care caracterizează politica. Din acest motiv, îl consider mai nociv decât toţi ceilalţi din lista de mai sus.
Chiar dacă li se pot imputa multe, la fiecare dintre ei apar momente biografice de ezitare şi teamă că ar putea merge prea departe. Chiar dacă şi-au tras prea târziu linii la care să se oprească, ei totuşi au avut aceste linii, de la Traian Băsescu şi până la Ion Iliescu. Fără o explicaţie logică, pe care să o considerăm mulţumitoare, Călin Popescu Tăriceanu este politicianul care nu a respectat niciun fel de limitare a posibilităţilor pe care jocul politic ţi le oferă.
Să nu uităm că el a făcut parte din coaliţii guvernamentale şi guverne alături de toată lumea: Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Traian Băsescu, Teodor Stolojan, Dan Voiculescu, Mircea Geoană, Victor Ponta, Liviu Dragnea şi mulţi alţii. A fost apropiat de tot ce se cheamă mogul de presă sau financiar. A stat la masă cu regele şi cu Ion Iliescu fără să îl deranjeze disonanţele în vreun fel. L-a cunoscut pe Corneliu Coposu şi l-a apărat pe Adrian Năstase. Se trage prin descendenţa familială din vechii liberali, cu un tată adoptiv care a făcut parte din seniorii PNL şi avea în acelaşi timp dosar la Securitate. A fost dizident în tinerii liberali şi a devenit peste timp preşedintele PNL şi primul premier liberal de după 1989.
Despre Călin Popescu Tăriceanu se poate scrie o carte doar din glumele la care a fost supus. I s-au numărat nevestele, maşinile, motocicletele şi greşelile de gramatică. El e Moliceanu care a scris preşedintelui ca să îl salveze pe Dinu de puşcărie. El e sluga lui Voiculescu, paiaţa lui Ponta, liberalul roşu. Aproape că nu te mai poţi referi la el fără să auzi un ecou al unei ironii care îl atacă personal. Andrei Pleşu îl atacă la etică şi morală, liberalii sunt dezamăgiţi de lipsa loialităţii sale, anti-pesediştii îl pomenesc cu silă. Din papionul său nu au mai rămas decât resturile unui festin al moliilor. Imaginea sa politică este cvasi-inexistentă, prăbuşită pentru totdeauna. Semnătura sa pe actul prin care România devenea parte a Uniunii Europene este singura amintire palidă a unui politician de viitor.
Călin Popescu Tăriceanu nu este niciuna din cele de mai sus. A fost (şi pentru o scurtă perioadă de timp încă va fi) un om politic priceput şi talentat în sforării. Este un tip inteligent şi de un nivel cultural care nu îl face de ruşine. Un om capabil să facă faţă oricărei conversaţii politice, probabil cu mai mult succes decât aproape toţi invitaţii de la televiziunile de ştiri.
Din păcate, el a ales să facă parte dintr-o categorie de oameni politici de o toxicitate rar întâlnită. Dacă ar fi trăit acum 75 de ani l-ar fi dat jos pe Gheorghe Tătărescu şi ar fi fost primul care ar fi salutat intrarea tancurilor ruseşti în România pentru a salva democraţia.
A ţinut în guvernul său o grămadă de hoţi şi a luat strict decizii populiste pentru beneficiul propriu. S-a asociat cu cele mai negre figuri ale politicii româneşti şi nu i-a fost ruşine să devină portavocea unui parlament eminamente corupt.
Călin Popescu Tăriceanu poate îşi râde în barbă de naivităţile prosteşti ale celor care îl contestă. Poate întoarce deciziile Senatului după cum vrea el, poate cere demisia Laurei Codruţa Kovesi, poate submina Codul Penal. Şi poate face acest lucru pentru că şi-a pierdut busola morală şi trăieşte într-o zonă a amoralităţii în care binele sau răul sunt concepte cu valoare egală. Le foloseşti după cum îţi slujesc interesului de moment.
Călin Popescu Tăriceanu e cea mai mare dezamăgire politică din ultimii 25 de ani. Aşa că nu am mari aşteptări de la el. O să ceară în continuare demisiile tuturor celor care încearcă să facă justiţia să meargă. O să îl apere pe Dan Şova până în pânzele albe. O să facă tot ce îi stă în putinţă să distrugă tot ce e în jurul său doar pentru a-i salva pe cei au demolat România. Alegerea sa e clară, nu e o greşeală, e cu intenţie şi Călin Popescu Tăriceanu nu are scuza naivităţii. El a ales RĂUL din comoditate şi plăcere.
Citeste mai mult: adev.ro/np09rj”
Remarcabil text ! Mersic
“Călin Popescu Tăriceanu e cea mai mare dezamăgire politică din ultimii 25 de ani. ”
Înseamnă că Băsescu Traian va fi cea mai mare dezamăgire politică a ultimilor 100 de ani ?!
Că altă lepră mai mare nu cred că se va mai abate asupra noastră !
A românilor, binenţeles , nu a voastră… 😉
De ce oare basistii justifica, in cur, pardon, in cor, corectitudinea cazului muierii?
Ce ar fi daca Maria-sa basescu ar fi tinut, NEVINOVAT, fro sase luni in inchisoare, pe baza unui denunt?
in cur e capul tau.
de la Pontius la Pilatus…
un Jurist oarecare vrea sa redeschida procesul lui Iisus, sa-l reabiliteze, cica ar fi fost crucificat pe nedrept.
Basistii nu sunt insa de acord, ei considera ca a fost absolut corect, deoarece chiar Zeus a hotarit acest lucru, ca daca nu ar fi vrut nu s-ar fi intimplat, deci simplul fapt ca s-a-ntimplat inseamna ca a fost voia lui si deci e drept.
Basistii mai spun ca retinerea preventiva a ingerului blond, a fost o mare nedreptate deoarece, se vede de la o posta ca e inger si odata ce n-a fost condamnata inseamna ca nu e vinovata si daca e nevinovata nu trebuie retinuta.
Basistii mai spun ca nici alte fapte cu Nanu-Nanu, Mihailescu sau cu flota nu se eZista si deci nu trebe discutat despre asta.
Basistii mai spun ca toti sunt vinovati Apriori, afara de ai nostrii care sunt nevinovati.
Tu nu te-ai plictisit de tine?
tu nu te-ai plictisit sa-i salvezi mandatu?
“Se ”uită”, bineînțeles, că cei care i-au condamnat pe marii mahări corupți sunt complete de judecată diferite, adică un număr apreciabil de judecători, și nu madam Stanciu sau madam Kovesi.”
😆 😛 😆
Băi mustăciosule, tu-ţi dai seama cât de caraghios eşti venind “fuguţa” cu asemenea tâmpenii,în apărarea unei japiţe care face de râs nu numai Justiţia, dar şi lumea celor care nu trăiesc şi mânâncă cu capu-n traista celui care a tăiat şi spânzurat de capul lui ( dar prin asemenea “elemente”), tot ce nu convenea camarilei băsiste ?!
E bine să câştigi nişte bani, dat nici aşa, cu orice preţ !
Era să zic :
– Ruşine!, dar la ce-ar folosi ?! 😉
P.S.
A-l aduce pe unul ca_Cristi Danileţ în susţinerea unor afirmaţii ce ţin de drept este similar cu a apela la “eugenie”, atunci când realizezi că nu mai ai nici o şansă de scăpare ! 😉
Aparati justitia. E tot ce ne-a mai ramas
de Dan Tapalagă
Va spun sincer: astia sunt decisi sa puna justitia la pamant. S-au aglomerat in ultimele zile indicii si fapte de o gravitate evidenta. Politicienii profita de confuzie, incercand sa forteze schimbari radicale. Cei mai neobositi raman parlamentarii. Cu tenacitate, au depus o multime de modificari la Codul Penal sau de Procedura Penala, adoptand strategia pasilor marunti. Aceste proiecte au trecut majoritatea de prima camera (de regula, Senat) fara sa faca valuri, fara sa atraga atentia, prin metoda adoptarii tacite.
Proiectul este considerat adoptat prin simpla trecere a unei perioade de timp, chiar daca n-a fost dezbatut si votat. Metoda prezinta avantajul major de a scuti parlamentarii de raspunderea unui vot. Nu-i poti arata cu degetul.
Acum, aceste propuneri asteapta avizul Comisiei Juridice din Camera Deputatilor. Pe ordinea de zi de marti s-a aflat dezincriminarea conflictelor de interese. Daca trece si de Camera, acest proiect de lege omoara vreo 99 de dosare de la DNA, scapa toti sefii de Consilii Judetene si toti primarii care au imparti banii publici in familie, toti parlamentarii care si-au angajat rudele la cabinetul parlamentar.
Intamplarea a facut ca HotNews.ro sa traga, ca de obicei, alarma, iar proiectul sa fie amanat cu doua saptamani. La Comisia Juridica asteapta unda verde o multime de alte propuneri: eliminarea catuselor pentru corupti (raport pe data de 3 iunie), arestarea preventiva “doar cu indicii temeinice” (raport pe data de 3 iunie), puscarie pentru procurorii care dau informatii din dosare (raport pe data de 3 iunie), modificarea legii ANI etc. In total sunt opt proiecte, unul mai sinistru decat celalalt, culminand cu un val de modificari la Codul Penal si de Procedura Penala. Acestea din urma, initiate de un grup de zece parlamentari PSD, se afla in stadiu incipient, dar e inregistrat in procedura de urgenta.
In esenta, daca toate aceste propuneri devin lege, vom avea o justitie mai slaba, procurori cu mai putine instrumente de ancheta si legi mutilate. O multime de borfasi mari si mici scapa de anchete sau pedeapsa, fentand legea. De subliniat ca toate proiectele mai au foarte putin pana la adoptare. Daca primesc avizul comisiei juridice ajung in plen. De acolo, odata votate, merg la promulgare.
Presedintele Iohannis a amenintat, marti, ca nu va promulga, de pilda, dezincriminarea conflictului de interese. Poate intoarce insa proiect o singura data, dupa care e obligat sa-l promulge. Iar in materie penala, o lege proasta produce efecte catastrofale daca apuca si numai o zi sa intre in vigoare, deoarece se aplica retroactiv, legea mai favorabila. Legea penala e singura care retroactiveaza.
Din pacate, presedintele Iohannis nu a facut inca efortul de a explica publicului cat rau face dezincriminarea conflictului de interese, cine sunt marii ei initiatori si beneficiari. Seful statului isi poate lua ca aliat opinia publica numai daca explica pe intelesul tuturor marele pericol in care se afla in mod real justitia la aceasta ora. Nu e suficient sa ameninte ca nu promulga legi, mai trebuie sa convinga publicul de nocivitatea lor.
Nici Opozitia, din pacate, n-a avut inspiratia de a-si calibra motiunea de cenzura fix pe aceasta tema vitala: numeroasele tentative din partea PSD si a Guvernului Ponta de a schimba legi si de a torpila institurii – cheie cu scopul de a scapa de anchete penale sau de eventuale condamnari. PNL a ales, pentru motiunea de cenuzura anuntata pe data de 5 iunie, o tema populista, de marcat electoral. Si liberalii vor beneficia, la o adica, de schilodirea justitiei. Pe scurt, n-au nici un interes sa atace Guvernul cu o motiune pe tema justitie, altfel obligatorie avand in vedere realitatea din jurul nostru.
Dar, aici suntem si trebuie vazut ce se mai poate face. Din pacate, efortul politicienilor de a decredibiliza justitia, in paralel cu tentativele de a-i rupe dintii, se suprapune cu cateva sentinte care pun sub semnul intrebarii chiar actul de justitie. De pilda, cazul femeii achitate dupa ce a petrecut o jumatate de an in arest a devenit un bun motiv pentru Calin Popescu Tariceanu de a-i cere presedintelui Iohannis sa le demita pe Livia Stanciu de la Inalta Curte si pe Laura Codruta Kovesi de la DNA.
Domnul Tariceanu nu spune in scrisoare ca mai multi judecatori au decis prelungirea arestului preveniv, masura confirmata de cateva ori, si ca femeia primise o condamnare la inchsioare cu suspendare in prima instanta. De ce arestarile succesive si condamnarea in prima instanta ar fi mai suspecte decat decizia de achitare? Acolo, in decizia de achitare, ceva n-a fost in regula, dupa unele indicii. Insa arestarile urmate de achitari nu arata bine deloc, iar daca se inmultesc credibilitatea justitiei va avea mult de suferit.
Tariceanu nu spune in scrisoare nici ca atacul sau dezlantuit la Inalta Curte si DNA se petrece – fantastica potrivire – in aceeasi zi in care procurorii anticoruptie au cerut, in cazul Sova, alta serie de inscrisuri de la Senatul pe care-l conduce. Presedintele Senatului a mirosit, poate, ca se indreapta vertiginos catre un abuz in serviciu. In consecinta, a aplicat tactica tuturor marilor cercetati penal: ataca primul institutiile – cheie pentru a se prezenta apoi drept victima lor in caz ca-l intreaba ceva de sanatate.
Una peste alta, masa critica anti-justitie (am tot scris ca se va forma inevitabil, fiind o chestie de timp pana cand va face explozie) a fost atinsa si prin declaratiile neinspirate ale unui general din SRI despre prezenta ofiterilor in “campul tactic” din justitie care urmaresc dosarele pana la sfarsitul procesului. Magistratii s-au revoltat, pe buna dreptate, au facut scandal, au protestat in Consiliul Superior al Magistraturii. Scandalul a luat amploare, i se cere presedintelui Iohannis medierea.
Seful SRI, Eduard Hellvig, a turnat gaz pe foc declarand, intr-o tentativa ratata de a clarifica situatia, ca unii magistrati au uitat ca slujesc statul roman. Toate acestea risca sa-i impinga pe magistrati in bratele politicienilor. Pe unii din frica sau din lasitate, pe altii din convingera sincera ca nu poti face justitie independenta cu ofiteri de informatii stand la panda prin instante. Nu e clar deloc ce urmaresc ofiterii de informatii in “campul tactic”: doar eventuale cazuri de coruptie sau incearca sa influenteze discret solutii?
Una peste alta, ne gasim intr-un moment critic, cand justitia trebuie aparata. Daca sunt excese, semne de intrebare, arestari pripite, acestea reprezinta cazuri punctuale si nimic mai mult. Nu poate fi desfiintat, din cauza lor, un intreg sistem care a devenit functional si eficient in parametri rezonabili. Ele trebuie tratate exact asa cum sunt: cazuri particulare, cu raspunderi individuale, nu colective. A te folosi de cazuistica individuala pentru a demoniza tot sistemul, pentru a-i diminua increderea masiva de care beneficiaza, este o strategie folosita de toti politicienii aflati in culpa.
Deschid aici o mica paranteza: nu-mi fac nici un fel de iluzii. Vor cauta sa distruga orice aparator al justitiei, cati au mai ramas. Sa-l decredibilizeze, sa-l calce in picioare. Basescu, Ponta si avocatii lor recurg la linii de atac identice, copiate parca unii de la altii, acuzand pe o singura voce aparatorii justitiei ca actioneaza ” cu ordin pe unitate”. Sugereaza, asadar, ca sunt securisti, ca scriu la comanda, nu din convingere. Ticalosie mai mare greu de imaginat, un incalificabil atac la libertatea presei, chiar la esenta meseriei de gazetar.
In ce ma priveste, atat am de spus: slujesc interesul public pana la capat. Am o singura misiune, aceea de jurnalist loial publicului sau si care arde pentru meseria lui. Stiu ca am obligatia sa spun adevarul, oricat de neplacut ar fi dupa aceea, pentru mine sau pentru altii. Nu voi face nici un pas inapoi. Cu cat ma vor ataca mai puternic, cu atat stiu mai mult ca merg pe drumul cel bun. Publicul vede si simte buna credinta, onestitatea, nu poate fi trisat. Am toata increderea in el. Cum nici in muzica nu te asculta nimeni daca falsezi, nici in meseria asta, in presa, NU poti pacali, nici macar otravind aerul cu troli si postaci platiti din lume. Inchid aici mica paranteza.
Va fi o batalie pe viata si pe moarte, in liniste, pe tacute, cu o buna parte a presei avand sonorul oprit sau facut foarte mic. Nu te lasa amagit. E razboiul lor pentru supravietuire. Mint cand spun ca se lupta pentru drepturile omului, o justitie mai dreapta, bla, bla, bla. Aceasta este adevarata Revolutie a Borfasilor impotriva Justitiei, un atac la democratie mult mai insidios, mai rafinat decat cel de acum trei ani. Diferenta este ca la Revolutia de azi au aderat toti. Aproape tot sistemul accepta ca justitia trebuei cumva imblanzita.
Un asalt total impotriva institutilor de forta este de acum inevitabil. Politicienii, de la putere sau din opozitie, uniti de frica de puscarie, nu vor rata momentul. Nu mai este timp, nici n-au chef sa intre in campania electorala cu magistratii pe urmele lor. Nu stiu sa joace cinstit, fara bani negri, fara voturi cumparate si alte trucaje. Tot ce-i mai poate opri acum este presiunea externa si publicul intern. Ambasadele occidentale, Bruxelles-ul, Washington-ul, au cam obosit sa lupte pentru justitia din Romania mai aprig decat proprii ei cetateni. Au facut insa enorm pentru noi, pentru tara asta, dar nu putem conta pe altii la nesfarsit.
Lasati o clipa la o parte micile uri si simpatii politice, uitati de lozincile strigate la televizor de idolii vostri din partide. Ce au facut ei pentru voi in tot acesti ani in afara ca v-au furat viitorul, dreptul la dezvoltare, demnitatea? Ce castigati voi aparand borfasi, cu ce va alegeti din toate astea la sfarsitul zilei? Servitorii lor, cu mici firimituri. Dar tu, voi, ceilalti? La ce va ajuta complicitatea cu raul?
De ce nu ti-ar pasa mai mult de tine, de banii si de de viitorul tau? De ce n-ai apara mai degraba justitia, singura institutie care, cu bune si rele, este tot ce ti-a mai ramas? Atat mai ai, o bruma de speranta, o ultima reduta inainte de a fi luat din nou prizonier de fratia borfasilor. Cand vei realiza ca politicienii ti-au furat pana si firava speranta de care te agati ca inecatul de pai, pe cine mai chemi in ajutor?
Ghiță Bizonelu,
Mie mi-e milă de tine.
Să stai atâta amar de timp, zi de zi, cu atâta ură în suflet…e o adevărată tortură psihică, mă mir că n-o iei cu totul razna!
Urăști pe toți, pentru că toți ți-au luat pe nedrept fața, au ieșit în față fără merite personale deosebite, iar tu știi despre tine că ești bun, foarte bun. Băga-ți-ai p… în viața asta nenorocită!!
Tocmai pentru că-ți apreciezi valoarea, tocmai pentru că suporți greu eșecul social, de bizon de rangul doi, ți-ai luat și nickul de Ghiță Bizonu, să creadă proștii că ești prost, un bizon din popor, și apoi să le-o tragi mândru de tine! O jalnică satisfacție, o aroganță de bizon mic.
Îi urăști pe toți, îi disprețuiești pe toți, mai mult sau mai puțin pe față, pe foștii colegi, pe foștii vecini, pe noii vecini, pe comentatorii de pe bloguri, pe Lelia Munteanu. pe bizoni, pe români, pe străini, chiar și pe tine.
De aia și vrei să ne împuști, pentru că noi suntem proști, tu ești deștept, dar cu toate astea ai luat țeapă. De la viață.
Eu ți-aș da totuși un sfat prietenesc: nu mai fi totuși atât de ofuscat, în definitiv poate nu ești atât de deștept pe cât crezi, prin urmare nici țeapa nu-i așa de groasă.
Și acum du-te la Porthos și laudă-te cum m-ai făcut tu praf pe mine, măcar asta să-ți mai însenineze trista-ți bătrânețe.
Cand vad insi din astia care desi au trecut prin mai mult de 4 clase zic “eroare intenționată” ma cam mir. Cand dupa de atarag atentia ca totusi este ceva in neregula mi se zicea ca ar fi so “greșeală intenționată” si nu la misto, simulare de prostie sau incultura ma cam apuca .. mila. Cadn mai apre si unu care crede ca a scrie “eroare intenționată” ar fi greseala de granmatica (ceva cam ca zice “este 3 copii” sua “in aiai a lu Lenuta” ) ma pauca mila. Si ma gandesc la eutaniasie ca deh Per Singer si Savulescu au devenit doctori hororis causa ai Universitaii den Bucale.
In est sunteio ma prosti. Prosti de bubuie. faoptu xca sunteti promovati ne aratra ca socieattea noastra este stultocratica nu meritocratica. Voi combinati ?”:armoniso” prostia ce mai neagra cu parvenitismul cel mai afisat.
Si baga la teasta nu este ura. Este reactia pe care ao am si cand dau peste gandaci
O.E.D.
O confirmare beton a diagnosticului pe care ți l-am pus.
Atenție la tensiune, să n-o ia razna.
AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA
Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.
În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev (vezi fotografia), general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.
Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă erau milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.
Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.
Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.
Stan VALENTIN
Dar dacă la apariția motivării, sentinţa de achitare se va fi dovedit încă şi mai scandaloasă decât par acum arestarea şi condamnarea?
Sistemul funcționează sau nu?
Dacă.
Vorbim teoretic: dacă e ”dacă”, Sistemul funcționează sau nu?
Vrei tu să discutăm ipoteze abstracte?
Mai bine lasă, că te enervezi și mai tare și-ți stric ziua.
D’Arty; e simplu: un fapt regretabil-privarea de librrtate a unei persoane-e transformat intr-un instrument de lupta politica ieftina. Daca ai urmarit stirile azi( nu pun linkuri caci scriu de pe telefon dar info e usor de gasit) ai vazut ca ‘barbatul pe care l-a batut Amedeo Lazarescu cu bastonul’:) (cand moshu’ era inca verde) a spus ça declaratiile cu privire la acest caz le-a facut in calitate de senator nu presedinte al Senatului. Da inapoi pentru ça s-a sesizat CSM ul dar mai ales pt ça Ponta ça un barbat curajos nu ii asigura spatele (Ponta s-a fofilat si el ça de obicei). Ça atare be baricade au mai ramas doar Antena 3 cu varf de lance domnii Buze Pufoase si ‘analist militar-cu dubla comanda-sa traiti-Radu Tudor’ . Ei incearca sa rostogoleasca subiectul cat pot de mult: ‘Rarincagate'(!):) ; ‘Je suis Rarinca’ 🙂 si alte frectii de gen in stilul frumoaselor rostogoliri précédente; mai ales cazul Voiculescu-ICA; Bercea si Basica. Numai ça circumstantele sunt total diferite acum+DNA are o cota ridicata de incredere+din anti-basism se mai hranesc doar cei cu ordin pe unitate sau cei ( jurnalizdi si jurnalize) carora le este teama ça vor ramane someri. In plus pe barbatul batut de DAL in urma cu vreo 20 de ani il asteapta zile grele si el stie asta-nu prea mai are nimic de pierdut intelegi? Asa ça pe baricadele ‘demisiei sau demiterii’ lui Kovesi si Stanciu vor ramane Buze Pufoase; analistul militar si barbatul cu bastonul luat pe cocosa(cat i-or mai permite circumstantele). Ah; era sa uit: si nenea Porthos. PS: evident ca opinia de mai sus este exprimata in tuse groase dar acestea nu schimba esentialul. PPS: Administratia Prezidentiala ar fi putut/trebuit sa dea un comunicat in care sa spuna ça demiterile cerute de ‘baston pe cocoasa’ nu in intra in atributiile presedintelui+ ça cere ‘baston’ e chestie in imixtiune in puterile statului. Dar cred ça domnul presedinte Mihalache (Klaus ficusul era prins in activitatea sa de baza si anume contemplarea functiei) nu a avut timp sa scrie un comunicat. Nu-i nimic poate data viitoare.
isabel-mabel,
am asteptat cu sufletul la gura interventia ta, si ca deobicei nu m-ai dezamagit. Admir clarviziunea argumentarii tale, chestia cu circumstantele sunt altele m-a dat pe spate.
De ce zici Klaus ficusul? E o poanta?
P.S Unde ai vazut ca darti-jagardea ar fi spus ca tinerea in inchisoare a doamnei ar fi regretabila? Sa fim realisti, doamna reprezenta un pericol social major, chiar a fost vazuta cu-n cutit in mina, cine stie pe cine ar fi putut santaja, vorba aia azi un ou miine un bou, (scuze nu m-am referit la basescu), sa nu mai spunem ca pericolul de a fugi din tara avind relatii intime cu teroristii mondiali era real.
E Klaus fikusul atunci. E foarte décorativ.
Si la fel -exagerez dar o fac intentionat:)- de nemiscat precum aceasta planta.
Cazul Mariana Rarinca, manipulat politic ca la carte
de Mălin Bot
…
”În această abilă manevră care colectează indignarea publică pentru cazul Rarinca în interesul mafiei, judecătorul Cristi Danileț a intervenit cu câteva informații vitale pentru lămurirea cazului.
Sunt lucruri pe care le cunosc cei care au avut vreodată vreo legătură cu procedura penală.
Primul și cel mai important lucru este că motivele achitării nu sunt cunoscute. Instanța care a decis achitarea va redacta o „motivare”, în termenul „de recomandare” de 30 de zile.
Abia atunci vom afla argumentele pe care magistrații le-au găsit în dosar pentru a dispune achitarea. Nici măcar Inspecția Judiciară a CSM nu poate să afle cine a greșit, cât timp nu este motivată sentința de achitare.
Un politician de bună-credință putea să spună numai că este revoltător ca un nevinovat să ajungă la arest și că după motivarea sentinței este necesar ca CSM să ofere publicului explicații.
Dacă mai știe și ceva Drept procesual penal mai poate să spună că o achitare nu este niciodată o ”eroare judiciară” și că arestarea preventivă nu înseamnă în niciun univers vreo vinovăție a suspectului, pe fondul cauzei. Înseamnă doar că în acel moment al anchetei este mai bine așa pentru stabilirea adevărului judiciar.
Dacă vreun judecător a comis, totuși, un abuz, numai CSM trebuie să-l constate, să-l încadreze legal și apoi întreaga indignare publică trebuie să se reverse asupra acestuia, pe lângă consecințele penale ale abuzului.
Toți cei revoltați, pe bună dreptate, pentru situația în care este doamna Mariana Rarinca trebuie să aibă mare grijă, în această perioadă, pentru că revolta lor e dirijată în mod pervers către justificarea comiterii unor mizerii infinit mai mari.”
esti mare jagardea, ce bine selectezi tu teSte sa-ti justifici nu numa lipsa de incultura dar si lipsa caracterului.
Sunt tare curios daca tu, sau cineva apropiat tie, (de ex. basescu) ar fi stat 6 luni in inchisoare, nevinovat, cum ai fi reactionat?
”…sa-ti justifici nu numa lipsa de incultura”…
Auzi, lipsa de incultură…ei da, îmi cer scuze că-s cult!
Băsescu nevinovat?! Ai, băă, fugi de-aici…ești beat sau ce?!
P.S. N-aș vrea să pară o amenințare, ștu că ești sensibil și arțăgos, dar ai grijă la vocabular că-mi sperii clienții, iar eu nu vreau să rămân cu hanul gol din cauza unui zurbagiu. Poți să fii sarcastic în sute de moduri, nu-l alege pe cel de neam prost.
…nu de alta, dar aici ai posibilitatea să vorbești cu gagici mișto.
“dar ai grijă la vocabular că-mi sperii clienții,”
Motto “nu-ti fie frica d-un sarut ca pin-la urma tot de f-t”
Voi basistii mergeti pina-n pinzele albe, nu-ti fie teama atita timp cit il lingi vei avea admiratori, solidaritatea voastra talibanica e vesnica.
P.S Am vorbit extrem de frumos si chiar inteligent si civilizat, poate ca ar trebui sa-i strunesti pa ai tai..
Aici, sa vedeti abordare
http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-joi-28-mai-2015/
draga Observator, esti obsedata de basescu 🙂
da, nu dorm noaptea.
Ardei Umplut e in misiune. Inainte misiunea sa aprpape exclusiva era sa il epileze pe TB in partea din spate acum are mai multe obiecte de activitate : Udrea; TB; chiar si Dragnea. Intre doua pauze pana cand schimba ceara Nutzi ii sopteste ça ‘binomul’ e rau si ‘maistrul’ se duce repejor sa scrie.
Gândul
Preşedintele Iohannis îi răspunde lui Călin Popescu Tăriceanu în calitate de preşedinte al Senatului, deşi acesta a semnat scrisoarea prin care cere demiterea Liviei Stanciu şi a Codruţei Kovesi, din calitatea de simplu senator PLR.
“Referitor la solicitarea de înlăturare din funcţie a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precizez că Preşedintele României nu dispune de asemenea competenţe constituţionale sau legale. În plus, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor nu prevede instituţia demiterii, ci pe cea a revocării, ca modalitate juridică de încetare a unei funcţii de conducere exercitate de un judecător sau de un procuror înainte de termenul pentru care a fost numit. Măsura revocării nu poate fi luată de către Preşedintele României. Aplicarea acestei sancţiuni se poate face numai după parcurgerea unei proceduri ale cărei etape sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004”, se arată în răspunsul preşedintelui.
De asemenea, şeful statului îl informează pe Călin Popescu Tăriceanu că potrivit Constituţiei CSM este singura autoritate publică ce are competenta să se pronunte cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor.
“În conformitate cu prevederile Art. 97 alin.(1) din Legea nr.303/2004, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Din această perspectivă, consider că, în măsura în care apreciaţi necesar, urmează să vă adresaţi direct Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât Preşedintele României nu are atribuţia de a declanşa, în numele niciunei alte autorităţi sau persoane, un asemenea demers juridic”, subliniază preşedintele Iohannis.
Preşedintele Iohannis refuză şi să să se fie de acord cu modificările la Codul Penal şi de procedură Penală pregătite în Parlament.
“În ceea ce priveşte solicitarea de a mă alătura demersului Parlamentului de modificare a Codului de procedură penală, îmi menţin poziţia exprimată public, prin care mi-am manifestat opoziţia faţă de o eventuală modificare a acestor reglementări”, se arată în răspunsul prezidenţiale.
Despre cazul Marinca, femeia care a stat şase luni în arest preventiv fiind acuzată că a şantajat-o pe Livia Stanciu şi care ulterior a fost achitată, preşedintele susţine că o astfel de situaţie “particulară şi regretabilă” trebuie analizată de autoritatea judecătorească, cu prioritate la nivelul CSM
“Un caz particular, oricât de regretabil ar fi, nu poate constitui un motiv suficient şi rezonabil pentru modificarea legislaţiei penale. Pentru adoptarea sau modificarea unor legi este necesară o analiză aprofundată, inclusiv a impactului social şi juridic pe care astfel de noutăţi le-ar putea produce în viaţa societăţii. Codul penal şi Codul de procedură penală au intrat în vigoare relativ recent şi, din această perspectivă, aplicarea lor pe o durată atât de scurtă nu a permis crearea unei cazuistici suficiente care să inducă o justificare rezonabilă pentru modificarea acestora, separat de orice raţiuni sau interese politice. Refuzul meu de a mă ralia unui demers parlamentar de modificare a legislaţiei penale rămâne ferm, cu atât mai mult cu cât toate aceste modificări legislative par a urmări diminuarea capacităţii autorităţii judecătoreşti de instrumentare a dosarelor penale, inclusiv a celor de mare corupţie”, este poziţia exprimată de preşedintele Iohannis.
de ce tace Plesu, da Patapievici, Liiceanu si restu?
si Aramis? I s-o fi facut rusine, in sfirsit?
”de ce tace Plesu, da Patapievici, Liiceanu si restu?”?!
Pentru că vorbesc eu, de aia!
Ardei Umplut e in misiune. Inainte misiunea sa aprpape exclusiva era sa il epileze pe TB in partea din spate acum are mai multe obiecte de activitate : Udrea; TB; chiar si Dragnea. Intre doua pauze pana cand schimba ceara Nutzi ii sopteste ça ‘binomul’ e rau si ‘maistrul’ se duce repejor sa scrie.
Comentariul despre ‘maistru’trebuia sa fie mai jos la linkul cu productia sa.
Cred ça domnul presedinte Mihalache ori citeste acest blog ori a fost ‘informat’ despre necesitatea de a avea si el o reactie fata de o asemenea cerere aberanta. Ça a facut-o la vreo 36 de ore fata de aparitia solicitarii nici nu mai conteaza. Macar a facut-o. E un (mic) pas. Pas cu pas.
d’Artagnan
“Arestarea preventivă nu înseamnă în niciun univers vreo vinovăție a suspectului, pe fondul cauzei. Înseamnă doar că în acel moment al anchetei este mai bine așa pentru stabilirea adevărului judiciar.”
Pe bune? În ce univers? Te arestează preventiv fără să fii vinovat? Poți să dai un exemplu? Sau l-ai citat pe dl. Bot doar pentru că vorbea de Vasilică, danilețul mustăcios?
Porthos,
Mă dezamăgești… chiar și eu, un aiurit nespecialist, știu diferența…
Dar las specialistul mustăcios să-ți explice, știu că ți-e drag de el de numa’:
Demitizarea justiției. Ep.5 – Dacă cineva este arestat înseamnă că e vinovat
Mi-am propus ca pe parcursul mai multor postări să înlătur prejudecățile și deformările ce există în legătură cu justiția română și care aparțin în egală măsură populației și magistraților. Cum nu intenționez să folosesc prea mult un limbaj tehnic și din considerente de spațiu nu îmi permit analize extrem de aprofundate și detaliate, îmi asum anumite inexactități din punct de vedere științific.
Mai ales spectacolele oferite de mass-media au creat acest mit, care constă în convingerea că, odată ce față de o persoană s-au demarat procedurile penale (a început urmărirea penală, persoana a fost inculpată etc) și, mai ales, dacă ea a fost arestată, atunci persoana este vinovată și sigur va fi condamnată. Uneori, chiar și magistrații sunt neglijenți în această privință, folosind în documentele procedurale formule categorice precum „din probe rezultă că inculpatul a comis infracțiunea de….” (formulă care echivalează, evident, cu antepronunțarea cu privire la soluția pe fondul cauzei) în loc de cele rezervate gen „din probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunea de….”. Dar nu, nu este adevărat că din demararea unor proceduri legale sau luarea unor măsuri procesuale s-ar putea deduce automat și categoric concluzia că persoana respectivă este vinovată de săvârșirea unei infracțiuni.
Să explic: o persoană nu este arestată preventiv sau la domiciliu pentru că a comis o infracțiune. Căci dacă se ajunge la concluzia certă că o persoană a comis o infracțiune și e vinovată de acest lucru, atunci înseamnă că procesul s-a terminat și că ea trebuie imediat condamnată.
Dar când vorbim de arestare, care este PREVENTIVĂ, atunci trebuie știut că o persoană POATE FI arestată când sunt îndeplinite două condiții cumulative (art.223 Cpp):
Prima condiție: din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune;
A doua condiție diferă în funcție de categoria de infracțiuni comisă. Astfel:
– pentru infracțiuni grave (toate cele sancționate de lege cu închisoare de 5 ani sau mai mare, precum și pentru infracțiuni de omor, contra securității naționale, trafic, terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, corupţie): privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică;
– pentru restul infracțiunilor: inculpatul se sustrage de la proces, sau încearcă să influenţeze martori ori să ascundă probe, sau face presiuni asupra victimei, sau pregătește/comite o nouă infracţiune. Așadar, arestarea se impune aici pentru a nu se afecta desfășurarea normală a procesului penal.
Așadar, dacă o persoană este arestată nu înseamnă ca ea deja ar fi vinovată și, deci, că sigur va fi condamnată. Ci necesitatea de a aresta o persoană se apreciază de judecător (însă asta nu înseamnă „la bunul plac” al judecătorului), la propunerea procurorului, în condițiile de mai sus.
De regulă, o persoană este arestată la începutul procedurii. Dar este posibil ca pe parcursul acesteia să se ajungă la o altă concluzie decât cea inițială. De exemplu, dacă o persoană este văzută de un martor cu un cuțit în mână, fugind de la locul faptei – declarația martorului ocular și analiza urmelor de pe arma crimei pe care s-a găsit sângele victimei sunt probe suficiente din care să reiasă o bănuială (legea spune „rezonabilă”, ceea ce înseamnă că oricine ar trebui să gândească la fel într-o asemenea situație) că cel prins este autorul faptei de omor. Ca urmare, ea este arestată imediat ce e prinsă, căci cele două condiții sunt întrunite: avem probe cu privire la faptă (cadavru, cuțit cu sânge, martor ocular) și avem una din cele patru situații (a încercat să fugă). Dar să zicem că pe parcursul procesului se administrează probe din care rezultă o altă versiune: victima fusese cea care l-a urmărit pe autor, aceasta se lăudase anterior prin sat că dacă îl va întâlni pe autor se va răzbuna pe el pentru un conflict mai vechi, victima a fost cel care l-a atacat prima cu cuțitul pe autor și că acesta s-a apărat lovind mortal victima cu acel cuțit, după care s-a speriat și a fugit de la locul altercației. Ei bine, varianta inițială ajunge să fie acum infirmată, dar până se stabilesc toate aceste lucruri autorul faptei de ucidere stă în arest. La sfârșitul procesului, dacă nu chiar el a indus în eroare organele judiciare, are dreptul să fie despăgubit de stat (fără însă ca statul să se regreseze împotriva procurorului sau judecătorului, pentru că în sarcina acestora, în situația de mai sus, nu se poate susține că aceștia ar fi acționat cu rea-credință sau gravă neglijență).
În concluzie: În România nu există cazuri de arestare obligatorie, indiferent cât de gravă ar fi fapta, ci judecătorul va decide acest aspect. Cel arestat nu este vinovat ci, chiar dacă și-a pierdut oarecum din putere, prezumția de nevinovăție încă subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești (tot astfel, nu se poate spune că ar fi vinovată nici persoana față de care s-a început urmărirea penală, ori față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală ori care a fost trimisă în judecată). Aceasta pentru că, oricând până la sfârșitul procesului starea de lucruri inițială se poate schimba. Asffel, cel de al cincilea mit despre justiție a fost demontat.
@ d’Artagnan
Am înțeles… Cât timp nu ești condamnat definitiv nu ești vinovat. Subtilă dar importantă diferență. Nu contează ce cred procurorii care te arestează “preventiv” presupunând vinovăția sau ce crede judecătorul care aprobă arestarea. Tu ești nevinovat până la sentință.
În cazul nostru e și mai bine. Inculpata chiar a fost condamnată de Malaliu. Deci SISTEMUL funcționează corect.
Dragi muieri, Domnilor,
faptul ca esti condamnat definitiv sau nu, nu joaca nici un rol. Totul e preventia, de ex. daca nu maninci grasimi nu apare colesterolul.
Sau, sa-l luam de ex. pa cel mai democrat si drept stat din lume, ce a facut el, a bagat niste oameni rai, PREVENTIV, intr-o zona turistica, guantanamo, ani de zile, si nu i-a judecat, nu i-a condamnat, doar i-a intretinut pe cheltuiala lor, le-a dat chiar niste hainute frumoase portocalii, i s-ar potrivi si lui basescu.
Mi se pare corecta filozofia de preventie, noi, astia dastaptii, noi, astia integrii, noi ii ferim pa derbedei de ei insisi, si-i izolam.
@ d’Artagnan
La TVR 1, emisiunea “Vorbește liber” cu Sorin Avram, Doru Buscu și Vasilică Tâmpileț.
5:00 “Modul de SOLUȚONARE…”
5:30 “Instanța a stabilit că persoana a comis o faptă…”
5:53 “În viziunea judecătorilor din completul de apel, fapta respectivă nu constituie infracțiunea de șantaj, dar s-a comis ceva, pentru că, bănuiesc, acesta a fost și motivul arestării…”
E fenomenal tipul… Pare s descurcă mai bine în scris decât la TV. A mai comis vreo câteva tâmpenii bune de făcut seppuku, dar te las pe tine să le descoperi.
@ d’Artagnan
Ce părere ai de “acoperiți”? Ce zici, Dan Tapalagă e “acoperit” sau nu? Vrei să punem un pariu?
Vrei să scriu un articol/ opinie și despre treaba asta cu ”acoperiții”?! Păi iar îți stric ziua…și vine weekendul, nu-i păcat să ți-l fac praf?
Habar n-am dacă Dan Tapalagă este ”acoperit” sau nu, de unde să știu?!
Dar tu de unde ai ști? Lucrezi cu băieții de acolo sau te-a convins ”maestrul” Cristoiu?
Eu ce pot să-ți spun este că recunosc tehnica de manipulare, și-am să-ți dau chiar exemplul meu.
Mai enervez lumea pe un blog, ”Contele de Saint Germain”, unde majoritatea sunt talibani pesediști, anteniști, antibăsiști, antiDNA, anti SRI, antiÎCCJ…știi genul, nu? Oricum, cred că destui de acolo sunt, după vorbă, după port, postaci plătiți.
Ei, o vreme, ca să-mi omoare credibilitatea, m-au făcut băsist; așa era la modă. Pe urmă au mers în trend cu lumea și m-au categorisit definitiv drept agent SRI sub acoperire, unul care merge pe bloguri și manipulează. M-a bucurat însă valoarea mea de piață: în timp ce postacii sunt plătiți derizoriu, eu acolo aveam cota de vreo 5-6000 EURO pe lună, cam la atâta am fost evaluat!! Tare, nu? Am luat-o, evident, ca pe un compliment. nici Andrei Pleșu nu câștigă atâta.
Acuma, sincer, la banii ăștia, m-aș cam băga, pe bune…
Ce vreau să spun: când cineva începe să fie influent cu scrisul lui, se încearcă decredibilizarea acestuia prin diferite mijloace.
trebuiau sa ma-ntrebe pa mine despre tine, in esenta tu esti un idiot patentat si ca orice idiot ai accese de basism accentuat. Scrisul tau e intr-adevar fascinant, chiar exceptional in sensul ca nu-i usor sa scrii numai timpenii indiferent de subiect.
Dar am rabdare cu tine, poate reusesti si tu vrodata sa scrii ceva cit de cit comestibil, incearca si scrie ceva despre timpul probabil!
Și când te gândești că-mi trebuie maxim un minut să te trimit în neantul virtual, la dracu-n praznic, să scăp de moaca ta…
Probabil sunt masochist. Probabil sunt chiar idiot dacă-mi pierd timpul să-ți scriu acest comentariu.
bineinteles ca o poti face, dar ce cistigi cu asta? Crezi ca ai deveni mai dastapt? Crezi ca deodata scrierile tale ar deveni geniale? Ce ai face daca i-ai scoate pe toti cei care te critica, Ghita, Radu, Porthos, Observator? Ai ramine cu ai tai si nici macar nu ai stii ce e cu tine!
Ambitia ta e sa convingi, sa-i convingi chiar si pe cei potrivnici tie, eu m-as lasa usor convins, incearca, convinge-ma, surprinde-ma, amuza-ma… sunt extrem de fair, as aprecia ceva inteligent, indiferent de la cine vine!
Nu, nene, nu vreau să te conving pe tine, și nu mă deranjează critica, dar vocabularul tău agresiv îmi alungă clienții de la mese, eu știu câțiva care s-au retras din cauza ta, și nu pot lăsa asta să se întâmple.
Ți-am mai zis-o, comentează ce și cum vrei, fă mișto, dar dacă te duce mintea și ești isteț, fă-o fără cuvinte grele. Lasă spațiul ăsta respirabil.
Orice idiot patentat poate să facă pe altcineva idiot patentat, nu-i nicio șmecherie aici.
Dar unul isteț ( ca mine) , poate să facă mișto de alt isteț (ca tine) și fără să-njure.
Hai, convinge-mă, surprinde-mă, amuză-mă!
imi pare rau ca unii sau altii s-au retras din cauza mea, dar cred ca nu te-au iubit destul, nu-i regreta, nu te meritau, mai bine un dusman sincer decit un prieten parsiv.
P.S pun pariu ca cei retrasi erau basisti, nu? Intotdeauna mi s-a parut ciudat cit de sensibili sunt basistii tocmai ei care inghit, cu mare placere, orice mirlanie de la Idol!
Am op propunere constructiva.
Saracutza Livia o sa aova mari problemuri – sa plateasca banii datorati scorpoeo aleia .. vreo 2000 euroi si ceva lei. Dopmane feri poa aia o sa ceara si alti bani ca findc cheltuieli legate de recuperarea datrori ..
Asa ca ce ar fi sa dechideti o lista de subscriptie “dati un leu pentru Stanciu” ?
Te bagi?
P.S. Am eu, așa, un feeling, că n-o să mai ceară…cel puțin nu așa cum pare s-o fi făcut înainte:
“Mariana Rarinca, fosta contabilă a răposatului soţ al Liviei Stanciu, reclama o datorie rămasă de la fostul său angajator. În loc să apeleze la instanţă, Mariana Rarinca o asalta cu SMS-uri pe Livia Stanciu şi îi spunea că dacă nu-i restituie datoria, iese pe televiziuni şi face scandal. Altminteri, ingenioasă femeia: în paralel cu aceste mesaje, de pe un alt telefon, cu număr necunoscut, trimitea SMS-uri în care pretindea că e jurnalist şi îi solicita Liviei Stanciu un interviu în legătură cu nişte acuzaţii (…) ”
Probabil unii ar zice că ăsta nu-i șantaj, alții că da.
Dar ce mă bag eu, să așteptăm motivația Curții de Apel!