Pas cu pas. După 100 de zile.

Eu cred că actualul Președinte al României este inadecvat funcției pe care o deține. Ca să fiu mai clar, este inadecvat ca tipologie etnică pentru funcția de Președinte al tuturor românilor pentru că noi suntem în esență un neam latin, care fierbe ușor, care vrea acțiune și reacțiune cu rezultate imediate, spectaculoase.
Și care stabilește în permanență niște puncte ”zero” de la care să plece. N-are răbdare să continue ”ceva”, să clădească în continuare pe niște temelii, poporul român parcă dorește mai mereu un nou început. Sincer, eu am început să obosesc de atâtea restarturi.
Ar fi trebuit poate  să ne pună pe gânduri titlul cărții lui Iohannis: ”Pas cu pas”. Nu ne-am interesat la momentul respectiv, înainte de alegeri, să aflăm ce vrea să spună; domle, foarte bine, pas cu pas să fie, dar cum vor fi pașii ăștia: mai mari, gen pasul uriașului, mai mici, gen pasul piticului, în ritm alert, avem de-a face cu un maraton, un sprint, un fond, cu un pas săltat, normal sau de defilare? Care va fi frecvența, cadența lor? Câți pași vom face la suta de zile de mandat?
Eu sunt convins că majoritatea dintre noi a avut în gând proba de viteză de o sută de metri garduri, uitând că germanii sunt mai buni la maraton.
Ascultând eu vocea (vocile) poporului înțeleg că i se reproșează următoarele:
1. Că este prea moale, prea tăcut, prea rigid.
2. Că-l tolerează pe Ponta sau că, mai rău, fac parte din aceeași tabără.
3. Că nu ”i-o trage” lui Băsescu, că nu-l bagă la pușcărie, că de ce l-a lăsat la Scroviștea sau că, mai rău, fac parte din aceeași tabără.
4. Că-i ținut ostatic de serviciile secrete sau că, mai rău, este un agent acoperit.
5. Că nu-l schimbă pe Coldea de la SRI.
6. Că nu schimbă conducerea DNA.
7. Că nu schimbă Guvernul.
8. Că se plânge că nu i s-a dat încă de către Guvern casa reglementată de lege.
9. Că nu dizolvă Parlamentul.
10. Că nu preia rolul de lider al Opoziției.
Și multe altele…care uneori se bat cap în cap, ca în exemplele de mai sus.
Am totuși impresia că haina constituțională este prea strâmtă pentru a-i permite prea multe acțiuni. Avem de-a face cu un Președinte ales prin vot direct, dar cu atribuții constituționale limitate, de parcă ar fi un Președinte onorific, pus de Parlament. Înțeleg că această anomalie a venit ca reflex al istoriei, mă refer la Ceaușescu, dar poate e timpul să echilibrăm cumva balanța, adică să dăm atribuții conform reprezentativității … sau să privim mai realist anvergura gesturilor politice pe care le poate face cel din fruntea țării.
În prezent, Puterea efectivă nu o deține Președintele ales direct, ca în SUA, ci o deține Parlamentul și, mai ales, Guvernul emanat de acesta. Așa că multe dintre așteptările pe care le avem de la un Președinte ar trebui să le îndreptăm în altă parte.
Prin urmare, pentru a judeca cele 100 de zile de mandat ale lui Iohannis ar trebui să stăm cu Constituția în față și să vedem ce se poate și ce nu se poate face într-un mandat de Președinte, și nu să fabulăm povești despre ce am vrea noi să facă el, așa, la modul subiectiv și în general vorbind.

În ce privește pașii, aș paria pe maraton, acolo distanța parcursă în final este mult mai mare decât cei doar o sută de metri (garduri) acoperiți în ritm alert și unde mai ai și șansa să te împiedici și să cazi, scuzați de expresie, drept în bot.