Marian Vanghelie – viața și opera

Motto

În România, dacă n-ai un dram de putere şi un pic de bagabonţeală, nu rezolvi nimic. (Marean Vanghelie)

Nu pot, în aceste clipe grele prin care trece, pentru ca să nu-mi aduc omagiile primarelui care este și care, probabil, nu va mai fi . Că la arestarea sa, a căzut o stea, vorba poetului…și o întreagă lume cu ea. Limba română va fi mai săracă, mai puțin elastică, mai puțin vie. Ca și celebrii săi înaintași, Eistein, Churchill, Mark Twain, și domnul Vanghelie lasă posterității vorbe de duh, filozofii îndrăznețe, maxime și cugetări. Acestea sunt de fapt și elementele care creionează cel mai bine conturul unui om. Să le lăsăm deci să puncteze pe scurt personalitatea multiplă, complexă și polivalentă a celui care și-a lăsat amprenta pe istoria României ultimilor ani.

Viața

Vanghelie- filozoful. Continuând opera marelui gânditor Descartes, cu a sa filozofie carteziană, ”Cuget, deci exist”, Marean face un pas înainte trecînd la un nivel superior meditației metafizice prin celebra reformulare ” Deci mănânci, exişti”.  Continuată, desigur, cu o altă certitudine existențială devenită piatra de bază a filozofiei vangheliene: ”Gigi Becali este un om uman”.

Vanghelie-omul. Un om cu personalitate, pe care și dacă-l ”pui într-un pom, tot are puncte de vedere”, un om cu principii, care ”s-a bătut pentru aceleaşi principii cum s-a bătut şi pentru principiul de primar general”. Este genul de om ”cu o voce care se face auzită oriunde. Chiar și sub apă”. Un om puternnic, dar doar un om, cu slăbiciunile și greșelile lui, sincer până la capăt, căci ”Numai cine nu lucrează nu poate să i se impute că poate să fie şi mici greşeli, dar nu astea”. Este un om cu greutate ( Chiar dacă n-am două sute de kile, când m-apăs, m-apăs rău pe oricine), un om mare de stat ( Cine nu are loc de mine… nu mă interesează… să se înghesuieşte!). Un bărbat viril, dar delicat: ”Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sunt este ca, dacă faci, soţia să nu simtă.”. Un om cu sensibilități poetice: ”Nu există fiinţă umană, fie că locuieşte în Africa, în Asia sau în Rahova, care să nu fi văzut un film, să nu fi rupt o floare, o fată sau un băiat, după cazul care este fiecare.”. Este un om cu picioarele pe pământ (Sunt un om pământean şi mă interesează decât Bucureştiul şi atât.), uneori nervos (sunt atât de nervos şi de supă¬rat, încât nu vorbesc decât administrativ.), alteori copilăros (De când mă ştiu eu copil, mă urcam în pom şi mâncam corcoduşi.), dar întotdeauna ferm în ce privește ierarhia data de experiență (Mai are mult până să aibă puncte de vedere asupra la ce spun eu.).

Vanghelie – pedagogul. Întotdeauna gata să explice, să călăuzească (Am să dau nişte mici exemple şi nu vreau ca să se înţeleagă nimic). Întotdeauna aplecat spre noua tehnologie, dar cu măsură: ”Nu cu asemenea formule, de a spune ce trebuie să-nveţe românii şi unde găsesc pe Goagăl, Goagăl, Gagăl… Google, Google, Gulgăl… Google, Google… aşa, unde găsim păpădia, unde găsim nu ştiu ce şi unde ne interesăm de Herodot. Deci ăsta este un circ.”. Întotdeauna aproape de educație, a garantat-o pe doamna profesor universitar Ecaterina Andronescu, a dat mai mereu de pomană la profesori. În rezumat, cum mărturisește dumnealui,” având o relaţie foarte bună cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de limba română). Întotdeauna ferm cu discipolii săi: ”Nu fi obraznic, că sunt şi mai obraznic cu tine!”.

Vanghelie – politicanul. A introdus în viața politică un nou stil de a face politica la nivel înalt, cel telepatic: ”La noi, este un partid democrat şi sunt foarte mulţi lideri care şi-au spus punctul de vedere. Ne consultăm telepatic, noi, între membrii de partid, ne înţelegem din priviri. Prin telepatie, ştim ceea ce avem de spus.”. S-a impus ca lider national prin ”calităţile sale pozitive”, pentru care nu-și ”abrogă niciun merit”. A condus ferm organizația de București, organizație unde ”nu poţi să conduci decât dacă poţi şi dacă eşti bun, că altfel te ejaculează”. Fiind băiat de băiat, n-a fost ejaculat, dar și-a făcut mulți dușmani, dar, din fericire pentru el, ”s-au încurcat însuși ei”.

Vanghelie primarul. Care este el. Un primar bătăios, racordat la urbe, la problemele cetățenilor: ”Poate nu am în spatele meu o activitate profesională foarte mare, dar cred că prin ce am demonstrat la sectorul 5, faptul că i-am căpăcitat pe cetăţenii sectorului 5, bătându-mă pe de o parte cu echipa domnului primar general de atunci, Băsescu, şi cu o parte din echipa PSD, care am avut unele probleme cu ei şi care au vrut să mă elimine, în ultimii cinci ani este anormal să mergem cu maşinile şi cu transportul în comun care mergem.”. Este anormal, chiar dacă el a ”a făcut tot ce-i mai pământenesc posibil.” Dar n-a fost de-ajuns. A militat permanent pentru profesionalizarea primarilor : ”Voi demonstra societăţii româneşti şi bucureştenilor exact pregătirea fiecărui primar la un număr de 100 de oraşe din Europa şi exact fiecare câte limbi străini ştiu, ce ştiu şi aşa mai departe.” A fost persecutat politic încă de pe vremea lui Adrian Năstase, care nu-l plăcea, că era om simplu din popor, dar a scăpat, pentru că era bogat și cinstit. (De la PNA am primit neurmărirea începerii penale. S-a definitivat dosarul definitiv.). În ce privește relația cu Năstase, tot răul spre bine, cum ”s-a tranşat această problemă, s-a rezolvat şi problemele noastre interioare.”.

Opera

Opera?! Opera e chiar viața lui, o viață fascinantă, demnă de un scenariu la Holiud, Huliod, Hoiliud…așa, viața unui om simplu care a ajuns prin muncă aproape cinstită pe cocoașa societăți, în vârf, în lumea bună, omul care, copil sărac fiind, fără un leu în buzunar, a ajuns prin forțe proprii să fie acuzat că a furat 90 de milioane de EURO. Ce om, ce viață, ce drum, ce avere… Bine concluziona fascinantul primar care este: ”Soarta mea a fost hotărâtă de destin.”