Despre noi, românii…

Observați în ce limbă se ”glumește” mai jos:

Nu pare engleză…
Poate ați aflat de producția postului de televiziune britanic Chanel 4, documentarul ”Vin românii”, care a născut atâtea dezbateri pe online și atâtea proteste ale oficialităților noastre, ale românilor din Anglia, ieșiți la costum, într-un fel de protest al tăcerii, pe străzile Londrei, toți acuzând postul britanic de rasism și manipulare, susținând că acele cazuri din documentarul în cauză, din primul episod, (un bărbat care trăiește în parcare, un altul care trăiește din ajutor social) nu sunt reprezentative pentru românii din Anglia. Până și Victor Ponta a scris duminica pe Twitter un mesaj in care isi exprima solidaritatea pentru românii care protesteaza la Londra.
De remarcat că naratorul documentarului este un rom din…România.
Destul ca să te înfierbânți, nu? Și să te iei de englezi, mama lor de rasiști! Dar noi? Noi cum suntem de fapt?
Am să postez aici un articol din ”Adevărul” și interviul cu romul nostru.

Postul de televiziune britanic Channel 4 a prezentat marţi seara al doilea episod al documentarului „Vin românii“. Jurnaliştii „Adevărul“ au stat de vorbă cu Alex Fechete, unul dintre personajele din film şi naratorul producţiei. Bărbatul povesteşte peripeţiile lui în Marea Britanie şi vorbeşte despre nemulţumirile legate de concetăţenii săi.

„Mă numesc Alex şi sunt mândru că sunt un ţigan român“, asta a spus clujeanul Petru Alex Fechete în introducerea serialului de pe Channel 4 „Vin românii“. Clujeanul de 30 de ani care trăieşte, alături de soţie şi de băieţelul de 2 ani, în Pata Rât, în zona gropii de gunoi a oraşului, a fost naratorul a trei episoade din cele patru pe care le ale filmul care reconstituie poveştile unor români care merg la muncă în Anglia. Experienţa lui Alex în Marea Britanie a început în 2008. „Mi-a plăcut Anglia de când eram mic şi mi-am zis să-mi încerc norocul. Engleza n-o ştiu de la şcoală, ca am stat tot în ultima bancă, ci de la televizor. Fusesem cu un an înainte în Norvegia, unde am lucrat la vulcanizare. Câştigam bine, veneam cu câte 3.000-3.500 de euro acasă“, îşi aminteşte clujeanul. Întrucât nu a reuşit să se angajeze legal într-o săptămână, Alex a plecat din insulă.

În 2013, o echipă de la Channel 4 a venit în România pentru a filma în mai multe comunităţi de romi. Astfel au ajuns la Pata Rât, unde Alex trăia împreună cu fetiţa de doi ani şi cu nevasta. În 2010, el s-a numărat printre cei 270 de romi mutaţi de pe strada Coastei la Pata Rât. Primăria, care deţinea terenul pe care romii aveau case, multe dintre ele fiind dărăpănate, i-a evacuat pentru a face loc unui campus teologic, zona fiind apropiată de centrul oraşului. Alex a fost de acord să-şi spună povestea pentru reporterii englezi.  „Ne-au spus că vor să facă un reality show despre românii din Anglia. Le-am zis că nu vreau să mă duc în Anglia, pentru că am mai fost şi nu am găsit loc de muncă. Jurnalistul James Bluemel a fost fanscinat că ştiu engleză, am vorbit despre fotbal, despre război, despre Churchill. I-a plăcut de mine, de oamenii de aici. Ne-a rugat să-i lăsăm să filmeze comunitatea. Au filmat de Crăciun, de Revelion şi apoi au plecat“, povesteşte Alex. În vara lui 2014, englezii s-au întors. Alex s-a gândit atunci să-şi încerce totuşi norocul în Anglia. „Am acceptat să-mi filmeze încercările de a-mi găsi un job în Anglia. Am ajuns prin iulie. Timp de trei săptămâni au fost zi de zi, oră de oră, cu camera după mine. Am fost la vreo 12 service-uri să-mi găsesc de lucru. După o săptămână m-am angajat la o vulcanizare a unui indian“, spune clujeanul. I-a fost greu să se obişnuiască să fie tot timpul cu camera după el: „Am fost într-o zonă din Londra unde erau mulţi pachistanezi, acolo nu vezi echipe de filmare. Când mergea cameramanul după mine şi mă mai şi întreba una-alta, toată lumea se uita. Eram tot roşu la faţă“, relatează el amuzat. O veste din România l-a făcut să revină în ţară. Alex a fost acceptat într-un proiect pe doi ani din fonduri norvegiene în Pata Rât.

M-am gândit foarte mult dacă să rămân sau nu în Anglia. Până la urmă am decis să revin în ţară. Proiectul acesta are ca scop incluziunea romilor. Salariul nu e mare, am 900 de lei, dar ceea ce fac este important pentru comunitate”, spune Alex. Acum el este angajat ca expert în problemele romilor în cadrul proiectului. „Sunt un fel de asistent social, dar mai mult de atât. Fac tot ceea ce presupune o mai bună incluziunea a romilor“, explică el. În toamna anului trecut, a fost din nou sunat de englezi. James i-a propus să fie naratorul serialului şi l-a chemat pentru probe. Totul a mers bine şi Alex a fost angajat.

Duminica trecută, Alex s-a întors din Londra, unde a înregistrat episodul trei şi ultimul pe care l-a narat. În total a lucrat circa o săptămână în acest sens şi spune că a fost plătit bine. „Sunt mulţumit de modul în care a ieşit documentarul. Situaţia este prezentată la modul obiectiv şi nu sunt tendinţe răutăcioase ca în alte documentare“, spune Alex. El este foarte supărat pe reacţiile românilor din Anglia la adresa documentarului: marşuri făcute în tăcere de oameni îmbrăcaţi la costum, declaraţii în care se arăta că cei prezentaţi în documentar sunt ţigani şi nu români. „Reacţiile mi s-au părut de neînţeles. Cel mai tare m-a durut faptul că au susţinut că nu sunt român. În rest, comentariile rasiste gen unde-s camerele de gazare, unde-i Hitler, nu le-am băgat în seamă pentru că sunt obişnuit. Naţionalitatea e un drept pe care l-am dobândit împreună cu voi. Din moment ce m-am născut aici, eu cred că am dreptul să mă numesc român. Să-mi ia buletinul înapoi, să-mi şteargă de aici ţara, cetăţenia, să scrie ţigan şi să pună în loc de România ce vor ei“, spune, supărat, cu buletinul în mână, Alex.

„În film sunt doar două poveşti care prezintă etnia romă şi şase care prezintă majoritarii. Spune-mi unde vezi tu discriminare aici. Sunt nişte oameni care dorm pe străzi şi pe sub poduri pentru a trimite bani acasă, că-s săraci. Dacă făceam ceva bun, eram la Hollywood, nu mai conta că-s rom“, mai spune clujeanul.

  „În România e mai mare rasismul decât în Anglia. Englezoii, aşa cum îs ei, m-au lăsat pe mine, un rom, să fiu narator. Putea să fie oricine, dar mi-au dat mie şansa asta. Eu, un terchea-berchea. Să zicem că asta e o excepţie, dar nu am simţit nicio discriminare când am lucrat la atelierul auto. Nici în Italia nu am simţit vreo discriminare. Dar nu, că românii din Anglia vor să fie «middle class». Noi vrem să fim văzuţi ca nişte persoane intelectuale, că am făcut facultate. Dacă faci facultate nu eşti intelectual când ai mintea asta“, mai spune Alex.

El adaugă că nu i-a fost greu să-şi găsească un job în România pentru că este alb la faţă. „Mie mi-au spus părinţii să nu ascund niciodată că-s ţigan şi să nu-mi fie ruşine cu asta. Îmi amintesc când eram în clasa I-a. Eram în banca a doua, cu o fată. M-a ridicat în picioare şi m-a întrebat: «Ce naţionalitate eşti?». Am zis: «Ţigan», că atunci nu ştiam de rom. «Bun, în ultima bancă». De atunci, din clasa I-a şi până într-a VIII-a, numai în ultima bancă am stat, singur“, povesteşte clujeanul. „Pentru mine n-a fost greu să-mi găsesc job în România pentru că îs alb la faţă, nu îţi dai seama. Dar am fost martor la unele mizerii… Lucram ca agent de pază la o mare firmă din Cluj şi stăteam în birou . Şi-au lăsat CV-urile doi romi. Ia şeful de birou unul dintre CV-uri şi zice: <>. Nu i-a citit abilităţile, pe unde a lucrat, nimic. L-a luat pe celălalt, care era negru la faţă, tot pe Coastei stătea. I-a aruncat CV-ul la coşul de gunoi”, povesteşte Alex. În final, bărbatul dă un exemplu de situaţie în care consideră s-a dovedit fair-play-ul englezilor: „Eu am spus în film că nu sunt de acord cu faptul că într-o zonă din Londra zeci de romi stăteau şi jucau barbut. James a tăiat partea aceasta, spunând că e discriminatoare“, a încheiat Alex.