Când se ia câte-o măsură…

Când se ia câte-o masură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar
Și-l întreabă fără noimă:
“Ce-ai cu noi, mă
Pentru ce să dăm cu var!?”

După cum se vede mai sus, am cultură…și măsură, prin urmare îmi permit să vorbesc despre acest subiect, adică despre o măsură pentru…cultură.
S-a discutat și probabil se va discuta în continuare în Camera Deputaților mărirea timbrului cultural, o taxă, momentan de 2%, mărită pentru fiecare carte. Mai sunt și alte timbre, de diferite valori, pentru alte domenii culturale: teatru, cinematografie, muzică…
Istoria cred c-o știți: ”Reprezentanţii Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori din România (ANUC), susţinătorii iniţiativei, solicită anularea Legii 35/1994 (cea în care taxa de timbru avea în jur de 2%) şi adoptarea în schimb a acestui nou proiect de Lege, demersul fiind considerat o necesitate de membrii săi (Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Arhitecţilor), sub pretextului acordării unui “ajutor nepreţuit culturii româneşti”.
Noua taxă pentru carte se dorește a fi un leu. Un leu vărsat în conturile Uniunii Scriitorilor din România.
Deci, o entitate privată beneficiază de pe urma activității economice a unor alte entități private, dispunând discreționar de fondurile primite. Nu pare în regulă. Asta pe lângă faptul că mă forțează pe mine, cumpărătorul de carte, să sponsorizez ce ”vrea” mușchii lor dă oameni de cultură:  susținerea de proiecte naționale, de premiere a nu știu cui, susținere financiară a spectacolelor alese de ei, a ieșirilor în străinătate , a revistelor de specialitate…
Citind toată această efervescență culturală mi se ridică inima de bucurie și zic doar atît: căcat!căcat!căcat! De trei ori căcat. M-am săturat ca din banii mei să dispună după bunul plac cine cum se nimerește. Am văzut ce mare căcat este cu TVRul, tot timpul în faliment, o gaură neagră în toată regula, având absolut disproporționat raportul preț/calitate.
Mi se strepezesc dinții de atîtea vorbe mari: ajutor nepreţuit culturii româneşti , ethosul românesc, spiritualitatea noastră, …că la alții cultura e la loc de cinste…Nu știu cum e la alții cultura, dar există date că sunt ţări – Marea Britanie, Irlanda – unde taxarea cărţii este zero, iar altele au taxe modice de 3-6%. La noi se ajunge la 15-16%. După ce că mai suntem doar câțiva aiuriți în țara asta care ”risipim” banii pe cărți, intelectualii din ”uniune” vor să le mărească prețul. Și sunt destui cumpărători ce-și iau cărți ieftine sau la promoții. Dar cel mai enervant lucru este tupeul: ”dați voi banii că știm noi cum să facem cultură!” Nene, io nu vreau cultura VOASTRĂ elitist partizană! Io sunt, ca la reclama aia de la brânzica Covalact, prea (ne)bun, prea ca la țară! Iar țăran fiind, figurativ vorbind, cu un nivel cultural scăzut, doresc să-mi cumpăr cărțile mele și nu pe ALE VOASTRE, să mă duc la spectacolele mele, să sponsorizez pe cine doresc eu. Dacă vor unioniștii ăștia să ajute cultura română de Mare Calitate atunci să-și găsească donatori pe față, să umble după ei, să facă eforturi, donatori cărora să le dea socoteală pentru fiecare leuț. Dar lăsați săracii să ia cărți ieftine!
O întrebare, de ce numai cultura să ceară taxă de timbru?! Restul nu contează? Poate vreau egalitate în drepturi! Și eu, în curând proaspăt membru fondator al ”Uniunii Inginerilor Mai Cu Moț din România” voi cere o taxă de timbru de tehnologie.
După ce se dă un leu pentru Ateneu, după ce se bagă o măsură pentru cultură, nu înțeleg de ce nu s-ar colecta nici mai mult nici mai puțin decât o mie pentru tehnologie! Cine va cumpăra un calculator, un frigider, un imobil, o mașină, să scoată banu’! Ce, noi avem tehnologia din Occident? Păi nu se poate fără un simpozion, fără niște reviste de specialitate, fără să sprijinim tinerii stagiari, fără să mă prem…pardon! să ne…pardon! fără să premiem pe cine trebuie…Într-un cuvânt, trebuie să fim ajutați. Să vezi cum o să împart banii eu, Uniunea… …

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Când se ia câte-o măsură…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s