tupE.U.

Doamna Elena Udrea în plenul Parlamentului, înainte de votul cerut de DNA:
„La început naziştii au venit să-i ridice pe comunişti / Şi eu nu am strigat în apărarea lor pentru că nu sunt comunist, / Apoi au venit după evrei, / Şi eu nu am strigat pentru ca nu sunt evreu. / Au venit apoi pentru sindicalişti şi catolici / Şi nici atunci nu am strigat pentru că nu sunt nici sindicalist şi nici catolic. / Când au venit după mine, / Nu mai era nimeni în jurul meu să se ridice în apărarea mea.”(Martin Niemöller)
Hai să mori tu? (în mod normal sunt un domn, da’ uite că mă enervai! De câte ori aseamănă cineva ”regimul” de acum cu nazismul sau comunismul îmi ies din fire. Oamenii ăștia ar trebui dați în judecată, este o jignire enormă adusă victimelor celor două regimuri criminale)

Cine citește declarația madamei are impresia că-i dusă la rug sau aruncată în vreun lagăr de concentrare. Un om exceptional, trăind vremuri excepționale. Nici pomeneală, urmează doar să se supună și ea rigorilor legii, procedurilor obișnuite, ca ORICE OM NORMAL din țara asta care n-are imunitate, într-o democrație unde poți să spui orice năzbâtii îți trec prin cap. Dar probabil chestia asta plebee de dat socoteală cuiva, undeva, escortată de niște indivizi care miros a deodorant ieftin, o îngrozește la fel de mult ca un pantof de doar 500 lei perechea, sau o geantă de căcat, la 1000 lei bucata. Ah, vulgul!!
S-a spus, se spune, că a dat dovadă de sânge în instalații, că atacă și se apără, că are, ceea ce se cheamă în termeni de specialitate ,”coaie”, că moare cu EI de gât, cu EL, cu Sistemul.
Doamna în cauză susține că vor să-i închidă gura și de aceea sistemul o lovește. Mie mi se pare totuși că doamna a deschis gura după lovitura ”Sistemului”, până atunci din contră, ținea gurița îmchisă ermetic.
Se spune că știe multe, dar nu vrea să spună…probabil că știe multe, problema este că dacă ar vorbi cred că și-ar pune singură cătușele. Nu vorbește până la capăt nu din solidaritate sau teamă, ci din instinct de conservare. E o părere personală, subiectivă, evident, formată prin prisma aparițiilor sale publice, eu nu sunt judecător, n-am acces la probe.
De fapt, ce avem noi aici special de s-a creat atâta isterie?! Observ că doamna ce are în dotare ceea ce se cheamă în termenii de specialitate ”coaie”, se cam milogește în public, cam așa cum au făcut-o mulți alți bărbați înaintea ei, care bărbați, evident, nu aveau ceea ce se cheamă în termenii de specialitate… Acum, după ce Comisia Parlamentară a ajuns la concluzia că acuzele aduse șefului adjunct SRI sunt fabulații ( în lipsă de altă modalitate democratică de control și considerând că în componența ei sunt totuși  politicieni de la toate partidele, ar trebui să luăm seamă de ea), și după discursul din Parlament, asemănător cu cele ținute de iluștrii predecesori clienți DNA, putem spune că mari diferențe între această Jeanne d’Arc și ”curajoșii” de dinaintea ei nu sunt. O singură deosebire, inevitabilă de altfel, dacă ultimii acuzau justiția băsistă, ea acuză justiția sereistă. Cu tot atâtea de multe dovezi.( De fapt mai este o deosebire: notorietatea personajului, de unde și vâlva creată.)
Uite așa doamna în cauză ajunge și ea pe o lungă listă de ”persecutați politici”.

Pentru orice om rational, zic eu, această urmărire penală este examenul de maturitate al justiției române. Dovada că aceasta s-a înscris pe un drum corect. În mod normal, cei care acuzau Justiția de ”băsism” ar trebui să facă un pas înapoi, să-și reevalueze părerea și să accepte, măcar un pic, că ceva s-a schimbat în bine. Pentru că altfel ar fi de neînțeles cum de Băsescu, dictatorul, atotputernicul peste magistrați și servicii, cu mii de dosare incriminatoare la dispoziție (așa cum susțin unii ) a permis ca una dintre cele mai apropiate persoane să ajungă în această situație penibilă și periculoasă. Și totuși, această contradicție logică nu are nicio importanță pentru cei convinși de adevărul lor, unul ce ține mai mult de teoria conspirației decât de realitatea imediată.
Din toată această poveste ei extrag ceea ce ar putea veni în sprijinul teoriei lor, adică existența unei justiții pervetite, care a făcut abuzuri în cazurile de acum celebre, Năstase, Voiculescu etc. Se va cere insistent, dacă nu s-a cerut deja cu jumătate de voce, rejudecarea cazurilor de corupție.
De fapt ăsta este și singurul rezultat palpabil al zbaterii Elenei Udrea, încă o lovitură sub centură dată justiției, cea pe care ea a apărat-o, după cum zice, de 10 ani.
În rest, marile dezvăluiri preconizate de doamna în cauză sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire. Și ele, și dovezile.

Când mă gândesc la acel citat aruncat cu atâta tupeu de la tribuna Parlamentului, nu mă pot abține să nu-i spun un banc sec doamnei Udrea:
” Cică la prima întâlnire, Maricica, ca să nu pară disponibilă, a mâncat banana cu lingurița.”