Rahatul din politică

A nu se citi în timpul mesei!

Motto
Max şi Moritz se ceartă şi merg la rabin.
– Max, îi spune rabinul, dă-i lui Moritz mia îndărăt.
– Nu-i dau nimic.
– Max gândeşte-te bine, dă-i lui Moritz mia ce ţi-a împrumutat-o.
– Nu-i dau nimic.
– Max, nu se poate, dă-i mia înapoi.
– Îi dau un căcat.
– Bun, avem o bază de discuţie.

 
DlGoe, amic de nădejde și mușchetar de soi, m-a pus pe gânduri cu următorul comentariu:
” Diferentele dintre Ponta, Johannis si Udrea mi se par atat de mici incat oricare doi dintre acestia vor ajunge in turul doi, nu va fi suficient incat sa ma faca sa ma deranjez pentru a vota… Nici intre cei 14 din turul I nu-s diferente chiar enorme (oricare doi ar fi luati in calcul), dar, totusi, din calculele mele rezulta ca exista un ecart suficient care sa-mi justifice deranjul de a vizita o sectie de votare. Nu mi se pare insa kosher sa fiu invitat la restaurant si sa am de ales din meniu intre “cåcat” si “Scheiße””

E drept că, privind în jur la scena politică în general și la candidații prezidențiabili în particular, nu poți decât să constați cu tristețe că noi, ca votanți, am căcat steagul. Adică suntem în mare încurcătură. Dar asta nu-i o noutate, stăm în căcăstoarea asta politică de multă vreme. Tot timpul am avut de ales în final între doi rahați și-am ales rahatul cel mai …mare. De ce cel mai mare? Pentru că cel mai mare este în general cel mai sănătos.(Țin minte o emisiune a lui James Olivier unde se făcea diferența între producția unui african ce avea o alimentație pe bază de cereale și cea a unui englez cu obiceiuri alimentare moderne, nesănătoase. Africanul făcea cancer de colon foarte rar pentru că diferența de volum a produsului finit era imensă, ca între o căruță și o găleată. Considerați divagația asta ca pe-un bonus, nu m-am putut opri să-mi etalez cultura generală).
Anul acesta electoral nu se deosebește de ceilalți ani electorali. Am avut un potential candidat denumit cu tandrețe ”Căcărău”, probabil de la ”a căcări”, care înseamnă diaree (verbală în cazul lui), avem pe unul Ponta care ”se cacă pe el permanent”, ca să nu spun că mănâncă c…, pentru că-i cel mai mare mincinos în viață și mai avem un altul, Johannis, care cu siguranță ”s-a căcat în scăldătoare”, altfel nu se explică cum de-a avut atâta noroc în viață de este proprietar peste 6 case, spre deosebire de colegii săi profesori, ghinioniști, care o duc de azi pe mîine. Sunt și două doamne despre care poți spune multe dar că sunt căcăcioase nu, au curaj de bărbat. Despre căcăreaza de Tăriceanu nu mai amintesc.
În rezumat, situația este cam căcănie, ca de fiecare data.
Problema care se pune este, după cum sesiza și colegul nostru DlGoe, despre ecartul dintre ei, în special între cei pe care sondajele îi dau ca finaliști: Ponta și Johannis. Dumnealui consideră că ecartul este prea mic, diferențele prea neînsemnate, că avem de-a face cu o alegere între Ponta 1 și Ponta 2 și, prin urmare, nu se merită efortul unei deplasări la cabina de vot.
Eu am niște obiecții în privința asta și spun că se merită efortul.
În primul rând că noi nu suntem invitați la restaurant să alegem din meniu intre “cåcat” si “Scheiße”, ci stăm deja în căcăstoare și analizăm produsul finit al unor organisme, politice, în cazul de față PSD și ACL. Cele două entități s-au scremut și a ieșit ce a ieșit. Știm cu toții că, așa cum există expresia spune ce mănînci ca să-ți spun cât de sănătos ești, există și expresia, să mă ierte doamnele, spune-mi cum te caci ca să-ți spun ce boli ai. Nu vreau să intru în prea multe teorii scatologice, dar consistența, culoarea, mirosul a ceea ce transformă corpul omenesc în procesul de digestie dă indicii extreme de importante despre sănătatea lui. Un doctor îți poate spune dacă subiectul în cauză are probleme  de pancreas, de stomac, de ficat, de intestin.
Așa este și cu organismele politice. Privindu-i pe cei doi posibili finaliști am pe undeva certitudinea că Ponta este produsul unui organism măncat de un cancer inoperabil și că Johannis este produsul unui corp măcinat de boli grave, cronice, dar ținute oarecum sub control cu medicamentația necesară.
Părăsind argumentația filologico-fiziologică și scatologică spun că o fi primarul Sibiului un oportunist pragmatic dar nu-l văd făcând gesturi politice monstruoase, irespirabile, cum zice un amic comun. Omul nu este prins în rețeaua mafioților, a baronilor locali și centrali, poate și pentru simplu fapt că sunt mai puțini baroni cu influență în alianța de dreapta decât în PSD.
Dacă la 10 minciuni ale lui Ponta, Johannis răspunde doar cu 2, deja ecartul este considerabil: apare o diferență de 8 minciuni aruncate pe piață.
Este drept că Sibiul nu-i Caracal, dar tot trebuie să ai mână de gospodar să schimbi un oraș. Să ne gândim ce diferență uriașă există la Cluj între perioada lui Funar și perioada lui Boc. Același oraș, alt primar. În schimb, eu când mă uit la Ponta nu văd decît un vorbete, omul ăsta trăncănește, trăncănește, trăncănește…Nu are substanță, formă, fond, convingeri. În 10 probleme el are 20 de abordări radical diferite. Johannis probabil are 13. Iar avem de-a face cu un ecart important.
Oare Ponta ar fi putut face ceva asemănător cu Sibiul dacă ar fi fost primar acolo?
De fapt încerc să îndemn lumea să iasă la vot nu pentru a-l vota pe Johannis ci pentru a vota împotriva lui Ponta. Să ne ținem degetele la nas și să mergem la urne. N-ar fi prima oară cînd votăm înjurînd.

Un vot antiPonta înseamnă și un vot împotriva Antenei 3, a României TV, a tuturor mijloacelor media de prostire în masă, a postacilor plătiți, a tembelilor care nu știu cum se cheamă țara lor dar au votul egal cu al meu, cu al vostru.
Măcar atâta lucru să fac: să anulez un alt vot dat de cei duși ca oile la cabină.