Cine are cea mai aplicată campanie electorală?

Un nene psiholog, pe numele său Abraham Maslow,  a propus o ierarhizare a nevoilor umane.  Vă daţi seama că această iniţiativă este aur curat pentru consilierii politicienilor. Uitându-mă la piramidă m-am gândit că probabil şi structura electoratului se pliază tot după nevoi, ca pondere.

După cum se vede, baza, nivelul cel mai de jos, constă în nevoile cele mai primitive. Acestea sunt şi nevoile cele mai puternice, întrucât dacă sunt ameninţate vor fi primele ce vor fi căutate pentru a fi satisfăcute. Sunt nevoi ce ţin chiar de supravieţuirea noastră. Avem nevoie de hrană, apă, aer, igienă, somn, sex, temperatură relativ constantă a corpului. În această zonă individul nu simte nimic special dacă aceste nevoi sunt satisfăcute, dar brusc apare un disconfort teribil, ca să nu spun panică, atunci când, din diferite motive, nu sunt împlinite. Gândiţi-vă, de exemplu, ce terorizaţi au fost zilele astea bucureştenii din cauza lipsei de apă caldă. Aceste sincope modelează votul unui om mai mult decât un milion de cuvinte.

Într-o ţară cu un nivel de trai satisfăcător probabil că partidul care le-ar promite alegătorilor asigurarea nevoilor fiziologice, cele de bază, ar fi privit cu indignare. În schimb, într-o ţară ca a noastră, cu o pătură săracă întinsă, asigurările în sensul acesta sună foarte bine în urechile alegătorilor. Nu le vorbeşti acestora de lupta anticorupţie, separarea deşeurilor, libertăţi democratice că rişti să-ţi rupi gâtul la alegeri. Pentru această zonă foloseşti mult verbul „a da”, „ a mări”, „ a asigura”. Mai ales că nici nu există mari pretenţii de vreme ce, la capitolul igienă, de exemplu, suntem codaşi în Europa la cantitatea folosită de săpun şi pastă de dinţi, dar fruntaşi la numărul de WCuri din curte. Cu sexul nu-i problemă, că suntem tradiţionalişti, deci familişti, aşa că, de bine, de rău, fiecare supravieţuieşte individual, aer este din belşug, mai rămâne ca partidul să asigure păpica, preţul gazului, apa caldă şi agentul termic la calorifer. Prin subvenţii.

Nu cred că-i greu de identificat a cui electorat este în principal marea majoritate a bazei şi din ce zonă geografică a României. De constatat că numai rezolvarea definitivă a nevoilor de primare ar putea fragmenta baza, privită acum ca pe-un electorat captiv al unui singur partid.

Aici merge foarte bine o campanie electorală pe bază de găleţi, făină, zahăr, mălai. Evident că sunt cantităţi de subzistenţă, frecţii la un picior de lemn, dar important este mesajul subliminal transmis: ştim ce vreţi de la noi, facem un pact, noi încercăm să vă asigurăm nivelul de bază, voi daţi votul!

Următorul nivel de nevoi (corespunzător altui grup de votanţi) îl reprezintă stabilitatea şi siguranţa într-o lume relativ haotică. El ține mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a familiei, stabilitatea locului de muncă, schimbări cât mai puţine, necunoscute cât mai puţine.

Ce spuneţi, pentru un popor ce-a rămas încă cu nostalgia comunismului, unde partidul şi conducătorul gândeau şi luau decizii pentru toţi, cam cum ar trebui să sune un discurs politic?  În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează pe unii indivizi sa devină religioși, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac. Vorbim aici de o credinţă pragmatică. Probabil de aceea ortodocşii sunt mai habotnici decât ceilalţi creştini, numărul de practicanţii crescând invers proporţional cu nivelul de trai: protestanţi, catolici, ortodocşi.

La acest nivel moralitatea înseamnă mai mult respectarea tradiţiilor, acel set de norme venite din trecutul îndepărtat şi care asigură un anume confort psihic: e rău să fii homosexual, e bine să-ţi întemeiezi o familie, părinţii trebuie ascultaţi orbeşte, şefu-i şef, nu se discută ierarhia, anarhia-i de evitat în orice condiţii şi cu orice preţ. Prin urmare, pentru a atrage acest nivel politicienii trebuie să se afişeze cu familia şi să meargă pe la biserici, afişând o atitudine evlavioasă. Vor declara că sunt sclavii valorilor tradiţionale  şi că românul s-a născut ortodox ăhăăă!, încă de pe vremea lui Traian şi Decebal, cu o mie de ani înaintea Marii Schisme.

Al treilea nivel este cel al nevoilor sociale. Omul simte nevoia de a intra în relaţii cu ceilalţi, de a face parte dintr-un grup social extins. Din această cauză apar cluburile de suporteri, organizaţiile profesionale, fan cluburile, găştile de cartier şi, bineînţeles, tabăra antibăsiştilor. Se observă că deja piramida s-a îngustat considerabil, proporţional cu grupul simbolic de electorat ataşat acestui nivel. Aici trebuie să apară mesaje de grup, de coeziune, de scopuri comune. Cum ar fi melodia de la lansarea lui Ponta, cu refrenul „ gândim la fel, simţim la fel…”

Al patrulea nivel este nevoia de stimă. Nesatisfacerea acestei nevoi dă în descurajare și pe termen lung în complexe de inferioritate. Corespunde cu un grup restrâns electoral. Pe acesta îl poţi „agăţa” în două moduri: unul hard, dar eficient, ce implică un discurs electoral raţional, care arată că nu-l iei de prost. Pe grup. Exclus copy-pasteul în cazul acesta.

Mai este şi modul soft, ineficient, care încearcă să satisfacă nevoia de stimă de sine prin sloganuri expirate, gen „Mândri că suntem români1”! Asta adună greu electoratul ajuns la acest nivel , dar asigură un confort bazei, fidelizând-o. Care bază, neajungând la acest nivel, ar putea avea  mici complexe de inferioritate. Ce poate fi mai plăcut decât să li se ridice pentru câteva zile stima de sine printr-un salt calitativ impus, dăruit mocca de un partid? Ce poate fi mai plăcut decât să îmbini mândria că eşti român cu burta plină de orezul, mălaiul, făina primite cadou? Se ştie că sărăcia, foamea-ţi fură respectul de sine. Când eşti sătul ridici ochii din pământ şi găseşti niscavai resurse de respect de sine.

Pentru  nivelul cinci nici nu merită să lupţi electoral şi PSDul o ştie. E prea nesemnificativ. Cu ăştia nu prea ai ce discuta. Sunt indivizi care conştientizează rolul şi rostul lor în lume, în societate, sunt relaxaţi, deasupra beneficiilor materiale, au hobbyuri, unii chiar joacă tenis, au activitate de creaţie, unii scriu pe bloguri, de exemplu, fără ură, fără patimă. Nu sunt bogaţi, nu material, dar au toate cele patru nevoi anterioare satisfăcute. Ăştia nu sunt aleşi ca ţintă, ăştia aleg. Nu se merită pierdut timp şi bani pentru a-i convinge. Probabil de aceea la televizor sunt aproape numai emisiuni politice destinate mai ales celor cu nevoile primare nesatisfăcute, cei mai numeroşi, de altfel.

Privind această piramidă apare acum clar de ce lupta anticorupţie este un moft faţă de lipsa apei calde sau de o cămară goală. Nu aduce multe voturi. Chiar dacă există o dependenţă clară şi destul de vizibilă între ele, spaima instalată de nesatisfacerea nevoilor primare eclipsează nevoia de moralitate.

În urma acestei analize ştiinţifice pot declara că cea mai aplicată campanie electorală o are PSDul lui Victor Ponta.