Quid prodest?

Sunt un pudibond. Toată viaţa am vrut să fiu acoperit. Ofiţer de informaţii acoperit. Acoperit bine, să nu se vadă nimic. Din păcate n-a venit nimeni la mine să mă învelească, am rămas un descoperit sublocotenent de infanterie în rezervă. Că la urma urmei ce-i un muschetar dacă nu un infanterist!?  Aşa, despuiat, am trecut eu prin viaţă…

În loc să mă prezint misterios şi periculos: „My name is Bond, James Bond!”, răcnesc un „ Să trăiţi, sunt sublocotenent dArtagnan şi am onoarea să vă salut!”. Zâmbetul superior pe care l-aş putea afişa atunci când mă felicită şeful Serviciului Secret sau, de ce nu, însuşi Preşedintele, m-am văzut nevoit să-l înlocuiesc cu un rictus standardizat „Servesc Patria!”. Afecţiunea  pentru supergagicile ce-ar putea roi în jurul meu s-ar transfera, la o adică, bucătăreselor grase de la popotă, în speranţa unei fripturi mai mari.

Dar chestiunea care mă doare cel mai mult este faptul că ofiţerul acoperit este tot timpul în misiune, apărând patria. Astfel, pe lângă sentimentul datoriei împlinite, de om aflat în prima linie a războiului în timp de pace, ca să mă exprim aşa, are şi două salarii, ceea ce nu-i de colo în vremuri de criză. Eu, ofiţer descoperit, am un singur job, un singur salariu, şi nu mă aflu în nicio linie a frontului. Doar în caz de război în timp de război, ca să mă exprim plastic, mă voi afla şi eu într-o linie, şi anume în ultima, pentru că, trebuie să recunosc jenat, am fost însărcinat ca în caz de alarmă să mă prezint de urgenţă la nu ştiu ce locaţie unde să primesc rezerviştii şi să le dau echipament. Statut de rahat, misiune de rahat! Mizerabilă îndatorire, asta-i mâna cardinalului, desigur!

Dar destul cu problemele mele psihologice. Ceea ce vreau eu să spun este că nu înţeleg cum, după ce Băsescu a aruncat pe piaţă şopârla cu ofiţerul acoperit, iar Turcescu s-a deconspirat în prime time, brusc a început o blamare pe scară largă  a ofiţerilor de informaţii, o vânătoare furibundă a acestora. Chiar sunt pus pe gânduri: să fie oare mai important pentru ţară viitorul meu post de magazioner decât activitatea unui ofiţer de informaţii acoperit!? Să fiu eu un candidat numai bun pentru vreo decoraţie, iar ei numai buni de puşi la stâlpul infamiei?! Sau avem de-a face doar cu o  campanie regizată? Cui foloseşte această demonizare ?

Şi dacă am căzut pe gânduri, uite că mai am câteva nelămuriri:

  1. Legea nu precizează nimic în legătură cu posibilitatea ca serviciile secrete să aibă ofiţeri infiltraţi în presă. Deci nu ar fi o problemă din punct de vedere al legalităţii. Se spune în schimb că nu ar fi deontologic profesional. Păi ce să spun, în principiu probabil aşa ar trebui să fie, dar mă gândesc în acelaşi timp la toţi jurnaliştii cumpăraţi de-a dreptul şi cu totul de către diferite centre de putere şi care se dau imparţiali şi echidistanţi. Păi cine este mai primejdios: jurnalistul ofiţer al structurilor statului, structuri care au rol să apere ţara sau jurnalistul coadă de topor care a „jurat” credinţă intereselor unei persoane particulare? Cu ăştia cum procedăm? De ce oprobriul public ar fi mult mai accentuat asupra celor încadraţi în structurile statului? Quid prodest?
  2. Legea interzice explicit magistraţilor să aibă şi calitatea de ofiţeri acoperiţi. Horaţiu Dumbravă, judecător, membru al CSM cere o verificare a tuturor judecătorilor şi procurorilor. Probabil cu afişarea publică a rezultatului. Întrebarea mea e: dacă sunt şi ofiţeri acoperiţi şi au judecat dosare de politicieni corupţi, ce se întâmplă cu sentinţele date? Şi ce se va întâmpla cu percepţia publică asupra luptei anticorupţie? Quid prodest?
  3. Nu înţeleg care este problema ca un ofiţer acoperit să candideze la Preşedinţie. Vorbim de parcă ar fi vreun „şpion” al unei alte ţări. Sau de ceva nedemn. Să ne gândim totuşi că avem şefi de „intelligence” care candidează sau au vrut să candideze. George Bush a fost Director al CIA.  Cred că avem ceva aversiuni  moştenite din alte timpuri, de pe vremea Securităţii, iar cei care tot trag sforile pe asta se bazează. De aceea probabil şi se mai face uneori o confuzie, voită zic eu, între ofiţer de informaţie acoperit şi informator.
Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

45 Responses to Quid prodest?

  1. Normal că legea nu spune nimic despre ofiţerii acoperiţi. La ei se aplică porunca 11: Don’t get caught! Excepţiile…

  2. lazycat001 says:

    Cred ca statutul de ofiter acoperit (atentie nu are legatura cu ofiterii de cariera “pe fata”) este pentru mine mult mai apropiat de cel de turnator (vizavi de situatia din Romania si de persoanele catre care se indreapta prevederile legale).. Deci ii salut fara prea mult respect..

    • d'Artagnan says:

      Ar fi interesant din punct de vedere psihologic de ce un ofițer acoperit are un statut de turnător în ochii tăi. Și în ochii multor români.
      Exact ce spuneam în articol.

  3. mac gregor says:

    In lipsa de informatii serioase, care intarzie sa apara, dai in banuiala, din banuiala in parere si din parere in fandacsie.

  4. Kain says:

    Problema nu e ca un candidat “a fost” ofiter acoperit, de exemplu Melescanu a fost sef SIE, ci faptul ca acest lucru nu e mentionat in CV. Atentie, dar numai daca asa ceva nu e interzis prin lege. Deci problema tine de transparenta pe care ne-o ofera candidatul. Ideea ar fi sa nu ne trezim cu un presedinte gaunos, cu tot felul de surprize… nu cred ca va fi ceva placut.
    Pe de alta parte e posibil sa fie si o petarda aruncata de Basescu, il stim ca da petarde care pocnesc cu intarziere. A ridicat suspiciuni suficiente ca se sa faca investigatii amanuntite candidatiilor, lucru care nu ma deranjeaza.
    Daca nu e interzis prin lege ca sa ai ofiteri acoperiti in presa, atunci aproape sigur sunt cativa. Ar fi pacat sa nu detina serviciile cativa formatori de opinie nu, ce mai conteaza moralitatea daca e legal.

  5. Isabel.A says:

    D’Arti Cu parere de rau iti spun ça e un articol infiorator de slabutz si ça esti in mare eroare. In plus dai o tusha ne-meritat de roz intregii situatii care pute. Rau de tot. O sa revin pe subiect.

    • d'Artagnan says:

      🙂
      Te rog! Asta și aștept, să mă lămurească cineva care știe cum stă treaba!

    • athos says:

      Really? Mie mi-a placut articolul. In plus, atmosfera creata in ultima perioada in jurul acestui subiect, imi aduce aminte de un banc de pe vremea lui Ceashca, pe care il reproduc aici, desi sunt convins ca cei mai multi il stiti:

      Intr-un compartiment de tren, se spun bancuri. La un moment dat, atmosfera se incinge si unul propune sa se spuna si bancuri politice. In plina cursa de asemenea bancuri, un calator se ridica discret, iese afara si face semn unui chelner care servea cafele:” Fii amabil, in exact 5 minute adu-mi aici o cafea”. Apoi se intoarce in compartiment, iar dupa un timp, isi drege vocea si intervine: ” Oameni buni, eu spun sa ne oprim, stiu din surse sigure ca sunt microfoane si suntem ascultati”. Bineinteles, audienta rade ca de inca un banc bun, iar unul exclama:” du-te domne de-aici, microfoane in tren. de unde le scoti?”
      “Nu credeti?”, replica omul nostru? Apoi, cu miscari sigure, detaseaza scrumiera de la locul ei, o duce la gura si spune raspicat: “Chelner, o cafea la vagonul 3, locul 58, te rog”. Apoi pune scrumiera la loc. Toti il privesc cu zambete neincrezatoare, dar incremenesc un minut mai tarziu, cand usa se deschide si intra chelnerul, anuntand: “cafeaua dumneavoastra, domnule”.
      Dupa ce se inchide din nou usa in spatele chelnerului, in compartiment se lasa o liniste mormantala. Apoi, vine Gara de Nord, iar oamenii se imbulzesc sa coboare. Insa, pe masura ce ajung pe peron, toti cei din compartimentul buclucas sunt discret trasi de o parte si retinuti de niste tipi cu palarie, care se legitimeaza sec. Este oprit si omul nostru, iar unul dintre tipi ii sopteste grabit la ureche:
      ” Matale ai mare noroc, iti dam drumu’ ca i-a placut lui sefu’ faza cu scrumiera…”

  6. Radu says:

    Un lucru pe care nu l-am auzit inca desi ar trebui sa intereseze pe toti: cine va fi PM-ul Romaniei dupa ce Ponta ajunge la Cotroceni, ca va ajunge ? Inca n-am vazut sa se detaseze un lider in PSD. Va urma un congres pe bune sau s-a decis deja in spatele usilor inchise ? In mod cert AN nu poate ani buni de-acum inainte. Atunci cine ? Dragnea ?!? Cred ca se incalzeste pe tusa un fel de Vacaroiu, ilustru necunoscut dar care se va intelege cu Ponta, dar eu nu stiu cine va fi.

    • Isabel.A says:

      Cum cine? Un produs de succes al serviciilor, George Maior. Aceasta este si miza impingerii in fata a lui Viorel-Galaxie: parasutarea ca Premier a lui Maior, care ar urma sa preia si partidul, secondat de alti baieti cu epoleti pe sub tricouri, gen Rus & mitizatul “grup de la Cluj”. Exact de ceea ce are nevoie o tara pe deplin democratica: un premier adus direct din fruntea unui serviciu de informatii (dupa precedentul Ungureanu, nimeni nu va comenta prea mult).

    • Isabel.A says:

      Eu zic ca va fi bine in eventualitatea acestui scenariu: ordine, siguranta, liniste, cadre de nadejde, Gabi Oprea sef la SRI, etc. Va fi bine de tot. Oamenii acestia, asa cum spuneai tu despre madam Usturoi-Petrescu, vor doar “sa isi serveasca tara”. Si o vor servi-o. Bine de tot.

      • Radu says:

        Si daca ar fi George Maior care ar fi problema ? Chiar nu m-am gandit la el, dar acuma ca o spui tu nu pot decat sa remarc ca in conditiile in care oricum PSD trebuie sa dea PM-ul n-ar fi chair asa de rau.

        • Isabel.A says:

          Sigur care ar fi problema? M-am plictisit (usor) de acest loc tocmai din prisma unor astfel de dialoguri. Nu am timp si nici energie sa explic de la a-z caci astfel de intrebari-data fiind natura lor si/sau gradul de informare la celor care le pun- necesita explicatii prea detaliate. PS: In ce tara democrata cu adevarat nu din UE ci din lume seful unui serviciu secret se duce in fruntea guvernului pe o functie NUMITA si eventual in fruntea unui partis fara sa treaca printr-o perioada de ‘revolving doors'( de stat deoparte in traducere) ? Exemplul cu Bush Sr. e unfitted pentru ça el a fost ALES si nu era seful ci deputy daca nu ma insel. Modelul rusesc (Putin) e foarte fascinant pentru multi

          • Isabel.A says:

            Am verificat: Bush Sr a fost directorul CIA pentru un an doar ( nu ‘n’ ani ça Maior) si a lasat TREI ani sa treaca inainte sa se implice in campanie alaturi de Reagan ça Vice-President

      • Kain says:

        Oricum m-as uita la Maior, pare mult mai bun ca Ponta. Eu credeam ca Dragnea vine in linie dupa Ponta, la cat de gros are dosarul… macar presedinte de partid sa il faca. E posibil sa il puna pe Maior, sau de ce nu Isarescu ca s-a descurcat sub totate guvernarile, deci stie ce roti sa unga.

        • Radu says:

          Nici Isarescu nu-i rau, numai de-ar fi asa ca tare ma tem ca o sa aterizeze unul ca si Dragnea o sa para bun prin comparatie.

          • Isabel.A says:

            E la fel de bun ça si Petrescu-Usturoi. Din aceeasi catégorie varsta ii desparte.

            • Radu says:

              Eu cu categoria asta nu am nimic de impartit. Joaca intr-o liga la meciurile careia nu mi-e rusine sa asist la momentul actual. Compania lor mi se pare mai potabila astazi decat cea a lui Basescu spre exemplu. Basescu e in aceeasi categorie cu Ponta si Dragnea + hotii dovediti, trebuie sa te tii de nas daca ajungi in preajma lor si mai ales sa nu te vada nimeni ca nu ai cu ce te lauda. Din categoria ticalosilor face parte Iliescu si tovarasii lui de drum din anii ’90. Exista si categoria nebunilor furiosi de genul Vadim Tudor al carui mare admirator e Radu Humor, dar astia din fericire sunt pe cale de disparitie.
              Mai sunt si altii ca Petrescu si Maior in PSD ?

              • Isabel.A says:

                1. Da-mi o masura luata de Petrescu-Usturoi pentru a combate MAREA evaziune: una singura ; btw: seful ANAF (pe care ea nu l-a schimbat) are firme off shore+Romania are cea mai mare evaziune fiscala din UE-prin reducerea doar a cateva puncte procentuale s-ar investi masivin educatie, sanatate, etc.
                Intr-adevar, trebuie sa ai o diploma de Harvard ca institutia din subordinea ta sa faca asta :
                http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/Fiscul+agent+electoral+ANAF+Arges+electorata+scrisori
                Sa se fi intamplat acest lucru in tara unde fatuca asta si-a facut studiile : ar fi existat macar o explicatie oficiala+scuze+masuri, nu doar o declaratie de negare a lui Diaconu.
                2. Fa un exercitiu minim de logica (pe care, avand in vedere faptul ca exerciti o meserie intelectuala, ai fi putut/trebuit deja sa il faci): de ce nici o tara democrata din LUME nu a avut pana acum un premier care a fost sef al unui serviciu de informatii INTERN? (Bush Sr a fost sef al unui serviciu de informatii extern, nb). Pentru ca exista suspiciunea ca acea persoana ar folosi informatiile pe care le detine impotriva opozantilor politici, pentru a acumula cat mai multa putere, etc. Imagineaza-ti un premier care sa vina direct din fotoliul de fost sef al MI5 or FBI or DGSI in Anglia, US, Franta, etc? Este de neconceput.
                Si, ca sa nu lungesc prea mult, caci subiectul este evident-si chiar nu am timp si dispozitie sa explic/des-fac tot felul de clisee mentale ale unora sau altora-, ce garantie(ii) exista ca Maior nu isi foloseste functia actuala si nu ii ofera un avantaj competitiv lui Ponta si PSD-ului in aceste alegeri , tocmai avand in vedere faptul ca ar putea fi viitorul premier? E o intrebare, nu o acuzatie-ca sa elimine un astfle de dubiu, Maior ar fi trebuit sa iasa si sa dezminta orice speculatie pe tema viitorului sa politic imediat (daca va fi, cf cutumelor democratice, ar trebui ca acesta sa fie dupa o perioada de pauza). Si sa asigure de neutralitatea sa personala mai ales si a institutiei pe care o conduce. Asa se procedeaza intr-o tara democratica.

                Dar cum Romania nu este o democratie veritabila si cum in politica (si in alte domenii) sunt deja atat de multi ofiteri/agenti de influenta ai serviciilor (7 la numar in Romania !), ce mai conteaza astfel de detalii? Mai ales cand suntem obisnuiti sa judecam doar in clisee?

  7. athos says:

    Sunt 100% de acord cu punctul de vedere al Isabelei.

    Cum, necum, dupa ’89, din jocul evenimentelor si al luptei pentru putere, ceea ce s-a intarit in final nu este democratia, (din moment de Ponta este posibil), ci mai presus de orice dominatia asa ziselor servicii secrete. Aceasta este o certitudine. De ce s-a intamplat asa? In primul rand pentru ca de la bun inceput, o parte a fostei Securitati a fost cea mai avantajata de destructurarea vechii forme de organizare a puterii politice in Romania – comunismul.
    In vreme ce multi orbecaiau, acesti oameni se organizau, economic si politic. Relativ discret si foarte eficient.

    In perioada ’96-2000, Constantinescu constata ca nu are nici o putere reala in relatia cu un sistem deja asezat dupa cutremurul politic din ’89. Ajuns Presedinte in 2004, Basescu este hotarat sa inlature dominatia serviciilor secrete, insa alege in acest sens calea apropierii si nu cea a dezarmarii lor. Inlatura si inlocuieste, dar se foloseste din plin de informatiile ce le poate obtine pentru a-si domina adversarii; incurajeaza cooperarea serviciilor cu DNA, DIICOT, etc, ceea ce duce intr-adevar la rezultate spectaculoase in cazuri de mare coruptie – atentie, aproape toate sustinute in probatiune cu elemente rezultate in mod covarsitor din interceptari si supravegheri ambientale efectuate cu sprijinul serviciilor- si intareste implicit rolul si puterea serviciilor secrete. Atat de mult incat ele devin tinta dorintei de control din partea tuturor concurentilor de pe scena, determinand o adevarata lupta intre principalii actori politici in a se conecta exclusiv la unul sau altul dintre servicii. Preluata si promovata intr-o varianta deformata, reteta lui Basescu face scoala si da ultima lovitura unei democratii aflata oricum in stare grava din cauze ce tin in mod clar de ursitoarele ei de inceput, Iliescu si FSN, apoi de mostenitorii Nastase/PSD, cu a lor filosofie corporatista de conglomerare sub mana partidului a ceea ce o Constitutie democratica ar trebui si s-a straduit oarecum sa separe: puterile in Stat.

    Cand Basescu s-a laudat ca a ingenunchiat sistemul, ar fi trebuit probabil sa spuna: am invins Securitatea cu ajutorul Serviciilor Secrete. Trista realitate este ca democratia romaneasca este mai curand un fenomen exotic intr-o nesfarsita conspiratie de tip bolsevic.

  8. Lucifer says:

    Problema cu ”ofițerii acoperiți” este o problemă falsă și nu trebuie să fie de interes public.Adevărata problemă este alta:DE CE sunt atât de mulți angajați ai serviciilor secrete(avem mai mulți ca Germania și Franța împreună…) și,mai ales,DE CE le cresc an de an alocațiile bugetare(din banii noștri).Nu este normal să știm asta?Nu trebuie să știm cum utilizează banii noștri plătiți din taxe și impozite?
    Și,fiindcă sunt răutăcios,ce fac aceste prea dragi servicii pentru binele social?Iata,la președinție,cele două mari servicii secrete au câte doi reprezentanți fiecare.Nu este mai bine ca SRI și SIE să se transforme în partide politice?Fiindcă(ca și BOR!…) au devenit stat în stat:au afaceri economice,au media aservită,au instituții de stat controlate,au candidați la președinție,etc.Adică nu poți să fii și instituție de stat bugetară dar să fii și popă și hoț în același timp(sau,altfel zis,și jucător și arbitru pe terenul politic).Deci,activitatea acestor servicii secrete trebuie reglementată,ne costă prea mult și nu știm ce fac.

  9. d'Artagnan says:

    Marginalii la o dezbatere
    de Andrei Pleşu

    Joia trecută, am participat, alături de dl.Cristian Tudor Popescu, la o dezbatere „Gândul live”, moderată cu o cordială pricepere de dl. Claudiu Pândaru. E inevitabil ca, după un dialog intens (de două ore şi jumătate!) cu un partener astuţios şi hărţuitor cum este C.T.Popescu, să suferi de un tenace „esprit de l`escalier”, adică să-ţi aminteşti (prea tîrziu) ce-ai mai fi vrut, sau ce-ai mai fi putut să spui.
    (…)
    Trec la subiect. S-a conturat ideea că, în vreme ce mesajul de susţinere al lui Radu Beligan pentru Victor Ponta m-a iritat, n-am avut nici o reacţie la mesajul de susţinere al lui Gabriel Liiceanu pentru Monica Macovei. Un prim răspuns am dat în emisiune: nu am obligaţia – şi nici puterea – să scriu despre tot ce mişcă pe scena publică. Nu pot să scriu „la comanda” tuturor cititorilor. În plus, am, inevitabil, ca toată lumea, opţiunile mele, simpatiile şi idiosincrasiile mele. Oricine are dreptul să fie „băsist”, sau „anti-băsist”, pesedist sau anti-pesedist şi să se comporte în consecinţă, dacă tot facem atîta caz de „libertatea de exprimare şi de opinie”. Am chiar dreptul să nu fiu în obedienţa nici unei tabere şi să spun ce cred. Chestia cu slugărnicia mea în raport cu Cotroceniul e fie o formă de ignoranţă încăpăţînată, fie una de rea credinţă. E suficient să dai, pe Google: „Basescu-Pleşu” şi vei găsi destule argumente că baţi câmpii.

    Altceva însă mă interesează în cazul în speţă. Nu există comună măsură între gestul lui Beligan şi gestul lui Liiceanu. Liiceanu n-a participat la nici un miting electoral, la nici o lansare de candidatură. A scris, pe un site, un articol, în care prezenta o serie de argumente pe baza cărora Monica Macovei i se părea candidatul optim. Aşa crede el şi aşa înţelege el să se implice în metabolismul momentului. Cuvîntul-cheie aici e „argumente”. Radu Beligan n-a venit cu argumente, ci cu o strigătură mobilizatoare. „Îl votez pe Ponta, fiindcă e tînăr şi mie îmi plac tinerii!” E ca şi cum Liiceanu ar fi spus: „O votez pe Monica Macovei, pentru că îmi plac femeile!” Textul lui Liiceanu avea, totuşi, o suită de idei, dădea explicaţii, deschidea un posibil dialog. Puteai să nu fii de acord cu autorul, sau cu modul lui de a-şi pune în scenă pledoaria, dar nu erai înghesuit pe un stadion şi invitat, manipulatoriu, să aderi la o cauză, cu ochii fixaţi pe o plasmă gigantică. Asta e diferenţa dintre „libertate de opinie” şi „angajare propagandistică”. În spaţiul acestei diferenţe – şi în amintirea altor stadioane şi a altor „susţineri” – s-a situat mesajul meu către Radu Beligan. Un alt nume apărut în conversaţia de joi a fost Horia Roman Patapievici. A făcut – mi se spune – greşeli, pe care nu m-am grăbit să le amedez public. Orice se poate spune, totuşi, despre H.R.Patapievici, dar că ar fi un personaj „menajat” de spiritul critic autohton nu! Într-adevăr, nu am simţit nevoia să mă alătur unui cor de furioşi, care nu ştiu despre Patapievici decît ce le spun alţii. Eu l-am citit pe Patapievici şi, cu experienţa mea de lectură, de oameni şi de viaţă, pot declara, fără rezerve, că e vorba de una din cele mai articulate şi mai antrenate minţi ale culturii româneşti contemporane.

    Mai ştiu că mandatul lui de la ICR a făcut culturii autohtone servicii imense. „Galeria” nici nu l-a citit şi nici nu a avut curiozitatea să afle ce-a făcut el, în ultimii ani, pentru ţară. „Ştie” doar că a „ofensat” poporul, că „nu e român” (?!), că e „băsist”, că l-a vorbit de rău pe Eminescu. (Ceea ce e incredibil! Cine şi-ar lua osteneala să citească textul incriminat, ar vedea că lucrurile stau exact pe dos: Patapievici se înscrie în fals faţă de cei care fac din poetul naţional un ”cadavru din debara”). Că a putut face greşeli, că a putut avea opinii iritante? Dar care dintre noi e scutit de aşa ceva? Şi, la urma urmei, de ce a fi „băsist” te descalifică, iar a fi „antibăsist” te validează? În orice caz, uşurinţa cu care o sumedenie de compatrioţi „radicali” aruncă stigmatul asupra unui compatriot valoros e întristătoare şi primejdioasă. Faptul că, în România de azi, un intelectual de prim rang a ajuns să fie scuipat, admonestat pe stradă, linşat public de inşi care habar nu au cine este de fapt şi care n-au făcut pentru ţărişoară nici a suta parte din ce a făcut el, e semnul unei grave dezordini. Peste nu prea mult timp, toată această dezonorantă campanie va fi un capitol stînjenitor al istoriei naţonale. Din păcate, obiceiul de a ne bălăcări, zbierînd, valorile, în numele iubirii de patrie e un vechi obicei dîmboviţean.

    Eu unul nu vreau să consimt la această nedemnă specie de barbarie. Şi nu cred că, într-o ţară cu miniştri, parlamentari, primari şi şef de judeţ aflaţi la marginea penalităţii, într-o ţară sufocată de corupţie, de reţele mafiote, şi de sărăcie, într-o ţară al cărei prim-ministru este un plagiator impenitent, inamicul public nr. 1 este Horia Roman Patapievici. El este „răul politic” prin excelenţă, cu el trebuie să ne răfuim, asupra lui trebuie să cadă oprobriul public! De un lucru sunt însă sigur: despre Patapievici, peste douăzeci de ani, se va vorbi. Cu deferenţă. Despre netrebnicii lui demolatori – nu! Sau se va vorbi doar cum se vorbeşte de Caion, în umbra lui Caragiale.

    • Isabel.A says:

      “Şi totuşi, astăzi, scula lui Ghiţă, televiziunea Retevei a reuşit să-mi facă ochii cât cepele: Andrei Pleşu urmărit, filmat cu camera ascunsă şi fotografiat pe stradă, la supermarket, în maşină, în casă, sub titrajul: „Ce face Pleşu după ce face morală”. Pentru că joi seara, la Gândul Live, Andrei Pleşu a formulat opinii critice usturătoare la adresa premierului prezidenţiabil Victor Ponta, postul unde Ponta e Dumnezeu şi Ghiţă profetul său a difuzat nişte imagini după chipul şi asemănarea patronilor săi. În cel mai pur stil jegosecurist, reteveii au năvălit în casa şi în viaţa personală a d-lui Pleşu, viaţă care nu-i priveşte decât pe soţia sa şi pe cei apropiaţi lui. Vă mai amintiţi cum punea Securitatea microfoane lângă patul conjugal al lui Lucian Blaga?”

      http://www.gandul.info/puterea-gandului/jegosecurism-retevei-tv-13355715

  10. athos says:

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-18202884-guvernul-spaniol-decide-masuri-impiedice-orice-consultare-pentru-independenta-cataloniei-referendumul-esteprogramat-9-noiembrie.htm

    O enorma diferenta intre modul in care UK a tratat referendumul scotian si modul in care Guvernul Spaniol trateaza ideea unui referendum catalan.

    Eu nu stiu daca e bine sau rau ca o parte a scotienilor sau catalanilor doresc independenta. Nu sunt nici scotian, nici catalan. Pana la urma, iata, majoritatea din Scotia considera ca apartenenta la UK o reprezinta mai bine decat existenta ca stat separat. Se stie asta, in masura in care referendumul a putut sa o arate. Pe de alta parte, in Spania, Guvernul este isterizat de insasi ideea CONSULTARII populatiei catalane in vederea organizarii unui referendum. Nu am inteles si agreeat niciodata extremismul violent, insa ma intreb, inainte de orice, oare asemenea gesturi ca ale Spaniei nu incurajeaza tocmai reluarea violentelor, prin rigiditatea pozitiilor adoptate?

    Mai e de notat, de asemeni, logica Guvernului spaniol, cand afirma: TOTI spaniolii trebuie sa hotarasca daca poate sau nu poate Catalonia sa organizeze un referendum pentru independenta. Din nou, complet diferita de logica britanica. Ideea asocierii si coexistentei voluntare a disparut total si categoric din mintile celor mai multi guvernanti. Cu atat mai mult ar trebui sa intelegem si apreciem atitudini ca cele ale britanicilor…

    • mac gregor says:

      Dar cum ai aprecia gestul Romaniei de a permite tinutului secuiesc sa voteze pt autonomie?

    • Radu says:

      Ma alatur si eu lui McGregor si zic mai general: este ceva special cu Catalonia sau orice subunitate a unei tari de azi ar trebui sa aiba in principiu dreptul sa organizeze un referendum si eventual sa se separe ?

      • athos says:

        nimic special cu Catalonia. Radu, acum 300 de ani Canada era a indienilor. Ai vreo problema de legitimitate, din acest motiv? Daca nu, de ce, daca da, de ce? 🙂

    • d'Artagnan says:

      Mă alătur și eu lui McGregor și lui Radu și lui Popescu și Ionescu care ne citesc și te întreb și eu: Athos, cum vezi problema Ținutului Secuiesc.?
      Cred că ar merge și-un articol pe tema asta, nu crezi? 🙂

      • Dl.Goe says:

        Asta n-ar fi nimic fata cu alta si mai boacana. Ce-ar fi sa ceara secesiune fata de Romania si Regatul unit al Tziganiei? Tigania ar fi o tzara insulara, adica formata din toate insulele (enclave) de pe teritoriul Romaniei pe care se afla satre, case, strazi sau orase cu pagode, puradei, pirande, bulibase… Regatul unit al Tziganiei ar putea fi o republica absolutista condusa (pe post de presedinte, mâncatzi-as) de catre imparatul Iulian sau de catre regele Ciaoba ori de catre senatorul Madalin Voicu, moneda regatului ar fi cocoselul de aur, iar puterea judecatoreasca ar fi data de catre staborul tiganesc. Ca sa intri in Strehaia ti-ar trebui pasaport si viza imperiala. Deci de ce nu? Etnie diferita, Traditii diferite, obiceiuri diferite, limba diferita, cultura diferita, obiective nationale diferite, Deci, la urma urmei, de ce nu?

        • Isabel.A says:

          Ministrii in Guvernul Tzigania: Leo de la Strehaia (PM) si restul portofoliilor impartite intre: Guta, Salam, Vijelie, Ambasador, Bercea, Adi Minune si Adi de la Valcea. Si Izaura Ministrul Justitiei. Sau la Externe. Este? 🙂

          • Dl.Goe says:

            Da păi cum să nu este? Dacă este. Pă sclava Isaura însă aș pune-o la portofelu dă la ministeru’ muncii, la externe l-aș băga pă Adi de la Tărtășești că are esperenṭă, pă Mama Omida la Oculte, iar pă Costi Ionitṭă l-aș propune la minorități. Pă Bănel Nicoliță l-aș vedea bun dă ministru pe portofoliu tineretului si sportului ca aduce cu crinu ca două picături dă lapte. Încolo e dă bine. N-avem diferende.

  11. athos says:

    mac gregor, Radu

    In primul rand eu am constatat diferentele dintre cele doua abordari, cea britanica si cea hispanica. Apoi, Catalonia ESTE autonoma, avand un guvern propriu, si orice incercare de analogie cu povestea Tinutului Secuiesc ar trebui sa plece de la aceasta stare de fapt.

    Personal nu doresc sa fac o analiza a Proiectului Tinutului Secuiesc, nu sunt familiarizat in suficienta masura cu subiectul, incat sa ma misc cu dezinvoltura in aceasta problematica.

    Principial vorbind insa, asemenea chestiuni sunt intotdeauna manifestarea vizibila a unei administratii aflata in neconcordanta cu aspiratiile particulare ale unei regiuni, respectiv a locuitorilor ei care impartaseste o anume identitate, si care se simte amenintata, neglijata, oprimata, etc. Legitimitatea unei asemenea identitati nu se poate contesta, dupa cum nu se poate contesta nici o forma de consultare interna a celor care o impartasesc. Personal, am crezut intotdeauna ca dincolo de Codul Civil, (intelegand prin asta o culegere de reguli de sorginte cutumiara, care trateaza chestiuni ale statutului individului in societate, ale proprietatii si ale interactiunii umane in diverse forme), orice alta reglementare reprezinta legitimarea unui abuz temporar, facandu-l sau incercand sa-l faca, acceptabil. Daca am analiza chestiunea Tinutului Secuiesc, Catalan sau mai stiu eu ce alta, din aceasta perspectiva, lucurile ar fi relativ simple. Insa o facem din perspectiva unor interese cu relevanta temporara, circumstantiala, si care refuza, astfel, un numitor comun.

  12. Isabel.A says:

    Voi vorbiti despre Catalonia, Scotia, etc… dar stirea momentului este “Spaga Microsoft”. Indraznesc un pronostic: se va mai lasa cu nume grele, caci, din cei deja inculpati, unii vor mai “ciripi”. Si vor spune ca au dat parte din spaga, “mai sus”. Primul dosar de coruptie grea, transpartinica. Si, cel mai important, a pornit de la o investigatie a FBI, nu s-au auto-sesizat procurorii “basisti”. Tavalugul a pornit din “iunaited steitz” si se va lasa cu sange pe pereti. Stay tuned.

    • pierre says:

      Contractul cadru a fost parafat si tot businessul ticluit in 2004, asa ca toate drumurile duc la…Nastase, via Micky Spaga, cu puncte de escala obligatorii la Mihai Tanasescu, Atanasiu si Dan Nica, toti spagari de clasa internationala.
      Si sa nu o uitam nemeritat pe sarmana Cati Abramburica, care zilele astea da gratis un spectacol de zile mari, cu mutra ei de mironosita violata cu perversiuni ,inecandu-se din spatele ochelarilor intr-o sfanta indignare…Va fi distractie nationala cand fufa asta care va ramane in istorie prin dexteritatea cu care, din calitatea ei de ministrul al educatiei, l-a spalat oficial pe Pechinez de un plagiat rusinos, va trebui sa explice in clar provenienta si motivarea sumelor virate in conturi personale de firme precum Siveco.Parc-o vad rosie de indignare si la cata onoare zace chipurile in ea, fereasca sfintii sa nu faca vreun gest necugetat, exact ca profesorul lor de dat-luat spaga si sa se impuste in fular. (Burberry).
      De la pedeleul lui Boc, i-am vazut deocamdata pe Sandu,Vreme si Funeriu. In afara de ipochimenul asta de Sandu cu mutra lui de hot de buzunare, pentru care DNA stie ce sume s-au plimbat prin offshoruri, ceilalti doi sunt acuzati doar de abuz in serviciu.
      Parerea mea este ca sunt si ei manjiti din cap pana-n picioare.Oricum, shoul de abia a inceput.

      • Isabel.A says:

        Perfect de acord. Si la Truica si la Bittner si la Cocos, etc. Milionari cu averi facute in cativa ani, intr-o tara cu 42 la suta populatie saraca sau cu risc de excluziune sociala (date Eurostat). In orice caz, cu avere facuta cinstit, cum sustineau unii “labartarieni”, despre Truica cel putin.

  13. athos says:

    “Stiti de ce nu seamana Iohannis cu Hitler? Pentru ca l-a tradat pe Antonescu.”

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18210210-klaus-iohannis-viziunea-candidatului-din-afara-bucurestiului.htm

  14. athos says:

    O alta poveste despre libertatea in coliziune anticipata cu dictatura, ( o dictatura de altfel draga lui Ponta si PSD),:

    Hong Kong.

    http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-18210574-video-imagini-filmate-drona-arata-amploarea-protestelor-din-hong-kong.htm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s