Victor Ponta îşi potrivi ochelarii pe nas şi, cu glas grav, se adresă celor 513181 de aprecieri de pe Facebook:
”Pentru cei care se intreabă ce înţeleg eu prin Marea Unire a românilor asta înţeleg, să renunţăm la răbufniririle de ură la adresa celor care gândesc altfel decât noi, să nu mai privim din perspectiva „noi versus ei”, ci să reînvăţăm ce ne uneşte, să reînvăţăm valorile care ne fac puternici ca naţiune. Ura şi dezbinarea sunt bolile de care România trebuie să se vindece. Cine nu înţelege asta vrea să continue cercul vicios al ultimilor 10 ani: demolare , ură, conflict.”
După aceea fugi la Antena 3 şi, în faţa miilor de admiratori telecomandaţi, pardon, admiratori ce stau cu telecomanda în mână, prinse a ţopăi isteric:
Cine nu sare, cine nu sare, Ori este băsist, orï e prost de moare!
De fapt domnul Ponta doreşte Marea Unire a popândăilor săltăreţi, prin urmare mă văd nevoit să refuz invitaţia. Unde mai pui că-s un tip cam irascibil şi te pomeneşti că fac vreo boacănă şi-i stric feng şuiu premierului.
Am încercat totuşi să văd „ce ne uneşte”, să nu mai privesc din perspectiva „noi versus ei”. Chiar, ce am eu în comun cu Ponta? Sau cu Mazăre, Dragnea, Oprişan, Duicu, Cozma …?! ADNul probabil. Dar ADNul seamănă în proporţie de peste 90% şi cu ADNul gorilei, a porcului şi chiar a şoarecelui. Şi nici nu cred că ADNul uman reprezintă „valorile care ne fac puternici ca naţiune”.
Nu împărtăşesc cu ei nici pasiunea pentru găleţi, zahăr sau făină. Şi nici mândria de a fi român. E ca mândria aia pe care o au tinerii la 18 ani, de le trebuie un majorat monstru să rupă gura lumii. Marea lor realizare personală este că au lăsat natura să-şi urmeze cursul. Vreau să spun că nu este nimic special să te naşti undeva, special şi mândru poţi fi dacă tu ca om ai o realizare. Prea mulţi leneşi ce mănâncă seminţe şi beau bere la televizor au senzaţia că Nadia, Hagi, Halep sunt alter egoul lor românesc. Se bat pe burtă şi exclamă mândri: „Noi, românii…!” după care mănâncă un mic şi râgâie satisfăcut
Nu-mi plac Antena 3 şi România TV, două măciuci mediatice care fac exact ce zice Ponta să nu se facă: demolare, ură, conflict. Conform teoriei lui, te pomeneşti c-or fi băsiste…
Totuşi, sunt tare curios să aflu ce valori „am uitat” ca naţiune de vreme ce acum trebuie să le reînvăţăm. Ce valori am avut în timpul comunismului? Dar în timpul lui Iliescu, al lui Adrian Năstase? Cred că am uitat să fim supuşi. Ni s-a cam urcat la cap judecarea şi arestarea câtorva potentaţi. Vorba aia: cine e orb, surd şi tace, trăieşte o mie de ani în pace. Poate acestea sunt „valorile” dorite.
Asta-i viziunea lui Ponta pentru România atunci când va ajunge Preşedinte, Marea Unire:
„Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate, vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basiliscului.”
Cine nu crede, cine nu crede, Ori e băsist, ori nu-i român verde!
Nici eu nu vreau. Marea unire…
Vorbe, vorbe… Din fericire, cine nu l-a crezut pana acum, nu il crede nici de-acum inainte. Din nefericire, si contrariul este valabil.
Si tatuca Iliescu vorbea la vremea lui despre consens national si altele asemenea, ba chiar a chemat si niste oameni cu lampase sa ne ajute sa pricepem mesajul si sa sadeasca panselutele reinfratirii.
Multumesc, nu! Vorba lui Cristi Paturca, parca, “invatati sa spuneti nu”. Cam asta e cea mai mare realizare a ultimilor 25 de ani. Nu ma intereseaza consensul decit atunci cind este rational si in folosul tuturor partilor (si ambele conditii sint necesare). Nu ma intereseaza sa fiu yesman de dragul pacii sociale. Nu vreau sa renunt la simtul critic.
Daca vreau ceva, vreau ca disputele, atunci cind apar, sa se rezolve prin dialog, nu cu bita, literala sau figurata. Din pacate faptele domnului Ponta nu-mi dau nici o speranta ca la o astfel de unire se gindeste.
“Unde mai pui că-s un tip cam irascibil şi te pomeneşti că fac vreo boacănă şi-i stric feng şuiu premierului.”
una din versiunile propuse de cineva era sa se strige pe National Arena “Vin mascatii!!!”, dupa care sa te ascunzi sa nu fii calcat in picioare de turma care incearca sa scape.
Dupa ce propagi ani de zile ura intre romani, prin posturi TV, manipulatoare de cea mai joasa speta, acum doresti “marea unire” ?. O mai mare tampenie nici ca mai poate exista, dar de la un plagiator, ce te poti astepta mai mult ? Impartirea, cu buna stiinta intre, “basisti” si “anitibasisti” a facut un rau IREPARABIL romanilor, la fel cum “tatucul” Iliescu a chemat minerii sa planteze “flori” in Piata Universitatii ! Rusinos ! Trezeste-te romane !
Dragul meu, nu stiu daca faptul ca locuiam intr-o comunitate mai mica, in care iti era mai usor sa-ti cunosti “apropiatii” sau daca faptul ca aveam mai mult timp de gandire sau doar pentru ca eram mai tanara imi permiteau sa vad implinirea intelectuala ca pe o valoare a multora dintre apropiatii mei.
Totodata atunci simteam ca traiesc intr-o societate ce permitea dezbaterea, in care ideile erau disecate fara a genera ura, intr-o societate care isi propusese sa transforme libertatea individuala dintr-o aspiratie intr-un fapt. Traiam intr-o societate abia eliberata de teama ce prinsese curaj sa vorbeasca liber.
Acum, dupa 20 de ani, regret ca nu am urmat exemplul colegilor mei si ca nu am plecat sa gasesc acele idealuri in alta parte, acolo unde chiar s-ar fi putut materializa.
Asa ca, poate numai pentru ca eram mai naiva, am simtit anii pana in 2004 ca fiind o perioada mai apropiata valorilor mele, decat ultimii ani in care am fost asaltata de manelism, discordie, justitie televizata, “stiri pe surse” si stenograme ale convorbirilor telefonice private.
@Observator
Manelele au aparut cu mult inainte de 2004, de fapt in 2004 erau peste tot. Au fost favorizate de conditiile sociale. Cam asta inseamna libertatea, vine cu lucruri bune si cu o gramada de lucruri rele. Trecutul e mereu mai dulce in amintiri, e normal, dar eu nu cred ca acum e mai rau ca atunci, ba chiar mie imi e mai bine. Cred ca aveati mai putin timp liber inainte, si acum va otraviti cu tot ce se arunca in media.
Traim intr-o era a informatiei, cred ca e crucial sa poti sa filtrezi lucrurile care te intereseaza de restul, care e “gunoi”.
Ce piruete faci! Pai perioada ’89-’96 este o perioada gri in care Romania nu se hotarase (din nici un punct de vedere). Si o perioada in care s-a furat mult (cel mai mult), in care afacerile se “dadeau”, nu se faceau, in care privatizarile erau rare si cu dedicatie… as putea continua. O perioada confuza, anomica, in care valorile erau cu fundul in sus. 96-2000 a fost neclara dpdv economic , nesigur pentru business, dar au orientat clar Romania dpdv politic si strategic. Eu cred ca regimul Constantinescu (cu toate relele lui) are un merit ce va fi recunoscut de istorie. Perioada 2000-2004 a insemnat intrarea intr-o oarecare stabilitate, in ceva normalitate si inceputul prosperitatii (cu Isarescu, continuat bine si aplicat de Nastase). Dar tarele majore ale sistemului nu disparusera. 2004-2014 mie mi se pare ca a insemnat distrugerea in buna parte a sistemului securisto-comunist, ceea ce e bine. Romania va incepe sa arate mai normal. Cu Ponta insa, nu stiu… nu cred ca ne putem intoarce in trecut dar va fi un pas inapoi(sau un delay).
PS Ce te impiedica sa “pleci pentru a gasi acele idealuri in alta parte, acolo unde chiar s-ar putea materializa”? Nu e tarziu. Urmeaza-ti visele, traieste-ti idealurile, deschide aripile, planeaza si zbori!
Nu, nu e tarziu, iar copilul inclina si mai mult balanta catre vest.
Si nu am incercat nicio pirueta, mai ales ca de ceva vreme ma incearca incheieturile pe vreme ploioasa:-).
Dar am incercat o analiza pe text. Am identificat strigate de galerie bine marcate in contextul aniversarii celor 42 de ani ai lui VP pe stadion, insa esenta textului mi s-a parut a fi incercarea lui d’Artagnan de a-si aminti valori “uitate” ale “natiunii” noastre. El vorbeste de “supusenie”, “orbire”, “surzenie”. Si eu tot de ele, dar ca lucruri care imi repugna. Si, contrar analizei lui d’Artagnan, uite cum nu ma simt deloc legata in idealuri cu Basescu sau Udrea. Nici in cazul lui Turcescu nu mi-am pus ochelarii de cal si nu am ramas surda la atacurile concentrate numai intr-o directie.
Drept e ca nu am cum sa ma simt legata in idealuri nici cu Ponta.
Nor/mal sa nu va simtiti
Le/gata
in ide/al
de epi/gonul Ponta,
atata vreme cat va atrage
irezistibil
mirajul originalului.
Dar
caci exisat si un dar
Ce?
Sa cautati in vest.
Sa va pierdeti?
De tot?
Identitatea.
Doamna, de ce afisati mereu impresia c-ati avea impresia ca puteti pacali pe cinva?
V-as
intre/ba.
dege/a/ba.
Asa ca nu va (mai) intreb.
Va intreb insa cu cine veti vota? De curiozitate. (Sunt curios sa vad daca veti putea surprinde pe cine/va). Si-n turul 2?
Daca tot e cla/cå.
la han.
Draga mea Observator,
Nu am nici cea mai mica banuiala ca nu ai inteles viziunea peiorativa a lui d’Artagnan in ceea ce priveste “valorile”amintite de de tine. De multe ori am senzatia ca nu poti merge pana la capat, iar “piruetele” gratioase pe care le faci (in ciuda inceputului unei afectiuni reumatismale sau a unei sensibilitati meteorotrope) ascund de fapt o intelegere (a se citi aprobare) a celor spuse atat de autorul articolului cat si ale celor strigate de la galerie. Sa nu intram in amanunte…
Sunt sigur ca nu esti legata in idealuri de Basescu sau Udrea, asa cum cred ca nici d’Artagnan nu simte legaturi cu acele idealuri (care or fi acelea). Dar mai sunt sigur ca (a se citi deloc, sau chiar impotriva) nici el, nici tu, nu puteti fi legati de idelurile pontiste (care or mai fi si astea).
Amandoi sunteti undeva pe la mijloc, intr-o precara echilibristica, unul mai pe centru, altul tot pe centru dar usor EXcentric.
Draga mea Observator,
Ideea este ca Romania era plina de putregai. Ultimii ani au mai curatat-o. Exista si zone cu tesut indemn, chiar unele de-a dreptul sanatoase(rare ce-i drept). Cum s-a facut aceasta curatire (chirurgicala, sacrificand si ligamente sanatoase uneori) este o alta poveste, care o vom spune nepotilor la gura sobei peste vreo 30 de ani. Ponta ar insemna oprirea tratamentului chirurgical si trecerea pe medicatie si asistare. Riscul e de coma, de (re)extindere a putregaiului si de intoarcere la punctul de plecare. Sa nu-mi spui ca asta vrei. Dupa cum te cunsoc esti adepta optiunii chirurgicale.
Necazul e ca astia toti si-au pus tunurile pe Johannis. Si sa nu-mi zici acum ca ANI e pontist.
Io-s suparata pe sistem, Aramis si, ca-i place au ba lui d’Artagnan, cred ca Basescu e in inima sistemului. Om fi scăpat noi in acești ultimi ani de sistemul securisto-comunist, dar ramas in cel securist.
Care va sa zica på Johannis il aveti la inima in contra sistemului securist (si-a ciocoilor). 🙂
Nu-l am la inima nici pe asta, cu toate ca Sibiul ultimilor ani mi-a placut foarte mult. Dar pare singurul care nu e de-al lor. Daca n-o fi el “acoperiți'”?
Daca cineva sau ceva( ca o fi Basescu atat de destept, ca or fi institutiile importate dar lasate sa lucreze) a reusit sa incaiere sistemul securisto-comunist cu sistemul securist simplu, are o bila alba de la mine. Si daca faptul ca-si scot ochii unul altuia in incaierare face ca Romania sa fie mai putin confuza,obnubilata si corupta, atunci e destul de bine. Nu trebuie sa ne iluzionam ca toate acestea vor dispare ca un fum, si nici ca alte tari/regiuni ar fi libere de probleme sau lucruri negative. Dar daca prin asta oamenii inteleg ca nimeni nu e intangibil si atotputernic, ca politica e un mod de a servi si a contribui, si nu un mijloc pentru a aservi si a te imbogati, atunci eu sunt minimal satisfacut pana aici.
Habar n-am cum e ANI , si credeam ca vorbim despre principii, nu despre oameni.
Nu-i nicio problema, anii buni de pana in 2004 se vor intoarce in zbor, cu Ponta presedinte.
Va(veti) fi ce-a(ti) fost si chiar mai mult. Rabdare si tutun.Si multa munca.
Presedintele Viorel. Viorel-Galaxie.
“Totodata atunci simteam ca traiesc intr-o societate ce permitea dezbaterea, in care ideile erau disecate fara a genera ura, intr-o societate care isi propusese sa transforme libertatea individuala dintr-o aspiratie intr-un fapt. Traiam intr-o societate abia eliberata de teama ce prinsese curaj sa vorbeasca liber.”
Ha, ha 🙂 Probabil ai un grad de naivitate atat de ridicat, draga mea, incat nu realizezi ca uneori el se invecineaza cu ridicolul. No offense, dar asta transpare din mesajele tale.
Si just for your personal info, afla ca in nu-lunga-dar intensa mea perioada din presa (centrala, la ziar de top, pe cand presa scrisa era forta, nu televiziunea), domni & doamne care apar la teveu si au si chiar cariere pe la Bruxelles sunau in redactie la aproape ORICE stire negativa despre maretzul partid pesede. Cred ca poti sa iti imaginezi, chiar si in na-i-vi-ta-tea ta, ca nu sunau ca sa felicite, ci ca sa se planga si/sau sa faca presiuni (nu detaliez despre ce presiuni era vorba, dar ele erau cat se poate de reale).
Nu exagerez deloc, believe me. Despre manipulari, agenti de influenta (oho, cati erau ), dar mai laes manipulari ordinare, cu alta ocazie. Si nu exagerez deloc atunci cand afirm ca presa romana a fost si este plina de r…at atat prin calitatea umana a celor care au facut /fac parte din ea, cat si, dar mai ales datorita actiunilor acestora din urma.
PS: Totusi, naivitatea ta are ceva induiosator. Sa vezi a “mature lady” privind o epoca plina de manipulari joase, de anihilare a opozitiei, de securism infect, etc, printr-o lentila rozzz, e ceva induiosator, though….
Welcome back! Where have you been?
Around the world: so many places, so few people 🙂 Intr-o vacanta mai lunga, dar meritata.
Draga Aramis, multumesc pentru primire si dedicatia muzicala. I truly appreciate it. Dar, dragu meu, acesta este genul de muzica care chiar nu imi place: muzica din Sudul Italiei: am ascultat-o la doua evenimente “de familie” in ultimii 5 ani (cantata live, cu cantareti profesionisti si orchestra, oh, gizas ) si am crezut ca, vorba bunica-mii, “imi plezneste o vena in cap” (desi eu ma enervez foarte greu). E ceva aproape visceral :nu stiu din ce cauza, tocmai pentru ca este visceral 🙂
Sunt cateva melodii din muzica italiana care imi plac foarte mult + Vasco Rossi, dar parca e prea multa lamentare in muzica asta, prea mult par smuls din cap, zau asa…. 🙂
Esti greu de satisfacut dpdv muzical. Ma gandeam ca esti “introdusa” in acest tip de muzica avand in vedere partenerul.
Mie imi place variante asta:
Mai bine imi faceai dedicatia asta (amandoi sunt “mitici”, cum spun italienii); ti-o fac eu tie 🙂
@Observator
Ultimul tramvai spre Vest, wild wild West:
Ei, poftim!
Nu-ti place? Mie da. Preferi un alt mijloc de transport?
🙂 Pe vremea aia aveam un coleg care ne facea casete cu topul de pe Vocea Americii, cred. La Casa de Cultura mergeam la Gabi Cotabita si la Holograf. La Angela mergea mama:-). Era angelista. Tata o iubea pe Corina Chiriac. (iti imaginezi ce suparata era mama pe el:-)). Eu o lalaiam pe Loredana, dar nu neg, mai lalaiam din cand in cand si Noapte, fata cu cercei de smoala si Iubeste-ma de-ti plac asa cum sunt (in orasul meu mic erau doar autobuze, asa ca tramvaiul sau metroul ma lasau rece). Insa preferata mea a ramas melodia aia cu oul de broasca testoasa.
Si, sa stii ca prefer metroul, if I have to choose something for commuting.
Anii de pana in 2004 favorabili discutiilor de idei.. Ma uimiti … Poate ideilor dlui Nastase…
Ani cu mai mare control de la centru asupra mass media mi-ar fi mai greu sa imi inchipui (cnu ounem in dicutie perioada comunista desigur)..