Scotia sau Britannia?

Astazi scotienii se hotarasc daca vor sa mai fie britanici sau nu.Referendumul pentru independenta Scotiei se anunta unul strans, pasionant, fara precedent, plin de implicatii, dar mai ales cu urmari ce pot fi spectaculoase.

Organizat la propunerea nationalistilor scotieni, condusi de un politician versat si versatil, populist si ultranationalist (Alex Salmond), referendumul a fost acceptat si sustinut de Westminster. Privit initial de guvernul de la Londra ca un challenge, aproape ca o gluma, referendumul a luat o turnura extrem de serioasa. Campania din jurul referendumului a fost plina de pasiune, argumentele din ambele tabere nascand dezbateri foarte serioase si sincere, duse in stilul britanic. Au existat cateva incidente, dar fara semnificatie .

Dar, despre ce este vorba? Scotia este o tara diferita de restul UK-ului,si pot spune asta ca unul care a fost la fata locului . Unirea din 1707 a fost oarecum fortata de imprejurari. Scotienii si-au jucat averile la un soi de bursa la inceputul sec XVIII, iar compania(o companie a Indiilor) in care au investit a dat faliment. Sub amenintarea saraciei lucii pentru mai multe generatii, scotienii au acceptat aceasta unire. Englezii nu s-au comportat in Scotia la fel ca in Irlanda, asociindu-I pe scotieni la tot ceea ce a insemnat Imperiul Britanic (un fel de mana a doua, dar totusi asociati). In perioada Thatcher insa, Scotia a pierdut multa industrie, minerit si pe cale de consecinta, putere si influenta economica. Descoperirea rezervelor de petrol, si o resuscitare graduala dar ascendenta (incepand cu anii’80) a spiritului nationalist a adus si ideea de independenta. Scotia este fascinanta, o tara cu o clima aspra, cu un peisaj ce pare desprins din romanele surorilor Bronte , la prima vedere pare nelocuita. Poti strabate zeci de mile fara sa intalnesti asezare, casa, sau chiar masina. Infrastructura este slaba, reteaua de drumuri lasa de dorit iar mai spre nord (unde nu am ajuns) am inteles ca soselele pot fi chiar neasfaltate. Oameni prietenosi (si mai putin falsi si suspiciosi decat englezii), scotienii au o faima de ospitalieri, cinstiti si foarte directi (in sensul de deschisi, onesti in exprimare). Puternicul accent poate face un vorbitor de engleza sa se indoiasca de ceea ce a invatat. Populatia este concentrata in sud, aproximativ 80 % dintre scotieni traind la sud de Dundee, in special in aglomerarile urbane Glasgow si Edinburgh.Scotienii au chiar si o limba proprie (gaelic) , vorbita insa de putin sub 100.000 de locuitori (din cei 5,5 milioane).Contrastul fata de Anglia (si Regatul Unit in general) este dat de populatia rara, spatiile deschise si nelocuite, si de multele zone sarace intalnite. In general, Scotia este diferita de Anglia, iar scotienii sunt destul de diferiti de englezi sau galezi.

Argumentatia taberei DA s-a concentrat in special pe rezervele de petrol, pe spiritual national si pe diferentele care-I separa de restul Regatului Unit. Cu indrazneala si forta in exprimare, tabara DA a reusit in ultimele luni sa creasca in sondaje de la sub 40% la in jur de 50%.
Argumentele taberei NU s-au concentrat in special pe cele trei secole de istorie comuna, pe dificultatile economice pe care o Scotie independenta le-ar avea , pe refuzul unei uniuni monetare in cazul victoriei DA-ului (un argument extrem de greu) si pe multe motivatii emotionale, uneori lacrimogene (dar care ascundeau uneori amenintari latente implicite).
O Scotie independenta ar avea un impact mai mare decat victoria in sine:
1. Ar schimba radical peisajul politic in UK, si ar pune in discutie pozitia de mare putere a Marii Britanii(peisajul politic se va schimba insa indifferent de rezultat).
2. Uniunea Europeana ar fi pusa in fata unui caz exceptional si fara precedent, care ar crea multe problem Uniunii, dar si efecte incalculabile la momentul actual.
3. Ar schimba raportul de forte in UE, si ar face din Germania unica superputere economica si politica a Europei (Franta fiind actualmente un apendice al Germaniei).
4. Ar tulbura raportul de forte in NATO, si ar deschide dezbateri neprevazute in cadrul aliantei (dar si in afara acesteia).
5. Ar fi un precedent utilizat pe post de exemplu si de port-stindard pentru unele regiuni europene (care s-ar folosi de acesta, desi independenta Scotiei nu se poate compara cu alte cazuri).
Ar mai exista si alte rezultante, dar de mai putina importanta. Am auzit in Romania diverse televiziuni comparand independenta Scotiei cu autonomia Tinutului Secuiesc, bazandu-se (si) pe o declaratie a lui Friedman de la Stratfor. Nu stiu nimic de acea declaratie (cred ca au rastalmacit-o) dar simpla alaturare a celor doua situatii tine de grave lacune de cunoastere, de lipsa de logica si eventual de mestecarea unui subiect in lipsa de altceva. Discutia auzita la televiziuni arata cat de precara este analiza relatiilor internationale in Romania, si denota absenta unor comentatori si analisti internationali veritabili.
Ceea ce va ramane in urma acestei “superbe aventuri”scotiene va fi insa un exercitiu democratic consumat (si o proba de ceea ce inseamna de fapt democratia) , dar si o schimbare de status in politica UK. Indiferent de rezultat, politicienii britanici vor trebui sa ofere Scotiei un alt statut, si eventual sa gaseasca un modus vivendi care sa dea satisfactii taberei nationaliste. Va fi interesant de urmarit.

Voi da si un prognostic. Parerea mea personala este ca Scotia nu poate fi independenta in sensul dorit (adica sa fie o tara de sine statatoare) , iar tabara nationalista va pierde cu un scor de 53-57% NU contra 43-47% DA. In epoca in care granitele tind sa fie mai mult economice, culturale sau spiritualizate (in interiorul Europei) , ar fi caraghios ca Scotia sa fie o tara. Si asta doar pentru ca aproximativ doua milioane de scotieni l-au crezut pe Alex Salmond.

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

40 Responses to Scotia sau Britannia?

  1. Radu says:

    Dau si eu un pronostic: 60% Nu, 40% Da. Va semana ca doua picaturi de apa cu primul referendum de independenta al Quebecului din anii ’80.

  2. Dl.Goe says:

    Daca Andora, Malta, San Marino, Luxemburg, Elvetia, Moldova, Slovenia, Muntenegru, Monaco etc sunt tari, de ce n-ar fi si Scotia o tara? Nu zic nimic de Liechtenstein ca nu stiu cum se scrie. Desigur insa ca existenta unor aberatii nu presupune cu necesitate materializarea inca uneia. Eu as opta pentru ramanerea scotienilor in Marea Britanie (unde altundeva sa se/duca?) dar cu o conditie. Marea Britanie sa aiba o singura echipa nationala de fotbal. Nu 4.

    • Aramis says:

      Simpatic filmulet, iar accentul este de-a dreptul ghastly. Eleven 🙂

      Ar fi multe motive pentru care tarile enumerate de dvoastra se pot numi astfel, iar Scotia nu prea. Sigur, fiecare este un caz aparte. Dar cele mai puternice motivatii pentru care Scotia nu merita/nu ar trebui/ nu e cazul sa fie o tara ar fi :
      1. Parte a UK, scotienii au un grad foarte ridicat de autonomie, si pot hotari (deja) foarte multe lucruri de capul lor.
      2. Structura statului UK este de asa natura incat ofera o libertate si o descentralizare suficienta pentru ca scotienii sa nu porneasca de capul lor intr-o aventura indoielnica.
      3. Istoria care-i leaga de englezi, de galezi, de nord irlandezi este una foarte importanta , de forta.
      4. Scotienii s-au bucurat (aproape) in aceeasi masura de bunastarea si de avantajele aduse de Imperiul Britanic in perioada de glorie. Englezii (mai ales in comparatie cu Irlanda) i-au tratat pe scotieni ca pe niste frati, si nu au “navalit”in Scotia (ca in Irlanda) pentru a acapara, desi scotienii au venit de bunavoie si in genunchi la englezi.
      5. Scotia ca tara ar fi o aventura cu multe necunoscute si cu perspective nu tocmai roz (cele pe care le banuim, mai pot fi si altele nebanuite), iar petrolul nu constituie o garantie.
      6. Alex Salmond este un populist si un manipulator care i-a angajat pe scotieni intr-o aventura, nimic mai mult. Daca l-ati auzi vorbind, ati realiza ca nu prea stie despre ce vorbeste.
      Ar mai fi multe de spus, dar poate cel mai puternic argument este acela ca granitele ingradesc, iar UK-ul nu poate fi banuit ca ar asupri cetatenii, ca ar fi un stat totalitar sau lipsit de prosperitate. Eu cred in internationalism, nu in provincialism.

      Nu in ultimul rand, mie imi place UK-ul asa cum e (unit) , asa ca nu pot simpatiza cu tabara YES.

      • Dl.Goe says:

        Sper sa nu ma intelegeti gresit. Nu sunt fan al Republici Scotia. Incercam numai sa remarc ca mai exista si alte ne-tzari pe lume fiecare cu specificul ei, desigur. Asta ar mai lipsi acum ca in loc sa se constituei o tara mare numita Europa sa se revina la ducate. Chestia cu petrolul din Marea Nordului (care mare are in mare potential si pentru “mori de vânt”) mi-a amintit un banc:

        Sotzul vine acasa si-i zice sotiei:
        -Draga daca am castiga la loterie ce ai face?
        -Pai as lua jumatate din bani, ne-am desparti si mi-as vedea de viata mea.
        – In cazul asta uite, ia 5 lire si cara-te. Am jucat ieri si am castigat 10 lire.

        • Aramis says:

          Da, 🙂 analogia e buna. Cam asa a procedat si Westminster-ul, le-a spus clar scotienilor ca in conditiile in care voteaza DA, nu e cale de intoarcere. A fost un argument forte.

  3. athos says:

    O combinatie intre ura fata de conservatori si atractivitatea ideii de a avea un put de petrol pe care sa nu-l imparti cu ei, cred ca asta este explicatia de baza a popularitatii ideii secesioniste. Nu prea este nimic dincolo de asta.
    Oricum, rezultatele partiale arata ca Aramis a cam tras cu ochiul: 55,3 NU, 44,7% DA.

  4. d'Artagnan says:

    Aramis
    În ce limbă e titlu?! În română sau engleză? 🙂

  5. Kain says:

    In primul rand scuze pt offtopic.
    Domnul Meleşcanu vrea să candideze la preşedinţie şi să facă luni anunţul oficial.
    Ce gasesc eu a fi extrem de interesant e faptul ca persoana care se ocupa cu strangerea de semnaturi pentru candidatura(care pare a fi singura piedica), este faimosul domn Colonel Mircea Dogarau, seful militarilor rezervisti, cel care a sustinut desfintarea DNA, si cel care a stat la masa cu un alt personaj faimos Aleksandr Dughin.
    E normal sa te intrebi atunci, cat de bine se cunosaste Melescanu seful SIE cu Dughin, care a lucrat in KGB(poate inca mai colaboreaza), fiind un apropiat al Kremlin-ului.
    Inca un lucru, circula stirea: “Meleşcanu sugerează că Băsescu i-a cerut o listă cu foştii ofiţeri acoperiţi.” – Gandul
    ” Întrebat dacă şeful statului a cerut o listă cu ofiţerii acoperiţi, Teodor Meleşcanu a răspuns: ”Au fost diverse discuţii legate de această temă. Am înţeles că este o preocuparte a preşedintelui în legătură cu obligaţiile pe care le are în privinţa numirii de miniştri şi membri ai Guvernului, de a-şi da o părere, de a putea să îi refuze”.
    Întrebat dacă acest lucru înseamnă că preşedintele a cerut, iar SIE nu a răspuns, Meleşcanu a precizat: ”Nu, a fost o discuţie”.”
    Cat de secreta e acea lista? Pentru domnul Melescanu e in regula sa ofere un respuns cu privire la actualii ofiteri sub acoperire, dar omite intentionat sa ofere un raspuns si pentru cei care au fost acoperiti. Daca ar fi sub incidenta legii, nu ar fi asa de subversiv, deci care e miza?
    Pe cine incearca sa protejeze domnul Melescanu(fost membru PNL)?
    “Fostul şef al SIE Mihai Răzvan Ungureanu declară că preşedintele Traian Băsescu deja trece dincolo de limita exagerării politice şi a discursului politic şi se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune cu tema candidatului ofiţer acoperit.” – Mediafax

  6. Radu says:

    Si eu cred ca Aramis a tras cu ochiul, rezultatul final e fix la mijlocul intervalului pe care il propunea el. S-a vorbit aici de secuime care ar fi urmarit referendumul, dar analogia e foarte subtirica. Secuii ar vota da fara sa rasufle, dar tara secuilor n-a existat niciodata, granitele ei ar fi o pura fabricatie, complet subiectiv. Quebecul a urmarit intr-adevar cu sufletul la gura pentru ca istoria Scotiei si a Quebecului sunt asemanatoare. Belgia cred ca a tras cu ochiul si sunt sigur ca si Rusia desi ideea unui referendum netrucat in Rusia e doar o gluma buna.
    Quebecul a avut doua referendumuri: unul in 1980 cand tabara DA a pierdut cu 40-60 si unul in 1995 cand a pierdut la limita 49,5-50,5. Istoric vorbind scorul e mai apropiat de primul rezultat, intre timp tara a avut doi prim-ministri quebecosi federalisti cel putin ciudati, unul (Trudeau) care a fortat repatrierea Constitutiei canadiene cu acordul tuturor provinciilor mai putin Quebecul (adica le-a facut in ciuda), celalalt (Mulroney) care a vrut sa modifice Constitutia ca sa obtina si acordul Quebecului dar a stabilit o data limita pana la care provinciile sa se puna de acord, si asta nu s-a intamplat (adica a rascolit rahatul pe care tocmai il facuse Trudeau taman in mijlocul casei). Dupa trebusoarele astea, facute de doi quebecosi federalisti, unul francofon, celalalt anglofon, s-au enervat pana si o parte din pensionari (care de obicei nu vor decat liniste) si chiar o parte din imigranti, si era cat pe ce sa se formeze o noua tara si sa se rupa cea veche in doua parti (provinciile Atlantice la est de Quebec si restul Canadei la vest) fara granita comuna.
    Intre timp treaba s-a calmat si un referendum azi ar fi din nou pierdut cu 40-60. Lectia invatata e ca decat sa impui cuiva o regula pe care n-o vrea sau sa rascolesti rahatul discordiei, mai bine te pui de acord ca aveti un dezacord. In plus impozitul federal a scazut mult si cel provincial a crescut, 2/3 din TVA merge la Quebec si doar 1/3 la Ottawa, si practic asta inseamna ca Quebecul are mai multi bani pe care poate sa decida cum sa-i cheltuiasca si asta vrea de fapt.

    Care ar fi lectiile pentru Scotia ? 1. Treaba e naspa acolo, daca 45 % vor independenta fara sa fi fost enervati de Londra in vreun fel. 2. Londra a promis negocieri acum care sa dea Scotiei mai multa independenta financiara? Atunci sa se tina de cuvant ca al doilea referendum va fi ultimul dupa cum stau rezultatele la primul. 3. Tara Galilor, Irlanda de Nord si Anglia au tot interesul sa nu dea peste degete Scotiei la negocierile care vor incepe sau ii vor inversuna si va mai fi un referendum in 10-15 ani.

  7. mac gregor says:

    in calitate de mac gregor ar fi trebuit sa fiu de acord cu Yes.

    Dar practic Scotia are caracteristici nationale pana in Evul Mediu, dupa care restul culturii e britanica.

  8. Lucifer says:

    Ai ghicit bine.Poate ghiceşti şi cine va ieşi preşedintele României…..

  9. d'Artagnan says:

    Scrisoare deschisă maestrului Radu Beligan
    de Andrei Pleşu

    Stimate maestre, eram încă un fraged licean, cînd vă admiram pentru talentul dumneavoastră. Simţeam că nu era vorba de o simplă înzestrare, de un dar al naturii, ci şi de inteligenţă, cultură, subtilitate. Mai tîrziu, cînd am avut plăcerea să vă întîlnesc, toate presupunerile şi aşteptările mele au fost confirmate.
    Am descoperit umorul dumneavoastră, anvergura intelectuală a viziunii dumneavoastră despre lume şi despre meseria cu care, decenii întregi, v-aţi identificat pînă la contopire. Simpatia mea pentru dumneavoastră m-a ajutat, adesea, să trec cu vederea numeroasele pagini omagiale, dedicate unui şef de stat care, în opinia majorităţii românilor (care, de altfel, l-au şi evacuat), nu le merita. Ceea ce mă frapa, totuşi, era ”îndemînarea” cu care le scriaţi. Nu aveaţi aerul că executaţi, ca alţii, o oarecare piruetă formală, o mică dedicaţie de circumstanţă. Puneaţi, în declaraţiile dumneavoastră, aceeaşi ”originalitate”, acelaşi convingător patos al expresiei, aceeaşi ”autenticitate”, pe care le foloseaţi şi pe scenă. Nu erau textele unui docil funcţionar de stat, erau ”texte Beligan”, texte purtînd amprenta personalităţii dumneavoastră.

    Ceauşescu era ”cel care ascultă respiraţia ţării”, ”cel care a şters din dicţionar cuvintele: oboseală, inerţie, stagnare, nepăsare, imposibilitate”, ”cel care se odihneşte de o muncă prin altă muncă”, exponentul ”a ceea ce e mai bun în noi”. Cu astfel de ”alese şi înflăcărate” omagii, era inevitabil să deveniţi un ”oficial”, membru al Comitetului Central şi deputat al Marii Adunări Naţionale. Îmi spuneam, totuşi, că aşa erau vremurile, că acesta era preţul pe care trebuia să-l plătiţi, pentru a susţine eficient instituţia teatrului românesc: stabilitate administrativă, protecţie ideologică, turnee (de succes) în străinătate etc. Au făcut şi alţii la fel, poate cu mai puţin zel şi cu mai puţin ”talent”. (Eu însumi am scris un memoriu către şeful statului – memoriu, nu ”scrisoare” – cînd, în 1982, am fost dat afară din slujbă şi din presă. Am folosit limbajul de lemn al acelui tip de document, cu ornamentica aferentă. Dar am făcut-o din postura şomerului anulat socialmente, nu din aceea a unui ”simbol naţional”, aşezat, ca dumneavoastră, la zenitul ţării. Şi n-am recidivat, nici n-am ”cîntat”, pînă în ultima clipă, pe prima pagină a ziarelor…).

    Mai tîrziu, am aflat, nu fără amărăciune, că aţi avut stupefianta idee să reclamaţi autorităţilor o producţie regizorală a lui Liviu Ciulei: ”o crimă pentru actul de cultură în sine” – suna verdictul dumneavoastră. Dar am fost, mereu, gata să uit. Poţi regreta derapajele unor mari spirite, le poţi amenda, dar nu poţi să le excomunici brutal opera din teritoriul valorii. Performanţa rămîne, în sine, valabilă. Nu ne putem permite să renunţăm, băţos, la Sadoveanu, la George Călinescu, la Tudor Vianu şi la atîţia alţii, chiar dacă fiecare din ei a crezut, la un moment dat, în vremuri tulburi, că-şi poate obloji vocaţia prin cîteva fente impure. Gîndeam la fel şi în ceea ce vă priveşte. Şi n-am procedat împotriva conştiinţei mele cînd, după 1989, v-am dat, pe o carte, o dedicaţie caldă: ”Dlui Radu Beligan, conştiinţa mai bună a teatrului românesc” (dacă îmi amintesc bine). Conştiinţa mai bună a teatrului, nu a civismului, nu a onestităţii politice.

    În 1990, un grup de mari actori ai Teatrului Naţional (printre care regretatul Gheorghe Dinică) au venit la Ministerul Culturii pentru a cere demisia dumneavoastră. Era, într-adevăr, greu de acceptat ca cineva care, în ianuarie 1989, încă se risipea în linguşeli partinice să rămînă în continuare ”şef”. Prin urmare, am răspuns pozitiv solicitării cu pricina. Vă preţuiam încă destul ca să cred că pierderea unei lumeşti şefii nu vă va afecta. Nu eraţi ”scos” din teatru, nu vi se cerea să renunţaţi la adevăratul dvs. ”rol”: acela de mare actor. Vi se cerea, cu alte cuvinte, să fiţi doar mare actor. Din cîte ştiu, aţi primit, totuşi, prost ”lovitura”. Afecţiunea mea pentru dumneavoastră a continuat să prevaleze însă, cum probabil aţi observat de-a lungul celor cîtorva întîlniri pe care le-am avut ulterior.

    Din păcate, întregul eşafodaj, cu greu întreţinut, al admiraţiei mele s-a fisurat deunăzi, în urma unui ”incident” în aparenţă minor. Aţi simţit nevoia, la vîrsta dvs., la statura dvs., să vă legaţi numele de un caraghios. Spectrul ”stadionului” de tip coreean a reapărut în biografia dvs. într-un moment în care nimic nu-l mai poate justifica. Asta înseamnă că m-am înşelat. Că, înainte de 1989, nu aţi negociat util, sacrificîndu-vă de dragul teatrului, ci că ceva inexplicabil vă atrăgea în sfera puterii, oricît de pătată era ea. Ca şi acum. Puterea talentului dvs., puterea minţii dvs. nu vă satisfăceau. Ca şi acum, voiaţi să fiţi în preajma celeilalte puteri, oricît e ea de trecătoare prin comparaţie cu puterea prestigiului dvs. profesional. Voiaţi, ca şi acum, să fiţi mai curînd pe scena ştabilor, decît pe aceea a colegilor dvs.

    Stimate maestre,

    Evident aveţi dreptul să susţineţi şi să alegeţi pe cine vreţi. Dacă se poate, cu argumente mai rezonabile. (Da, ne plac ”tinerii energici”. Dar nu votăm categorii, ci oameni). Pe de altă parte, dvs. nu vă exercitaţi, pur şi simplu, dreptul la opinie, ci vă investiţi imaginea într-o jalnică operaţiune de propagandă, într-un exerciţiu manipulatoriu de un gust îndoielnic. De ce o faceţi (cu obişnuita dvs. ”fineţe” culturală, gata să recurgă la locuţiuni latine)? Nu mai pot răspunde acestei întrebări cu ”pogorămintele” pe care încercam să le invoc pe vremuri. Pot doar să fiu trist, infinit de trist, că înţelegeţi să ieşiţi din scenă cu o replică atît de trivială, atît de mărunt devotată conjuncturilor. Calibrul dvs. merita un amurg mai nobil.

    • Aramis says:

      Plesu face aici un exercitiu moralizator, dar nu prea sunt de acord cu vehementa sa. Sigur, indulceste pilula prin acordul si acceptul faptului ca Beligan are dreptul (totusi) sa sustina pe cine vrea. Pana la urma, pe dos, acelasi repros i se poate face lui Plesu in legatura cu sustinerea (adica lipsa de critica sau lipsa de orice atitudine opozitionista) pe care i-a acordat-o lui Basescu. Pana la un punct sunt de acord, dar cred ca merge prea departe in a fi critic(in sens de moralizator).
      Pe de alta parte,prin declaratia de sustinere a lui Ponta, mi se pare ca Beligan se umple (inca o data) de un fum spiritual negativ pe care-l arunca apoi afara in mod teatral. Plesu are dreptate cand spune ca personajul Beligan e pre(dispus) prea usor la compromisuri de acest gen. Dar pana la a-l judeca…

    • Baronul Munchhausen says:

      Ce asteptari poti avea de la un om de 95 de ani(chiar 96 peste 3 luni)? Asta e o varsta la care multi au mintea in ceatza, sau au probleme serioase la mansarda. Beligan e unul dintre intelectualii lui iliescu, care a votat mereu cu psd, asa cum inainte de 1989 n-a avut nici o strangere de inima sa-si exprime omagiul sau sincer, in metafore si hiperbole, pentru familia ceausescu, in special pentru “marele carmaci”. Fiecare e liber sa voteze cu cine vrea. Reprosul lui Plesu are insa talcul lui: una e sa votezi in cabina cu Pinochio si cu totul altceva e sa-i faci propaganda deschisa. Lumea il vede pe Beligan prin prisma carierei lui de actor si aici intervine subtila manipulare: “daca marele Beligan are asemenea parere despre “carlanul lui iliescu” inseamna ca nu e nici o problema ca si altii sa procedeze la fel”.
      Plesu nu trebuie insa condamnat pentru aceasta scrisoare. Omul s-a simtit pe undeva tradat, nu credea in sinea lui ca Beligan poate fi atat de “indiferent” la “chinezariile” lui ponta, la comportamentul sau de imatur si pus pe glume proaste, ba mai mult, dispus sa-l “copieze” intr-un fel pe Cozma de Prahova, cu acea ditirambica poezie….

      P.S. Eu nu mai am asteptari de la multi asa zisi intelectuali: din 1990 pana acum, m-am cam lamurit cum e cu specia asta, pardon, patura intelectualilor….

    • Lucifer says:

      Vai,vai,vai!Maestrul Pleşu este ofuscat că un alt maestru în tras limbi la puternicii zilei i-a luat-o înainte.E o mare bătălie între diverşi “maeştri” care trage primul limbi mai multe şi mai frumoase lui Victor Ponta şi PSD.Ce ţi-e şi cu maeştrii ăştia,au şi ei orgoliile şi dorinţele lor…financiare.În fine,râde ciob(Pleşu) de oală spartă(Beligan) şi noi de ei…

      • d'Artagnan says:

        Știu că ești supărat pe Pleșu că l-a susținut cândva pe Băsescu. Dar să nu uităm cine era atunci la putere și către ce ne îndreptam. O alternanță la putere era absolut necesară. E drept, nu s-a transformat România dar câteva lucruri bune au apărut, cum ar fi Justiția cu un grad mai mare de libertate.Și stilul e altul: nu țin minte ca Pleșu să fi ”dat limbi” lui Băsescu, dacă ai ceva de genul ăsta chiar aș fi curios.
        Vezi tu, diferența între Pleșu și Beligan, sau în general, între intelectualii care la un moment dat s-au intersectat cu puterea este modul în care au făcut-o. Politrucii de acum pun semnul egal între scrisoarea șomerului Pleșu și odele marii scule de basculă comunistă Beligan, membru al CC al PCR, sau între ”limbistul băsist” Liiceanu și Păunescu .Păi nu poate fi vorba de vreun semn egal aici. Exact cum spunea și Voiculescu: ”Ei lasă că toți am colaborat cu regimul comunist!” Ce vorbești Franț!! Vina e de la 0 la infinit, nu-i băga pe toți în aceeași oală, că-s diferite!

      • Aramis says:

        Nici eu nu cred ca Plesu si Beligan pot fi inghesuiti in aceeasi oala.

  10. Aramis says:

    @Radu
    @Athos

    Ce inseamna ca “am tras cu ochiul”?

  11. Radu says:

    L-ati ascultat pe Robert Turcescu ? Mai sunt si alti dilii “formatori de opinie” la Bucuresti ? Sau daca o fi adevarat ce balmajea, mai sunt si alti dilii pe statele de plata ale MApN, eventual poate chiar ofiteri sub acoperire ? Pe asta l-a cautat vreun pisholog ceva inainte sa fie numit colonel, sa-l intrebe asa intr-o doara daca nu cumva l-a cunoscut personal pe Hristos, poate o fi si el vreun personaj iesit dintr-o carte a lui Bulgakov ?

    • pierre says:

      Probabil ca nimic nu e ceea ce pare a fi, nici macar delirul direct televizat ieri seara al bietului Turcescu. Sa ne pregatim nervii, asa va fi viata noastra in urmatoarele 2-3 luni.
      Ceea ce am vazut aseara a fost doar preludiul. Urmeaza intromisiunea.
      Si eu care de abia aterizasem dupa 10 zile de soare, munte, mare si lipsa wi-fi…de-as putea, ce-as mai pleca la loc…! Sa se bata in agenti acoperiti/descoperiti pana da strechea-n ei !

    • Aramis says:

      Nu e 1 aprilie, dar e o farsa buna. Sunt multi care vor musca aceasta momeala si se vor tavali si-si vor smulge parul din cap in legatura cu “Turcescu ofiter acoperit”. Dar totul e o facatura si face parte dintr-un plan mai amplu, e un episod din telenovela lansata de Basescu. Rabdare… si sa nu ne lasam inselati de aparente. Vom rade la urma.

    • Radu says:

      Din articolul scris de baietii de la adevarul un neinformat ar putea sa traga concluzia ca UK are o Constitutie scrisa ca Romania sau SUA. Atata doar ca n-au. Ar fi o mare transformare daca ar accepta principiul ca regulile de functionare ale Parlamentului mai mult nescrise si mai mult traditii orale ar trebui sa se regaseasca toate la un loc intr-un document scris a carui schimbare sa necesite mai mult decat simpla majoritate de 50%+1 din parlamentari. Cum baietii de la adevarul par ca nu stiu nici asta, am foarte mari indoieli ca ce spun ei acolo e mai mult decat un fel de (dez)-informatii ajunse prin telefonul fara fir.

    • Aramis says:

      Draga mea Observator,

      Nu puteai sa alegi un articol mai prost si mai haotic pentru a reflecta situatia. E drept ca s-a vorbit despre “constitutional crisis” (Cameron a zis si el ceva de gen), dar autorul articolului confunda malurile Dambovitei cu cheiurile Tamisei. Simpla traducere a cuvintelor din engleza nu reda si spiritul exprimarii.
      Este vorba despre o schimbare de paradigma in relatiile dintre institutii, despre o descentralizare punctuala mai mare catre diversele regiuni ale UK si (desigur) despre bani… asta este asa zisa criza constitutionala. Adica o necesitate de schimbare a starii actuale , iar in stilul britanic se va schimba totul pentru ca toate sa ramana la fel.

      • Observator says:

        Am ales si eu din ce am avut la indemana. Insa, in acelasi stil dambovitean intreb si eu: vor avea de suferit conservatorii la alegerile legislative din 2015 sau va fi sacrificat Camerun?

  12. athos says:

    Artistii demonstreaza de multe ori ca talentul si caracterul sunt determinate de gene diferite. Eu inteleg perfect discursul lui Plesu, si mai cred ca orice asemanare intre cei doi, (Plesu si Beligan), din punct de vedere al atitudinii fata de puterea politica este artificiala si rezultatul unei deformari a faptelor: Plesu nu a urmarit demnitatea politica, ci mai curand a acceptat-o cand a considerat ca are prilejul sa serveasca principiile in care crede; iar atunci cand s-a trezit pe cale sa gireze promiscuitate, s-a retras discret. Beligan, din pacate pentru el si pentru noi, sustine fara discernamant, sau in baza unui discernamant dubios, in opinia mea, pe urmasii in linie dreapta a celor care il rasfatau inainte de ’89 cu functii si demnitati. Nu-l poti acuza de inconsecventa, ci doar banui de o bolnava inclinatie de tip orwellian. Ceea ce cred ca Plesu si sugereaza, (oarecum cu regret), in textul citat.

  13. Radu Humor says:

    Radu Humor
    Comentariul tău e în așteptare.
    Opaaa !
    Acoperitul cu frunze de arţar din Canada, ca orice xxxxxxxxxxxxxx, face tot posibilul spre a fi descoperit 😉
    Aşezat în mijlocul cărării blogeristice, dar făcându-şi apariţiaxxxxxxxxxxxşi pe alte bloguri, agentul ăsta, mai mult xxxxxxxxxx, decât termic, sau climatic ( prestează după cum bate vântul, ieri îlxxxxxxxxxxxpe Băsescu, azi linge la Ponta, pe care-l făcea cu oţet să-i fie lui mai uşor xxxxxxxxxxde unde vin banii 🙄 ) a ajuns de râsul lumii, prin reorientarea politică rapidă, prin ordin de zi pe unitate de xxxxxxxx;)
    Crezându-se suficient de acoperit, xxxxxxxxx ăsta îndrăzneşte să dea lecţii colegilor acoperiţi, ca şi el, care n-au rezistat mirosului fetid şi au ales, cu orice risc, să iasă la aer . Curat !
    Ba, mai mult, îndrăzneşte să facă apologia conspiraţilor sau acoperiţilor perfecţi, cum se crede xxxxxxxxxxăsta, pe care doar vreuna ca huiduma maidaneză de pe blogul colegului său de servici(u)i, ar putea să-l confunde cu un român plecat să se realizeze peste mări şi ţări,
    care moare de grija României !
    xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx!
    Pitit acolo, riscul de a cădea sub talpa unui papuc, sau pantof de damă, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxeste mai mic decât pe bloguri unde în urma ta, a verdictelor tale, stârneşti xxxxxxxxxxxxxxxxx, dar măcar rămânem cu tălpile curate !
    Că una-i să xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxşi alta un specimen acoperit ca tine :mrgreen:

    • Baronul Munchhausen says:

      Cand vin de la tine, orice ocara, blestem sau injuratura, se transforma subit in opusul lor. Inca o data se vede ca n-ai cuvant sau, altfel spus, pentru o surfa batrana ca tine, deciziile se iau cu fundul, nu cu mintea 😀 😀 😀

    • Aramis says:

      Comentariul asta este dezgustator. Tu te-ai controlat in ultima vreme?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s