Expansiunea balcanizarii

Pe 28 Iulie se împlinesc 100 de ani de cand s-a tras primul foc in WWI. Marele razboi a avut drept trigger un eveniment petrecut in Balcani, zona geografică ce devenise geopolitic ” butoiul cu pulbere al Europei” . Odată cu prăbușirea lenta a Imperiului Otoman, peninsula Balcanica a fost pe parcursul sec XIX teatru de razboi, loc de asezare si de reasezare naționala si teritorială a populatiilor de pe teritoriul sau, sursa de tensiuni si conflicte, teatru secundar pentru jocul marilor puteri ale vremii, si scena a numeroase razboaie regionale. Balcanii devenisera un reper, paradigma a haosului, conflictului latent, absentei sigurantei sociale si individuale, a volatilitatii politice. Balcanizarea a devenit un termen, descriptivul pentru nesiguranta, razboi difuz, nesupunere civila si loc de confruntare prin interpusi a marilor puteri. Notiunea ” balcanizarii” a căpătat o notorietate fara precedent, si o semnificatie disproportionata fata de marimea geografica sau importanta resurselor, chiar si fata de aspiratiile locale ale celor care locuiesc in Balcani.

Asistam astazi la o revigorare a ” balcanizarii” in diferite regiuni ale lumii, departe de sursa acestei notiuni. Razboaie pentru multi inexplicabile, conflicte latente cu sau fara componenta armata, razboaie civile mai mult sau mai putin ascunse, conflicte de granita ce pot destabiliza regiuni sau continente, aspiratii de retrasare a granitelor, sunt doar cateva dintre evenimentele ce par a se inmulti la rubrica de stiri. 
Am trait, pana in 1990 într-o lume bipolara, o lume a carei disparitie multi au ajuns sa o regrete ( am auzit de multe ori parerea ca era bine cand stiai cine e aliatul, si cine e dusmanul) , URSS si SUA fiind varfurile de lance care angrenau doua ideologii, doua stiluri de viata, si doua filozofii diametral opuse. Din 1990 , USA, unica superputere a lumii , a jucat rolul de ” jandarm mondial” care a facut ordine (chemat  sau nechemat) in relațiile internationale. Aparent, asistam la un apus al lumii așa cum o știam in ultimii 25 de ani, iar emergenta din ce in ce mai zgomotoasa a pretentiilor de mari puteri ale unor tari in multe regiuni ale lumii pun in discutie suprematia americana si occidentala, si par a indrepta mapamondul catre o lume multipolara. Ceea ce e sigur este ca antagonismele de tot felul s-au adancit si agravat.Disputa dintre China si Japonia, tensiunile dintre chinezi si vecinii sai, emergenta nationalismului hindus ( Narendra Modi a castigat alegerile din India) ,situatia din Irak ( unde vom asista probabil la o fragmentare a statului) , razboiul din Siria , recenta interventie a Israelului in Gaza(cu intregul context si trecut) , destabilizarea Ucrainei,sunt doar cateva dintre procesele in desfășurare cu potențial exploziv. In acest context, țările BRICS doresc sa reprezinte o alternativa la sistemul occidental, cel putin din punct de vedere economic, pentru ca din punct de vedere politic, ca exemplu social, moral sau organizational nu ( prea) au ce oferi. Rusia este cea care are cel mai mare interes in coagularea BRICS, in apropierea de China si in general in constituirea unei forte internationale care sa compenseze, sa conteste si chiar sa contrabalanseze puterea occidentala. Razboiul civil din Ucraina ( nu stiu de ce toată lumea se fereste de cuvinte, dar e vorba de un razboi) si balcanizarea Ucrainei cu sprijinul si implicarea directa a Rusiei este in context cea mai periculoasa si potențial exploziva situatie. Prin doborarea avionului MH 17 al Malaysian Airlines, conflictul din estul Ucrainei capata valente si implicații internationale. Nu este vorba doar despre componenta multinationala a pasagerilor ucisi, dar si de perspectiva de nesiguranta pe care acest eveniment o deschide pentru orice cetatean din orice tara si de morala evenimentului: Daca aproape 300 de cetățeni care nu au nici o vina si nici cea mai mica legatura cu un conflict (cetateni care provin din multe tari ce nu sunt in vreun fel responsabile pentru conflict) pot fi ucisi ca urmare a acelui conflict, atunci exista o bresa de securitate oriunde, si pentru oricine. Indiferent de cat adevăr s-ar afla in teoriile ( exista mai multe variante, dar aceasta mi s-a parut cea mai bine inchipuita de canalele de stiri rusesti) conspirationiste conform carora chiar Kievul s-ar afla in spatele doborarii avionului malaezian , (gest deliberat tocmai pentru a internationaliza conflictul), la baza tulburarilor din Ucraina este dorința Rusiei de a se reafirma ca putere regionala si globală. Transformarea Rusiei ( si a lui Putin) in ” the world’s villain” este un proces cu efecte neprevazute. Deocamdată, ce ramane sunt 298 de victime nevinovate ” picate din cer” ( cinica descriere, dar adevarata) într-un conflict in care nu aveau nici o implicare. Oricare dintre situatiile de mai sus , sau o combinatie a unora dintre ele pot duce oricand la un nou moment 1914, un moment fara intoarcere. Sa nu uitam ca in Iunie 1914 putini se gandeau la posibilitatea unui conflict de proportii. Oare ne paste pericolul?

In acest context complicat, Romania are o sansa, dar si multe oportunitati. In condițiile in care Ungaria nu se mai afla in gratii nicaieri ( atat la Washington, cat si la Bruxelles fiind perceputa chiar ca un stat problema) si in care Bulgaria are afinitati istorice diferite de ale României, va las sa va imaginati care ar fi acele oportunitati, si mai ales sansa care ar putea face din Romania o tara mai buna. Ceea ce e sigur este ca diploma Ioanei Petrescu nu este o sansa, nici măcar o oportunitate, si ca nu va putea sa salveze guvernul Ponta ( sau chiar pe Ioana Petrescu insasi) de la ridicol.