Politicieni, jurnalişti, lăsaţi-o în pace pe Simona Halep!

 

 

Tare mi-aş dori s-o lase-n pace pe Simona Halep. Băsescu să n-o cheme la Cotroceni să-i dea vreo medalie, Victor Viorel Ponta să nu se pozeze cu ea, pentru colecţia lui personală, Antena 3 să n-o cheme în studio ca să-şi facă Gâdea „selfie” şi să ne spună ce români verzi s-au adunat acolo.

Trebuie s-o lase în lumea ei, cea care n-are nimic în comun cu a noastră, acolo unde numai munca, adevărul şi talentul contează. Mi s-ar părea dezgustător să vină lăcustele politico-mediatice să se hrănească cu imaginea ei.

Vorba poetului, după atâta frig şi ploaie, iată apare soarele, de-acum nu ne mai îngheaţă nasul şi picioarele. Se mai scrie acum şi altceva despre România prin ziarele europene, nu numai despre hoţi şi cerşetori, despre forţa de muncă ieftină care vine să le fure locurile de muncă. Bineînţeles, câteva zile vom fi din nou mândri că suntem români. Aţi observat totuşi un lucru curios în treaba asta, cu mândria şi ruşinea? Eşecul economic atunci când vine vorba de nivelul nostru de trai, eşecul de imagine atunci când exportăm tot felul de infractori, nu ni le asumăm ca popor, chiar dacă sunt evidente, aici încercăm să transferăm responsabilitatea la alţii sau să găsim tot felul de scuze geopolitice, de teorii conspiraţioniste. Am zis că „meritul” este în foarte măsură al nostru pentru că noi toţi muncim aici, votăm, gândim, ne implicăm şi trăim aici.

În schimb, când este vorba de un succes românesc, de cele mai multe ori el este unul individual, nu e unul comun, al unui întreg popor. Atunci ne înghesuim să fim părtaşi la el, ca şi cum fiecare dintre noi şi-a adus aportul, contribuţia. Dăm „vina” pe un fel de ADN naţional, specific românesc, care se regăseşte şi la Nadia Comăneci, şi la Brâncuşi, şi la Simona Halep, şi la burtosul leneş de la birtul din colţ care suge de dimineaţă de la 7 o bere şi-o tărie. Succesul unuia dintre noi ni-l asumăm colectiv, chiar dacă, cum e şi cazul Simonei Halep, poporul, statul, noi, n-au avut şi n-am avut nicio contribuţie. Nici măcar Federaţia Română de Tenis. Succesul Simonei Halep, şi spun „succes” chiar dacă nu va câştiga finala, fiind deja nr. 3 mondial, i se datorează exclusiv, n-avem noi niciun merit. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne bucurăm decent alături de ea şi să-i ţinem pumnii, înseamnă doar că ar fi indecent să ne transferăm chiar şi o mică parte din meritele ei, ale părinţilor şi echipei sale, indiferent de cine suntem: politicieni, jurnalişti, simpli români.

De aceea mă alătur şi eu demersului celor de la ziarul „Adevărul” şi rog, cer, insist: 

„Lăsaţi-o în pace pe Simona Halep!

Trăim vremuri tulburi, în care nu mai ştim în cine să îndrăznim să avem încredere, în care ne temem de propriile noastre decizii, de ziua de mâine, de război, de semenii noştri. Poate mai mult ca niciodată aveam nevoie de o Simona Halep. De o copilă de 22 de ani care a reuşit, prin muncă şi prin sacrificii, să ne dea tuturor o lecţie: a unit ceea ce politicienii au dezbinat ani la rând, a unit România.

Joi seară, România a încetat, brusc, să însemne doar romi, hoţi, imigranţi nedoriţi în ţările unei Europe unite. O tânără de 22 de ani a câştigat, în câteva zeci de minute, respectul celor care, deunăzi, ne arătau cu degetul. A făcut-o cinstit, prin multă muncă şi prin multă dăruire. 

Tocmai din acest motiv, a cam venit momentul ca politicienii noştri să dea dovadă de bun-simţ şi să stea deoparte. De Simona, de munca ei, de forţa ei şi de voinţa ei de a învinge. Şi de noi toţi, cei care am trăit cu sufletul la gură fiecare moment al bătăliei pe care, joi seară, sportiva a dus-o la bun sfârşit în aplauzele lumii întregi. Ar fi trist să asistăm la scene în care feţe cunoscute din sfera politicului să pozeze alături de sportiva noastră. Şi ar fi trist ca aceste persoane să se folosească de imaginea unei tinere care a reuşit să câştige respectul întregii lumi doar pentru a-şi retuşa, pe ici, pe colo, propriile imagini.

Sâmbătă urmează un meci greu. Halep o va întâlni în finala de la Roland Garros pe Maria Şarapova. Şi vrem să îi ţinem pumnii Simonei aşa cum simţim noi, nu aşa cum există pericolul de a ne dicta alţii! 

Update

Cine vroia să facă poze cu ea trebuia s-o facă înainte să ajungă o celebritate, aşa cum a făcut nenea ăsta din fotografie, care-mi pare extrem de cunoscut…constănţean se pare şi el….

 

 

 ( Poza am găsit-o pe blogul “La colţu’ străzii”)