Votul, potul şi boicotul

Votul

Vine un om la doctor cu un cui înfipt în cap. Doctorul: – Dacă ai 100 euro, scot cuiul, te cos si ești ca nou! – Nu am așa bani domn’ doctor! – Cu 50 euro, scot cuiul, te dau cu iod și va trece rana în timp! – Nici așa bani n-am domn’ doctor! – Da ce ai măi omule? – Păi eu sunt asigurat la casa de sănătate, domn doctor! – Bă băiatule, cu asigurarea, dragu’ meu, pot să îndoi cuiul, ca să nu te încurce când îţi pui căciula!

Adică, domnilor, fiind noi cam săraci, cu duhul, deocamdată atâta putem face cu cuiul politic din capul poporului: să-l îndoim ca să nu ne încurce când ne punem căciula! Că ştiţi poezia aia: cu căciulile pe frunte stăm de veacuri ca un munte… Eclipsate de alegerile europarlamentare, alegerile parţiale parlamentare îl trimit pe Ilie Năstase pe fotoliul de senator lăsat vacant de Dan Voiculescu în Parlament. Ilie Năstase a candidat din partea Alianţei Electorale PSD-UNPR-PC . În acelaşi timp, independentul Mircea Diaconu face scor de partid la europarlamentare. Uite două cuie asemănătoare cu care putem trăi liniştiţi, fără să ne deranjeze prea mult. Există însă şi o diferenţă între cei doi, una de locaţie: unul va dormi în Parlamentul European, celălalt în Parlamentul României. Inofensivi amândoi, ca nişte cuie-n cap bine îndoite. Bineînţeles că dacă iei listele de europarlamentari la puricat o să observi o mulţime de alte cuie, cuişoare, nituri, toate bine integrate în capul poporului, dar în cazul lor votul primit are o componentă preponderent politică, au fost aleşi la pachet cu partidul, parcă nu sare aşa tare-n evidenţă stridenţa alegerii electoratului. Bine că nu există piroane.

Potul

După cum a observat toată lumea, dezbaterea pe tema europeană a fost interesantă, dar a lipsit cu desăvârşire. Miza a fost una pur internă: alegerile prezidenţiale ce vor urma. Fiecare se calcă pe picioare la grila de start pentru o poziţie cât mai bună. Urmează negocierile. PSDul vrea să ia o bucată din PNL, ademenindu-l cu cântece de sirenă. Pe undeva sunt amuzanţi. Ţin USLul la geam, cum îl ţinea nenea acela pe bunicu-său la geam, mort fiind, doar ca poştaşul să nu se prindă, să-i aducă în continuare pensia. Asta vrea şi PSDul , să primească „mortul” voturile pe care le primea în timpul „vieţii”: ” E viu, domle, nu vedeţi că mişcă? Tăricene, ia mai mişcă tu din mâna aia ţeapănă, fă un semn, ceva!” Dreapta vrea să se coaguleze, dar trebuie să ştie cum stă fiecare, pe ce se bazează. Miza la ei sunt procentele cu care intră în coaliţie. La PMP te apucă râsul-plânsul. Rezultatul votului nu este anunţat, explicat, de către preşedintele partidului, ci de liderul de facto, Elena Udrea. Care ne spune fără să clipească că avem de-a face cu un partid nou-nouţ, cu 80% dintre membri nou veniţi. Asta în timp ce toţi de lângă ea erau 100% vechi. Am înţeles, doamna Udrea, noi sunt doar lipitorii de afişe. Miza pentru Antonescu a fost ridicată artificial, de el însuşi, când şi-a pus pragul de 20%. El plăteşte de fapt cele două greşeli în oglindă: când a intrat în USL şi când a plecat din USL. Cred că PDLul a rezistat destul de bine, în condiţiile crizei economice, a despărţirii de Băsescu, a guvernării neeficiente şi în ciuda unor lideri absolut lipsiţi de lipici. Miza lui MRU s-a dovedit niţel cam mare. Punct şi de la capăt.

Boicotul

Aud că „societatea civilă” a îndemnat la boicot, la neprezentare la vot. Oamenii ăştia nu pricep ceva: stai acasă, de fapt votezi! Dacă sunt 1oo de votanţi şi votează efectiv 30 atunci şi ceilalţi 70 vor vota fără să vrea primele partide care ies câştigătoare, din cauza redistribuirii! Am auzit un aforism pe internet, unul care sintetizează excelent abţinerea de la vot în semn de protest contra sistemului politic corupt de la noi şi care aparţine unui anume Teo Bobe: a nu te duce la vot pentru că eşti supărat pe clasa politică şi vrei să le tragi o palmă morală e ca şi cum „vrei să te faci pustnic, atunci când nici o gagică nu vrea să se culce cu tine. Ca să pui presiune pe ele”.