Aşteptând să vină cancerul

Mi s-a înşurubat în cap ideea c-am să fac cancer.
Toate faptele duc la această concluzie: un antecedent în familie, explozia de la Cernobîl, E-urile din alimente, creşterea incidenţei bolii în lume şi în ţară şi, cel mai important dintre toate, convingerea mea fermă, feelingul meu.
De aceea citesc în disperare „Medicina în familie”, două ediţii, una românească şi alta americană, şi compar permanent simptomele descrise acolo cu cele pe care le resimt eu. Primele dăţi când am parcurs capitolul despre cancer am fost cu moralul la pământ, eram convins că am toate formele de cancer. Acum m-am mai liniştit, probabil că sunt în stadiul incipient doar cu vreo trei-patru maxim.
Ştiu despre cancer mai multe decât orice „civil” sănătos, mă simt atât de stăpân pe cunoştinţele mele încât dacă m-aş întâlni cu un oncolog l-aş aborda cu un prietenesc „Salut, colega!”.
Am citit despre cancer la modul general, dar am aprofundat şi diferitele tipuri particulare: de plămâni, colorectal, de pancreas, de ficat, de prostată, de piele…
Am o mare problemă, nu m-am hotârăt pe care să-l am. O singură certitudine: fără cancer de pancreas, asta nu se negociază!
Partea bună atunci când ştii că vei face cancer este că-ţi trăieşti fiecare zi din viaţă cu mare plăcere. Te trezeşti dimineaţa cu un tonus perfect: încă o zi în care n-am cancer! Şefi nervoşi, dispute cu nevasta, cu copiii, bani insuficienţi, colegi enervanţi, vreme mohorâtă, luni dimineaţă, toate se duc ca un fum! Entuziasmul tău poate părea unora deplasat, dar tu ştii marele secret: încă o zi în care am fentat cancerul!

Există însă şi o parte mai puţin plăcută atunci când aştepţi să vină.
Nu sunt foarte convins că voi face faţă foarte bine la aflarea diagnosticului, dar, teoretic, sunt pregătit din punct de vedere psihologic să mi se spună teribila veste. Problema este că atât de mult sunt concentrat pe acest aspect, atât îmi adun forţele pentru teribila luptă care va urma încât nu mai suport ca tot felul de fleacuri să-mi strice focusarea. Pur şi simplu n-am timp şi nici energie de aruncat pe alte boli. Mă enervează teribil. Orice nouă afecţiune apărută îmi strică echilibrul, îmi distruge concentrarea. O discopatie incipientă, o miopie, o durere de genunchi, nişte trigliceride în exces, un ficat obosit, o răceală, o carie, tot felul de boli şi bolişoare mă atacă pe la spate în aşteptarea Marelui Duşman.
La naiba, nu mai am răbdare cu ele! Sunt ca un atlet care, în aşteptarea Jocurilor Olimpice, îşi iroseşte aiurea energia în tot felul de concursuri de mâna a doua.
Am crezut săptămâna trecută că ziua Z a venit: o mică rană pe piele care nu se mai vindeca! Am dormit rău în noaptea dinaintea prezentării la dermatolog! Îmi apărea în somn faţa medicului de familie, expresia lui când îmi spunea că acea „chestiune” trebuie cauterizată! Cauterizată?!
Asta e, frate,…mi-am acceptat destinul…am fost calm a doua zi, m-am dus la doctor…mi-a zis că-i un papilom ce trebuie cauterizat! N-a fost să fie nici de data asta, iar mi-am pierdut concentrarea , iar a avut loc o pierdere inutilă de energie. Dar nu ştiu de ce, de data asta nu m-am supărat.
Dar şi mâine e o zi! Poate mâine voi face, poate nu! Să mă bucur atunci de ziua de azi şi de micile boli care mă macină încet, mă enervează inutil!
Şi poate că există viaţă chiar şi după cancer, dar asta nu pot s-o ştiu…încă!
Ah…mi-a amorţit braţul drept…alta acum!!
Iar mă pierd în amănunte, iar îmi irosesc forţele aiurea…

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , . Bookmark the permalink.

26 Responses to Aşteptând să vină cancerul

  1. pierre says:

    Eu zic sa nu cadem in ghearele tentatiei facile de a subestima dusmanii…ca nici un AVC, sau un infarct masiv,ori un diabet agresiv nu-s tocmai floare la ureche. 🙂 😦
    Muschetare, sus moralul ! Se spune ca nu exista oameni care nu fac macar un pui de cancer, exista doar oameni care nu traiesc suficient cat sa-l vada si sa-l simta 🙂 Traiasca-(ne) prostata !

  2. BadDragon says:

    Banuiesc ca ai citit “Trei intr-o barca” a lui Jerome K. Jerome. Daca nu, pune mina pe ea imediat si nu mai pierde timpul cu prostii (evident, in engleza).

    • d'Artagnan says:

      Am citit cam tot de Jerome…dar n-am inteles de ce “Trei intr-o barca”?!

    • BadDragon says:

      Pai… sa citam din primul capitol 😀

      “I remember going to the British Museum one day to read up the treatment for some slight ailment of which I had a touch – hay fever, I fancy it was. I got down the book, and read all I came to read; and then, in an unthinking moment, I idly turned the leaves, and began to indolently study diseases, generally. I forget which was the first distemper I plunged into – some fearful, devastating scourge, I know – and, before I had glanced half down the list of “premonitory symptoms,” it was borne in upon me that I had fairly got it.

      I sat for awhile, frozen with horror; and then, in the listlessness of despair, I again turned over the pages. I came to typhoid fever – read the symptoms – discovered that I had typhoid fever, must have had it for months without knowing it – wondered what else I had got; turned up St. Vitus’s Dance – found, as I expected, that I had that too, – began to get interested in my case, and determined to sift it to the bottom, and so started alphabetically – read up ague, and learnt that I was sickening for it, and that the acute stage would commence in about another fortnight. Bright’s disease, I was relieved to find, I had only in a modified form, and, so far as that was concerned, I might live for years. Cholera I had, with severe complications; and diphtheria I seemed to have been born with. I plodded conscientiously through the twenty-six letters, and the only malady I could conclude I had not got was housemaid’s knee.”

  3. Mitzaa Biciclista says:

    Eu și doar dacă aud cuvântul cancer, simt brusc că mi s-a stricat ziua iar pulsul începe să se accelereze brusc. Frică. Asta simt. Frică.

    Am renunțat la Medicina în familie fiindcă mai rău mi se face. Am senzația, când citesc ceva acolo, că am toate simptomele tuturor bolilor ascunse. Într-o vreme ajunsesem să caut bolile după simptome chiar pe net și a fost și mai rău fiindcă la unele articole apăreau comentatorii care descriau situații groaznice la care se părea că mă potrivesc cu totul. Anul trecut, ca să scap de anumite angoase de acest gen, am profitat de faptul că mama unui prieten avea nevoie de donatori de sânge și m-am oferit fără să mă gândesc prea mult. Însă în ziua aceea am crezut că mor și renasc. Pe de-o parte fiindcă mulți dintre prietenii noștri nu s-au calificat la titlul de donator datorită analizelor care le-au ieșit aiurea, pe de altă parte niște simple analize de sânge, oricât de bune ar fi, nu îți garantează că prinzi liniștit vârsta de 90 de ani.
    Însă cuvântul cancer, dincolo de frica bolii, îmi trezește felurite fobii: fobia spitalului rece și neprietenos, fobia halatului alb sau a medicului care te privește cumva pe deasupra și pentru care prezinți interes doar dacă ai putea fi cel puțin subiect de studiu, fobia asistentelor care văd în pacienți nu persoane ci doar niște numere etc.

    La naiba, cineva mi-a spus odată că dacă parcurg maturitatea fără să mă doară nimic înseamnă că nu mai sunt vie demult și doar eu încă nu am aflat.

    • d'Artagnan says:

      Dacă citeşti de mai multe ori “Medicina în familie” o să constaţi că numărul bolilor de care suferi se micşorează de fiecare dată.

      • Mitzaa Biciclista says:

        Nu știu ce să spun. Poate dacă citesc o ediție mai nouă. Eu am o ediție mai veche, cumpărată de mama de pe când încă eram copil.
        Dar îți spun sincer că am avut o perioadă când începusem să depun o pasiune bolnăvicioasă tot citind astfel de cărți, și ca să-mi ies din starea asta am făcut o grămadă de analize. Concluzia a fost că mai bine mă întorc la cărțile de istorie. Medicina nu e de mine 😀

  4. Observator says:

    Sanate, dragul meu! Sa lăsam bolile pentru altii!

    • d'Artagnan says:

      Vai, vai, cum adică să lăsăm bolile pentru alţii?
      Eu nu vreau în mod special sănătate, vreau noroc! Că şi ăia de pe Titanic erau sănătoşi…

      • Observator says:

        Atunci si noroc iti urez! Dar, vezi, fa bine sa-l ai! Nu te culca pe-o ureche cu gandul ca daca tot ti l-am dorit acum o sa vina singur. Cauta-l! 🙂

  5. Radu Humor says:

    Ce v-a apucat ?!
    Alt subiect n-ai găsit ?!
    Sau îţi place să te victimizezi 😉
    Uite la Goe 🙄
    Ăsta chiar că-i dus cu capul, dar nu-şi face griji . Ar fi şi culmea să-şi facă 😆
    Cineva zicea :
    Caracterul fătă inteligenţă, face mult.
    Inteligenţa fără caracter nu valorează nimic !

    • d'Artagnan says:

      Da prostia fără caracter cam cât face?

      • Radu Humor says:

        Un prost cu caracter, e de preferat unui inteligent, fără ….
        În copilăria mea era un personaj care venea să taie lemnele. De fapt să le despice.
        Avea preţurile lui . Atâta pentru o căruţă , atâta pentru o maşină de lemne !
        Ferească Dumnezeu să fi încercat să-i dai mai mult !
        Nu numai că nu-i lua, dar te făcea să regreţi că ai încercat.
        De altfel şi mâncarea trebuia să i-o dai în cantităţile ( de altfel extrem de reduse) şi la ore fixe. Deşi nu avea ceas, la ora 10, şi când era cazul, la ora 16 se oprea reflex din lucru !
        Nu ca tine 😉

  6. Kain says:

    Frica. d’Artagnan, mereu puneti raul inaintea binelui?
    Daca ai sti ca mori in 5 zile, ce ai face?
    Dar daca ai sti ca mori in 30 de zile? Daca sunt mai multe, 365 ar fi la fel? dar 30 de ani?

  7. Dl.Goe says:

    Intr-o lume relativa ca a noastra ne-am putea consola cu ideea ca situatia altora este si mai rea. Asa e omul, isi suporta cu mai multa usurinta situatia (oricare ar fi aceasta) atunci cand constata ca situatia altora e si mai grea. Pana la urma fericirea omului consta in a o duce un pic mai bine decat ceilalti. Cat de fericit era pe vremuri unul care avea TVColor si video player, doar pentu ca putini altii aveau. Asa ca avem toate motivele sa ne bucuram de viata, chiar sub apasarea tiranica a conditiei umane. Oricat de bolnavi am fi si oricat de degraba am muri, oricum o ducem muuuult mai bine, infinit mai bine decat cei nenascuti care nu se vor naste vreodata. Bucuria de a fi nu depinde nicicum de circumstantele vietii oricat de dramatice ar fi acestea.

    P.S. Cum a ramas cu concluziile la temele despre efectele placebo si nocebo? Este acest articol un soi de extemporal pentru testarea asimilarii de catre elevi a tezele de atunci?

    • d'Artagnan says:

      Mă învârt în jurul subiectului, îl înconjor, apoi atac decisiv…

      “Pana la urma fericirea omului consta in a o duce un pic mai bine decat ceilalti.”
      Nu întotdeauna…mai ţineţi minte berea băută la borcan, pe trotuar, după un meci aprig de fotbal? Există şi momente de fericire pură, imaculate…

      • Dl.Goe says:

        Touché monsieur D’Artagnan! Da, exista momete de fericire pura, imaculate. Fericire la borcan. La moment. Fericire la minut. Cum as fi putut sa nu tin minte! Nu cred ca voi mai avea vreodata ocazia sa beau vreodata vreo bere la fel de buna ca aceea, atat de buna incat ramane inoubliable atat pentru mine cat si pentru d-voastra, de parca am fi fost acolo, aevea, impreuna. Poate ca o fi (si) fost… Cert este ca astfel de momente accentueaza ideea ca fiecare din noi sufera mai mult decat de dorul departarilor, de dorul cautarii timpului pierdut. In fiecare din noi zace pitit cate un petit Marcel Proust, gata sa guste dintr-o para, o data, o singura data, sa o puna apoi pe noptiera si sa constate cu voce tare ca nu mai are acelasi gust din copilarie.

  8. athos says:

    Daca n-ar fi apucat Bad Dragon, tot de “Trei intr-o barca, (fara a mai pomeni si cainele)” ti-as fi povestit si eu, asta mi-a evocat episodul tau de ipohondrie… Si pentru ca veni vorba, cred ca aceasta carte face parte din lista scurta a tuturor oamenilor care iubesc umorul sanatos… alaturi de volumul “Nici un fel de povestire” a lui O.Henry. Deliciu!

    • Dl.Goe says:

      In prelungire as recomanda (calduros) si romanul “Intrerupatorul” de H.Salem. Cei care vibreaza sincon cu O’Henry si/sau Jerome K. Jerome vor savura cum se cuvine (in hohote) aventurile lui Albert pe planeta Nomalis. As zice chiar ca “Intrerupatorul” face parte din lectura obligatorie a oricarui om cu bunul-simt al umorului.

  9. Radu says:

    Ordonanta privind acciza era un act de sadism ieri, azi e o crima impotriva economiei.
    Ma intreb ce va fi maine ? Genocid poate ? Cand stii ca ai venit cu ideea reducerii salariilor si a pensiilor cu 15% e ridicol sa incerci sa castigi puncte electorale pozand in omul care lupta pentru cativa eurocenti la litrul de benzina.
    In alta ordine de idei nu stiu cine i-a zis lui Basescu ca ar fi bun de prim-ministru. Ca presedinte a fost bun pentru ca a ajutat justitia sa functioneze. Ca prim-ministru trebuie sa ai simtul masurii si el nu-l are.

  10. Dl.Goe says:

    Bai frate ca era sa si uit. Acuma daca tot mi-am adus aminte ma intrerup un minut din vizionare (scuzati, d-voastra vedeti fotnal?) ca sa nu uit iarasi. Astazi, pe 1 Aprilie, Hanul Muschetarilor impilneste 1 an de la nastere. Poate ca topicul ales nu-i cel mai potrivit pentru o aniversare, chiar daca rimeaza foarte bine cu 1 Aprilie, in special pentru cei decisi sa pacaleasca boala astazi (si s-o fenteze in restul anului), totusi, tinand seama ca la Radio Erevan s-a stabilit ca cea mai inalta culme a optimismului este sa scrii “La multi ani” pe coliva, nu-mi ramne decat sa urez cele cuvenite hanului, hangiilor si musteriilor, la multi ani cu sanatate, haz si voie buna nebuna, de-a buna. Cu drag al dv. dl.Goe.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s