Este sau nu este Justiţia subordonată lui Băsescu?

Aceasta-i întrebarea.

Am să încerc să stabilesc, în limita anvergurii mele intelectuale modeste, dacă justiţia este la comanda lui Băsescu, dacă această ipoteză larg asumată în ţara noastră este falsă sau nu. Avertizez că cei care pleacă la drum cu convingerea nestrămutată că „da”, opaci la orice argument, n-are sens să continue să citească.
Pentru început trebuie stabilit că nu doresc a demonstra că Justiţia din ţara noastră este Alba ca Zăpada. Bineînţeles că are corupţii ei, că sunt judecători subiectivi şi procurori prea entuziaşti sau de-a dreptul slugarnici, obedienţi, gata să se facă remarcaţi prin mijloace neortodoxe sau poate ilegale.
Bineînţeles că sunt. Dar sintagma de „Justiţia lui Băsescu” nu la asta se referă, la tumori benigne, destul de dese dar izolate, ci vrea să sugereze că există o tumoare malignă, un cancer generalizat, că majoritatea procurorilor şi judecătorilor sunt sub controlul său. Atenţie: ”şi judecătorilor!”, pentru că se vorbeşte foarte des doar de DNA, „uitând” că actul de justiţie nu este complet fără cei care dau de fapt verdictul: vinovat sau nevinovat!
Ar mai fi nevoie de ceva, să uităm pentru câteva momente de Băsescu, cuvântul în sine ridică tensiunea şi opreşte argumentele să ajungă la creier. Vom vorbi de justiţie politizată, nu de justiţie băsistă.
Să mergem mai departe. Cum stabilim dacă o afirmaţie este falsă sau nu? Cum stabilim dacă eu, atunci când afirm că sunt un tip înalt, mint sau spun adevărul? Ne trebuie prin urmare un sistem de referinţă, altfel am să mă cert toată viaţa cu amicul meu invidios care-mi spune că-s un tip scund: ”Bine, bine, eşti tu mai înalt decât masa aia, dar tot scund rămâi dacă nu treci de tocul uşii!” Ca să nu ne luăm la bătaie am face bine să chemăm un arbitru care să stabilească un set de reguli şi înălţimea (etalonul) care împarte lumea în înalţi sau scunzi. Dar ce arbitru să chemi? În mod logic îl chemi pe cel care e chemat la cele mai multe competiţii, care ţi se pare cel mai onest, echilibrat, imparţial şi, de ce nu, care ţi se pare un exemplu de urmat.
Să ne întoarcem deci la propoziţia „Justiţia este subordonată politic”. Este falsă sau adevărată? Ne trebuie prin urmare un arbitru. Ar putea fi mulţi: Rusia, clasa politică românească, Occidentul, Ciuvică, tanti Gicuţa de la doi, eu, tu, bunica, doctorul de familie, Gâdea, Cristoiu…Pe cine să alegi?! Toţi sunt competenţi, toţi deţin Adevărul. Uitându-mă la cei enumeraţi mai sus eu aleg Occidentul. Nu mă aleg nici măcar pe mine, pentru că nu am expertiză şi sunt prea subiectiv. Ştiu, Occidentul are problemele lui, interesele lui, dar pare cel mai obiectiv dintre toţi, ca o medie a judecăţilor şi prejudecăţilor. Are un set de reguli, clare, transparente, obiective, profesioniste. Fără să dau în patetism sau grandilocvenţă pot spune că alegând astfel am continuat calea strămoşilor mei. De prin sec. al XVIII –lea românii au ales să se întoarcă cu faţa spre Vest, sătui de ruşi, de otomani, de boierii pământeni (asimilată cu clasa politică), de spiritul balcanic. Şi nu s-au înşelat: ne-am modernizat, am crescut, am trecut de la caftane la costume, de la opinci la pantofi, am realizat şi România Mare şi pe cea actuală, am devenit şi noi o voce, chiar dacă mai plăpândă, după ce mai mult de un mileniu am tăcut uitaţi de lume.
În 2007 , după un efort de peste 200 de ani, după suişuri şi coborâşuri, după războaie şi comunism, după decenii de ghinion şi câţiva ani de noroc, am ajuns unde ne-am dorit, colegi şi colaboratori cu ţările occidentale.
Prin urmare, cunoscându-i metehnele, slăbiciunile, câteodată ipocrizia, dar şi forţa, democraţia, justiţia, am ales Occidentul. Nu i-am vrut nici pe ruşi şi n-am vrut să stăm nici izolaţi, noi cu clasa noastră politică emanată în mare măsură din sistemul comunist. Am făcut alegerea pe care am considerat-o cea mai bună pentru noi. Într-o lume a interdependenţelor am ales să fim legaţi de Occident, considerând-o entitatea care ne-ar putea sluji cel mai bine interesele naţionale.
Dacă asta ne-am dorit atunci mi se pare logic să fie acceptat ca arbitru Occidentul, Uniunea Europeană.
Şi aici unii ar comenta că şi ei pot fi subiectivi deoarece unii sunt liberali, alţii social democraţi, alţii populari, chiar şi populişti. Da, dar mecanismele după care funcţionează Uniunea, Comisia Europeană sau setul de reguli după care sunt evaluate diferite sectoare de activitate, progresele făcute, sunt agreate în principiu de toţi.
Să vedem atunci ce spune Europa, arbitrul, despre actul de justiţie din România:
„În ultimul raport al Comisiei Europene, specialiştii de la Bruxelles au consemnat că DNA a investigat imparţial cazurile de corupţie. Analizele efectuate la nivel european arată DNA se clasează între primele cinci parchete specializate din Europa în privinţa eficienţei cu care anchetează corupţia. “
Bineînţeles, ar spune cârcotaşii, un dezastru!! Primele 5 doar… Unii or să zică că PSDul şi Voiculescu ar putea duce DNAul pe un merituos loc 1!
Dar nu locul 1 este important pentru noi, important este că nu se spune de către arbitrul ales de noi că Justiţia din România, în ansamblul ei, face jocuri politice, din contră, certifică faptul că este independentă.
Curios lucru însă, după un asemenea verdict mulţi doresc să schimbe brusc arbitrul ales de marea majoritate a românilor, cel stabilit înainte să înceapă jocul. Probabil că nu le slujeşte intereselor (vorbesc de politicieni) sau nu-şi mai pot justifica simpatiile, antipatiile, partizanatul şi ura teribilă pentru un politician sau altul. Şi atunci apar brusc voci care propun ca arbitru ba pe Rusia, ba pe foştii comunişti sau securişti, ba clasa politică pe care o detestăm cu toţii, ba pe Gâdea, ba pe mine, ba pe tine, ba pe oamenii de bine de la nu ştiu care organizaţie obscură… Adică vrem să schimbăm arbitrul şi regulile în timpul jocului pentru că nu ne place cum arată scorul pe tabelă!
Să mergem mai departe. Aţi făcut vreun calcul câţi judecători sunt implicaţi în actul de justiţie? Număraţi de curiozitate câţi judecători (diferiţi, normal!, şi aleşi aleatoriu, altă chestiune foarte importantă, care micşorează probabilitatea de a da peste un judecător corupt) l-au declarat, de exemplu, pe Năstase vinovat? Sau pe Voiculescu! Sau pe Fenechiu! Sau pe…Enorm de mulţi. Dacă iei în calcul că aceste complete de judecată sunt formate din cinci sau trei judecători şi sunt de multe ori diferite de la o înfâţişare la alta, dacă mai iei în calcul şi probabilitatea matematică să dai exact peste unul corupt, ar reieşi că aproape toată Curtea Supremă de Justiţie trebuie să fie coruptă pentru a se putea susţine Teoria Conspiraţiei enunţată mai sus. Greu de crezut…
Îl mai ţineţi minte pe Toma Caragiu? Cum zicea: “…un jucător cu o pozitie foarte bună în clasament a trimis o minge afară, a trimis a doua minge afară, l-a trimis pe frate-său afară, pe cumnatu-său afară, pe soru-sa afară, bine frate dar toţi out, toţi out, toţi out?! S-a observat în tribune, respectivul a fost eliberat din lot şi numit arbitru pe tuşe, că aşa e în tenis.”
Întreb şi eu la fel: bine frate, dar toţi judecătorii ăştia sunt toţi out, toţi out, toţi out?! Peste poate… Nu credeţi că s-ar fi observat din tribună, adică de către Comisia Europeană şi ne-ar fi tras de urechi, c-aşa-i în democraţie?
Să mergem mai departe. Toţi politicienii ţipă că sunt arestaţi nevinovaţi. Toţi sunt corecţi, şi-au făcut doar datoria. Nu vă ia de nas? Chiar se poate crede că procurorii ăştia n-au de unde alege? Când se făceau pe vremuri doar o arestare-două, o condamnare- două, vi se părea că justiţia este independentă? Era epoca corupţiei fără corupţi. Vi se părea normal paradoxul acesta?

Prin urmare, ipoteza corectă de la care trebui să gândim jocurile politice din ţărişoara noastră dragă, teleguvernată şi telemanipulată, cred că este aceasta: Justiţia, luată ca un tot, NU ESTE SUBORDONATĂ POLITIC!
Dacă vreţi să luăm această afirmaţie drept ipoteză de lucru avem o şansă să înţelegem mai bine ce se întâmplă în ţara asta, altfel vom fi mereu surprinşi de evenimente şi nu vom fi decât nişte păpuşi manipulabile.

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

17 Responses to Este sau nu este Justiţia subordonată lui Băsescu?

  1. d'Artagnan says:

    Update
    Spre deosebire de problemele matematice, acolo unde ţi se dă o ipoteză clară, de la ce se pleacă, şi trebuie să ajungi la concluzie printr-o demonstraţie, în politică procedeul este invers, pleci de la concluzie şi-ţi modelezi apoi demonstraţia ajungând la ipoteza necesară. Operaţia asta se face în cerc restrâns, la ceas de taină, la sediul partidului.
    Apoi ipoteza rezultată (?) se face cunoscută membrilor de partid, purtătorului de cuvânt şi mass-mediei subordonate pentru implementare în spaţiul public.
    Poate părea încâlcit de aceea dau un exemplu simplu.
    Cum gândesc în cerc restrâns politicienii (se pleacă de la concluzie şi se ajunge la ipoteză):
    Concluzie: un parlamentar, un politician trebuie să fie protejat de justiţie
    Demonstraţie: trebuie să demonstrezi că este ceva în neregulă cu justiţia, nu cu tine, că eşti deci hărţuit politic, prin urmare este necesară o imunitate specială sau o reglare a mecanismului justiţiar
    Ipoteza (vine de la sine): Justiţia este aservită politic, îndeplinind ordinele unui individ sau partid.
    Cum se procedează apoi pentru implementare, pentru ca cetăţeanul să accepte schimbări de reguli şi presiuni pe justiţie :
    Ipoteza( impusă în spaţiul public): Justiţia este aservită politic, îndeplinind ordinele unui individ sau partid.
    Demonstraţie: nu există prin urmare libertate de opinie, democraţia este în pericol, singura soluţie este să ne protejăm singuri.
    Concluzie: este necesară o lege specială pentru noi, de imunitate parlamentară extinsă.

    Ipoteza este reluată obsesiv în spaţiul public, prinde rădăcini, se transformă pentru unii într-un fel de axiomă. Cum toate analizele politice ce pleacă de la o ipoteză falsă se dovedesc a fi la rândul lor false, vom avea aşteptări înşelate şi analişti surprinşi. Cum se întâmplă acum cu susţinătorii lui Antonescu care au fost luaţi prin surprindere de schimbarea de direcţie a Antenei 3 şi nici nu înţeleg ce-i cu schimbarea de discurs a PNLului în privinţa actului de Justiţie. Sunt surprinşi că, împreună cu simpatia lor politică, au devenit peste noapte băsişti. Află şi ei cu stupoare că DNAul face jocul lui Antonescu arestând opozanţii acestuia, află că dintotdeauna Porumbacu a jucat la două capete, şi cu PSDul şi cu Băsescu.
    Dacă aş fi rău i-aş întreba pe aceştia candid: ”Why not”? De ce n-aş crede? Doar o afirmă o seamă de experţi în antibăsism: pastorul Gâdea, medicul Ciuvică, simpaticul Badea, independenţii Rusu, Tudor, Dumitrescu şi alţi analişti superindependenţi de la Mecca Libertăţii Noastre, Ultimul Bastion al Democraţiei şi Adevărului: Antenaaaa 3!!” Şi nu numai o sursă de informare îmi spune asta, ci două, mă refer aici şi la România TV.
    Dar n-am să întreb. Sunt doar trist cum de atâţia oameni, unii dintre ei cu un mare coeficient de inteligenţă, au mers aproape orbi în urma “apostolului dreptăţii”, pastorul şi inchizitorul Mihai Gâdea.

  2. d'Artagnan says:

    După numărul de comentarii se pare că iar am reuşit un articol de excepţie care v-a lăsat muţi de uimire…
    Nici să fii prea bun nu-i bine!

    • Pai daca ne crezi timpiti …

      • d'Artagnan says:

        Poate sunt eu tâmpit!!

        Te știu om al științelor exacte, poți tu să-mi dai alte moduri de a evalua Justiția în afară de subiectivele și partizanele poziții:”ba al tău e mai corupt!”?

        • Iata un criteriu. Ionescu zice “Nu e bine ce faci, domnu’ festor!” Dupa nici 24 de ore, domnu’ festor e umflat, curat constitutional, coane Fanica! Sa se calculeze probabilitatea ca intre evenimentele A si B sa nu exista nicio legatura de cauzalitate! Chiar ne crezi timpiti? Si cu asta chiar am incheiat!

          • Dl.Goe says:

            Eu zic (A) ca maine dimineata o sa rasara Soarele. Asa zic. Daca maine dimineata (dupa nici 24 de ore) chiar o sa rasara Soarele (B) il astept pe dl dl.Radutza sa-l convinga pe D’Artagnan ca e “meritul” meu. Faptul ca intre evenimentele A si B n-ar exista nicio legatura este desigur exclus. Astept insa cu nerabdare sa vad cum va demonstra relatia cauzala. 🙂

            Dl. Raduta face parte din categoria bufonilor logicii pentru care daca o relatie intre evenimente este declarata posibila (cotcodacita de catre cine trebuie si de destule ori la ore de maxima audienta) atunci ea devine obligatorie si refleta adevarul absolut, inexorabil, incontestabil si irefutabil de tot..

            P.P.S. Ma bucur ca ati reusit sa-l convingeti pe dl.Radutza sa semneze un contract de musteriu special. Face parte dintr-o categorie de musterii care cam disparuse de la han.

      • stely says:

        @augustin radescu – V-as ruga sa mai faceti un calcul si eventual sa stabiliti ce “legatura de cauzalitate” este intre Procurorul General al Romaniei -Tiberiu Nitu si dosarul fraudarii referendumului de demitere a Presedintelui Romaniei -Traian Basescu . V-am adus aici un material de “cercetare ” care sa va ajute sa “calculati”cit mai corect.
        http://www.evz.ro/detalii/stiri/dosarul-refeendumului-fraudat-1088886.html
        Pentru mine articolul este un argument concludent, privitor la faptul ca PresedinteleTraian Basescu nu a subordonat Justitia .Daca ar fi facut-o nu avea cum sa-l influienteze pe Tiberiu Nitu sa “rezolve” favorabil dosarele celor cercetati de fraudarea referendumului de demitere.
        Eu am indrazneala sa afirm ca, dimpotriva, cel care subordoneaza Justitia este chiar Victor Ponta . O subordoneaza prin Procurorul General care a clasat dosarele de fraudare. Daca le-ar fi lasat sa-si urmeze cursul firesc ar fi fost solutionate la fel cum au fost si celelalte .
        Iata aici cum:
        În cadrul aceleiaşi cauze complexe, denumite generic “Referendum fraudat”, judecătorii au dictat pedepse chiar şi cu executare. Condamnaţii au fost trimişi în judecată înainte de sosirea la cârma Parchetului a lui Tiberiu Niţu şi înainte de îndemnul premierului de a înceta anchetele.
        La începutul lui martie 2014, doi preşedinţi de la două secţii de votare din Mehedinţi au primit pedepse cu închisoare, iar alţi doi preşedinţi, pedepse cu suspendare. Este vorba de preşedintele secţiei 63, Dr.Tr. Severin, Liviu Cătălin Bondoc, care a primit 3 ani cu închisoare, Dumitru Mirea care a primit pedeapsa de 2 ani şi şapte luni de închisoare, dar şi inculpatele, Gheorghiţa Burgu şi Manuela Micu, care au primit un an de închisoare cu suspendare.
        În ianuarie 2014, Marian şi Simona Preduţ, doi dintre inculpaţii care şi-au recunoscut faptele din dosarul lui Liviu Dragnea, au fost condamnaţi de magistraţii Curţii Supreme la câte un an şi patru luni de închisoare cu suspendare. Decizia nu este definitivă.

        P.S. Insa , daca este ceva de spus referitor la Justitia in mandatul lui Traian Basescu, eu voi spune ca da, Justitia a fost sprijinita (nu subordonata ) de Traian Basescu .A fost sprijinita sa devina independenta politic , sa se reformeze punind in functie conform prerogativelor constitutionale, persoane in care competenta si moralitatea au fost singurele criterii .
        Si nu o spun eu , ca o “basista” ce sunt , ci au spus-o de nenumarate ori Rapoartele MCV pe justitie, facute de comisia pe justitie din UE.

  3. BadDragon says:

    Ai grija ce-ti doresti 😀

  4. d'Artagnan says:

    Se întreba Athos care este de fapt planul lui Putin!
    Poate stătea prost în sondaje, uite una din explicații :
    ”Optzeci la sută dintre cetăţenii ruşi intervievaţi susţin politicile preşedintelui Vladimir Putin, conform unui sondaj efectuat de Centru Levada în perioada 21 – 24 martie.
    “Este vorba de o popularitate-record după intervenţia din august 2008, în Osetia de Sud”, explică Denis Volkov, un expert al Centrului Levada.
    “Acum este vorba de o ascensiune a patriotismului provocată de Jocurile Olimpice de la Soci şi de anexarea Crimeei”, explică expertul.”

  5. Radu Humor says:

    “….Să coborâm din înalturi sau să ieşim din starea de fericire care poate fi vag culpabilă şi oricum nefirească ba chiar ilicită în oceanul de nefericire general de care uni-s conştienţi, cu măsură, iar alţii se îndoapă cu surogate de cele mai uluitoare feluri pentru a scăpa de sentimentul că n-au rost, ideal şi doar fiinţează bolnav. România-i un teren de experimentare socială de 25 de ani încoace. Am avea două variante de societate propuse de acest hibrid politic (în fond, o dictatură a lăcomiei, bine mascată) numit democraţie, într-un fel de luare-n derâdere şi rânjire în oglinda din care ne priveşte democraţia ateniană şi Secolul lui Pericle. Stânga şi dreapta, precum braţele crucii creştinismului ce încearcă, de 2000 şi de ani, să exorcizeze sau măcar să îmblânzească egoismul şi barbaria din noi şi să ne redea luminii şi lumii. Doctrina de stânga ar trebui – măcar teoretic – să niveleze diferenţele sociale. Să propună, să instituie un echilibru cât de cât rezonabil între clasele sociale (care există, fie că recunoaştem sau nu.) Să organizeze statul de aşa manieră încât el să poată controla şi menţine acest echilibru într-un mod paternalist, desigur, să redistribuie veniturile acumulate din taxe şi impozite dresate celor avuţi pentru a oferi şanse egale tuturor cetăţenilor, acces la educaţie, la un sistem sanitar modern şi eficient, la o bătrâneţe lipsită de griji, într-un cuvânt, accesul la statutul de cetăţean liber. În realitate, stânga s-a înecat cu pronumele conjunctive “mi-ţi-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le; me-te-îl-o, ne-ve-i-le, mi-ţi-i, ni-vi-li”, dând să apuce şi să-şi împartă, care mai de care aflat în demnitate publică, câte-o ciosvârtă din bugetul şi-aşa prea mic, şi-aşa prea nevolnic şi nicidecum să împartă şi acelora pe care, chipurile, i-ar conduce. Socialismul a venit mult prea devreme şi-a murit la puţină vreme după naştere. Dar, desigur, rămâne o propunere, o schiţă socială încă vrednică de a fi îmbunătăţită. Sau nu.

    De cealaltă parte a verticalei se zbânţuie în dansurile ritualice de dinaintea războiului, generoasa doctrină de dreapta. “Laisser faire, laisser passer”. Îngăduind cetăţenilor (unora, desigur) să zburde liberi, să facă orice i-o tăia pe ei capul, prin albia comică desenată de nişte legi anemice şi mizând foarte mult pe liberul arbitru şi pe imitarea naturii. Şi-n natură, din miliardele de muguri care împodobesc primăvara pomii, doar unii ajung flori, şi doar foarte puţine flori ajung fructe şi doar infim de puţine fructe ajung să se coacă. O astfel de societate, spartană, în care cel mai puternic şi cu instincte sănătoase triumfă ar fi una naturală – spun sacerdoţii Dreptei. Bătrânii ne incomodează, sunt inutili, deci ar fi numai potriviţi să-i eliminăm. Consumă degeaba, nu produc nimic. Ar fi un impediment că, în îmbulzeala generală, aceia pe care-i trimitem la groapa cu var, în devălmăşie, să fie şi iubiţii noştri părinţi sau bunici… Dar şi peste asta putem trece senini, doar suntem tineri şi puternici şi vom cuceri lumea! O societate dreaptă nu se poate clădi fără sacrificii… Şi între învingătorii acestei societăţi în care cel mai puternic triumfă, unii-s mai învingători decât alţii, pentru că doar ei au acces la medicină, la bogăţie, dezmăţ şi triumf în dauna celor de la baza piramidei care doar ce au dreptul să aleagă şi să aclame.

    Cum a crescut exponenţial ura socială şi cumplita frustrare a individului, însingurarea lui şi uriaşa neputinţă – care poate naşte turbare şi crimă – în faţa unui establishment arogant, insensibil şi imposibil de identificat?”

    Mai multe citiţi ( că merită!) aici :
    http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2014/03/26/post-echinoctiu/#comment-32991

  6. d'Artagnan says:

    Mircea Diaconu îşi continuă rolul din Filantropica şi în viaţa reală. Profesorul Gorea s-a transformat în omul politic Diaconu, iar rolul şantajistului sentimental Pepe este interpretat de mai mulţi actori: Antena 3, România TV, Victor Ponta.
    Ce câştigă fiecare…
    Omul politic Mircea Diaconu, om la 65 de ani, câştigă un salariu foarte bun, vreo 8000 de EURO, pentru un post unde ar trebui să cunoşti măcar o limbă străină ( să faci şi tu măcar impresie ) şi să ai un oarece habar despre ce se întâmplă prin zonă. Domnul Mircea Diaconu, cu tot respectul pentru cariera dumnealui artistică, este un actor şi un „vorbăreţ” de vorbe la televizor. Că vor fi pe acolo, la Parlamentul European, sau au fost nişte neaveniţi şi mai mari nu ar trebui să ne încălzească cu nimic. Cred că avem pretenţia să ducem acolo oameni de alt nivel decât EBA, CVT, Becali…
    Antena 3, România TV, Victor Ponta îl folosesc pe Diaconu pentru un motiv foarte simplu: destructurarea PNLului şi scăderea în popularitate a lui Antonescu. De ce credeţi că cele două televiziuni îndeamnă oamenii să-l susţină pe actor? De ce credeţi că pesediştii s-au implicat în campania de semnături? Din dragoste pentru adevăr, pentru dreptate, pentru …Mircea Diaconu ca simplu cetăţean nedreptăţit?! N-aş crede…
    Mircea Diaconu spune că luptă contra Sistemului. Eu cred că el este acum susţinut de Sistem, adică de echipa PSD, Voiculescu, Ghiţă, Oprea. Şi dacă în urma acestei colaborări obţine foloase materiale înseamnă că a ajuns chiar el în Sistem.
    Mircea Diaconu nu vorbește de rău PNLul, însă își dă sigur seama că prezenţa fiicei sale la emisiunile lui Gâdea, unde se deplânge patetic ”trădarea” liberalilor şi se caută motivaţiile ascunse ale lui Antonescu pentru această „trădare”, face rău partidului şi omului care l-au susţinut multă vreme şi cărora le datorează cariera politică. Ştie, în ultimă instanţă, că acceptând explicit susţinerea televiziunilor de partid apropiate de PSD loveşte în Antonescu şi PNL.
    Mai există un mesaj subliminal al lui Ponta: veniţi, peneliştilor, lângă noi, părăsiţi-l pe Antonescu, noi facem scut contra Justiţiei, noi vă apărăm de ea!
    Sunt voci care-l aseamănă pe Diaconu cu Arafat. Din păcate pentru el cazul său nu seamănă deloc cu cazul lui Arafat. Diferenţă de stil, diferenţă de scop, diferenţă de atacator….
    Unul este un medic ce a refuzat un post de ministru și care a ajuns Secretar de Stat exclusiv pe baza meritelor profesionale, celălalt este doar „un actor grabit, care spune replica si-apoi a plecat zambind”…la Parlamentul European. Ajuns acolo, e drept, tot pe baza meritelor profesionale…cele de actor!
    Cum spuneam și mai devreme: românul e milos și politicianul o ştie. El ştie şi replica lui Pepe, maestrul manipulării:” Vă e milă?… V-am luat banii!”.Politicianul doar o potriveşte: „Vă e milă?…V-am luat votul!

    • Dl.Goe says:

      Misto pamflet! Pe care-l apreciaez ca atare. 🙂

      • Radu Humor says:

        Băi, da ce mai apreciaezi tu 😉
        Capră ai, (i)ezi trebuie să-ţi mai facă….

        • Radu Humor says:

          Mai ales că-i vorba de un partid (PNL)şi un om (C.A) care l-au susţinut, nu pe care l-au susţinut.
          Pe Mircea Diaconu, nu pe Crin Antonescu 🙄
          Deci exact invers !
          Cam aşa cum eşti tu, pe invers 🙄
          Degeaba vrei să-i faci pe unii să creadă că eşti “uns cu toate alifiile”, când tu eşti uns doar cu vaselină . Ca să nu te usture 😳

  7. Radu Humor says:

    În 1990 se stabilise ca Alianţa să nu se extindă un milimetru către Est

    Ruşii, înşelaţi de NATO
    Pentru a înțelege politica lui Vladimir Putin în Crimeea trebuie să ne reamintim că, începând din 1990, occidentalii au extins NATO de mai multe ori către Est, neținându-și cuvântul dat, scrie revista germană Stern, preluată de Courrier International.

    Rusia se apără pentru prima dată după înfrângerea suferită în Războiul Rece, pentru prima dată după reunificarea Germaniei dub umbrela ONU și pentru prima dată după un sfert de secol de trădări venite din partea Occidentului.

    Iată că NATO s-a implantat deja de zece ani la frontiera rusă, în statele baltice. Rupând Crimeea de Ucraina, Rusia încearcă azi să împiedice flota sa de la Marea Neagră să intre în aceeași zonă NATO. Cum să ne mai mirăm?

    Cu totul altceva a fost promis, jurat cu mâna pe inimă, în 1990. Pe 9 februarie, James Baker, secretarul de Stat american (al lui George Bush) l-a asigurat pe reformatorul URSS Mihail Gorbaciov, în sala Ecaterina aII-a, loc cu încărcătură istorică de la Kremlin, că Alianța Occidentală nu-și va extinde nici măcar cu un milimentru influența către Es, dacă Moscova va accepta ca Germania să se reunifice în cadrul NATO.

    A doua zi, pe 10 februarie, Hans-Dietrich Genscher, ministrul Afacerilor Externe german, reia această promisiune în fata lui Eduard Șevarnandze, omologul său rus, așa cum a confirmat ulterior o notă confidențială a guvernului german: ”Suntem conștienți că apartenența unei Germanii unite la NATO ridică probleme complexe. Dar un lucru este sigur pentru noi: NATO nu se va extinde spre Est”. Gorbaciov își aduce aminte și el că se stabilise ca NATO să nu se extindă un milimetru către Est. Numai că a comis o greșeala gravă: a avut încredere în Occident și nu a cerut ca această promisiune să fie înscrisă oficial.

    O amenințare directă pentru Rusia

    Polonezii, cehii și ungurii au aderat la NATO în 1999, Bulgaria, România, Slovacia și cele trei state baltice au aderat în 2004. Patru ani mai tarziu, la Summit-ul NATO de la București, s-a ratat extinderea NATO către Ucraina, dar ideea a rămas în stadiu de proiect – Angela Merkel și-a schimbat decizia în ultimul moment și a apăsat pe pedala de frână. Vladimir Putin, care a sosit în ultima zi a Summit-ului de la București, a avertizat: ”Apariția unui bloc puternic la frontiere va fi considerată de Rusia drept o amenințare directă pentru securitatea noastră.”

    Nu trebuie să uităm acestea dacă vrem să fim onești și ponderați în judecată, dar și apți să înțelegem teama Rusiei de a fi încercuită. Putin acționează rațional – răspunde la politica de putere a Occidentului printr-o politică de putere. Pentru Angela Merkel, Putin trăiește într-o altă lume. Este adevărat: lumea unui om trădat.

    Trebuie să facem abstracție de propaganda din cele două tabere pentru a înțelege. Virajul la Vest al Ucrainei este penultimul capitol al instaurării unei noi ordini europene dupa prăbușirea URSS. Ultimul capitol se va scrie in Belarus.

    A-i face rău lui Putin

    Propunând Kievului un Acord de Asociere, Uniunea Europeană, în prostia sa strategică, a obligat Ucraina să aleagă între Vest și Rusia și astfel a pus-o într-o situație imposibilă. Când autocratul Ianukovici a refuzat să semneze, el a fost înlăturat, iar acordul pentru o schimbare de putere la Kiev încheiat împreună cu Rusia nu a ținut nici 24 de ore. Rusia s-a simțit din nou trădată, a considerat ca Ucraina este pierdută și a pus mână pe Crimeea, cea pe care Hrușciov o oferise ucrainenilor în 1954, în epoca sovietică.

    Kievul se orientează deschis către NATO. Partidul Iuliei Timoșenko, aflat la putere, a anunțat intenția de a adera la Alianță, iar Anders Fogh Rasmussen, secretarul general NATO, a declarat că vrea să ”intensifice parteneriatul cu Ucraina”.

    Jocurile sunt făcute. Problema mai este doar de a vedea cine a ieșit cel mai rău. Și aceștia sunt rușii, pentru că ei nu au simțul esteticii politice. Este simplu să-i faci sa pară drept niște bădărani brutali. Statele Unite profită de ocazie pentru a se răzbună pentru fuga la Moscova a a lui Edward Snowden, iar NATO, care a bombardat Serbia violând dreptul internațional și a bombardat Libia pe niste baze juridice dubioase, denunță cu un patos impocrit ocuparea ilegală a Crimeii.

    Dacă Occidentul caută o soluție justă, ar fi organizat un referendum sub control internațional în loc de a lăsa organizarea lui sub controlul armatei ruse; poate că majoritatea s-ar fi pronunțat în favoarea unei mai mari autonomii în cadrul Ucrainei. Dar aici nu este vorba despre dreptul popoarelor de a-și decide soarta. Aici este vorba despre instaurarea unei noi ordini in Est, care să-i facă rău lui Putin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s