N-aveţi nişte lămâie?

Că aşa m-a apucat o greaţă când mă uit la hienele astea…
N-aş putea spune care dintre ele îmi crează cea mai acută indigestie, probabil că toate la un loc.

Am senzaţia că accidente teribile precum cel din Muntenegru sunt nişte oportunităţi perfecte pentru:

1. Televiziunile de ştiri.
Televiziunile de ştiri nu mai aveau…ştiri! Cât poate şi Alexandra Stan, cu vânătăile ei, să ţină ratingul?! Şi apoi bătaia încasată de ea nici nu prea e o ştire. Altceva ar fi fost ca ea să-l fi călcat în picioare pe mocofan! Aia da ştire!
Lipsa breaking newsurilor omoară ratingul, iar dacă n-ai rating, n-ai venituri din publicitate.
Şi ca să dai cu folos în ţintele politice stabilite de patron, ca televiziune imparţială şi obiectivă care eşti, îţi trebuie nişte evenimente clare, cu priză la public, în care să apară şi actorii politici. Modificarea Constituţiei s-a dovedit că nu se încadrează în categoria asta.
Un accident teribil de maşină, un tsunami sau măcar o mică inundaţie (aici aş observa că Dunărea a stat liniştită, stricând unora ratingul!), nişte ostatici luaţi de musulmani ar putea fi subiecte prolifice…şi uite că pe seceta asta apare tragedia!
La fix! Aşa dramă nu se face s-o vinzi ieftin. Cu o muzică de fundal cutremurătoare, cu fraze şi cuvinte patetice, cu imagini percutante, pare că stilul sobru şi eficient de a face ziaristică a fost îngropat de mult; acum este necesar să storci lacrimi, să faci din reportaj şi informare un soi de film indian, o melodramă uşor vandabilă. Aş pune pariu că au fost întrebate rudele victimelor, cu o intonaţie aproape indiferentă: „Cum vă simţiţi după acest tragic accident”! Sau: „Îi veţi da în judecată pe…?” „Dar de guvern sunteţi mulţumit ? N-ar fi trebuit să facă mai mult?” Aici variază, după caz: „Aţi văzut Opoziţia cum critică acest Guvern minunat, care încearcă să vă ajute? Ce spuneţi despre astfel de atitudini, d-stră, care suferiţi teribil după acest accident? O nesimţire, nu?””
Pentru televiziunile de ştiri acum e bine, acest monstru numit rating se îngraşă, lumea stă cu sufletul la gură în faţa televizoarelor…se va face planul de încasări, iar patronul e mulţumit că i-a luat din nou eficient la ţintă pe cei din Guvern (Opoziţie).

2. Opoziţia
Trezită brusc din picoteală, nelămurită prea bine care-i problema, atacă buimacă Puterea. Cere demisii de onoare, ridică tonul, este adânc îndurerată, reclamă incapacitatea guvernului, asigură că dacă ar fi fost ea la butoane ar fi luat măsuri înainte chiar să se întâmple tragedia…ce să mai vorbim, guvernul e vinovat şi dacă are şi dacă n-are bască!
De la Blaga n-aveam nicio pretenţie, dar îl văd şi pe MRU cum o ia pe calea uşoară a populismului ieftin: „Nu poţi să ieşi să joci baschet (V.Ponta) când se întâmplă asemenea tragedie.” Manipulare tipică Antenei 3, nu-i nici o diferenţă, doar persoana demolată e alta.
Cred că după ce-au combătut aşa „deştept” au căzut laţi de oboseală.

3.Puterea
Oho, ea rupe cu „munca”! Are, n-are treabă, fiecare ministru se învârte ca o curcă beată, încurcând locul. Neavând de fapt ce acţiuni să întreprindă în lumina reflectoarelor (pentru că de fapt profesioniştii din umbră, eroii adevăraţi şi degrabă uitaţi, mişcă cu adevărat lucrurile), încearcă să facă totul: lumea trebuie să-i vadă în acţiune! Şi atunci se apucă un ministru, de exemplu, să cumpere aspirine pentru răniţi, gest de mare calificare profesională. Cât despre anchete, orice Tilică cu trei clase poate să dispună asta, mai greu e cu efectuatul.
În general, şi asta-i valabil de 20 de ani încoace, cu cât drama-i mai mare, cu atât politicienii Puterii se învârt mai mult în zona audiovizualului, promiţând, ameninţând, judecând, plângând, pozând. În spirit manelist, Guvernul anunţă că va da mulţi bani la rudele victimelor, pentru că guvernul e mare barosan, are bani de dat, să moară de ciudă duşmanii lui, adică Opoziţia!! De unde sunt banii? Sunt din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Primului Ministru…V-aţi prins? Aflat la „dispoziţia”…adică vedeţi ce dispus să fie generos este Guvernul cu banii „lui”?
Până şi Parlamentul dă de la „el”, într-o încercare disperată de a sălta de pe ultimul loc la popularitate.
Guvernanţii ar băga toţi banii de autostrăzi în această uriaşă acţiune de PR, la noi pare că e mai eficient electoral.
Dar de ce oare este mai generos acesta cu rudele victimelor teribilului accident decât cu nişte canceroşi, de exemplu? Pentru că ăia, săracii, mor într-un pat de spital fără să facă breaking news. Nu fac audienţă, moartea lor nu aduce rating şi nici voturi. Chiar dacă sunt mai mult de 18 care mor într-o zi.

Dar poate că sunt eu teribil de pesimist şi văd nejustificat numai cinism în jurul meu. Cert este că atunci când apar astfel de drame nu suport să-i mai văd şi să-i mai aud nici pe politicieni, nici pe reporteri, nici pe prezentatori. Pare că pentru ei moartea nu e decât o armă electorală sau un breaking news.