Semnul de handicapat

Întrebată cum comentează îndepărtarea domnului Marga din fruntea Institutului Cultural Român, doamna Norica Nicolai a deplâns obtuzitatea şi infantilitatea parlamentarilor USL, insistând pe meritele marelui om de cultură: ” Nu se poate ca domnul Marga să fie demis de la conducerea ICR, dumnealui a fost şi este unul dintre oamenii de bază în lupta contra regimului Băsescu!”
Argumentaţia pare pentru unii beton.

La mine, la bloc, locurile de parcare se închiriază anual. După ce plăteşti, poţi să-ţi montezi o plăcuţă în care anunţi că eşti şeful acelui loc între orele 16.00 – 7.00, de luni până vineri , iar în zilele de weekend, toată ziua.
Am un vecin, doctor cunoscut, în activitate, care a avut o idée genială, beton aş putea spune, pentru a avea la dispoziţie locul de parcare permanent, îndepărtând astfel pericolul ca un oarecare coate goale să profite de acele ore libere. Şi-a pus semnul de handicapat, aşa cum vezi pe la supermarketuri, cu specificaţia clară: ”Loc de parcare rezervat permanent!” De prisos să spun că domnul doctor este perfect sănătos.

Ce vreau să spun… în încercarea de a-i păstra permanent domnului Marga locul de “parcare” la şefia ICR, evitând astfel ca un oarecare “coate goale” să “parcheze” în locul său, doamna Norica n-a făcut altceva decât să pună semnul de handicapat în dreptul cunoscutului om de cultură.
Părerea mea.

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

19 Responses to Semnul de handicapat

  1. Radu says:

    Ha, ha, ha ! Nota zece !

  2. Isabel.A says:

    Sunt doua tipuri de handicap: mental si fizic. Pentru care dintre ele o fi pus semnul Norica?

  3. Observator says:

    :-). Ce ai vrut sa spui cu sintagma “cunoscutului om de cultura”? Cine e cunoscut? Cine “de cultura”?

    • d'Artagnan says:

      Am vrut şi eu să îndulcesc pastila…la urma urmei Andrei Marga este destul de cunoscut, nu? Cel puţin notorietatea nu i se poate contesta.

      • lazycat001 says:

        Notorietate da, dar sigur nu pozitiva.

        Prin comparatie cu dinozaurul de Marga pana si Iliescu pare un liberal…

  4. d'Artagnan says:

    Nu-mi dau seama dacă articolul domnului Pleşu este sau nu on topic. Voi ce spuneţi?

    “Două feluri de prostie

    Pînă să-ţi piardă sufletul, trufia îţi strică mintea. Am avut de multe ori prilejul să observ în ce măsură oameni inteligenţi, dăruiţi, eventual, cu însuşiri respectabile, cad, din cauza vanităţii, în cea mai neagră (şi ridicolă) specie de prostie.
    Vor să se pună în valoare cu orice preţ, vor succes public, vor funcţii înalte (pentru ei sau pentru ai lor) şi pentru asta ajung să se poarte ca nişte mecanisme decerebrate, să-şi saboteze propria inteligenţă şi propriul prestigiu, punîndu-se în situaţii jenante.

    În ultimii ani, am văzut, pe diferite canale de televiziune, dezbateri politice de-a lungul cărora intelectuali plauzibili şi mai mult decît plauzibili au ţinut să „presteze” cuminte un discurs monoton, partizan, resentimentar, sub striurile căruia nu se mai percepea nici urmă de rezonabilitate, sau, măcar, de decenţă. Scriitori talentaţi, îngrijoraţi, brusc, în plină maturitate, că nu sînt suficient de vizibili, că n-au notorietatea altora, se decid să iasă la ramp şi să atace, grimasant, în direcţia pe care o socotesc rentabilă pentru publicitate.
    Istorici harnici, ajunşi la o vîrstă care ar trebui să fie a înţelepciunii, se ilustrează, dezamăgitor, în militantisme de circumstanţă, acceptînd vecinătăţi stingheritoare. Seară de seară, actori, cîntăreţe notorii, universitari specializaţi în studii politice sau filosofie s-au complăcut în interminabile spectacole de cabaret ideologic, alături de tot soiul de impostori otrăviţi şi ignari. Unii au făcut-o din dorinţa de a obţine ceva, sau de a-şi vedea chipul pe ecran, alţii – animaţi de răfuieli personale, de un parapon visceral (şi lucrativ) împotriva unuia sau altuia dintre protagoniştii scenei publice. Nu interzic nimănui să aibă opinii şi să le expună. Am în vedere doar cîţiva ipochimeni care, în ultimii doi-trei ani, şi-au făcut o profesie (ei zic „o datorie”) din prezenţa contondent-volubilă în studiourile cîtorva televiziuni „de front”.
    Zi de zi, direct sau prin telefon, indiferent de subiect. Unii dintre ei au căpătat recompensa pentru care au lucrat: ministere, direcţii de instituţii importante, sau, pur şi simplu, bani. Numai că exerciţiul prelungit al retoricii de baricadă, certitudinea că sînt cu atît mai apreciaţi, cu cît sînt mai riguros înregimentaţi şi mai „cîinoşi” cu adversarii, au sfîrşit prin a-i prosti. Nu se mai pot opri. Nu mai iau notă de circumstanţe şi nici măcar de noile strategii ale „comanditarilor”. S-au ”afirmat” scrîşnind din dinţi (şi din minţi), iar acum o ţin langa, după modelul celor care rămîn în tranşee şi după ce războiul s-a terminat. Iar „comanditarii” nu ezită să-i amendeze drastic: le arată pisica, le iau funcţiile, îi ceartă „guvernamental”. Au muncit degeaba. N-au înţeles nimic. Halucinaţi de proximitatea (sau posesiunea) pradei, „au încremenit”, nătîng şi spasmodic, „în proiect”. Inadecvaţi, ineficienţi, experţi în gafă şi injurie, iată-i uşor de aruncat la coş. Chiar de cei pe care i-au slujit cu emfază atîta amar de vreme. Aceasta e o primă formă de prostie, dintre cele două anunţate în titlu. Prostia celor care, în slujba propriei vanităţi, au făcut din portretul lor o caricatură şi au devenit inutilizabili.
    A doua formă de prostie e însă aceea a „patronilor”, a celor care s-au grăbit să ofere responsabilităţi publice strict pe bază de „servicii mediatice”, de linguşeală, de „solidaritate” oarbă. Nu competenţă, nu bun-simţ, nu cuviincioasă măsură, ci activism guraliv şi „ambîţ”. Rezultatele se văd. Toată lumea e în pierdere. Şi guvernanţii care au distribuit puterea fără discernămînt, şi cei mandataţi să o reprezinte, dar care n-au reuşit decît să se facă de rîs, şi instituţiile statului, şi imaginea ţării, şi exigenţele cetăţeanului responsabil.
    Se zice că sîntem un popor inteligent. N-am putea reacţiona ceva mai sever la accesele de prostie ale unor conaţionali lacomi şi suficienţi, inapţi să se regăsească pe ei înşişi, să-şi asume rostul şi limitele, să facă o binefăcătoare pauză în cursa lor impudică spre o reuşită neruşinată?

  5. lazycat001 says:

    Marga nu e mare om de cultura… Incearca sa proiecteze iluzia aceasta..

    La Universitatea Babes – Bolyai atunci cand Marga a ajuns la capatul celor doua mandate de rector, si-a inventat functia de presedinte al Universitatii si a dispus ca in sala de sedinta scaunul de presedinte sa fie mai inalt cu 20 de cm decat cel al decanului.

    Cand a trebuit sa iasa la pensie in sfarsit, datorita prevederilor legale, s-a inventat Consiliul Consultativ al UBB, din care sa faca parte fostii rectori, prorectori, decani si cancelari. Cu toate ca atunci cand era rector dl Marga nu simtea deloc nevoia de a se consulta cu fostii rectori, prorectori etc…

    Poate ca semnul de handicapat a fost bine pus acolo in dreptul dlui Marga 🙂

  6. Isabel.A says:

    Marga-profesorul are un anumit nivel de inteligenta si oprearesce elocinta. Horia-numele sub care Marga turna la Securitate e un individ handicapat din punct de vedere al valorilor morale. Insa in Romania din pacate acest din urma tip de handicap e loc comun. Ba chiar este premiza pentru a avea succes.

    • Radu Humor says:

      Ce ţi-e Horică, ce ţi-e Viorică ?!
      Tot un drac !

      • Radu Humor says:

        Dar parcă niici chiar handicapat nu-i nici unul dintre ei….
        Asta prea seamănă cu “râde hârb de oală spartă !”
        ( mă gîndeam la cum arată cel în slujba căruia sunteţi. unii dintre voi 😉 )

      • d'Artagnan says:

        Radu Humor
        ” mă gîndeam la cum arată cel în slujba căruia sunteţi. unii dintre voi ”

        Tot pe baricade ai rămas?

  7. d'Artagnan says:

    Domnul ăla care-şi pune în parcare semn de handicapat îmi aminteşte de :

  8. lazycat001 says:

    Free JIJI !!

  9. Radu Humor says:

    Ce-i cu tăcerea asta ?
    Sper că nu sunteţi şi voi ajunşi în vreo prăpastie ( impas editorial 😉 )

  10. Isabel.A says:

    Dar oare handicap colectiv exista, nu numai cel individual? Eu cred ca da. Cred ca societatile, colectivitatile, poparele pot deveni hanidcapate, la nivel colectiv, sub o forma sau alta.
    Pe mine m-a impresionat, zilele acestea, faptul ca muntenegrenii au facut coada la spital, in toiul noptii, sa doneze sange pentru ranitii romani. Daca raportez la gradul de handicapare colectiva a poporului roman (si imi pare tare rau ca fac aceasta afirmatie), gestul muntenegrenilor mi se pare chiar fa-bu-los (si demn de toata admiratia).

    Un articol destul de bun despre abordarea tragediei din Muntenegru.
    http://www.ziare.com/stiri/accident-muntenegru/exemplul-unei-tari-mici-si-demne-1242839

  11. dlnimeni says:

    Mi se pare un articol limitat. Limitat in timp, adica nu intr-un sens jignitor. Totusi, as dori sa publicati si protestele dumneavoastra de pe vremea in care dl Marga, ministru al CDR, incepuse sa faca praf invatamintul romanesc, astfel incit urmasilor sai le-a fost mult mai usor sa se descurce cu pulberea. Si protestele dumneavoastra de atunci cind dl Marga (impreuna cu fana sa, dna Nicolai, ajunsa europarlamentar pentru ce merite?) a sarit de pe barcazul cederist care se scufunda direct in biroul permanent central al penelistilor? Cit de buni credeati ca sunt niste indivizi care au scos din parlament un partid de guvernamint? Iar prin datele sale de biografice cred ca dlui Marga i-ar fi fost extrem de greu sa evite o colaborare cu Securitatea. Nu pot fara sa remarc faptul ca l-au criticat, ca si uselist, unii (vorba dlui Plesu) care il omagiu ca si taranisto-cederist si, in urmare, omul de geniu de ieri, a devenit omul rigid si obtuz de azi, handicapatul.
    Sigur ca trimiterea dlui Marga la ICR a fost, in mod vizibil, ceva nepotrivit, desi ideea sucursalelor din tara este interesanta. In principiu, deoarece sigur ca apar si probleme bugetare si probleme dimensionale ale organizatiei si desigur ca si “culturistii” prefera sa li se organizeze manifestari la Paris si Londra decit la Tg.Jiu.
    In ceea ce priveste articolul dlui Plesu, fie el in topic, fie nu, am senzatia ca dl Plesu incepe sa se apropie de revista Urzica de odinioara: o critica severa dar nenominata, deci inutila, nefunctionala; ii injuram pe “unii” dar fara sa-i injuram pe ei. Si nu doar asta incep sa constat la dl Plesu.

    • d'Artagnan says:

      Cred că nu prea s-a înţeles, articolul meu nu este despre dl Marga, ci despre justificarea absolut tembelă a dnei Norica Nicolae. Cu o asemenea logică mă văd şi pe mine Ministru de Externe sau al Agriculturii, nu are importanţă, atunci când Opoziţia va ajunge la putere, ceea ce mă recomandă fiind opoziţia pe bloguri contra lui Antonescu.
      Eu am crezut (sanchi 🙂 ) că dl Marga a fost pus acolo datorită aptitudinilor sale de intelectual, nu pentru că a prestat servicii de combat pe la televiziunile prietene. 🙂

      În rest, dacă e să vorbim de dl Marga, nu am avut niciodată o părere bună despre el, i-aţi schiţat foarte plastic caracterul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s