Preţul corect

Of, cărţile! Oare am să apuc să văd şi eu o carte scrisă de mine, pe raft, într-o librărie? Să-mi văd numele stilizat lăfâindu-se pe copertă? Să fac întâlniri cu cititorii mei, să dau autografe?
Cred că ar fi posibil dacă aş depăşi unele mici obstacole, cum ar fi de exemplu alegerea subiectului, pentru că n-am idee despre ce s-ar mai putea scrie, pare că toate temele sunt epuizate, sau vehiculul cu care să transmit minunatele mele reflecţii despre viaţă, adică dacă să scriu un roman fluviu sau mici eseuri (ca nişte mici perle). Ar mai fi o problemă cu autografele pentru că sunt incapabil să fac aceeaşi semnătură de fiecare dată ( am o fire de artist, mă plictiseşte repetiţia!), am probleme şi la bancă din cauza asta. Mi-e teamă ca fanii mei să nu fie acuzaţi că m-au plastografiat pe pagina de gardă, pe motiv că semnătura aia nu prea seamănă cu semnătura „originală”!!
Dar cea mai mare problemă rămâne editura pe care am s-o aleg, pentru că, nu ascund lucrul acesta, vreau preţul corect pentru munca mea. Vreau o editură serioasă, care să fie lider pe piaţă decenii, poate secole, deoarece nu doresc ca ideile mele, cuvintele, cărţile mele în ultimă instanţă, să se devalorizeze în timp.
Mă gândesc chiar dacă n-ar fi mai bine să negociez un preţ avantajos înainte să-mi scriu cartea.

N-aş fi avut asemenea preocupări meschine, cum le-ar putea cataloga unii, dacă nu mi-ar fi atras atenţia preţurile găsite la un anticariat virtual, o demonstraţie de ce va să zică cum o editură serioasă face în timp diferenţa.
„Trei dinţi din faţă” a lui Sorescu, care costă 5 lei, este surclasată de cartea lui Crin Halaicu, „Şansa prosperităţii”, care costă 8 lei. Nu a contat diferenţa de cantitate: prima se lăbărţează pe 495 de pagini, a doua condensează spiritul marelui primar în doar 143 de pagini. Omul te învaţă rapid cum stă treaba cu bunăstarea.
Preferatul meu, Jerome K. Jerome, cu al său „Tommy şi prietenii săi”, poate fi „cumpărat” tot cu 5 lei, dar este zdrobit de „Cum l-am ucis pe Rasputin” de V.Puriskevici, 20 de lei. Atenţie, omul l-a ucis pe Rasputin în numai 115 pagini! Pare un tip eficient. Vorbesc de raportul număr pagini/preţ, nu de…
„Memoriile unui celibatar” de Deak Tamas este la egalitate perfectă, 3 lei, cu „Raport la cel de-al XIII-lea Congres”, şi cu „Lupta Poporului Român împotriva exploatării şi asupririi sociale şi naţionale”, chestie care nu mi se pare corectă, nu putem pune acelaşi preţ pe memoriile unui oarecare inadecvat social în raport cu Istoria Neamului Nostru.
În sfârşit, săracul Herman Melville cu al său „Pierre” este preţuit doar la 2 lei. Catastrofă financiară! O singură carte este mai ieftină şi anume „Statutul PCR”: 1 leu. Interesant aici este faptul că statutul costă 1 leu, în schimb “Culegere de lecţii pentru cursurile şi cercurile în care se studiază statutul PCR ” costă 12 lei. Încă o dovadă că în viaţă te costă mai scump să interpretezi, să gândeşti, decât să memorezi pur şi simplu, ca un papagal.
Peste toate tronează „Despre construcţia de partid” a lui V.I.Lenin, apărută la Editura Politică, costă 49 lei şi are 870 de pagini. Un preţ bun, un raport excelent, iese 17,7 pagini la leu. Asta mi-a atras atenţia… Am studiat problema şi am găsit pentru mine o soluţie de marketing bună, zic eu.
Voi scrie un roman fluviu despre sentimentele, lupta cu sinele, tentaţiile la care este supus membrul de partid atunci când construieşte,(sau dărâmă) un partid. Romanul va avea fix 870 de pagini, la un preţ de 49 de lei, şi o voi impune în cultura universală prin Editura Politică, o editură care văd că ţine preţurile sus, de vreme ce o carte scrisă la începutul secolului şi apărută la noi în 1966 şi-a păstrat valoarea până în zilele noastre, în condiţiile în care Lenin nu a fost vreun mare scriitor.

P.S. Este de neconceput ca „Pierre” să fie evaluat la doar 2 lei!
🙂

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

15 Responses to Preţul corect

  1. Ludovic al XIV-lea says:

    Da-o pe poezii…. Mult spatiu gol in pagina. Text mai putin. Nu-ti pasa daca nu te inteleg cititorii… e vina lor… incultii… Poti sa-ti lasi parul lung si barba stufoasa (daca nu cumva deja posezi).
    Ai voie sa vorbesti numa in parabole, metafore si alte figuri de stil. O poti da pe ermetism si scoti doar 5 vorbe /ora.

  2. Radu Humor says:

    O postare atât de interesantă şi ecouri…
    Când vine vorba de scris, de abia reuşim să scriem pe bloguri, iar câteodată nici aici nu avem succesul (feedbackul) scontat ;).
    Dar decât succesul unora, mai bine tăcerea altora .
    Că vorba aia, “dacă tăceai…”
    Uite, de ex. eu îmi calc cuvântul ( am zis că nu mai postez la voi până ce nu-l băgaţi pe Porthos şi-n blogroll, dar văd că sunteţi de o încăpăţânare catârească 😆 ) şi mai intru uneori pe aici atras de anumite postări ale unor doamne mai ales 😉 ), sau contrariat de postările unor, era să zic domni, când de fapt aş putea să le spun la fel de bine tovarăşi, fără să greşesc prea mult :mrgreen: )
    Culmea e însă că la voi pot posta, şi dincolo – ba !
    Aşa că….

    Primii oameni de afaceri români au fost cei atent cultivaţi în serele securităţii de partid şi de stat, cărora , după ce au fost aleşi pe anumite criterii care să nu bată prea tare la ochi ( să fi avut strânsă ceva osânză comunistă, dar mai ales să fie şi-n viitor controlabili sau şantajabili ) li s-au pus pe tavă ponturi economice şi financiare deosebit de avantajoase ( când să ia credite, când să le returneze, când nu, şi aşa mai departe ). Cei câţiva care şi-au riscat de capul lor economiile de-o viaţă, au fost cei care au cotizat la bunăstarea viitoarei burghezii comuniste !
    Distrugerea prin căpuşare a marilor unităţi de stat s-a făcut după un plan bine gândit prea puţini intruşi din afara sistemului beneficiind de ele ( printre ei, medicii care şi-au deschis cabinete particulare şi ,juriştii ).
    Atunci când au intervenit hienele din afară, trupul şi aşa destul de ciopârţit al ţării, n-a mai avut nici o şansă de scăpare !
    Au distrus o ţară, au nimicit un popor şi au creat o hidoşenie statală numai bună de alte experienţe demne de cele făcute de Hitler !
    Ce făceau românii în timpul ăsta ?!
    Nu se mai săturau să se uite la televizor şi să-şi satisfacă instinctele primare cu tot felul de “delicii” de care nu avuseseră parte sub comunişti 🙄
    Numai că spre ceea ce ne îndreptăm este mult mai hidos şi mai inuman !

    • d'Artagnan says:

      Probabil că intimidez prin excepţionalul meu talent literar. Şi apoi, ce-ar mai fi de scris după mine?! Eu am tendinţa să epuizez subiectul.
      Apropo de comentariul tău, ai dreptate, până să vină prădătorii de afară ne-au terminat ăia din interior. Păi dacă ştii, de ce tot mai dai vina pe oricine altcineva în afară de români?

      • Radu Humor says:

        Văd că eviţi cu disperare să explici în vreun fel gestul vostru ( referitor la trecerea în blogroll a lui Porthos),şi probabl există un motiv foarte serios de a proceda aşa.
        Numai că oricine nu cunoaşte secretul vostru, îi va da firesc dreptate lui.

  3. Iepurele de Martie says:

    Draga d’Arti,

    trec peste aspectul strigator la cer ca sunt inca in moderare, din cauza lui “Aramis”, care mi-a retras posibilitatea de a posta direct, dupa ce, pe buna dreptate, m-am “inervat” si l-am injurat, fiindca mi-a modificat o serie-ntreaga de comentarii perfect decente, ca sa reiasa din ele exact contrariul a ceea ce scrisesem, numai pentru ca nu-i conveneau lui, si-mi fac pomana cu tine, trimitandu-ti un mesaj, ca mi se rupe sufletul sa vad ca au trecut aproximativ 24 de ore de cand ai postat si n-ai decat trei comentarii. 😆

    Am remarcat de mult la tine inclinatia spre literatura si tentatia puternica de a scrie un roman. Ar fi bine, daca tentatia asta n-ar fi permanent contracarata de timpul pierdut prosteste pe net (de-aia am cam terminat eu cu netul, cred ca ai vazut ce-am scris pe “Deca(b)log”, modul in care ma tembelizam in spatiul virtual, ca atatia altii, era inadmisibil) si de saracia de idei 😆 : “Cred că ar fi posibil dacă aş depăşi unele mici obstacole, cum ar fi de exemplu alegerea subiectului, pentru că n-am idee despre ce s-ar mai putea scrie, pare că toate temele sunt epuizate”.

    Ce ma surprinde in articolul de mai sus este ca, din punctul tau de vedere, valoarea nu sta in calitate, ci in cantitate: “„Trei dinţi din faţă” a lui Sorescu, care costă 5 lei, este surclasată de cartea lui Crin Halaicu, „Şansa prosperităţii”, care costă 8 lei. Nu a contat diferenţa de cantitate: prima se lăbărţează pe 495 de pagini, a doua condensează spiritul marelui primar în doar 143 de pagini. Omul te învaţă rapid cum stă treaba cu bunăstarea. Preferatul meu, Jerome K. Jerome, cu al său „Tommy şi prietenii săi”, poate fi „cumpărat” tot cu 5 lei, dar este zdrobit de „Cum l-am ucis pe Rasputin” de V.Puriskevici, 20 de lei. Atenţie, omul l-a ucis pe Rasputin în numai 115 pagini! Pare un tip eficient. Vorbesc de raportul număr pagini/preţ, nu de…”.

    Precizez in treacat ca opusculul ala de 115 pagini este cu siguranta foarte interesant, nu o simpla, alta, ieftina, senzationalista, comerciala carte despre uciderea lui Rasputin, caci Puriskevici a fost un membru al Dumei de Stat, care a participat intr-adevar la asasinatul ala, si vin la esential: valoarea unei carti este data exclusiv de calitate, nicidecum de cantitate. Exista scriitori care au avut succes si au fost retinuti de istoria literaturii cu carti subiri cat lamele de ras (Boris Vian, de pilda, sau Robert Louis Stevenson, cu al sau “Straniu caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde ), ba exista chiar autori ai unei singure carti, si aia de mici dimensiuni, care au reusit, prin aceasta unica si “anemica” opera, sa intre in posteritatea beletristica, nationala sau chiar mondiala. Pentru cea nationala, iata-l pe Matei Caragiale, cu ai sai “Crai de Curtea Veche”, roman tot de vreo 115 pagini (cu tot cu kilometricele note de subsol ale editurilor, menite sa explice pasajele istorice referitoare la aventurierii secolului al XVIII-lea, care insumeaza singure vreo sapte pagini); pentru cea mondiala, iata-l pe Giuseppe Tomassi di Lampedusa, cu “Ghepardul”, o carte pe care eu o consider una din cele mai bune pe care le-am citit vreodata, redusa ca dimensiuni, dar uriasa ca profunzime, stil (realism poetic) si teme abordate: criza varstei de mijloc, spaima de batranete, moartea; dragostea neimpartasita; marile mutatii ale istoriei; caracterul unui popor (sicilian, ba chiar italian).

    Asa ca, vezi, indignarea ta vis-a-vis de raportul pret-numar de pagini este irelevanta. Daca vrei sa ramai in istoria literaturii – “Vreau o editură serioasă, care să fie lider pe piaţă decenii, poate secole, deoarece nu doresc ca ideile mele, cuvintele, cărţile mele în ultimă instanţă, să se devalorizeze în timp.” – , axeaza-te pe calitate, nu pe cantitate. Ba as spune chiar că e preferabil si d.p.d.v. comercial, caci, asculta-ma pe mine, lumea nu mai citeste ca odinioara, nici in Rromanica, nici aiurea. Graba lumii contemporane, aparitia televizorului si a Internetului au facut cartea sa treaca pe un plan cu totul si cu totul secundar, in galeria mijloacelor de distractie. Un numar mare de pagini descurajeaza garantat. Asa ca abandoneaza proiectul romanului fluviu si scrie ceva de maxim 200 de pagini, dar de mare calitate. 😉

    • d'Artagnan says:

      Mulţumesc că ţi-ai făcut pomană cu mine şi ai postat un comentariu! Bogdaproste, să fie de sufletul lui J.D. Salinger, că parcă şi el a scris tot doar un roman!
      Interesant ce-mi spui despre cantitate şi calitate…Probabil din cauza asta au editat pragmaticii de americani romanul “Război şi pace” într-o formă condensată, ce este de fapt un rezumat al cărţii lui Tolstoi? Oare ediţia asta cu pagini mai puţine costă la fel ca şi cea integrală? Sau costă mai puţin? Important este raportul număr pagini /preţ… oh, iar o iau pe panta asta a mercantilismului…
      Oricum, înţeleg de la tine că m-am înşelat, nu “Cireşarii” cu cele 5 volume ale sale este cea mai bună carte din lume, aşa cum am crezut până acum.
      P.S. Dar tu de ce te-ai retras de pe net, nu cumva scrii şi tu romanul secolului XXI? Aoleu, înseamnă că trebuie să mă grăbesc!
      Câte pagini va avea romanul tău? Te-ai gândit la vreun preţ?

  4. Observator says:

    Pai de ce vrei tu, d’Artagnan, sa-ti vezi cartea in librarii. pe raft. Iti vand un pont: vorbesti c-un baiat din asta mai initiat in aplicatii pentru telefoane (ii gasesti repede – orice copil de 16-17 ani te ajuta) si iti pui cartea pe AppStore.

    • d'Artagnan says:

      Vai, tocmai tu să-mi propui aşa ceva!!
      Dar “chestia” aia de pe Appstore miroase a carte? Se poate răsfoi? Are ceva personal în ea? Paginile se pot murdări de ciorbă sau magiun atunci când citeşti şi mănânci în acelaşi timp? Poţi să scrii pe prima pagină, atunci când o faci cadou: ” De la Gicu pentru Tănţica, cu multă dragoste, acum la împlinirea a 57 de primăveri!”?
      Nu poţi. Eu rămân de modă veche.
      P.S. Bine, dacă raportul biţi/preţ este competitiv, mai vorbim…

      • Observator says:

        De mirosit – nu miroase a carte (auzisem parca de un kindle nou ce se dorea cu miros de carte), dar daca vrei se poate rasfoi, poate si fashai. De magiun o murdaresti oridecateori vrei pentru ca atunci cand te saturi de murdarie o poti sterge si o iei de la capat (oricum cercetatorii englezi au spus ca nu e bine sa citesti in timp ce mananci pentru ca te poti ingrasa). Chestia cu “de la Gicu”, uite, promit s-o incerc (stiu ca se fac cadouri mai nou asa). Si apoi, nimeni nu-ti spune sa renunti la biblioteca reala, insa pentru un inceput in ale scrisului zic sa incerci intr-un mod care implica mai putina bataie de cap (ia uite: http://www.revistabiz.ro/scriitori-din-toate-zarile-publicati-va-100.html).
        Dar daca nu iti place… uite, incepe si tu cu http://www.lulu.com

        Astept … autografu’! De fapt toti il promiteti, dar nu va mai invredniciti odata sa-l si dati!

      • Radu Humor says:

        Se spune că Biblia este singura carte pe care o citeşti simţindu-l pe Autor lângă tine 🙄
        P.S. Mărturisesc că încă nu am citit-o !

  5. Radu Humor says:

    Ceea ce faceţi voi aici este un fel de băşcălie ieftină !
    Dar dacă vă place şi n-aveţi ce face ….
    Mai ales că folosiţi la maximum chestia cu (în) gustul omului 😉

    Noua înfăţişare a lui Goe văd că vă antrenează în nişte stupidităţi pe care alţii le folosesc doar atunci când nu-i duce capul la altceva ( nu-i cazul la voi !), sau când sunt împiedicaţi de anumite contracte mai mult sau mai puţin oficiale, să abordeze anumite subiecte. De real interes….
    Dar cel puţin cu două tăişuri !
    În rest, aştept şi eu să găsesc un domeniu la care să nu se priceapă sau să nu-l fi experimentat ( şi încă cu deosebit succes !) cineva de pe-aici 😉
    Curios că de unul dintre domenii, la care se pricepe de minune, nu numai că nu se aminteşte deloc, dar se induce chiar impresia că-i este total necunoscut !
    Dar cum “tabu”, nu este o altă expresie de la “necunoscut”, de multe ori eforturile sunt zadarnice, ba riscă şi să alunece în ridicol !

    Notă
    Era destinată celuilalt blog, dar văd că tot nu apare acolo….

  6. Radu Humor says:

    Promit să nu vă mai deranjez pe acest subiect !

    De acum, de când am văzut că sunt băgat la moderare ( a apărut acel “comenteriu în aşteptare”) nu mai am nici o îndoială ( 😳 scuze doamnelor! )cam cu ce şi mai ales cu cine, se mănâncă blogul ăsta !
    A-l apăra pe faţă pe Băsescu şi ai lui, aşa cum o fac deschis cei plecaţi, a devenit din ce în ce mai penibil şi neproductiv, aşa că Porthos cu ai lui au fost îndemnaţi să-l atace ( cu mare grijă !) pe Băsescu, dar să critice perfid Antena 3 (” nocivă pentru educaţia societăţii” !!!!), dar mai ales pe cel mai periculos adversar al lichelismului şi a trădării de ţară sub diferite forme .
    E vorba de Crin Antonescu, prins ca într-o menghină în ghiarele şi colţii unor hiene , care pentru nişte talanţi aruncaţi ( dacă ar ştii ei cu cât dispreţ 🙄 ) în pălăriile lor scoase la cerşit, se întrec a da copite nu numai celor amintiţi, dar şi bunului simţ !
    Recunosc că de data asta, la fel ca şi în cazul Ponta, stăpânii şi-au găsit slugi perfecte : nu proşti, chiar talentaţi în strecurarea de şopârle, dar mai ales fără pic de regrete sau scrupule, că susţin cu atâta “convingere” şi ardoare cauze pierdute, sau care vin în contradicţie nu numai cu interesele lor, ci şi a propriului popor ( vorba vine, că ei… 😉 ).
    Dar ce nu face omul pentru o bască/pălărie de bani 😉 ?!
    Că pledează pentru o cauză cu care consoarta unuia sau părinţii altuia, n -ar putea fi de acord nici măcar ca subiect de glumă sau farsă, treacă- meargă !
    O fac pentru binele familiei ( lor! ) şi nu moare lumea dacă şi-o trag pe din dos nişte homalăi .
    De fapt nu moare acum, dar dispare încet-încet ….
    Şi nu ăsta-i scopul declarat al iluminaţilor, ce stau pe întuneric şi clocesc teorii şi conspiraţii legate mai ales de cum să distrugă omenirea, sau măcar s-o împuţineze ?
    Mă întreb dacă populaţia zonei Bârladului este cu mult mai mică decât cea a tuturor nefericiţilor ăştia pentru care unii ar fi în stare să facă moarte de om pentru a le apăra dreptul, nu de a şi-o trage, că ăsta nu li-l ia nimeni, ci dreptul de a crea prozeliţi şi a nenoroci psihic şi fizic nişte suflete nevinovate ajunse în posesia lor ( şi sexuală, de cele mai multe ori :mrgreen: ) printr-o lege mutilantă şi nefirească, care ar permite asta !
    Vedeţi cu cât dispreţ şi insolenţă sunt trataţi primii, care îşi apără dreptul la viaţă şi cu câtă înţelegere şi compasiune ceilalţi, care îşi apără dreptul la…boală !
    Că homosexualitatea, orice s-ar spune, este şi rămâne o boală !
    De care în loc să-i ajutăm să se trateze, ăi lăsăm să ne ,molipsească !
    Cu bună ştiinţă !

    Şi ca să le fac , măcar la sfârşit, pe plac o să închei cu un banc :
    Cică un fotbalist se ruga lui Alah să-l ajute să ajungă în situaţia de a scăpa singur cu poarta goală, după ce a driblat şi portarul de la 1 metru să rateze trăgănd năpraznic peste bară 🙄
    Întrebat de ce şi-ar dori asta a mărturisit cu deosebită voluptate că vrea să audă din partea celor peste 20.000 de spectatori, mult aşteptatul :
    – Futu-te-n cur de ratangiu ce eşti ! 😳

  7. Radu Humor says:

    Ei, ce se întâmplă ? A 13-a postare a fost cu ghinion 😉
    Scuze, trec la a 14-a…..

  8. Hahahaahaah! Asta mi-a plăcut mult! Cânva, când nu îmi va fi lene să scriu, am să îți povestesc cum e cu publicatul în frumoasa noastră țară!
    Jerome K. Jerome valorează mai puțin nu fiindcă nu e valoros, fără a mai socoti și câinele, ci pentru că a fost tipărit înainte de Revoluție, iar pe atunci, cartea era ieftină, să și-o poată cumpăra orice muritor. Așadar pretul anticariatului ia în calcul și prețul de pe coperta cărții.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s