Uneori cămaşa e mai departe de piele decât haina

În articolul trecut notam că “suferim” de o pretinsa superioritate a creştinismului ortodox în raport cu creştinismul catolic.
Citind azi editorialul dlui Andrei Pleşu am realizat că de fapt ni se răspunde cu aceeaşi suficienţă, dacă nu chiar cu o anume aroganţă.
Sunt destul de sceptic în ce priveşte mişcarea ecumenică. Ţin minte entuziasmul apărut cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul în România, şi probabil că atunci am fost foarte vizibili, dar odată cu moartea sa pare că şi încercarea de apropiere, nu mai vorbesc de unificare, a bisericilor creştine a intrat într-un con de umbră.
Nu sunt cunoscător în aceste chestiuni, aşa că nu am ce comenta prea mult, doar să remarc suficienţa reciprocă de care dăm dovadă şi distanţa pe care-o punem între noi în ciuda …apropierii. Există o atenţie afabilă pe care o acordă creştinii altor religii, binevenită, fără discuţie, dar care n-ar trebui să fie în detrimentul mişcării ecumenice.
Un gând …nu prea creştin îmi trece prin minte: trecerea de la ortodoxism la catolicism, şi invers, este mult mai uşoară decât trecerea de la creştinism la islamism. De aceea probabil se ţin departe cămăşile de aceeaşi măsură, uşor interschimbabile. În schimb, o haină prea strâmtă şi pe care nu ai de gând s-o foloseşti poate să stea la vedere, nu este tentantă. Şi uite-aşa, chiar în cuier fiind, haina ajunge să fie mai aproape de piele decât cămaşa.

Europa de la Vest la Vest

“Săptămînalul german „Der Spiegel” editează periodic dosare tematice (Istorie, Ştiinţă, Educaţie, Cultură) care adună laolaltă informaţii şi comentarii de actualitate pentru fiecare domeniu în parte.
Mi-a căzut de curînd în mînă un asemenea dosar („Wissen”, nr.2 / 2013), intitulat „Credinţa mea. În căutarea unui adevăr mai înalt”. Autorii îşi propun să expună şi să analizeze prezenţa feluritelor religii ale lumii pe teritoriul german: statistici, interviuri, rezumate doctrinare, ecouri publice. De la confesiunile majoritare (catolicism şi protestantism) pînă la islamul aflat în creştere, la budism, hinduism, iudaism, ezoterisme la modă şi secte de tot soiul, nimic nu este lăsat deoparte. Cu o singură excepţie: creştinismul ortodox.
În Germania trăiesc, totuşi, cca 1,5 milioane de ortodocşi (de origine rusească, sîrbească, românească, bulgărească etc.), ceea ce înseamnă aproximativ 1,7 % din populaţia ţării. Numărul musulmanilor este mai mare (4 %), dar budiştii, hinduşii şi aparţinătorii iudaismului luaţi împreună nu acoperă decît cam a treia parte din numărul total al ortodocşilor.
Aşa stînd lucrurile, mărturia, faptele şi instituţiile ortodoxe nu puteau lipsi din exerciţiul statistic şi analitic al compactului dosar realizat de prestigioasa publicaţie de la Hamburg. Şi totuşi, ei nu există. Adepţii lui Osho, „piramida energetică Horus”, şamanii, cercurile de medicină alternativă şi o mulţime de alte „orientări spirituale” sunt luate în seamă cu acribie, dar experienţa creştinismului răsăritean rămîne în afara dezbaterii. Nu spun asta ca să încurajez auto-victimizarea pe care o practicăm, de regulă, cu un amestec de milogeală provincială şi orgoliu balcanic. Semnalez, doar, o lacună de ordin ştiinţific (greu de înţeles cînd e vorba de un periodic nemţesc), dar şi una legată de structura mentalităţilor. Nu cred nicio clipă că autorii germani se fac vinovaţi de o omisiune rezultată din rea-credinţă. E vorba, pur şi simplu, de o specie de ignoranţă ”tradiţională”, pe care nu doar Germania o ilustrează, ci întreg Occidentul. Tot ce ţine de Bizanţ şi de posteritatea bizantină joacă, în mediul universitar din vest, dar şi în viaţa intelectuală curentă şi în mentalul colectiv, un rol marginal, mai curînd exotic, incomparabil mai puţin conturat şi mai frugal frecventat decît posteritatea, familiară, a Evului Mediu apusean. Există destui inşi cultivaţi în Europa occidentală care, în mod spontan, nu cuplează ideea creştină decît cu două dintre confesiunile ei: catolicismul şi protestantismul. Creştinismul oriental e, pentru mulţi, o realitate mai curînd nebuloasă, un concept vag, dacă nu direct o ficţiune.
Cel puţin două reflecţii se impun, în marginea celor de mai sus. Mai întîi, insuficienta elaborare teoretică şi practică a noţiunii de „integrare europeană”. E de înţeles că, în efortul continental de omogenizare economică şi politică a tuturor ţărilor membre, accentul a căzut, într-o primă etapă, pe ce aveau de făcut ţările proaspăt „recuperate” din penumbrele „lagărului” socialist. A trebuit, pe bună dreptate, să ne „occidentalizăm”, să depăşim handicapul unui destin istoric de avarie. Dar a venit, poate, momentul, ca şi vestul să se „branşeze” la realitatea răsăriteană, să o descopere ca pe o entitate vie, specifică, distinctă cultural, complicată, diversă.
Europa nu poate să devină un teritoriu „întreg”, dacă îşi sacrifică unul din punctele ei cardinale, dacă scoate estul – cu tot ce presupune el ca dimensiune autonomă – din jocul cunoaşterii. Europa nu e „vest plus vest”, vest solitar şi suficient. Ea nu se poate dispensa de spaţiul istoric, intelectual, religios al jumătăţii sale răsăritene, decît cu riscul unei sărăciri invalidante. Cu alte cuvinte, cîtă vreme „Bucharest” va fi mereu confundat cu „Budapest”, cîtă vreme prietenii noştri din vest vor crede că Varna e o staţiune litorală din România, că prin această parte de lume mai toţi vorbim un fel de rusă, că suntem mai curînd musulmani decît creştini, de vreme ce nu suntem nici catolici nici protestanţi, sau că nu avem nimic de livrat în afara haosului etnic şi administrativ, „integrarea” europeană va fi o integrare şchioapă, un artificiu retoric. Nu există „unificare” reală în afara unei susţinute nevoi de cunoaştere reciprocă.
O a doua reflecţie se referă, pe de altă parte, la ce încă ne revine nouă. În cazul în speţă ar fi de sperat ca şi Biserica Ortodoxă să fie preocupată în mai mare măsură de ecoul ei european. Să se facă prezentă, auzită, simţită. Fără obosite reflexe apologetice, fără „slava deşartă” a vanităţilor locale, fără aroganţa unei „legitimităţi” subînţelese. Ortodoxia trebuie să-şi pună problema de a fi convingătoare, gata de dialog şi de parteneriat, contemporană. Ea trebuie să participe la dezbaterile veacului, dacă vrea ca veacul să o perceapă. Stilul obidit, pripa excomunicării tuturor celorlalţi, mulţumirea de sine şi pregătirea teologică precară nu sunt instrumentele potrivite ca să ne regăsim locul pe hartă. Nu putem cere altora ceea ce noi înşine nu socotim important să facem. Trebuie să depăşim ruptura – arbitrară şi neproductivă – dintre vestul „civilizat” şi estul resentimentar. Pe scurt, să vorbim, din nou, aceeaşi limbă.”

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , . Bookmark the permalink.

98 Responses to Uneori cămaşa e mai departe de piele decât haina

  1. Isabel.A says:

    @d’Artagnan,

    Doar o intrebare : inainte ca Ortodoxia “sa fie gata de dialog” , nu ar trebui ca BOR sa isi puna urmatoarele intrebari, si sa si raspunda la ele:
    a) Care este rolul BOR in societatea romaneasca de astazi
    b)Cum poate contribui BOR la societatea romaneasca? (nu spun dezvoltarea societatii, ci pur si simplu “contributie la”).
    Biserica Catolica a venit acum aproape 100 de ani cu o doctrina sociala, BOR-ul ce isi propuna sa faca la nivel social, in afara de faimoasa Catedrala a Mantuirii Neamului? :apropos, care sunt “pacatele” popurului roman, de trebuie sa si le “mantuiasca” printr-o catedrala?

    • d'Artagnan says:

      Dar Biserica Catolică “este gata de dialog”, nu ar trebui şi ea să-şi pună nişte întrebări?
      Nu sunt DELOC de acord cu ridicarea CMN, observ şi eu că după Revoluţie s-au construit mult mai multe biserici decât şcoli, dar…am văzut prin Occident nişte superbe catedrale, cam cât or fi costat acelea la timpul respectiv?

  2. Observator says:

    Isabel, tocmai ce te-a auzit biserica romana:

    http://realitatea.mobi/article/1179538

    PS- si chiar te-a supărat așa rau cuvântul ăla? Imi cer scuze daca a fost așa rau, cu toate ca la mine nu asta a fost intenția. Apropos, am sa-ti multumesc pentru ceva. Datorită tie am descoperit-o pe Isabel Allende. Mi-a placut.

    • Isabel.A says:

      Asta nu e implicare sociala, asta e subiect de film 😀 . Cand am citit stirea, m-am primul gand a fost ca Nae Caranfil sau Mungiu ar face un film senzational dupa urmatorea idee de scenariu: intr-o tara membra UE, un minister (adica autoritate publica, a unui stat care teoretic este laic) face un protocol cu biserica pentru promovarea unor actiuni politice, dar si pentru “incantatii la hectar”: rugaciuni pentru ploaie, pentru recolta, etc. Serios, e subiect de scenariu de film intru totul: nu stii daca sa razi sau sa plangi cand citesti asa ceva. Ar fi bine sa nu scrie presa internationala despre asta, ca se fac autoritatile romane de ras, o sa rada si curcile de ei: imagineaza-ti un astfel de protocol unde vrei tu, din Germania, Franta, pana in tarile baltice: opinia publica s-ar tavali pe jos de ras pe de o parte si autoritatile care l-au propus ar parea complet duse cu pluta.
      Dar ca scenariu de film e bun de tot: macar atat, sa ” ne radem”, daca nu putem fi eficienti. Insa, lasand gluma la o parte, cred ca protocolul respectiv arata gradul de subdezvoltare societala a unor segmente importante ale societatii romanesti si rolul neadecvat de mare pe care il joaca BOR intr-un stat laic, totusi-sau care se asa se pretinde a fi: cred ca ar fi bine ca, la revizuirea Constitutiei, sa fie introdusa si urmatoarea sintagma: “BOR joaca un rol important in statul roman”.

      Nu cuvantul in sine m-a deranjat, ci contextul (incarcat, tensionat) in care era folosit. Dar am uitat 😀

    • BadDragon says:

      Imi cer scuze daca am mai povestit asta pe aici, da’ se potriveste.

      Acum multi ani, unul dintre clientii mei romani avea in dotare o pompa al carei motor se defecta foarte des. Dupa multe incercari de remediere, maistrul responsabil a adus un sobor de preoti sa exorcizeze bestia. Cu rezultate, dupa cum era de asteptat, negative. Culmea e ca nu l-a dat nimeni afara pentru asta.

      Acum ceva mai putini ani, un alt client, de data asta din lumea musulmana, s-a trezit cu un motor de pompa defect. Rulment spart. Au oprit motorul, au pornit rezerva si tot asteptam sa se apuce sa il repare. Dupa citeva saptamini in care nu se intimpla absolut nimic, cineva i-a intrebat pe cei responsabili (localnici) care mai e treaba cu motorul. Raspunsul a fost naucitor, asteptau interventia divina pentru remediere si un semn ca e gata (nici macar nu incercau din cind in cind sa vada daca merge). Nici pe ei nu i-a dat nimeni afara.

      As putea deduce de aici ca in lumea in care cele doua povesti au avut loc astfel de comportamente sint cel mult exotice, prilej de glumite la o sueta cu baietii, nicidecum inacceptabile.

      • Isabel.A says:

        Daca atunci cand se analizeaza opera lui Gabriel Garcia Marquez, aceasta este incadrata in “realismul magic”, in situatiile descrise mai sus ar putea fi vorba despre “realismul mistic”: un curent-nu literar-ci de gandire si de actiune sa ii spunem, suta la suta romanesc Cu putin efort, ar putea deveni chiar si curent filozofic. Sau ideologie de partid, de ce nu.

  3. BadDragon says:

    d’Artagnane, m-ai speriat. De pe la mijlocul postarii am inceput sa ma gindesc sa te intreb a cui calimara cu cerneala ai baut-o de ti-ai schimbat stilul asa, dintr-o data. Asta pentru ca nu este atit de evidenta includerea editorialului lui Andrei Plesu.

    @Isabel A. Pacatele poporului ar fi ele destul de multe si destul de grave, poate mai grave decit ceea ce i-a dus pe parisieni la construirea Sacre Coeur. Acceptarea fara prea multa cricnire a abuzurilor Partidului si ale Securitatii lui, a decretului 770/1966, a deportarilor interne ar fi motive suficiente de pus cenusa in cap. Da’ nu asta e problema. Chiar si in interiorul paradigmei crestin ortodoxe, CMN este un non-sens. Pentru ca iertarea unui pacat trebuie (cu subliniere pe acest “trebuie”) sa fie precedata de recunoasterea pacatului, a dimensiunilor consecintelor lui si o recunoastere a necesitatii ne-recidivarii (atit in forma lui “spovedita”, cit si in alte varietati ale sale). Ori aceasta conditie nu a fost indeplinita. Sau, daca s-a facut ceva de genul asta, s-a facut formal (vezi conflictul dintre condamnarea comunismului si componenta Parlamentului si Guvernului din ultimii 20 de ani, ca un “mic” exemplu). Cum crestin-ortodoxia nu recunoaste mintuirea fortata (nici macar prin martiriu colectiv), Catedrala nu isi are, dogmatic vorbind, rostul.

    • d'Artagnan says:

      BadDragon
      Să înţeleg că ridicarea Catedralei este în sine un păcat, cel al trufiei?

    • BadDragon says:

      d’Artagnan, nu vad cum ai dedus asta din comentariul meu 🙂 Dar da, cu alte argumente, tot teologice, ai putea ajunge si la concluzia pacatului trufiei.

      Ca sa nu mai spunem de celelalte argumente, ne-teologice, in favoarea neadecvarii (tichie de margaritar, bani aruncati aiurea intr-un moment in care e nevoie de ei in alta parte, inflatie deja existenta de locasuri de cult ortodoxe, o natiune care profeseaza crestin-ortodoxia doar la nivel superficial si cu conotatii mai degraba magice decit religioase, mai adaugati si voi ca-s multe)

  4. neamtu tiganu says:

    In Germania se plateste impozit pt. biserica, e in jur de 8-9% din impozit. Banii se impart la religiile, bisericile respective, fie catolici, fie evanghelici, fie evrei si mai sunt citiva.
    Exceptia o face biserica ortodoxa, si-nca citeva, asta nu primeste nici un ban.
    Nu de putine ori slujba ortodoxa se face intr-o biserica catolica inchiriata, sau exista si citeva baraci din PFL, botezate biserici ortodoxe, unde se fac slujbe cu schimbu, de ex. se face Pastele in greaca, mai apoi in rusa si p-orma in romana. De Craciun e mai simplu ca rusii au alt Craciun.

  5. neamtu tiganu says:

    ce faceti dragilor? M-ati banat, sa nu va fi cu banat, da de ce? Si io tocma vroiam sa contribui esential la pretenia intre poporu roman si cel neamt.

    Ca tocma zicea scriitoru o chestie care m-a impresionat “Trebuie să depăşim ruptura – arbitrară şi neproductivă – dintre vestul „civilizat” şi estul resentimentar. Pe scurt, să vorbim, din nou, aceeaşi limbă.” Pai cum sa vorbim daca ma banati? Da de ce “civilizat” e in ghilimele? Nu cumva e vorba de mine?

    • d'Artagnan says:

      Dragă ţigane, să nu fie cu bănat, dar nu te-am banat, doar niţel te-am moderat. Explicaţiile le găseşti la articolul precedent.
      Înjură-mă, omoară-mă, bagă-mă, dar crede-mă, nu-mi face plăcere.

      • neamtu tiganu says:

        dartgniane, nu am rabdare sa caut, vaz ca-s sute de comentarii, imi amintesc, vag, ca l-am cam luat la rost pa unu care-si zice rege. Motivu mi s-a parut f. serios, mnealui a luat in deridere o mare sarbatoare religioasa, Inaltarea, sarbatoare atit catolica cit si religioasa, servindu-se de un cliseu extrem de uzat, al fostei germanii naziste, de fapt baiatu e un exemplu extrem de potrivit a ceea ce numiti d-voastra, cu precizie chirurgicala “estul resentimentar”.
        V-as sfatui sa nu mai permiteti asemenea manifestari pe acest blog de intelectuali, nu de alta da acest resentimentarist provoaca reactii in lant.

        Mit freundlichen Grüßen!

  6. neamtu tiganu says:

    aha, m-am prins, v-ati sucarit ca am lipsit de p-aici, pai avusei multa treaba, fura patru zile libere, dupa treaba cu Ziua tatalui, de fapt inaltarea, mai apoi punte si multa munca la gradina, ca fu cam secetos, acum e cam ploios si tare frig.

  7. d'Artagnan says:

    Dragul şi scumpul meu ţigan,
    Modul extrem de civilizat şi prietenos al discuţiei noastre, ca între doi gentelmeni desăvârşiţi, aprope că mă face să mă piş pe mine de emoţie. N-o fac doar din cauza faptului că sunt un muschetar vestit, ce-şi stăpâneşte primele impulsuri, chiar dacă, după cum spui tu, câteodată sunt niţel idiot.
    Doar pentru tine, şi numai pentru tine, dragul meu amic, am să fac un efort pentru a-ţi aduce aminte despre cele întâmplate şi urmarea unor interesante reflecţii filozofice aruncate de tine în dezbatere.

    Neamţu Ţiganu says:
    in spiritu zilelor sfinte am trecut peste idiotenia articolului specific dartagnian, am incercat sa gasesc in comentarii ceva cit de cit remarcabil, chiar am incercat sa lansez o alta pista de vedere, impotmonita de un cretin care-si zice Ludovic, rezultatu fiind o mare de cacat, timpenii, idiotenii, prostii.
    Pe undeva e fascinant nivelu de timpenie la care functioneaza acest blog, io personal, si chiar nefasta-mea, nu am fi crezut ca-i posibil ca niste unii care se cred intelectuali, care au chiar diferite diplome care ar certifica un anumit nivel, sa fie in realitate niste cretini fara speranta.

    Reply
    pierre says:
    May 9, 2013 at 10:20 pm (Edit)
    @neamtu,

    hai sa-ti spun eu ceva remarcabil.
    Esti un gunoi,tataie.Ai auzit ? Un gunoi, o mizerie.S-a umplut netul de cacati ca tine, atmosfera a devenit irespirabila de la duhoarea pe care o emanati.Sunteti o gasca de derbedei care fac numai sa insulte, sa injure si sa se usureze in public. Eu nu l-am vazut vreodata pe d”Artagnan sa te faca cretin, mai jegosule,nici pe Aramis,nici pe altcineva cat de cat curat imbracat.In schimb, vad ca tu-ti permiti sa insulti pe cine vrei, la liber.Uite cum sta treaba, mai tigane : in fapt esti o nulitate absoluta, jalnica, care se poate evidentia doar manjind lumea cu cacatul propriu.Nu spui niciodata ceva interesant, nici macar cand dai basini despre economia Germaniei, sistemul de pensii, IG Metal si alte prostioare .Nu te baga nimeni in seama, nu-ti raspunde nimeni, nu interesezi pe nimeni.Nu ai nimic serios de comunicat, nu stii nimic temeinic, nu ai o minima civilizatie a dialogului.Esti un nimeni,agresiv,frustrat si ciobalau.Cand nu bati campii pe teme economice,esti un libidinos gretos, plin de apropouri sexuale si sexiste de un ridicol maxim.Uneori,deseori,cand ti se imbiba tiroida de alcool,devii lacrimogen,spui poezioare tampite si povestesti mapamondului despre patrunjelul care-ti creste in curtea din spatele casei.Alteori, ca un tigan adevarat care se poarta frumos cu vecinul pana ii fura ceva din curte, te fatai pe bloguri cu pretentii, unde nu injuri,nu te caci pe tine, te porti frumos pentru ca nu ti se permite sa faci mizerie.Oricum,si acolo ramai aceasi entitate neglijabila si nefrecventabila.
    Aici, si pe blogul (fost) al muschetarilor, ti se permite insa orice.Este pacat si jenant,indivizi de teapa ta nu ar trebui tolerati in locuri curate.Din cauza voastra, tigani,iepuri si alte lighioane, oameni decenti prefera sa se retraga.Eu unul nu mai sunt dispus sa respir acelasi aer cu insi de teapa lui neamtu tiganu.Sunt lucruri mult mai atractive decat sa te lasi injurat de toti nespalatii in numele libertatii de exprimare.

    Reply
    Radu says:
    May 9, 2013 at 10:37 pm (Edit)
    Subscriu. Daca mai vad o singura data semnatura imputitului ma retrag si eu.

  8. d'Artagnan says:

    Dragă ţigane, avem şi o continuare…

    “Aramis says:
    May 9, 2013 at 10:32 pm (Edit)
    Tzigoinen
    Psihanalizandu-te as zice ca esti extrem de nefericit. Si ma tem ca dna Tzigoinen te tine sub papuc ceva de speriat. Altfel nu se explica aceste “revarsari” de rautate. Sunt expresia unor frustrari maxime. Te dai si tu cocos pe unde poti, si atat cat te duce (nu capul, nu mintea) tastatura.
    Nu mai bine infingi un rasad de patrunjel decat sa concurezi la premiul “doua vorbe, trei prostii”? Hai, sunt sigur ca ai treaba si te retinem aici.

    d’Artagnan says:
    May 10, 2013 at 8:04 am (Edit)
    Neamţu Ţiganu
    Încă de pe vremea Deca(b)logului te-am anunţat (observi că folosesc cuvântul “anunţat”, şi nu “atenţionat”, “avertizat” sau altele de genul ăsta, ameninţător) că dacă îmi mai alungi clienţii o să mă văd nevoit să te pun în moderare. Între cretinii care-mi seamănă şi intelectualul rasat de tine o să-i aleg, evident, pe cei dintâi.
    Iată că am ajuns aici.
    Nu am să-ţi închid uşa Hanului, dar am să te trec în moderare. După cum te cunosc, cred că o să mă înjuri de mamă, ca un bărbat adevărat ce eşti, şi o să pleci în lume trântind uşa. Vezi să nu devii lacrimogen, să fonfăi ” Partir, c’est mourir un peu”, sau să bagi chestia aia, “de rupi din codru o rămurea, ce-i pasă codrului de ea…”că sunt sensibil la ficaţi.
    Ţigane, crede-mă că-mi pare rău să-ţi fac asta (adică să te moderez), nu am nimic personal cu tine, just business!

    d’Artagnan says:
    May 10, 2013 at 8:17 am (Edit)
    Pierre, Radu
    Am înţeles mesajul vostru aşa că l-am trecut cu statut de “moderare comentarii”.
    Nu puteţi cere să-l banez definitiv, dacă are comentarii decente nu văd de ce să nu-l acceptăm.
    Oricum, la orgoliul său supradimensionat, o moderare face pentru el cât o banare. Dacă nu şi mai rău.

    Reply
    pierre says:
    May 10, 2013 at 9:22 am (Edit)
    Nu am cerut nimic,nici n-as avea cum, poate doar mie insumi cate ceva.Anume, ceva mai multa exigenta.Vom trai si vom vedea.”

    După cum vezi, efortul pe care l-am făcut pentru a te pune la curent este considerabil, aşa că să nu-mi mai pui la îndoială afecţiunea şi aprecierea mea pentru tine.
    Probabil nu o să ai timp să citeşti nici astea, oricum, eu am încercat.
    Cu deosebită consideraţiune şi afecţiune,
    te salută şi moderează dArtagnan!
    P.S. Acum poţi să mă înjuri de mamă.

    • neamtu tiganu says:

      oops, ba da ati muncit, nu gluma, bravo, credeti ca merit atita atentie?
      Imi si pare rau ca n-am fost pe receptie, nu-i de colea sa vezi atitia oameni de bine care spumega de indignare, mi-ar fi placut sa-i vad, precis erau congestionati, cu ochii bulbucati, cum zicea ala, cum il cheama, patibulari.

      P.S darti, da de ce vrei sa te-njur de mama? da isable_mabel nu m-a judecat?

      • d'Artagnan says:

        Păi ca să te dai bărbat…
        Din nenorocire, prietene, Isabell tabel te-a jignit enorm: nu a zis nimic despre chestia asta! Dar zi mersi, că putea să spună că eşti băiat bun! Asta chiar te-ar fi durut, durule!!

  9. Kain says:

    Chiar avem nevoie de religie?
    Eu unul nu am nevoie, si se pare ca sunt din ce in ce mai multi oameni care aleg sa nu creada in ce spune Biserica. Cum ar fi o lume in care nu exista religie?
    Globalizarea pare a fi o idee buna, tot Pamantul unit, dar cine il va conduce? Politicienii?

    • d'Artagnan says:

      Nu înţeleg, vrei să spui că acum Pământul este condus de preoţi?

      • Kain says:

        Nu, in nici un caz. Intrebam: politicienii, cel putin asa cum sunt ei acum, par a fi o solutie buna pentru o conducere la nivel global?
        Nici eu nu inteleg cum ai ajuns la concluzia ca eu as crede ca Pamantul e condus de preoti.
        Din cate am citit, am observat ca ai vrea ca BOR sa fie mai activa pe viitor in procesul de integrare al natiunii in CE si prin extensie la nivel global. Eu am pus o intrebala la modul general, dar e potrivita si in acest context, nu consider ca BOR are datoria de a face lucrul acesta, cu toate ca nu ar fi rau daca s-ar implica si nu ar adopta o pozitie complet pasiva, dar probabil ca nu se justifica efortul.

  10. Radu says:

    Mda, Ministerul Agriculturii a ajuns la concluzia ca reteta unei recolte bune e rugaciunea si postul, iar regele Mihai ca Oprescu e un bun practician in dezvoltarea urbana a Capitalei, numai bun de decorat. Astia suntem, astia defilam !

    • Observator says:

      Radu, fara sa te superi prea rau, dar, pe cuvant nu ma pot abtine. Daca ideea cu biserica si agricultura e de la sine inteles ca e de cascadorii rasului, ca Oprescu nu ar fi bun de decorat cum ti-ai dat seama de acolo de pe alte meleaguri?

      • Radu says:

        Si noi avem o regina. Inca nu a decorat nici un prmar pentru “bunele practici in dezvoltarea urbana” a vreunui oras, dar e timp. Ce-i drept nici vreun Oprescu nu avem.

    • neamtu tiganu says:

      sigur ca-i nevoie de bunu Dumnezeu in agricultura, pai sa iasa un vin bun, ca sa vin cu un ex. f. important din agricultura, e necesar pe linga harnicia taranului, pe linga sol nisipos si pe linga fecioarele care zdrobesc cu picioarele boabele, de soare la timp, de ploaie la timp, da atentie nu prea multa, ca iese apos, fara vint, fara furtuna si Doamne pazeste, fara grindina.
      Desigur ca si basescu poate asigura toate astea.. da parca nu asa de bine!

  11. Radu says:

    pierre,

    Da-mi voie sa-l bag in ma-sa pe iepure. Da ?

  12. neamtu tiganu says:

    bha, dartagniene, ma uitai in diagonala pe luarile cetatenesti de pozitie, bhaa, mie mi se pare pe undeva atac la persoana, parca nu prea respecta regulile alea de la Cambridge, sau Oxfort si pe undeva e prea exagerat, stiam ca nu sunt un baiat de zahar sa te pisi pa iel si sa iasa ceaiu, ca si nefasta spune, ce sunt asa si asa, da astia exagereaza un pic, parerea mea, cred ca nu ar trebui sa-i lasi sa se dea in barci in asa hal, ce-o sa zica lumea buna care vine pe aici?

    Si chiar asa, Isabel_mabel n-a zis chiar nimic? Pai o fi obosita si tracasata ca cite tine si ia, vai de mama iei, in circa! ce crezi ca-i usor sa fii muiere in ziua de azi? Munca, spalat, calcat si o mai avea si-un betiv de barbat!

    • d'Artagnan says:

      Bă, ţigane, ce să zic, m-ai cam înmuiat, ai şi tu dreptatea ta…eşti sfătos, înţelegător, om de pus la rană…mai că-mi vine să te las la liber şi să-i moderez pe ei.
      N-a zisără bă, ţigane, Isabel_tabel nimica! Da’ io cred că te admiră în tăcere! Mai rar vezi un macho să pună lobodă în grădină.

      • neamtu tiganu says:

        chiar facu nefasta ciorba de loboda, o minunatie, acrita cu bors nemtesc, ii zice Brottrunk, adevarat, cu telina, e buna pt. barbati, cu ceapa verde, tot din gradina ursului, bha, neam de neamu vostru nu a halit asa ceva, o minunatie.

        ba dartagniane, modereaza-ma bha, daca-ti face tie placere, sa te simti si tu mare, sa spuna muierile, bha ce barbat dartagnian asta, ce modereaza el!

        • d'Artagnan says:

          N-am, bă, nevoie să te moderez pe tine…sunt sculă mare oricum, băă!!
          Lasă, bă, că te făcui vedetă cu chestia asta! Aa? Te simţi Terente, aşa-i bă! Plus că şi ăla mânca lobodă prin bălţi, bă!

        • Isabel.A says:

          Neamtu,

          Am eu “fata” de persoana care ar sta cu un betiv? Pai, daca as avea unul ca tine la usa casei, stii ce as face in primul si primul rand? : i-as da cu sticla de bautura in cap. La propriu. Si dup-aia l-as da afara din casa.

          Asta e ultimul comentariu pe teme personale la care mai raspund. De acum inainte, voi urma sfatul lui d’Arti si voi spune, de fiecare data, cat de mult te admir pentru ca esti baiat bun.

  13. Aramis says:

    @ d’Artagnan

    Occidentul (sau Vestul european) a fost intotdeauna ingrat cu mostenirea bizantina a Estului, cum bine subliniaza Plesu. Desconsiderarea si critica “bizantinismului” (cu tot ceea ce inseamna acesta) a fost (si mai este) sursa de curent politic si de opinie pentru Vest. Argumentele sunt subtiri, mai mult perceptii si interpretari rauvoitoare, prea putine realitati, si desigur nelipsitele statistici manipulate. Exista insa cateva explicatii istorice:
    1. Vestul s-a ridicat (ca civilizatie) pe seama si pe costul decaderii si prabusirii Imperiului Bizantin. S-a hranit cultural, civilizational si filozofic din bizantinism, fara a recunoaste aceasta. Strategic, Imperiul Bizantin a stat “soldat de nadejde” la portile Europei timp de 1000 de ani, ferind Vestul de navaliri barbare, necrestine, si de distrugere sau ocupatie. Ingrat, si inconstient, a dat lovitura de gratie Imperiului prin cea de-a patra cruciada, in 1202, ridicand pe ruinele Imperiului regatele si principatele latine.Mai mult, a profitat de distrugerea Bizantului, insuisndu-si o parte din mostenirea acestuia.
    2. Catolicii au avut un rol important (prin propaganda post-schisma) in minimalizarea crestinismului estic. Propaganda catolica a facut mult rau , si in iuresul luptei pentru putere a neglijat si a desconsiderat propriile principii si dogme. Catolicismul a tratat Ortodoxia ca pe un concurent , ca pe un competitor, si doar caderea Bizantului, ocupatia turca a Estului si Reforma protestanta a pus surdina acestei propagande.
    3. Lupta pentru putere a jucat un rol important, Imperiile vestice avand doar de profitat din faramitarea crestinismului ortodox. Impletirea religiei cu politica deschidea calea pentru cucerirea de noi teritorii, pentru noi stapaniri si pentru mai multa putere. Un exemplu elocvent este trecerea fortata la religia catolica in sec XVII-XVIII a unora dintre locuitori (romani) ai Transilvaniei, si aparitia religiei greco-catolice. Greco-catolicismul a fost un compromis pentru a nu se ajunge la varsare de sange, prin care Imperiul Habsburgic castiga cetateni loiali, Papalitatea enoriasi, iar cei care acceptau castigau drepturi si privilegii. Acest compromis are ecouri politice si sociale pana si astazi.

    Toate cele de mai sus, si altele, explica “ignoranta” Vestului fata de religia Estului si ignorarea ortodoxismului de catre elitele occidentale. Desigur, au existat cateva pusee de “restabilire a dreptatii”, determinate probabil de remuscari istorice si poate de rusinea fata de faptele inaintasilor, insa acestea nu au reusit sa stearga greseala politica majora a Vestului perpetuata secole la rand. Renasterea (inspirata de redescoperirea filozofiei si autorilor antichitatii grecesti), neoclasicismul (si urmasul acestuia, romantismul), au fost curente care au recunoscut primordialitatea Estului in fata Vestului si sursele helenistice (si bizantine) ale civilizatiei pe care Vestul si-a intemeiat suprematia. Politic vorbind, restabilirea independentei Greciei (un proces care a inceput inspirat fiind de neoclasicism, la sfarsitul sec XVIII si s-a incheiat in 1821) a fost un gest reparatoriu, care a inspirat apoi independenta si afirmarea statelor din Europa de Est. A existat si o incercare de restabilire a Imperiului Bizantin (partiala) in 1920, cand Turcia a intrat in razboi cu Grecia sustinuta de francezi si englezi. Ideea a fost insa abandonata repede de occidentali, ajungandu-se (inca o data) la un modus vivendi cu turcii.
    Va fi foarte dificil pentru occidentali sa-si recunoasca greselile politice, strategice si propagandistice, dar unitatea europeana va face un pas inainte atunci cand Estului i se va recunoaste pozitia si meritele. Sa nu uitam ca propagandistic, Vestul traieste(vis-a-vis de Est) inca sub influenta scrierilor lui Samuel Huntington, iar desprinderea de acest curent de gandire cere timp, si mai ales actiune.

    Intrebarea ta, daca Biserica Ortodoxa(nu pui bine problema, BOR nu poate “sa iasa la inaintare” singura, e inutil) nu ar terbui “sa iasa” pe “piata ” are un raspuns complicat, care cere un alt comentariu, la fel de lung ca acesta. Alta data. Subiectul este deosebit de interesant, si nu merita expediat.

    • Isabel.A says:

      @Aramis,

      Propaganda post-schisma a fost de ambele parti, nu numai de partea catolicilor.
      S-o fi hranit Vestul cultural si civilizational din mostenirea bizantina, dar a stiut sa o fructifice si mai ales sa o dezvolte mult mai bine decat au facut-o ortodocsii. Si bisericile lor (catolica, toate bisericile de sorginte protestanta) au o legatura mult mai directa cu corpusul social per ansamblu.
      De ce Biserica Catolica este cu mult inaintea BOR in ceea ce priveste implicarea sociala? De protestanti nu mai vorbesc, aceia sunt preferatii mei as rezuma ideile protestante intr-o singura fraza: la munca, nu la intins mana. Ortodocsii traiesc inca in zodia lui “Las’ ca ma ajuta Dumnezeu” (inainte sa ma ajut eu, ar fi completarea).

      • Aramis says:

        “dar a stiut sa o fructifice si mai ales sa o dezvolte mult mai bine decat au facut-o ortodocsii”

        Nu contrazic aceasta afirmatie, desi nu putem suprapune “ortodocsii” (cel putin asa cum ii stim astazi) cu “mostenirea bizantina”. Eu vorbeam despre cauzele istorice ale arogantei Vestului fata de religia Estului, si nu despre implicarea bisericilor in social(care va fi parte din comentariul pe care l-am promis, un fel de partea a doua). Nici Biserica Catolica nu a fost prea implicata social (adica in societatea laica) pana in urma cu 70 de ani. Au fost constransi de realitatile si schimbarile din social s-o faca. Plus ca plasandu-se strategic in “lumea libera” pe timpul cortinei de fier, Biserica Catolica a castigat (prin Ioan Paul al 2-lea mai ales) o aura de “eliberatori”, nemeritata dupa parerea mea (daca vrei explic, dar e vorba de suma istoriei acestei Biserici).

        De acord cu observatia ta in ceea ce-i priveste pe protestanti, dar plusul acesta este dublat de o anume “saracie emotionala” si de lipsa complexitatii (poate e mai bine spus simplicitate).

        Eu observ insa ingratitudinea Vestului fata de religia Estului, care este o parte a mostenirii bizantine. Fara Est (adica fara Bizant, si tot ce inseamna acesta, inclusiv religios), Vestul nu s-ar fi putut dezvolta astfel,atat din cauza ca nu ar fi avut cine sa se opuna atat de eficient navalirilor din Nord, Est si Asia, si nici de la cine sa se inspire filozofic, administrativ, urbanistic, arhitectural,etc. De aceea nu ar trebui sa “ignore” (constient) Estul.

    • Radu says:

      Aramis,

      Poate o sa ti se para ciudat dar prima mea impresie in Vest a fost: Uau, cat de mult iau in serios oamenii astia cultura greaca si cat de mult se considera descendentii ei. Obisnuit cu Romania unde pana inainte de ’89 civilizatia greaca parea ca a avusese si ea un rol in istoria omenirii, dar asa, pana pe la 300 IC, occidentul o lua si o ia in serios. Nu doar influenta Greciei asupra Romei cat mai ales influenta Greciei asupra arabilor care au transmis-o mai departe vestului dupa 700. In Occident inca se mai face greaca clasica in liceele si universitatile respectabile. Nu stiu ce vrei sa spui in legatura cu Samuel Huntington dar Grecia e considerat leaganul civilizatiei vestului in aceeasi masura cu Italia. Ortodoxismul si Bizantismul e alta poveste; nu cred ca pun mare pret pe ele, asta-i drept.

      Un lucru care ma surprinde pe mine e ca vestul a redescoperit filozofii si matematicienii greci de la arabii din Spania, nu de la grecii din Imperiul Bizantin. De ce ? Si inca un lucru: geometria si fizica lui Pitagora erau fantastic de dezvoltate. Cam ce stia Pitagora stia si Newton, si asta fara exagerare. Amandoi erau geometri, banuiesc ca Newton avea avantajul cifrelor arabe si facea calcule mai rapid. Dar … de la Pitagora pana la prabusirea Imperiului bizantin ar fi trebuit sa apara zece Newtoni in Constantinopol, nu unul. Cu toate astea ma indoiesc ca il mai citea cineva pe Pitagora. De ce ??

      • Aramis says:

        Cunosc cat de in serios se ia mostenirea culturala helenistica. Bizantinismul (de fapt Imperiul Bizantin, cu tot ceea ce inseamna, inclusiv ortodoxia) nu poate fi separat de helenism, si nici de Grecia. De aceea…

        Arabii din Spania au fost puternic influentati de Bizant si de helenism, ei facand parte din Imperiu la un moment dat (ca populatii), emancipandu-se religios si politic dupa sec VIII. Au adus invataturile mentionate de tine din Orient spre Occident poate pentru ca erau geografic mai apropiati (n-am alta explicatie, paote o fi). Renasterea italiana nu a fost altceva decat o redescoperire a helenismului si Greciei antice.Oricum, mostenirea Bzantului nu se reduce la acestea. Strategic, militar, administrativ,arhitectural, artistic,urbanistic,samd, Vestul s-a inspirat copios din Bizant. Un mic exemplu: “the greek fire”, o arma redutabila, care ii facea pe bizantini superiori militar oricui in acea epoca(reteta acestuia nu este elucidata complet).

        • Aramis says:

          @Radu

          Am uitat. Samuel Huntington a fost un analist politic care a starnit multa controversa cu teoriile sale, iar dupa’90 a sa “Clash of civilisation” vedea printre altele un antagonism intre cultura Vestului (catolica, protestanta, WASP,etc) si ortodoxismul Estic. Teoretiza faptul ca NATO in special si orice alta organizatie Vestica (militara sau economica) trebuie sa se opreasca la frontiera cu ortodoxismul. Desi controversat, el este citat si adus drept argument in discutiile despre imposibilitatea armonizarii culturii occidentale cu cea Estica (suprapusa ortodoxismului).

      • BadDragon says:

        Radu, probabil nu-l mai citea nimeni pentru ca nu exista texte pastrate din Pitagora. In plus, informatia ca Newton stia ce stia si Pitagora este falsa. Intre cei doi au existat cel putin Euclid (pe care Newton il studia la Cambridge), Galileo, Tycho Brahe, Kepler, ceasurile lui Huygens (Galilei masura timpul numarindu-si bataile inimii, o tehnica nu tocmai precisa), tehnici de prelucrare a sticlei pentru facerea de lentile, telescopul, oglinzi foarte bune. Newton a fost mult mai mult decit un simplu geometru, a fost un experimentator (natural philosopher). Lucrurile despre care a scris au fost rezultatul observatiei, nu ale unui sistem imaginat. Iar lumea in care a trait Newton a permis observatii mult mai precise decit lumea in care traia Pitagora, oricit ne place noua sa credem ca erau de avansati anticii.

        Observatia lui Newton din Principia, de exemplu, “Tempus Absolutum a relativo distinguitur in Astronomia per Aequationem temporis vulgi. Inaequalis enim sunt dies naturales, qui vulgo tanquam aequales pro mensura temporis habentur” (Timpul Absolut, in Astronomie, se diferentiaza de timpul relativ prin corectarea timpului vulgar. Pentru ca zilele naturale sint in fapt inegale, desi ele sint considerate de catre vulg ca fiind egale si sint folosite pentru masurarea timpului) ii era complet inaccesibila lui Pitagora pentru ca nu avea tehnologia sa faca aceasta observatie.

        Este adevarat, Evul Mediu european a incetinit dezvoltarea stiintifica. Dar nu cred ca este cazul sa ne entuziasmam prea mult in ceea ce priveste trecutul. Unele lucruri au avut nevoie de timp pentru a se intimpla. Si, poate, si de persoanele potrivite si conditiile potrivite. Vorba cuiva, poate a fost nevoie de Marea Ciuma din 1665-1666 pentru ca Cambridge sa fie inchis si Newton sa se retraga la Woolsthorpe pentru a scrie atit “Methods of Fluxion”, cit si “Principia Mathematica”. Cine stie?

        (scuze de eventualul ton vehement al interventiei, da’ tocmai sint scufundat in traducerea Principia Mathematica si in materiale conexe, asa ca subiectul este destul de sensibil 😀 )

        • Aramis says:

          Bine punctat 🙂

          Dark Ages au o anume semnificatie in Vestul european. Contactul cu Estul (prin cruciade, si alte surse) au “erodat” destul Occidentul pentru a se ajunge la Newton si mai departe.

        • Dl.Goe says:

          In realitate Newton a avut la dispozitie instrumente matematice mult mai sofisticate decat cele detinute de Pitagora. Pe baza acestora a fost in stare sa fundamenteze calculul diferential si integral (in paralel cu Leibniz), lucruri de o importanta cruciala in matematica si in stiinta in general. Pana la urma realizarile din matematica ale lui Newton se dovedesc a fi mai durabile decat cele din fizica. Desi Legea Gravitatiei Universale este mai faimoasa si extrem de utila umanitatii (in limitele sale de acoperire) s-a dovedit ca in fond este o teorie falsa, fara generalitate, un caz particular care denota o oarecare aproximatie in raport cu o realitate mult mai complexa pe care teoria relativitatii o explica mai bine (ceea ce desigur cu stirbeste cu nimic genialitatea lui Isaac; cu atat mai mult cu cat marile sale realizari au fost facute cu relativ putin efort, excelenta sa pierzandu-si majoritatea timpului vietii mai degraba cu prostii: alchimie, teologie, administratie). Calculul diferential si integral insa nu va avea cum sa fie invalidat in viitor, indiferent ce alte mari descoperiri se vor mai face in matematica.

          P.S. Si mie mi s-a parut excelenta interventia celui mai råu Dragon dintre cei aflati pe lista cu vizitatorii ai hanului.

  14. Isabel.A says:

    Si prin opera lui Averroes (Ibn Rushd) si Aviena (Ibn Sina) ajunge Occidentul sa cunoasca opera lui Aristotel.
    Spania musulmana, unde au trait cei doi, era extraordinar de avansata (poate cea mai avansata din toata lumea in acea epoca) la nivelul stiintei si filosofiei.

  15. neamtu tiganu says:

    sunt f. fericit ca mi-a raspuns Isabel_mabel, si ma bucur mult pt. ia ca barba-su nu-i betiv, e groaznic sa traiesti cu-n betiv in casa, si io am mare noroc, nici nefasta-mea nu-i betiva.
    Isabelo, da nu bea niciodata, nici chiar la nunta, sau un botez ceva, sau cind vine nasu? sa nu-mi spui ca-i abstinent, astia sunt chiar mai rai decit betivii!

  16. neamtu tiganu says:

    vaz ca vorbiti de cultura greaca f. veche, pot spune ca si io ma omor dupa ia, stiati ca grecii aveau cultura vinului din cele mai vechi timpuri? Cica chiar epoca bronzului a fost creata tocma sa aiba unde si cu ce bea vinu!? Grecii beau vinu indoit cu apa, numa barbarii il beau simplu, romanii il indoaie cu cola.
    nasoala a fost ca au venit musulmanii peste greci si sute de ani nu au mai facut vin, astazi pot spune ca vinu grecesc nu-i cine stie ce. Nu stiu da musulmanii astia nu prea-mi plac! Isabel_mabel, nu cumva?

  17. Radu says:

    Bad Dragon,

    Scuza-ma. Vroiam sa spun Archimedes. Uite la ce ma refer:
    Compara volumele 11 si 34 din seria:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Great_Books_of_the_Western_World
    Daca faci traducerea lui 34 in romana inseamna ca avem preocupari foarte asemanatoare si daca vrei putem discuta in detaliu. Vol. 34 al lui Newton (Principia Mathematica) e pur geometric. Ca acuma se foloseste limbajul calculului diferential e adevarat, simplifica enorm discutia, dar se poate face si geometric, folosind limbajul si teoremele pe care le stia Archimedes. Inclusiv geometria conicelor si deci a elipsei.

    • BadDragon says:

      Dupa ce ti-am raspuns m-am gindit si eu la Arhimede. Probabil si el beneficiar al textelor lui Euclid (nu stiu exact, dar pare plauzibil). Si da, amindoi au fost geometri si au avut la dispozitie aparate matematice de pornire similare. In cazul lui Newton pare putin curios faptul ca a preferat abordarea geometrica in Principia, in ciuda faptului ca, aparent, “Methods of Fluxion” era deja scrisa. Pe de alta parte, daca citesti cu atentie, este destul de evidenta nevoia de a introduce “noua” teorie intr-un limbaj si cu un aparat matematic accesibile contemporanilor (ceea ce face uneori textul teribil de incilcit, inutil de stufos si greu de parcurs).

      Ramine totusi valabila, chiar si in cazul comparatiei cu Arhimede, observatia ca Newton a beneficiat de niste acumulari inaccesibile anterior, acumulari care, multe dintre ele, nu au fost de natura teoretica. Ma gindeam, de exemplu, la oglinzile lui Arhimede si la faptul ca una este precizia necesara pentru a focaliza lumina solara, ditamai corpul ceresc, o pleasca pe cer, si cu totul alta cea necesara pentru a crea un telescop ca cel al lui Newton (posterior Principiei, e adevarat, dar e un exemplu bun) pentru a observa niste chestii cit virful acului.

      Da, la Principia din vol. 34 al colectiei la care faci trimitere ma refer. Am constatat cu stupoare ca nu exista nici o traducere romaneasca (sau eu nu am gasit nici una, nici o referinta) si m-am gindit sa folosesc la ceva util timpul liber de care dispun. S-or mai gasi nebuni ca mine pe care sa-i intereseze textele fundamentale si poate nu toti se descurca cu limbile straine (apropos, vezi ca textul in latina e ceva mai clar decit traducerile clasice in engleza disponibile liber pe net, datind de prin secolul XVIII. Merita lucrat cu amindoua daca nu ai vreo editie intr-o engleza mai moderna si mai clara).

  18. Radu says:

    D-l Goe,

    Principia Mathematica, nu contine calcul diferential !!! Derivatele pot fi intelese si pur geometric, ecuatiile diferentiale devin relatii intre tangente, curburi samd, si eu unul asta imi amintesc ca este Principia Mathematica. Daca gresesc, corectez.
    Iata o versiune in latina pe guttenberg:
    http://www.gutenberg.org/files/28233/28233-pdf.pdf
    Asta pentru ca asertiunea mea initiala era ca (am zis Pytagoras, de fapt Archimedes) avea 90% din limbajul si cunostintele lui Newton. Mentin asertiunea. Inclusiv notiunea de limita o avea, nu o chema limita dar stia sa aproximeze calculeze perimetrul cercului utilizand a serie de poligoane inscrise si circumscrise utilizand in mod explicit procesul pe care azi il numim n->infinit.

    • BadDragon says:

      Dap, e pur geometrica. Pe de alta parte, n-o sa stim niciodata cit de mult a contat faptul ca felul in care privea el realitatea includea deja calculul diferential. Dupa cum sugeram mai sus, este posibil ca abordarea geometrica sa fi fost aleasa doar de dragul contemporanilor (desi Newton e cunoscut pentru cit de putin ii pasa de contemporani).

      Ah, si am mai uitat ceva mai sus. Arhimede, saracul, a trebuit sa inventeze multe dintre lucrurile pe care le-a folosit de unul singur. Newton a beneficiat de o intreaga generatie inventiva si curioasa, de Royal Society, de l’Académie Montmor si alte institutii si cluburi de oameni pusi pe investigarea naturii. Universitatile deja aveau vechime.

    • Dl.Goe says:

      @Radu – Perspectiva din care ati decis (ajuns) sa priviti lucrurile ne este una invalida. In matematica, intrucat majoritatea lucrurilor pot fi deduse sau dezvoltatea unele din altele, in minte, (fara o alimentare cu date din realitatea fizica) se poate spune ca si noi detinem (cumva) toate cunostintele pe care le vor avea in posesie matematicienii de peste 300 de ani. Se zice ca o data un profespr de matematica celebru (de al carui nume ne fiind sigur nul pronunt) le propunea studentlor demonstrarea unei teoreme complicate care presupunea o serie de leme si constructii logice ajutatoare care rezultau una din alta catre concluzia de demonstrat. La un moment dat, in cursul demonstratiei profesorul a zis: “Iar din acest enunt X rezulta in mod evident enuntul Y.” Apoi oprindu-se o clipa a adugat. Oare este aceasta implicatie evidenta sau nu? Apoi tacere. Profesorul si-a cerut scuze si i-a rugat pe studenti sa astepte intrucat trebuie sa mediteze nitel la aceasta implicatie. Dupa o jumatate de ora s-a intors din cabinetul sau si a continuat demonstratia: “Iar din acest enunt X rezulta intr-adevar in mod evident enuntul Y”. Uneori intre o jumatate de ora si 300 de ani nu exista diferente notabie. Aproximarea circumferintei cercului pe baza unei serii de poligoane cu un numar din ce in ce mai mare de laturi, inscrise si/sau circumcuscrise cercului dat. aminteste in mod evident “notiunea de limita” (o banala notiune de liceu) despre cu care Arhimede era astfel in mod nebulos in atingere. Dar totusi notiunile de limita, derivata, integrala si calculul diferential si integral, au fost “inventate” mult mai tarziu pe vremea lui Newton si Leibniz, ca generalizari de o complexitate fundamentala, inaccesibile antichitatii grecesti. Analogiile geometrice ale notiunilor de calcul diferential si integral sunt doar un punct de plecare (in descoperirea calculului diferential si integral si in procesul de initiere a intelegerii si invatarii acestuia). Incercarea de a utiliza geometria pentru a rezolva teoremele sau problemele rezolvate prin calcul diferential si integral ar fi o simpla utopie chiar daca teoretic ar fi posibil. Matematica nu inseamna doar posibilitatea de a rezolva o problema sau de a demonstra ca solutionarea ar fi posibila intr-un anumit fel ci in a gasi instrumentarul potrivit pentru o ajunce la solutie intr-o maniera optima. Solomon Marcus propune corelarea notiunii de timp cu rezolvarea teoremelor matematice, aratand ca pentru fiecare teorema exista o anumita “cantitate de timp”, ca limita minima, in care demonstrarea acesteia se poate face. Cu riscul de a ma repeta as zice ca perspectiva pe care o propuneti (seducatoare intr-un fel) nu poate fi respinsa (intr-un Univers in care pot coexista o multime de adevaruri contradictorii) dar ca alte perspective (poate mai putin seducatoare dar mai pragmatice) isi au valabilitatea lor. In special pentru cei care au idee ce este calculul diferential si integral ca instrument indispensabil in fizica, dincolo de analogile si semnificatiile geometrice ale acestuia.

  19. Radu says:

    Bad Dragon,

    Sunt de acord cu tine ca Newton a avut la dispozitie observatiile lui Tycho Brache si rationamenetele lui Galilei. Si Archimedes nu le avea. De acord. Mai precis as spune ca ce lipsea in Grecia antica era un sistem comod de a face operatii aritmetice. Parerea mea. Nu vad de ce experientele lui Galilei nu ar fi putut fi facute si de Archimedes (cele cu planul inclinat spre exemplu), afara doar de faptul ca limbajul aritmeticii (sumele, diferentele, inmultirile, etc.) erau foarte cumbersome fara numerele pe care le stim azi, in sistemul decimal, aduse in Europa de catre arabi. Intrebarea mea initiala era mai degraba: Dat fiind faptul ca Imperiul Bizantin era mostenitorul direct al Greciei antice, inclusiv al matematicii si stiintei de atunci, si dat fiind ca grecii circulau cel putin la fel de mult ca arabii, cum de nu au importat ei numerele din India, cum de nu au dezvolatat ei aritmetica in sistemul zecimal, si cum de nu au avut ei un Galilei si un Newton mult inaintea Vestului ? Pentru ca la stadiul la care se aflau in 500 spre exemplu, erau cel mai bine pozitionati sa o faca.

    • BadDragon says:

      Poate are legatura cu faptul ca imperiul lui Alexandru Macedon, din cite stiu eu singura incursiune greaca serioasa in India, nu a avut structura imperiului roman. Alexandru cucerea, numea conducatori, nu lasa garnizoana, pleca mai departe. Nici macar schimburi comerciale intense nu initia. Daca ar fi avut un imperiu integrat, ca cel roman, cel mai probabil nici n-ar fi disparut, practic, odata cu el si s-ar fi produs si ceva mai multe schimburi culturale. Printre care si numerele.

      Mi se pare iarasi relevant faptul ca centrul “academic” al lumii grecesti, Alexandria, a fost excentic ei. 1000 de ani mai tirziu, musulmanii au beneficiat si de ce-a mai ramas din Alexandria, si de faptul ca au avut o abordare mult mai coerenta a administrarii imperiului. Plus ca multe din familiile conducatoare au coborit, prin India, din Mongolia. Si erau si mai aproape de India.

      Inca un aspect relevant este faptul ca influenta araba asupra culturii europene a venit mai degraba prin vest (Spania) decit prin est.

      Iar in ceea ce priveste atitudinea vestului catolic si protestant fata de estul ortodox, cred ca o influenta mare a avut existenta Rusiei, cu pretentia ei de a crea A Treia Roma, cu amenintarea ocuparii strimtorilor si inchiderea rutelor comerciale pentru vestici, o Rusie care de sute de ani este un partener de discutii foarte imprevizibil, o tara mare fara vecini semnificativi care sa o poata tine in sah. Nu m-ar mira ca in substrat ortodoxia sa fie mai degraba asociata in vest cu Mama Rusie decit cu fostul Bizant.

  20. d'Artagnan says:

    DlGoe, BadDragon, Radu
    E o plăcere să vă ascult conversaţia…
    Singura carte de matematică ce m-a ţinut cu sufletul la gură, ceva gen roman poliţist, a fost “Marea Teoremă a lui Fermat” de Simon Singh. Incredibilă aventură a matematicii.
    Uluitor a fost când, după atâţia ani de matematică, cineva s-a trezit să pună în discuţie chiar bazele ei, aşa că au luat-o din nou cu demonstraţiile, ca să fie siguri, de la cel mai simplu calcul la cel mai complex. Prima oară au stabilit FĂRĂ DUBIU că 1 plus 1 fac 2…Şi au mers apoi mai departe…

    • Dl.Goe says:

      @D’Artagnan – Matematica poate parea plictisitoare sau infioratoare. In realitate este extrem de captivanta, capabila sa genereze emotii si fascinatie ajungand astfel ca la limita sa poata produce acelasi gen de extaz si exaltare precum muzica, poezia, arta in general, filozofia, erotismul sau misticismul. Teoria numerelor pe care o evocati este una dintre ramurile cu un mare potential in acest sens. Ca in oricare dintre domeniile mentionate mai sus si in cazul matematicii, emotia nu este innascuta ci dobandita (dobandibila) prin educatie. Ca si emotia artistica si emotia matematica se educa. Este putin probabil ca un manelist sa se extazieze ascultand Carmina Burana sau valsul lui Sostakovici fara un antrenament asistat profesionist. La fel si cu matematica. Cu greu se va emotiona un neofit in fata Spiralei lui Ulam sau va fi in stare sa sesizeze adierea de dumnezeire din formula lui Euler. Desigur ca si vizavi de emotiile matematicii exista riscuri ale imposturii prin snobism ca in oricare alta arta. Acum ar mai trebui spus ca limita intre emotiile sincere si snobism este greu de stabilit cu precizie… matematica.

      P.S. Ce impresie v-a lasat teorema celor 4 culori? Prima teorema rezolvata cu ajutorul calculatorului.

  21. Radu says:

    D-l Goe,

    Si cu toate astea Principia Mathematica asta este (in proportie de 99%): o demonstratie lunga, pe 300 pagini, folosind constructii exclusiv geometrice si bazandu-se numai si numai pe geometria euclidiana, a faptului ca solutia ecuatiei diferentiale
    ^ ->
    C/(|R*R|)R=md^R/dt^2

    unde R este un vector in plan este o elipsa.

    Atata doar ca nu apare nici o ecuatie diferentiala, nici macar o referinta la calculul diferential. Bad Dragon are dreptate ca Newton publicase deja germenii calculului diferential inainte sa publice Principia. Dar nu e clar ca s-a gandit la calculul diferential inainte de a rezolva problema lui Kepler. S-ar putea insa sa fie chiar pe dos: sa fi pornit de la rationamente pur geometrice pentru a solutiona problema lui Kepler, sa fi realizat cat de incalcite sunt si cat de multa nevoie au de un alt limbaj, si calculul diferential sa fi fost nu cauza ci consecinta.
    Exemplul meu cu poligoanele inscrise si circumscrise care aproximeaza din ce in ce mai bine cercul e relevant: este exact strategia lui Newton in Principia Mathematica pentru a obtine rezultatele referitoare la elipse in lipsa limbajului calculului diferential !

    • Dl.Goe says:

      @Radu – Va multuesc pentru precizari. Deduc astfel ca mi-a scapat (in nebunia multitasking-ului) faptul ca d-voastra sustineati ca lui Arhimede ar fi putut (teoretic) sa descopere Legea gravitatiei universale si/sau Principiilefundamentale ale mecanicii, dar nu (si) Calculul Diferential si Integral. Inainte de a preciza ceva despre asta, dintr-o alta perspectiva, as povesti (ca tot s-a ajuns la povesti plecand de la ingratitudinea – reala – cu care occidentul trateaza Crestinismul Ortodox) o intamplare din fotbal. In 1982 a avut loc in Spania un meci memorabil: semi-finala Cupei Mondiale dintre Franta (lui Platini) si Germania (lui Rummenigge). Scorul era 1 – 1 si mai erau putine minute pana la sfrsitul timpului regulamentar. Franta spera sa-si vada visul cu ochii pentru ca ar fi putut ajunge pentru prima oara in istorie intr-o Finala de Cupa Mondiala. Se juca pe contre dar prudent, cu teama. Germania era in atac dar francezi scapa pe contraatac, Bastia ducandu-se singur spre poarta germana, asa incat golul (si si calificarea) pareau iminente. Portarul germanlor (Schumacher) iese in afara careului si-l faulteaza violent pe francez (fracturandu-i maxilarul si scotandu-l din joc). In loc sa primeasca cartonas rosu, cum s-ar fi cuvenit, primeste doar galben (ramanand in teren) iar francezii primesc doar o lovitura libera din afara careului pe care nu reusesc s-o fructifice. Meciul se incheie 1 – 1 si intra in prelungiri spre disperarea si revolta comentatorilor francezi de la TF1 (doi comentatori). In prelungiri Franta se dezlantuie si inscrie doua goluri fabuloase ducand scorul la 3 – 1 pentru Franta cu doar zece minute inainte de finalul prelungirilor. “Oui, nous sommes en finale!!!” exclama in extaz unul dintre comentatori. Totusi, germanii nu abandoneaza si aruncandu-se disperati in atac reusesc sa inscrie de doua ori, egaland scorul 3-3. Se ajunge la penalty-uri. Dupa o tura in care fiecare tara inscrie un german (Ulrich Stielike) rateazaaa… Deschizand drumul Frantei spre finala … Totusi doi francezi printre care Platini rateaza asa incat Franta este eliminata. Deznadjdea din vocile comentatorilor francezi este sfasietoare. Descumpanit unul il intreaba pe celalalt : “Oare am fi putut ajunge in finala?”. Celalalt ii raspunde sec (magistral): “Nu! Pentru ca n-am ajuns”.

      Subscriu opiniei Dragonului cel Rau (daca asta o fi intr-adevar opinia sa) ca antichitatea greaca n-ar fi putut in niciun chip sa nasaca Legea Gravitatiei Universale sau Principiul fundamental al dinamicii. Newton foloseste in acestea (in mod subinteles) analiza functionala si derivarea functiilor la care Arhimede nu avea access. Dincolo de datele acumulate si metodele experimentale dezvoltate la umbra celor aproape doua mii de ani care-i desparte pe cei doi.

      • BadDragon says:

        🙂 In linia comentatorului francez, nu cred ca n-ar fi putut, stiu doar ca n-au facut-o.

        Toate argumentele la “n-ar fi putut” sint mai degraba speculative, tin de cit de plauzibila ar fi fost intreprinderea, nu neaparat o demonstratie irefutabila.

        Ma mai gindeam la un argument impotriva ideii de Epoca de Aur (aia in care anticii erau, de fapt, extrem de avansati da’ s-au pierdut cumva informatiile pe parcurs): tehnica militara. Aceasta a evoluat foarte putin cam pina in vremea lui Newton si a venit mai degraba pe filiera metabolizarii unor particularitati locale (de tipul esecului cavaleriei grele europene in fata cavaleriei usoare de tip mongol) si pe observatii strict empirice (ne-am intilnit cu situatia X si am dat-o in bara, deci trebuie sa ne adaptam). Pe de alta parte, dupa mecanica lui Newton si balistica derivata din ea, tunurile au schimbat radical fata razboiului. Iar dupa asta a urmat potopul, stiinta evoluind in pasi gigantici cu fiecare nou conflict major si invers, fiecare nou conflict major devenind mai singeros si mai intins geografic datorita avansurilor stiintei. Imi este greu sa cred ca, daca ar fi dispus de o stiinta avansata, asta nu s-ar fi vazut si in felul in care anticii isi duceau razboaiele.

        De distractie, exista o anecdota care spune ca, dupa publicarea Principiei, regelui Frantei i-ar fi fost teama ca englezii ar putea construi un tun atit de precis incit ar putea sa traga peste Canal direct in palatul lui. (din pacate nu-mi amintesc unde am citit-o, asa ca nu mai stiu despre ce rege era vorba, nici despre care palat 😀 )

        • Dl.Goe says:

          Ar fi interesant de facut o analiza consistenta a felului in care s-a reflectat eficienta sporita a mijloacelor de lupta slujite de progresele stiintifie in numarul victimelor facute de-a lungul razboaielor, in raport cu numarul combatantilor (nu doar in valori absolute). Care ar arata oare graficul functiei care descrie, pe ani, procentajul oamenilor morti in conflicte militare raportat la totalul populatiei planetei in acel an. Este posibil chiar sa constatam o “scadere” a eficientei in timp. Sau om fi devenit mai intelepti ajungand la concluzia ca-chiar dispunand de mijloace eficiente de a ne extermina adversarii poate fi mai profitabil sa evitam aceasta metoda extrema. Oricum analizele statistice pe care nimeni nu le ia in seama ar putea furniza perspective bizare asupra realitatii asa cum o vedem azi. Gripa din 1918-1920 (starnita din senin si incheiata din senin, de care aproape nimeni nu-si mai aminteste si n-o mai pomeneste) a ucis in doi ani circa 20 de milioane de oameni in timp ce Razboiul Mondial “abia” daca a reusit sa omoate 9 milioane de oameni, in 4 ani, lasand in urma amintiri, legende, eroi, povesti si scenarii de film. Accidentele de circulatie omoara mult mai multi oameni decat toate razboaiele… etc.. Am citit recent ca in America populatia cheltuieste anula 78 miliarde de dolari pe bilete de loterie si jocuri de noroc ceea ce este cu mult mai mult dcar totalul combinat al cheltuielilor pentru mers la cinema, teatru sau inchiria filme (inclusiv porno). Industria loterie este mai vasta decat industria flmului, teatrului si pornografiei la un loc… Daca ar fi traitt azi Arhimede ar fi zis “Dati-mi acces la datele statistice si sinteze si rastorn Pamantul.” Bine, acuma putem fi linistiti pentru ca oricum nimeni nu i le-ar fi dat…

  22. Radu says:

    BadDragon,

    Probabil ca momentul prielnic a fost pierdut in anii care au urmat imediat cuceririlor lui Alexandru cel Mare. Si asta cu toate ca Alexandru avea geometri celebri printre generalii sai. Si e adevarat ca influenta araba a venit prin Spania si nu prin Bizant. Intrebarea care ma framanta pe mine insa este: De ce ? Ca sa vina intre prin Spania a trebuit sa astepte venirea lui Charlemagne, si chiar si atunci a fost pentru scurt timp pentru ca dupa moartea lui Charlemagne iar a inceput haosul in Vest. Pe cand in Est, in Bizant, exista un imperiu puternic si stabil cu care arabii trebuie ca avea mult mai multe contacte comerciale.

    Si iarasi tind sa cred ca ai dreptate: cum-necum nu stiu, dar cunostintele Greciei antice cred ca s-au pierdut sau s-au condensat in orasele-stat din Nordul Africii. Nu in Constantinopol, ci in Alexandria ! Cand Alexandria a picat, Imperiul Bizantin a ramas cu putine manuscrise, majoritatea fiind in mainile arabilor. Probabil ca cele in greaca au disparut cu timpul, fiind traduse in araba, si iarasi, cum-necum s-au concentrat mai degraba in Spania (care interactiona cu Europa de Vest) decat in Bagdad spre exemplu, care interactiona probabil mai mult cu Bizantul. S-ar putea sa fie si alte explicatii legate de libertatea religioasa din Spania. Desi si Aramis are dreptate cand spune ca renasterea italiana a fost o redescoperire a virtutilor Greciei, descoperire facuta de venetieni in mod direct, luptand in Constantinopol alaturi de greci.

  23. Radu says:

    Isabel,

    Ai dreptate. Daca punem cap la cap observatiile astea rezulta ca stiintele, matematica, filosofia, cultura, medicina, etc. avanseaza in primul rand in locurile si timpurile unde exista toleranta religioasa. Sau macar o admitere ca religia nu este atotcuprinzatoare, ca exista si alte lucruri la care merita sa te gandesti si in preajma carora sa merite sa-ti petreci timpul. Banuiesc ca asa era in Grecia antica, asa a fost in Spania maurilor, in Venetia (dar nu in Florenta) lui Galilei, si in Anglia lui Newton.

  24. Observator says:

    Interesante comentarii azi.

    Mi-aduc aminte de niște istorioare matematice dintr-o carte a copilăriei cu privire la preocupări care ar fi dus la apariția unor teorii sau discipline matematice. Era o poveste tare draguta care lega apariția geometriei de Nil. Mai bine zis, chiar Herodot povestea cum regii Egiptului antic impartisera tara intre egipteni, fiecare primind cate o portiuni dreptunghiulara egala si, in schimb trebuia sa i se plătească un impozit. Ei bine, daca Nilul inunda o bucata de pământ egipteanul respectiv anunța, regele trimitea un supus sa moasoare cu cat s-a micsorat parcela… Se pare ca așa s-a născut geometria- in Egipt.

    • Radu says:

      Nu stiu cum s-a nascut geometria, dar am citit ceva despre aritmetica. Aparuse deja in vremea asirienilor. Cum crezi ? Spre disperarea lui Porthos, ca urmare a faptului ca regele cetatii percepea taxe proportionale cu pamantul pe care il aveau locuitorii cetatii in proprietate. Era extraordinar de alambicat, sa faci o suma sau o impartire cerea jonglerii mintale greu de imaginat astazi cand avem la dispozitie sistemul zecimal. Nu mai tin minte exact cum erau reprezentate fractiile, am impresia ca exista doar notiunea de intregi si jumatati, dar exista tablete din lut ars, descoperite astazi, pline doar de calcule complicate cu cat trebuie sa plateasca X in anul Y.

      • Observator says:

        Deci tot de la impozite ni se trage:-).

        Oricum, ca sa revin la discuția voastra, e posibil ca si tiparul sa fi facut posibila accelerarea “descoperirilor” din epoca Newton Leibnitz. Matematica e strans legată de natura, pentru a o înțelege e nevoie de o minte ordonata, insa nu trebuie sa neglijam nici posibilitatea schimbării informațiilor mult mai facila odată cu apariția tiparului.

        • Radu says:

          Cu siguranta. Nu m-am gandit la asta, dar cred ca impactul progresului in matematica ar fi foarte limitat daca demonstratiile ar fi scrise pe hartie de papirus, care papirus poate fi obtinut doar in Egipt ! E posibil ca asta sa fi si explicat de ce cucerirea Alexandriei (in Egipt) a “omorat” in buna masura cunostintele acumulate de greci. La vremea aceea scriau pe papirus, textele trebuiau copiate si recopiate la cativa ani (sau zeci de ani) si e posibil sa nu mai fi avut acces asa de usor la hartia de papirus. Odata ce a difuzat inventia hartiei din China in Europa lucrurile au devenit relativ mai simple: cunostintele puteau fi insirate pe hartie, in interiorul unor carti. Dar pana la Guttenberg carti existau doar in castelele bogatilor si in manastirile mai bogate. Iata o teorie interesanta: grecii au facut stiinta si matematica atat cat se putea face de un grup izolat de oameni intr-o “Universitate”. A fost nevoie sa se perfectioneze mediul pe care erau insirate cunostintele si viteza de publicare ca Universitatile sa schimbe informatii intre ele si sa apara stiinta si matematica asa cum le cunoastem azi.

      • BadDragon says:

        Ah, tiparul, cum am uitat tiparul? Multumesc, Observator!

  25. neamtu tiganu says:

    sunt adinc impresionat de nonsalanta unora in a aborda teme teribil de complexe, teme in care profesionisti renumiti isi rup maselele. As zice, azi, ca sunt in toane bune, am avut mari succese profesionale, s-a lasat chiar cu ceva banuti, si chiar si nefasta mi-a zis ca arat f. bine, probabil vrea sa-si ia o rochita noua, ca miine mergem la Volodos, ca apreciez cutezanta, ce-mi place acest termen, cutezatorii, unora.
    Cred ca acesta cutezanta, cum va spuneam imi place termenu, e specifica poporului roman, numa un roman get-beget se poate adinci in analiza unor lucruri de care nu are nici cea mai elementara cunostinta, asa numitii habarnisti. Cu cit esti habarnist mai mare cu atit esti mai convins ca ai drpetate.

    Imi aminteste de inceputurile mele in germania, cind eram roman get beget, e drept si din cauza ca nu ma ajuta limba, nu va ginditi la prostii, eram in stare sa formulez doar propozitii afirmative sau , mai ales negative. Succesu era extrem de modest. Cu timpu am invatat conjuctivu, lb. germana e f. grea si conjuctivu e al draq, am inceput sa am succes.

    P.S Ca spectator de pe margine, am ramas cu gura cascata, multimea informatiilor, adincimea lor…wooow, as cita numa una care mi-a ramas in suflet “Matematica e strans legată de natura, pentru a o înțelege e nevoie de o minte ordonata, insa nu trebuie sa neglijam nici posibilitatea schimbării informațiilor mult mai facila odată cu apariția tiparului.”

    Genital, ce mai!

    P.S Scuze, sunt cam lenes, as mai fi putut gasi inca multe citate cel putin la fel de adinci!

    • d'Artagnan says:

      Păi atunci zi tu ceva deștept…
      Ah, să nu uit, ai zis că ”profesionisti renumiti isi rup maselele”, păi, țigane, și când bați cuie, dacă nu ești profesionist, îți rupi degetele cu ciocanul…
      Cred că nici despre lobodă nu ne lași să vorbim…despre femei, nici atât, ești tu expert…despre ce avem voie să vorbim!?

    • Dl.Goe says:

      @Neamtu Tziaganu – Ne aflam in exact locul potrivit in care oricine poate aborda cu nonsalanta teme oricat de complexe, fara obligatii si fara vreo finalitate. Mirarea ta vrea sa para desteapta dar este exact invers.

    • BadDragon says:

      Gascon! Aaaa… pardon! Garcon, inca o bere la domnu’.

  26. Radu says:

    D-l Goe,

    Era nevoie sa-mi reamintiti ? Cu detalii ? Ce-am mai plans in noaptea aia ! Meciul s-a dat la televizor, la TVR nu-i asa, nu-mi amintesc sa ma fi smiorcait daca trebuia sa mergem pe bloc, sa vizionam la comun cu toti vecinii. Imi amintesc parca era ieri, aveam sapte ani si n-am mai dormit toata noaptea de ciuda. Zilele urmatoare mi-am rugat parintii sa ma inscrie la clubul local de fotbal. Faine vremuri ! Cand ma gandesc ca am plecat din Romania si trebuie sa stau 24 h la telefon acum sa gasesc inca 7 baieti din 7 continente cu care sa aranjam de-un fotbal (adevarat, nu rugby american dintr-asta) si asta numai daca am organizat cu sase luni in urma sa inchiriem un teren ma apuca damblaua ! Ce terenuri dintre blocuri, ce fotbal pe terenul vreunei scoli, nimic, organizare tata, tre’ sa stii de cu un an inainte cand iti vine randul sa tragi un part !

    • Dl.Goe says:

      @Radu – Frumase erau vremurile alea in care meciurile de fotbal, de baschet, de tenis (inclusiv cu piciorul), de badminton sau de mai cine stie ce, practicate impreuna cu prietenii, erau la ordinea zilei, parte din viata. Sa nu va imaginati ca daca in Romania de azi unde gasirea unor coechipieri este inca (teoretic) o sarcina usoara s-ar mai putea intampla asa ceva. Preocuparile fortate impreuna cu internetul si obligatiile sociale anuleaza practic sansele de a mai putea regasi ambiata unui meci de fotbal cu baietii, rupta dintr-un serial fara sfarsit. Acum un semn de batranete este acela cand dupa ce joci un meci fotbal si le spui despre asta tuturor cunostintelor cu care te intalnesti, ca despre un mare eveniment.

    • pierre says:

      @Radu,
      ai fost razbunat de Italia in finala.Ce finala fabuloasa a fost Italia-Germania.

      • Radu says:

        paolo rossi, dino zoff, etc. Nu stiu de ce dar n-am reusit niciodata sa ma atasez de Italia. Franta da, pe urma Germania, chiar cand a furat-o de la Argentina.

  27. BadDragon says:

    Bai, nene, incredibil romanul. Pleci cu el de la diferentele istorice intre crestinismele estice si vestice, il plimbi prin Pitagora, Euclid, Arhimede, Newton, Leibnitz si el face cum face si tot la fotbal ajunge. Pariez ca mai multi romani stiu cine a executat penalty-urile cind a luat Steaua Cupa Campionilor decit care e integrala din e^x dx. 😀

    • pierre says:

      Dupa care,iremediabil, esueaza in politica. 🙂

    • BadDragon says:

      Repede, careva, ceva cu Basescu!

    • Dl.Goe says:

      Decat sa nu sti nici una nici alta e mai bine sa sti macar una – sau alta. Decat sa nu sti decat una (sau alta) mai bine le sti pe amandoua. Aveti ceva impotiva fotbalului? Este o religie ca oricare alta. La fel de buna ca ateismul, de exemplu. Apropo am auzit ca s-ar pune la cale nasterea unei noi religii care sa imbine crestinismul cu marxismul (despre care in mod eronat s-a crezut pana acum ca ar fi incompatibile). A mai auzit cineva despre aceasta tendinta? Marxismul ecumenic si apostolic ca ideologie a Partidului Comunist Crestin si Democrat.

  28. Radu says:

    Viine baiatul:
    Basescu a semnat decretele de numire ale sefilor DNA si Parchetului.
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-declaratii-de-presa-la-ora-1830-live-text-1037535.html

  29. Observator says:

    Neamtu draga, nu e de la mine, sa stii. Pleaca de undeva de la Galilei. Da’ promit sa caut citatu… Daca vorbim de natura…. Mai zicea pe-acolo ca literele ei ar fi cercuri, triunghiuri si altele. Un altul, acu’ nu ma pune sa-mi aduc aminte de dimineata cine zicea ca matematica e interpretarea discreta a filozofiei, altul o lega de muzica sau mai bine zis lega muzica de matematica. Si cum te stiu iubitor de opera poate așa iti place!

    Sau te supara tiparul? Eu as zice ca dupa apariția focului, corobia si tiparul au fost cele doua tehnologii care au adus cate-un impuls dezvoltării umane.

    Pentru ca vorbeai băieții de calculul infinitezumal plecand de la Arhimede (pana la urma el avu primele preocupări pentru calculul suprafetelor si volumului unor corpuri, nu?).

    Ei, domnu’ neamtu, eu stiu ca mata vrei sa legi matematica numai de domni seriosi, așa ca dumneata, insa de cele mai multe ori marile “descoperire” matematice s-au facut din joaca. Uite, eu zic sa facem așa: plecam de la teoria echilibrului lui Nash (si asta, domnule, premiat Nobel, si nu a putut si el pleca de la altceva decât de la jocuri) si căutăm fiecare sa negociem punctul optim in care eu nu te deranjez pe dumneata, dumneata pe mine. Ce spui?

    • neamtu tiganu says:

      ca tot vorbeati de fotbal, chiar ii spuneam Mitzei,
      Mitzo, stii bine ca-mi place de tine, chiar si-n curu gol… da acum sunt f. trist, vezi aici
      Naționala sub 16 ani a Germania s-a impus cu un incredibil 10-1 în partida disputată miercuri după-amiază cu România, contând pentru Turneul Internațional UEFA de Dezvoltare pentru juniori de la Dublin.
      ******************
      Mitzoooo, pur si simplu imi vine sa pling, stii cit sunt de simtitor, 10 la 1, spune-mi cu ce fatza ma duc miine la munca, cum se vor uita colegii la mine, io care la virsta mea matusalemica inca joc fotbal, chiar azi am jucat.

      Mitzooo, spune-mi ceva frumos si vesel, minte-ma, ca sunt tare trist, tare trist!

    • neamtu tiganu says:

      cindva am fost cel mai tare din parcare, cel mai bun la mate din liceu, si nu era un liceu de colea… da mai apoi m-am apucat de fotbal, muieri, bautura si am devenit… ing. de avioane, o meserie al draq de misto, mate a ramas o dragoste din tinerete, din cnd in cind mai arunc o privire pe ceva mate, da mi se face rusine, m-am ramolit si-nteleg tot mai putin.
      Se spunea ca mate a ajuns intr-un impas atunci cind si-a imaginat probleme pe care nu mai poate sa si le rezolve, cica ar fi bine sa se nasca un plod genial, care nu stie nimic de mate si sa creeze o noua matematica pusa pe cu totu alte baze.

    • neamtu tiganu says:

      observator, se poate compara mate cu ce vrea muschii fiecaruia, ca muzica, natura, un vin plin, negru, f vechi, o muiere zurlie, ciufuta si nebatuta, da este si ramine ce e, un joc, un joc uneori folositor alteori doar disctractiv.
      Din pacate calculatoru a distrus, pt. majoritatea oamenilor, necesitatea matematicii, si nu ma refer doar la socotit.
      pa vremuri generam suprafata unui avion analitic, adica o descriam prin functii, era frumos, interesant dar cu multa munca. Azi apesi pe doua butoane si ai generat o familie de suprafete.

      • Observator says:

        Neamtu, vezi dumneata frumusetea matematicii (pentru mine) consta in universalitatea ei. Zici dumneata ca ar fi distrus-o calculatorul, numai ca te faci ca uiti ca in interiorul procesorului acela e tot o matematica.

  30. Isabel.A says:

    Eu cred ca, mai mult decat tiparul, descoperirile stiintifice au fost determinate, sustinute si accelerate de un alt element: de infiintarea Universitatilor. De la sfarsitul lui 1000, Vestul incepe sa isi stabileasca universitati: 1088-Universitatea Bologna (cea mai veche din lume); 1167-Oxford, 1209-Cambridge, 1218-Salamanca, 1222-Padova, 1224-Napoli, 1240-Siena, 1303-La Sapienza (Roma), 1308-Peruggia, 1321-Florenta, 1348-Praga, 1364-Universitatea Jagellona (Polonia), 1365-Viena, 1409-Leibnitz and Leipzig. Dar lista nu e nicidecum exhaustiva, este cu mult mai lunga: practic, intre 1088-1499 au fost infiintate 43 de universitati (inclusiv Uppsala din Suedia si Univ. din Copenhaga). Ele s-au constituit nu numai in entitati de transmitere a cunostintelor, dar si in centre de cercetare. De remarcat numarul foarte mare de universitati italiene (cele maimulte): cred ca nu intamplator Renasterea a pornit din Italia, tocmai datorita lor.
    Newton a studiat la Cambridge, Leibniz (numele sau se aseamana cu cel al nuiversitatii) a studiat la Leipzig si apoi la Nuremberg.
    Fara aceste centre structurate de activitate inteelctuala-care stockau, dezvoltau si transmiteau know-how-ul, avansul spiritului nu ar fi fost posibil in aceasta forma: evolutiva si structurata. Tiparul a ajutat mult la diseminarea informatiei, la facilitarea asimilarii ei, insa rolul sential l-au jucat universitatile.
    Si nu ma pot abtine sa nu fac si un rautacism, si sa pun intrebarea daca acele universitati aveau plagiatori.

    @Aramis,
    Spui , referindu-te la religia protestanta, ca ea ar gi generatoare de “saracie emotionala” si de “lipsa complexitatii (poate e mai bine spus simplicitate)”. Permite-mi sa te contrazic: eu am invatat, “furand”, de la o amica finlandeza (care din pacate nu mai e aproape de mine geografic) mult mai multe lucruri despre cum sa te raportezi la cei din jur, sa fii atent la nevoile lor, empatic, compassionate, echilibrat decat tot ce m-a invatat scoala, familia si societatea romaneasa in general. Prefer de o mie de ori o manifestare echilibrata a sentimentelor in viata de zi cu zi decat exhibarea superficiala, zgomotoasa si de multe ori primitiva pe stil romanesc: cu cata usirinta se adreseaza invective, se pun etichetre in societtaea romaneasca : “boule”, “prostule”, “cretinule”, etc si apoi urmeaza pupatul pe gura, caci, nu-i asa, ce conteaza, punem a-i umili pe ceilalti ne face sa ne simtim bine si apoi putem sa punem de-o bauta, caci si asta ne face sa ne simtim bine.
    Si apropos de “simplicitatea” emotiilor si sentimentelor, ia literatura romana si numeste-mi 5 scriitori in opera carora regasesti sentimente, emotii subtile si complexe, altele decat “a se urca pe ea” (caricaturizez voit) : iti spun eu, nu sunt cinci: in afara de Camil Petrescu (genial) , Petru Popescu cu al sau “Dulce ca mierea e glontul patriei” si chiar Marin Preda cu “Delirul” (personajul Luchi, dar nu e definiti pana la capat)-nu prea sunt.
    Si mai am o remarca referitoare la Biserica Catolica si rolul sau jucat in caderea comunismului, mai ales prin intermediul Papei Ioan Paul al II-lea (rol real, bazat pe date factuale) , dar nu mai am timp sa o scriu acum.

    @In alta ordine de idei, ori cineva apropiat de ministerul invatamantului citeste acest blog, ori chiar am vista amandoi acelasi lucru: am propus, cand ma duelam de la distanta cu domnul Porthos, ca sa se faca un model de sponsorizare de tipul 2 la suta, ca cel cu care se finanteaza ONG-urile (eu m-am referit direct la Smurd, caci scriam in viteza).
    Ei, o veste buna: Pricopie a spus ca “vrea să extindă şi la instituţiile de învăţământ din România sistemul de donare a 2% din impozitul pe profit existent pentru organizaţii neguvernamentale”.

    http://adevarul.ro/educatie/scoala/ministrul-pricopie-vrea-legalizeze-fondul-clasei-donatii-contul-scolilor-1_5194a395053c7dd83fa1eb87/index.html

    • Radu says:

      Ca de obicei, foarte interesante precizari. Atat de atractiva (ideea cu rolul universitatilor) incat m-am uitat sa gasesc o carte despre istoria universitatilor in Europa si am gasit o carte interesanta (A History of the Universities in Europe).
      Din pacate nu poate fi citita on-line, dar are un excerpt:
      http://www.cambridge.org/gb/knowledge/isbn/item1151211/A%20History%20of%20the%20University%20in%20Europe/?site_locale=en_GB

      Daca citesti ai sa afli ca nu e clar nici ca Bologna a fost prima universitate. In plus e posibil ca universitatile europene sa fie doar o continuare a scolilor arabe (care la randul lor s-ar putea sa fie continuarea naturala a academiilor grecesti). Intrebarea esentiala in cazul asta e care e diferenta esentiala intre universitatile Europei medievale si scolile arabe sau grecesti care a favorizat aparitia unui Newton in Europa si nu in Bagdad spre exemplu ?

      • Dl.Goe says:

        Cred ca intr-o viata anterioara ati fost Pericle. Un argument ar fi si acela ca se constata existenta unor candidaturi serioase pentru rolul Aspasia 🙂 chiar si in zilele noastre.

        • Radu says:

          Sper sa nu, Pericle nu e (printre altele) cel care a ruinat Atena in razboiul peloponez ? Ar fi o mare responsabilitate pe care o port, ar fi mai grav decat toate prostiile pe care le fac si le-au facut politicienii romani de dupa ’89.

          • Dl.Goe says:

            Cu atat mai justificata ar fi stradania de reda maretia Greciei antice si de a sublinia superioritatea acesteia in fatza de intunecatul ev mediu. 🙂

      • Isabel.A says:

        @Radu,
        Academiile grecesti nu prea erau forme de invatamant structurate si nici nu aveau cum sa fie la acea vreme. Sunt de acord ca scolile-de fapt, universiatile arabe ar putea fi precursoarele universitatilor in ceea ce priveste forma organizata de transmitere a cunostintelor si de invatare.
        http://collegestats.org/articles/2009/12/top-10-oldest-universities-in-the-world-ancient-colleges/

        Cred ca ar merita sa ne raportam dincolo de invatamantul superior de tip occidental si atunci da, Bologna este prima universitate din Europa (nu din lume)

        • Radu says:

          In cartea de care iti ziceam am citit ca anul 1088 pentru Bologna e dubios. Ca si 1096 pentru Paris. Date fiind dubiile mari si diferenta mica (12 ani) nu e deloc clar daca Bologna a fost inainte de Paris sau invers. Ce ar fi clar e doar ca ele sunt binisor (cu vreo suta de ani) inaintea Oxfordului, medaliatul cu bronz in Europa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s