Gânduri de după Paşti

Anul acesta Învierea a căzut bine, a căzut într-o frumoasă zi de mai, numai bună să încingi un grătar în aer liber.

Ca de obicei, după Sfintele Sărbători Pascale sunt cu trei kilograme mai gras, sunt balonat, sufăr de-o uşoară indigestie, iar din cauza faptului că tot sângele s-a retras în stomac pentru a face faţă situaţiei de urgenţă am şi o uşoară lipsă de concentrare ( ca să nu mă exprim altfel) datorată lipsei de oxigen din creier. Probabil de aceea şi articolul meu va fi cam dezlânat.

În noaptea de Înviere a fost frumos la biserică, cu excepţia unui mic atac de panică apărut atunci când, după ce am luat lumina şi mă pregăteam s-o duc acasă, preotul a atenţionat credincioşii că de-abia acum încep slujbele de Înviere, care vor ţine toată noaptea, şi a atenţionat că cine se va duce acasă şi va începe să se ghiftuiească, acela ar putea avea neplăcuta surpriză să nu mai fie ajutat de Isus în momentele grele ale vieţii sale. Am fost surprins, pentru că eu mă obişnuisem cu un anume ritual, dar am observat că mulţi alţii (majoritatea de fapt) nu erau nici ei pregătiţi moral să prelungească abstinenţa şi s-au grăbit spre casele lor, probabil gândind că la o adică ar putea să dea la pace şi cu Isus… la urma urmei oameni suntem cu toţii…
Oamenii aceia s-au gândit că s-au sacrificat într-un fel, au ţinut TOTUŞI post câteva săptămâni. Ocazie cu care şi-au reglat şi nivelul colesterolului.
Fac o mică paranteză, n-am observat ca postul acesta prelungit să fi fost dublat de o anume elevare spirituală, de o creştere a toleranţei şi respectului reciproc, de o aplecare înţelegătoare asupra celuilalt. A fost mai mult o dietă, un regim alimentar, venit la timp să împace recomandările medicului de familie cu cerinţele credinţei creştine.
Eu am sesizat chiar o anume nervozitate, datorată probabil şi faptului că preţul la kilul de miel a crescut faţă de anul trecut şi că, în general, „ toate s-au scumpit, dar salariile şi pensiile noastre au rămas la fel!”.

Anul acesta mi-am zis că a venit timpul să trimit şi eu SMSuri de felicitare. Şi ca să nu fac discriminări, şi din cauza lipsei de timp, recunosc, am hotărât să trimit la toată agenda telefonică.
Unde se pot găsi cele mai evlavioase, mai spirituale urări de Paşti? Cum unde?! Pe situl www. afaceri ardelene.ro. Nu poţi trimite partenerilor de afaceri orice, trebuie să fie chestii plecate din inimă.
Mi-a plăcut acesta:
„Sunt zile Sfinte… cand trebuie sa fim mai buni, mai plini de dragoste, cu inima mai calda si mai deschisa, sa ne intoarcem privirea catre valorile esentiale ale vietii noastre. Fie ca…”
Totuşi, m-am întrebat de ce doar în aceste zile Sfinte trebuie să fim mai buni, mai plini de dragoste…în celelalte nu-i problemă să fim ceva mai nervoşi, mai neatenţi, mai egoişti?!
Aşa că m-am dus la următoarele, care semănau teribil unele cu altele, toate începeau cu „fie ca…”. Una dintre ele ieşea în evidenţă, acolo iepuraşul fiind somat să pună pe masă niscavai merinde şi băutură.

Cel mai mult mi-a plăcut această urare:”Cioc! Cioc! Cioc! Uite am iesit din ou, special pentru tine, sa-ti urez un Paste fericit alaturi de cei dragi, cantare sufleteasca si multa voie buna!”, dar n-am apucat să-l mai trimit pentru că au venit musafirii şi am dat drumul la grătar.

Am uitat să pun monede şi ouă roşii în apa cu care se spală copiii dimineaţa. Era un obicei frumos în copilăria mea.
Bine, la ce valoare au acum monedele…chiar e un gest simbolic…

Şi cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti nu pierdem prilejul de a ne clama superioritatea NOASTRĂ spirituală.
Creştinii merg pe Calea Adevărului şi Vieţii, ceilalţi au luat-o greşit pe drumul unor simple religii. Mai mult, chiar şi între creştini există diferenţe de har, numai cei ortodoxi au acces la Lumina Sfânta, catolicilor fiindu-le interzis acest lucru, probabil din cauza faptului că nu sunt la fel de puri ca noi.

Nu cred că aceste Sărbători Pascale ne-au făcut mai buni, mai toleranţi, mai înţelepţi.
Dacă ar fi aşa, la câte Sărbători Pascale au fost în atâtea sute de ani, lumea noastră s-ar fi transformat radical.
Doar câţiva dintre noi simt Mesajul acestor Zile la Adevărata lui valoare. Mulţi alţii încearcă, dar nu reuşesc, mulţi alţii nici nu încearcă, la mulţi alţii s-a instalat automatismul sărbătorii.
Şi foarte mulţi ne dorim un loc la masa Nemuririi, chiar fără a plăti preţul integral cerut de credinţa creştină.

Şi totuşi, chiar şi aşa, cu amestecul acesta impur între spiritualitate şi materialism, cu burţi pline printre elevaţii de natură religioasă, cu posturi de ascet şi regimuri hipocalorice, Paştele are un parfum aparte. Zile calme alături de familie, prieteni…şi asta nu-i puţin lucru în ziua de azi.

A fost doar un scurt armistiţiu pentru o parte din omenire, o ieşire temporară din tranşeele noastre, un scurt răgaz pentru visare şi speranţă.
Şi gata, de azi ne întoarcem la război.

Advertisements
This entry was posted in General and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

170 Responses to Gânduri de după Paşti

  1. Aramis says:

    @Pierre

    A fost o zi superba in Bucuresti. Dupa piscina si fitness-ul de week-end, am pus inapoi caloriile la Isoletta in Herastrau. Ti-l recomand cand vii. Herastraul plin, lume multa, restaurantele pline, masini puternice, ceva fitze (mai putine ca acum 3-4 ani). O zi frumoasa.
    Unde-i criza, m-am intrebat. Cred ca USL-ul e de vina. Ce mai, trai pe vatrai cu USL-ul la putere.
    🙂

    Revin, ies sa ma intalnesc cu prieteni.

    • pierre says:

      Distractie placuta ! Eu am trecut azi intr-o fuga Carpatii pana la Brasov. Am nimerit fara sa am habar peste “Zilele Brasovului”, o chestie foarte decenta si bine organizata. E simplu, cand mi-e dor de anii studentiei, dau o raita prin Brasov.Imi place sa-l gasesc mereu acelasi, as vrea sa nu se schimbe nimic, niciodata, toate caramizile si tiglele sa ramana acolo, la locul lor.Vorbesc despre orasul vechi, restul nu ma intereseaza, il evit pe cat posibil.

  2. Iepurele de Martie says:

    Baieti, nu va merge ceasul, e mult in urma. Puteti sa ma credeti, ca doar colectionez ceasuri.

    P.S.: Eu am grija de blogul vostru si voi… Ce ingrati sunteti!

  3. pierre says:

    Un excelent material in Gandul ;

    http://www.gandul.info/politica/exclusiv-scandalos-cum-au-crescut-in-timp-de-criza-salariile-in-companiile-de-stat-ministrul-transporturilor-sunt-primul-care-se-bucura-10821139

    Mai tineti minte ce scandal faceau Antenele si vajnicii luptatori antibasisti si antipedelisti in 2010 pe tema salariilor la firmele statului ? Uauu,ce indignare, ce zbucium…Capusele pedeliste, clientela poltica, austeritate doar pentru prosti, etc.Azi, dupa cum se vede, salariile bugetarilor de lux au crescut si cu 45 %. Deh, o fi trecut criza si nu stim noi.Exista si ceva distractiv in toata povestea.Pentru cretinii de partid, daca taceai atunci, erai automat declarat “basist”.Azi, pentru a scapa eventual de rusinoasa eticheta, trebuie sa taci din nou.Ironii istorice.

  4. Radu says:

    L-am postat si la decablog, il postez si aici, ca decablogul e cumva stramosul hanului:

    Isabel, Porthos, d’Artagnan, Aramis, Athos, Pierre,

    Multam frumos ca ati scotocit prin camarile blogului si ati dat de articolul cu Friptura de Vita in politica romaneasca de pe 8 Aprilie 2012. Un articol istoric as spune eu, nu pentru ca Porthos ar fi fost insultat, pentru ca nici n-a fost, si nici nu are maxilarul atat de fragil cum da sa se inteleaga. Nu fratilor, 8 Aprilie 2012 a fost prima zi in care am contribuit pe Decablog. Bine, acum inteleg ca venirea mea a fost de rau augur si a fost samanta care a dus la destramarea prieteniei create pe blogul lui Nastase. Dar parca am stiut ce va da ?
    In fine, ca vorbim de amintiri, citeam deunazi pe blogul lui Nastase ca ii parea rau de un alt blogger care nu mai contribuie: Harabula. Eu nu l-am prins asa ca m-am uitat in istoricul blogului si avea contributii foarte interesante. In fine, atat cat pot fi de interesante contributiile daca nu sunt antibasiste, mai degraba pro-basiste. Ca sa nu spun de meciurile pe care le-am gasit intre nea Ghita si Florin M. E, ce vremuri !

    Si te-ai dus dulce minune
    Si-a murit iubirea noastra,
    Porthos, Porthos …
    Totusi este trist in lume !

    Acuma dupa asa on introducere de lunga:
    1. Baieti, l-ati cunoscut pe Harabula ? De ce nu viziteaza Decablogul sau Hanul, macar cu o vorba buna sa ne asupreasca ?
    2. Sa beti o bere in cinstea anului implinit luna trecuta ! O data implineste omul un an !
    3. Ce face frate Athos ? S-a suparat si el ?
    4. De fapt cine a convertit pe cine ? Florin M. pe VV sau vitavercea ? Pentru ca ce spunea Athos pe blogul lui Nastase in 2010 e prea apropiat de ce sustine Porthos de un an de cand te stiu ca sa fie o coincidenta ?

    Isabel, o alta contributie memorabila pe decablog pe care ar fi fain daca ai gasi-o e cea cu lista cartilor de citit. E undeva ascunsa, are contributii si din partea lui Observator, si Bibliotecarul, dar am pierdut-o din vedere. Pana nu uit, la cate carti si filme mi-ai recomandat tu vrea sa adaug si eu unul (film) pe care l-am vazut din intamplare in weekendul asta si mi-a placut mult (poate l-ai vazut si tu): The best of youth
    http://www.imdb.com/title/tt0346336/

    • d'Artagnan says:

      1,L-am cunoscut pe Harabula în sensul că am scris în același timp pe blogul lui Năstase.
      Uite o replică:
      http://arcaluigoe.wordpress.com/2011/02/23/amicus-nastase-sed-magis-amica-harabula-2/
      Harabula a plecat cu mult înainte să deschidem noi blogul. Și oricum, el nu era un comentator de blog în adevăratul sens al cuvântului. Era un filozof, în felul său pitoresc și surprinzător…
      2. Vom bea o bere…bine că am găsit motiv acum…nu prea mai aveam…
      3. Athos nu s-a supărat.

      • Radu says:

        D-l Goe are umor. Sfichiuitor. In plus dansul nu distruge corola de minuni a lumii. Eu insa o fac si-i amintesc (ca sunt sigur ca stie) ca atomul nu are 95% vid decat metaforic. In realitate nucleul ocupa un procent muuuult mai mic de 5%.

    • Isabel.A says:

      @Radu,
      Pare excelent filmul, o sa il caut. Merci pentru recomandare, mai ales ca mie imi plac filmele italiene: mai ales cele ale neorealismului italian. Imi mai plac si filmele cu mafioti italieni 😀 (soacra-mea a avut un unchi, mort de mult, care a facut inchisoare in America, dupa ce autoritatile americane s-au decis sa capaceasca mafia italiana; dar nu vor sa vorbeasca despre asta in familie, e tabu:D ).
      Pe de alta parte, legaturile mafiei cu politica italiana au fost (si inca mai sunt) foarte stranse si exista destul de multe similiaritati si cu politica romaneasca … A murit acum cateva zile Giulio Andreotti si m-am enervat cand am vazut cum il elogia Ion( Ilici )Iliescu pe blogul sau (nu il citesc obisnuit, dar ma uit peste titlurile dee pe machiavelli.ro, si cand am vazut titlul m-am dus si la post). Pai Andreotti a fost un cancer al politicii italiene, Dumnezeu sa il ierte: a fost foarte, foarte apropiat de mafia siciliana, a colaborat strans cu ea. Tomaso Buscetta, cel mai mare cappo al mafiei siciliene arestat vreodata (a mai fost unul arestat acum cativa ani, dar nu atat de mare ca Buscetta), a depus marturie(intr-un proces care a facut istorie) cu privire la legaturile lui Andreotti cu mafia in schimbul sprijinului electoral. Si Andreotti, totusi, ironic, a scapat de justitie datorita prescriptiilor, exceptiilor juridice, etc. Foarte trist.

      • Iepurele de Martie says:

        Draga, cred ca am inteles deja cu totii (inca “dupa” blogul “celalant”): tu te-ai realizat in viata prin casatorie (cu un nene italian) si acum locuiesti in diverse tari straine, te plimbi “pe mosie” etc. Bun. Sa stii, nimeni nu-ti poarta pica, din contra, ne bucuram toti pentru tine. Acum: putem sa trecem odata peste faza asta? Multumesc.

        • Isabel.A says:

          Mai Iepure,

          Trec peste primul impuls, care a fost acela de a-ti spune ca esti usor nesimtit. Al doilea impuls a fost acela de a-ti spune ca mesajul de mai sus este o prostie si ca ai distorsionat sensul spuselor mele intr-un mod voit.
          Deci, trecand peste aceste impulsuri legitime, iti spun atat: nu eu m-am realizat casatorindu-ma cu dl sot, ci el s-a realizat casatorindu-se cu mine. E adevarat suta in suta. Capisci? 😀

      • Iepurele de Martie says:

        Adica, mesajul a fost receptionat.

      • Iepurele de Martie says:

        Scriu asta a propos de “soacra-mea a avut un unchi, mort de mult, care a facut inchisoare in America” etc.

      • Iepurele de Martie says:

        Stii cum suna asta? Cum vorbea Napoleon, dupa casatoria cu Maria-Luiza: “Unchiul meu, Ludovic al XVI-lea…”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s