Si daca se rupe?

Multe speculatii si multe articole despre eventuala rupere (sau nu) a USL-ului. Numirile procurorilor, coabitarea basisto-pontoasa, harjoneala opozitionista a PDL-ului lui Blaga la ambele capete ale USL si intepaturile publice intre Ponta si Antonescu, sunt tot atat de multe motive pentru cei care risipesc rauri de cerneala pe marginea ruletei USL-istice.

Nu stiu ce fac si ce spun cei care s-au colorat si s-au (auto)denumit antibasisti acum, dar se pare ca realpolitik-ul a triumfat. Daca antibasismul (si ceea ce a dorit sa insemne) a fost abandonat pana si de cei mai mari corifei (prin metoda “batista pe tambal”) ai acestui “curent politic”, ma intreb ce spun militantii si activistii USL-ului acum. Format in jurul unei “idei” fixe , aceea de “jos Basescu!” USL-ul trebuie sa-si gaseasca astazi noi motive si noi metode de a continua alianta. Este clar ca PNL-ul lui Antonescu, dar si Crin in persoana, au interesul ca pe termen scurt sa ramana impreuna. “Va multumesc”-ul lui Crin Antonescu rostit cu emfaza la congresul PSD fata de enoriasii pesedisti este metoda de a sterge impresia neplacuta a micilor “intepaturi” , dar si o promisiune pentru viitor. Viitorul prezidentiabil al lui Crin depinde in mare masura de PSD. Capcana euroalegerilor din 2014, in care PNL-ul a picat cu naivitate (si a dat posibilitatea PSD sa continue discutia, si sa largeasca bresa catre posibilitatea unui prezidentiabil propriu) ar fi un inceput de divort amiabil, sau de despartire cu nabadai. PSD-ul pe de alta parte, are oricand posibilitatea sa joace cartea “mai la stanga” daca va fi pe cont propriu, explicand electoratului ca alianta cu PNL nu le-a permis sa se manifeste ca “un real partid al stangii”. Asta in conditiile in care va hotara sa mearga pe cont propriu mai curand decat toamna lui 2014. Social democratii sunt mult mai avantajati in alianta, si in avantaj in conditiile unei despartiri.

In conditiile unei despartiri, atat PNL-ul, cat si PSD-ul ar putea forma, prin noi aliante, atragere de noi membri deputati si “sustineri tacite”, un guvern. Bazinul PPDD va fi probabil principala sursa de “intariri”, partidul lui Diaconescu fiind ideologic si organizational aproape nul. PDL-ul lui Blaga poate oricand sa basculeze fortele, jucand rolul de partid-balama. Desigur, orice rupere a USL-ului si formarea unui guvern psd-ist sau pnl-ist va avea de trecut incercarea discutiei si negocierii cu Basescu. Acesta va avea ocazia inca o data (poate ultima, deci cu atat mai importanta pentru Traian Basescu ca om politic) sa-si exerseze talentele de arbitru, si poate si pe cele de jucator. Ar insemna si bresa prin care Miscarea Populara ar putea sa prinda suprafata. Nu vad o rupere a USL-ului mai devreme de primavara lui 2014, dar pana atunci, PNL-ul si PSD-ul vor sapa transee. Victor Ponta a dovedit ca poate sa se comporte matur prin renuntarea la doctrina “antibasismului”. Sansele lui Antonescu la presidentie depind in mare masura de capacitatea transformarii din “antibasist structural” intr-un liberal autentic, desi metamorfoza va fi dificila.

Desigur, parcursul politic romanesc in viitori ani va depinde de dezbaterea constitutionala, si mai ales de rezultat, de forma viitoarei Constitutii. O discutie despre forma de guvernamant este necesara (printre multe altele) , iar USL-ul (pentru a-si prezerva viitorul) ar putea gasi in acest proiect un punct comun, dar si un motiv de a ramane impreuna. Culmea este ca ar fi singura solutie care ar putea fi benefica pentru carierele politice ale lui Antonescu si Ponta, si ar evita un razboi de transee intre acestia inaintea alegerilor prezidentiale din 2014. Va las sa ghiciti de ce.