Încă un “…escu” preşedinte?

Interesant e că în timpul weekendului comentariile se răresc dramatic. Valabil şi pentru bloguri şi pentru ziare. Ai spune că postările sunt un job în sine, iar la sfârşitul săptămânii se ia o pauză binemeritată. Având în vedere cele zise mai sus, precum şi necesitatea de a ne muta la un nou articol ( pare că atunci când se adună prea multe comentarii, acestea încep să se afişeze într-o ordine aleatorie ), voi scrie ceva uşor, de weekend, fără pretenţii şi fără vreo valoare literară. Adică aşa cum v-am obişnuit până acum (ar spune gurile rele).

Încă un “…escu” preşedinte?
Dacă n-ar fi fost atât de comunist, zâmbitor şi anacronic, dacă nu le-ar fi mulţumit minerilor pentru acţiunile lor pacifiste, şi dacă n-ar fi fost Preşedintele României, probabil aş fi mâncat cu plăcere o dulceaţă de la tovarăşul Ili…escu.
Dacă n-ar fi fost atât de egocentric, narcisist şi naiv, dacă n-ar fi fost învins de Securitate, şi dacă n-ar fi fost Preşedintele României, probabil i-aş fi vizitat colecţia de minerale geologului Constantin…escu.
Dacă n-ar fi atât de jucător, plutonier major, premier, dacă o lăsa pe fiică-sa manechin şi nu europarlamentar, şi dacă n-ar fi Preşedintele României, probabil aş bea cu plăcere un whisky cu fix patru cuburi de gheaţă de la marinarul Băs…escu.
Dacă n-ar fi atât de arogant, ţâfnos, demagog, limbut şi inconsistent, dacă nu s-ar fi aliat cu Voiculescu şi trompeta sa, Antena 3, şi dacă n-ar candida pentru funcţia de Preşedinte al României, probabil aş întârzia şi eu la serviciu, urmând dictonul “festina lente”, precum somnorosul de Anton…escu.
N-am să zic nimic de Ceauş…escu. E prea mult, e din altă epocă, şi alegerea sa cu 99,9% se făcea din cauza fricii şi nu entuziasmului alegătorilor, aşa cum s-a întâmplat după Revoluţie. Nu se încadrează în tipar. Am să rămân, prin urmare, neîndulcit, neinstruit, nebăut şi obosit din cauza funcţiilor avute de aceşti „…escu“. Am să rămân exact ca poporul român după inflaţia asta de” …escu”.
Punctele comune ale acestor politiceni cu nume terminate atât de româneşte sunt cinismul alianţelor, populismul, simţul politic şi … avantajul de a avea un alt “…escu” înaintea lor pe care să dea vina, pe care să-l demonizeze. Fiecare a fost, pe rând, şi acuzator şi acuzat.
Pe Iliescu l-a făcut mare moştenirea lui Ceauşescu, Constantinescu l-a găsit vinovat pe Iliescu, Băsescu s-a “bazat“ pe Constantinescu şi Iliescu la un loc, dar el singur a fost de-ajuns să-l facă mare vedetă pe Antonescu.
Un alt Anton…escu, mareşalul, conducător şi el de stat, l-a servit de minune pe Ceausescu. După cum se vede, istoria se repetă.
Nu mă îndoiesc că după Crin Anton…escu va urma un Pop…escu, sau Ion…escu, sau… Care va da vina pe tiranul Antonescu pentru tot ce s-a întâmplat în ţara asta, promiţând să fie un alt fel de “…escu“.
P.S. Ce chestie…acum, înainte să închei articolul, am citit un sondaj privind încrederea în politicieni. Se pare că scăpăm de Antonescu. Pe primul loc, cu 50%, se află un domn numit Sorin Opr…escu!!
Cred că mă bag şi eu în politică…după ce fac o mică rectificare în buletin.

A consemnat,
Contele d’Artagnescu

Advertisements
This entry was posted in General. Bookmark the permalink.

40 Responses to Încă un “…escu” preşedinte?

  1. Iepurele de Martie says:

    Sugerez “d’Artagnanescu”.

    Textul nici nu-l mai citesc.

  2. pierre says:

    @Radu,

    nu am inteles exact la ce te referi. Ce anume nu este fair-play ?

    • Radu says:

      Vocabularul. Raspunsul trebuie sa fie proportional cu actiunea care l-a determinat.

      • pierre says:

        Ma mira ce-mi spui. Intotdeauna cand faci aprecieri despre reactiile si raspunsurile altora, poate ar trebui sa nu uiti ca nu toti suntem inzestrati de la natura cu o gusa mare. Unii o au mai mare, altii mai debila. Dupa a dat mama natura. Uite, de exemplu,mie nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma pronunt despre schimburile tale de “amabilitati” cu unul sau cu altul.Nu o voi face nici in cele ce urmeaza.

        • Radu says:

          Pierre,

          Nu mi-o lua in nume de rau, esti ultima persoana cu care as vrea sa ma enguelez. Zip la bouche !

          • Radu says:

            Adica eu, zip la bouche ! In caz de malentendu !

            • pierre says:

              Nu ti-am luat nimic in nume de rau.Zip la bouche, adica eu !

            • Isabel.A says:

              dar ia citeste tu mai bine, pe blogul cu pricina, comentariul care a determinat reactia lui Pierre.
              Bonus:”laudele” unui tip cu un intelect care se potriveste perfect cu ceea ce a devenit acel loc, RH, la adresa mea. It does worth it :Dar e un sentiment placut, totusi, sa stii ca ai devenit obsesia cuiva …. 😀

  3. Iepurele de Martie says:

    Chiar ca nu mai comentez aici. Iar pe Aramis xx xxx xx xxxxx xxxxx.

  4. Radu says:

    Isabel,

    Ca raspuns la ce mi-ai scris ieri (in paranteza, mea culpa d’Artagnan, te bruiez, promit sa spun si ceva la obiect): Si eu spun ca Antonescu nu putea sa nu dea petrolul Romaniei Germaniei. Le era critic. Spun deasemeni ca trebuia sa declare razboi URSS si sa elibereze Basarabia. Spun deasemeni ca era posibil ca, intr-un final, sa primeasca o declaratie de razboi de la SUA si/sau Anglia. Pe de alta parte spun ca o ambasada ramasa deschisa intr-o tara aliata URSS este un asset. Enorm. Uite, SUA nu a declarat razboi Finlandei, a intrerurpt relatiile la cererea URSS, dar si asta de-abia in Iunie 1944:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Finland%E2%80%93United_States_relations

    Stii bine ca si Antonescu vroia sa iasa din razboi, dar ca sa iesi din razboi trebuie sa poti negocia. O ambasada deschisa la Washington si/sau Londra ar fi ajutat enorm de mult. Inca din 1943.

    • Isabel.A says:

      Poate. Dar nu uita ca negocierile Aliatilor nu s-au purtat indvidual, ci colectiv : cum tot colectiv au decis intre ei reimpartirea Europei post-razboi. Intai au decis Churchill si Stalin (sau “uncle Jo,” asa ii spunea Churchill) la Moscova, in noiembrie 1943-acolo are loc faimoasa scena cu servetelul pe care Churchill si Stalin scriu procentele de influenta in fiecare tara (e in memoriile lui Churchill); Roosevelt a fost informat despre ce decisesera cei doi. O luna mai tarziu, la conferinta de la Teheran, participa si Roosevelt (care era de pe atunci grav bolnav) si toti trei re-decid ce decisesera Uncle Jo +Churchill auaravant cum se spune + alte lucruri.
      Deci, e destul de putin probabil ca ar fi fost un asset major ca Ro sa aiba o ambasada la Washington: insa, foarte probabil, ar fi reprezentat un bun canal de comunicare. Insa pentru Europa “za mazar and za fazar” era Churchill-dovada?-a reusit sa impuna, facanf presiuni uriase asupra lui Roosevelt, ca Franta, cu generalul de Gaulle, sa aiba un loc la masa invingatorilor (Roosevelt nu dorea deloc, dar deloc acest lucru-la un moment dat, ii trecuse prin minte sa ocupe Franta, dupa modelul Germaniei si, in plus, nu il suporta pe generalul de Gaulle).

      • Isabel.A says:

        mai corectez o data : “auparavant” (adica inainte de)

      • Radu says:

        Isabel,

        Si nu crezi ca acel 90-10 al Ro a fost influentat si de faptul ca nu mai era nimeni sa ne sustina cauza in Occident ? La urma-urmei Ro a iesit din razboi cum nu se poate mai prost, fara nici o garantie, nici cea privind Ardealul de Nord. E clar ca o ambasada nu ar fi putut sa intoarca faptul ca pierdusem razboiul, dar ceva-ceva s-ar fi putut. O garantie ca primim Ardealul de Nord, sau ca nu vom fi ocupati in cazul in care adoptam o atitudine neutra s-ar fi putut obtine.
        Intrebarea legata de Londra era simpla: nu mai stiu, a declarat Antonescu razboi UK ? Cand, inca de la inceput, sau o data cu SUA ?

        • Isabel.A says:

          Scurt (o sa incerc sa dezvolt mai pe seara sau maine, daca doresti) caci mai am si treaba (si azi am pierdut vremea cu blogurile in loc sa fac “a pile of things”): procentele au fost influentate exclusiv de dorinta lui Stalin de a-si extinde sfera de influenta asupra Europei Centrale si de Est. Si Churchill a acceptate acest lucru fara sa clipeasca (din multe motive, daca vrei le detalize next time), insa in principal datorita faptulu ca isi dorea cu orice pret sa pastreze Grecia in sfera de influebnta a Marii Britanii (paradoxal, in Grecia chiar a fost un partid comunist mult mai numeros si cu priza la societate decat in Ro, Polonia, Ungaria, etc).
          De ce dorea grecia in sfea de infleunta a Marii Britanii? Din 2 motive :
          a) sa aiba acces la Mediterana si mai departe la Middle east, not to cut the communications: in Middle East erau interesele petroliere mari, f mari ale Marii Britanii (e care SUA i le va sabota imediat in 1946, cand Roosevelt si Ibn al Saud incheie un acord intre SUA si Arabia Saudita)
          b) sa aiba acces la Indii tot prin Mediterana: isis dorea sa pastreze cu orice pret Imperiul Britanc, mai ales India.

  5. Dl.Goe says:

    De ani si ani de zile incerc sa gasesc pe undeva piesa de teatru “…Escu” de Tudor Mușat-escu in versiunea care a rulat la TVR in anii de dupa revolutie. Pas de a o putea gasi. Parca a intrat in pamant. A disparut fara urama. Gasesti tot ce n-ai visa, de la Mielul Turbat pana la Sfantul Mitica Blajinul si sau, dupa gust, Visul unei Nopti de Iarna, Ultima Ora etc, dar “…Escu” nu si nu. Se gaseste doar varianta radiofonica (aici, de ex, dar nu… Eu vreau varianta de televiziune cu Stefan Banica (senior, tatå), cu Jorj Voicu si cu Stefan Mihailescu Braila, toti monstrii sacrii morti sub glie. Stie cineva unde s-ar gasi? Gasitorului recompensa…

    • Isabel.A says:

      Ce recompensa primesc?
      http://www.trilulilu.ro/video-cultura/seara-de-teatru-escu-partea-intai
      Partea a doua si a treia in partea dreapta 😀

      • Dl.Goe says:

        @Isabel.A – Surpriza este atat de mare incat pe moment nu-mi vine in minte nicio recompensa potrivita. Deocamdata va zic frumos multumesc si saru-mâna si ramane sa ma gandesc la un mod potrivit de a ma achita de datorie. Asta in caz in care nu va voi ramane dator pe viata. 🙂

        P.S. Cred ca vizionarea piesei poate fi recomandabila tuturor celor care au zâmbit sau s-au incruntat citind textul propus de Contele “D’Artagnescu. Ca supliment literar si corolar.

  6. Radu says:

    @all,

    Stie cineva povestea particlei “escu” in limba romaneasca ? Ce a insemnat / inseamna cu exactitate ? Si cum s-a ajuns la ea ? Cand ?

    • dlnimeni says:

      Terminatia escu

      Postby Toma Sorin » 23 Aug 2011, 22:20
      Conform lui Alin Dosoftei terminatia escu din limba romana(mai ales cand e legat ade nume) are origine tiganeasca.
      Iata citatul intreg in engleza:”There is total silence about the Romani influences in the local culture. For example, the most used modality to create a Romanian surname (4), by adding the ending -escu, is borrowed from Roma. The traditional way to find somebody’s family affiliation, used by Roma worldwide, is to ask kasko san? (“whose are you?”). To answer in Romani, it is used the father’s name at the oblique case (by adding the affix -es-) followed by the adjectival affix -ko, an affix found in most Indo-Aryan languages, with a double function: to express possession, affiliation and to adjectivize a noun. Thus, for somebody who is the son of Yon, the answer is Yonesko (?of Yon?) or as the Romanians pronounce and write it, Ionescu. A less used Romanian pronunciation is -aşcu, in the previous example the result being Ionaşcu. A difference that appears also in Romani, depending on the sounds previous to the affix, for example, the most used one, -es-, in lesko (“his”), but -as-, in the above case kasko (“whose”). In Romanian, this vowel change comes mostly concomitantly with a variant of the name’s pronunciation, changing e to ă: Petru – Petrescu, but Pătru – Pătraşcu, Pavel – Pavelescu, but Pavăl – Păvălaşcu. In Romanian, only the creation of a family name from the mother?s name is directly understandable in this language. Names like Aioanei, Amariei, Avădanei, Ababei mean in Romanian ?a Ioanei? (of Ioana), ?a Mariei? (of Maria), ?a vădanei? (of the widow), ?a babei? (of the old woman). The other role of the affix -ko, to adjectivize a noun, is also present in the Romanian language: prieten (“friend”) – prietenesc (friendly); cer (“sky”) – ceresc (?something related to the sky”).”

      Toma Sorin

      Posts: 40
      Joined: 24 Mar 2011, 18:21

    • dlnimeni says:

      Din Onomastică românească. Probleme teoretice privind categoriile antroponimice: poreclă şi supranume, Camelia Firică Facultatea de Filozofie, Zagreb:

      “Sufixul cel mai des întâlnit la numele de familie este -escu, primele atestări apărând în vechile documente interne din Moldova, în secolul al XIV-lea; majoritatea acestor nume se terminau în -escu, scrise cu sau fără -l final. În Ţara Românească astfel de nume apar spre sfârşitul secolului al XV-lea. Specifice Moldovei, aceste derivate de la nume de persoană ce au origini şi funcţii diferite sunt la origine supranume patronimice, iniţial fiind specifice clasei boierimii, pentru ca mai târziu (jumătatea secolului al XVI-lea) să fie întâlnite şi în rândul ţărănimii.

      Christian Ionescu în articolul Nume de familie româneşti dă o replică justificată, prin argumente plauzibile, unui studiu privind antroponimia românească publicat într-o revistă occidentală de onomastică, în care se susţine că, numele ereditare au apărut în secolul al XVII-lea pentru familiile nobile. Pentru a argumenta faptul că vechimea numelor româneşti de familie este mult mai îndepărtată şi că ele au o importanţă deosebită pentru istoria limbii şi a poporului român, autorul se opreşte mai întâi, asupra numelor terminate în -escu. Aceste nume sunt specific româneşti prin “ponderea lor deosebită în ansamblu, frecvenţa ridicată şi răspândirea generală”. Prin argumente ştiinţifice autorul demonstrează că “primele şi cele mai numeroase nume în -escu apar în vechile documente interne din Moldova (cel dintâi act slavon datează din 1384) iar până la anul 1450 sunt atestate în altă parte 22 de asemenea formaţii (Borzescu, Călimănescu(l), Cîndescu(l), Popescul etc.)”. Tot în acelaşi secol (al XV-lea) apare, în documentele slavo-române din Moldova şi Ţara Românească şi un alt tip de nume în -escu. Autorul, printr-un exemplu de nume sugestiv 87 vorbeşte de o formă de singular refăcută după forma de plural în -eşti, prin care se desemnează în mod frecvent grupul familial. Originea sufixului -esc este controversată, însă autorul susţine că, pentru limba română, ar putea fi considerat “element de origine autohtonă întărit de sufixul latinesc; pledează în acest sens vechimea şi răspândirea formaţiilor în discuţie (nume de persoane), precum şi comparaţia cu celelalte limbi romanice“.

      87 În Ţara Românească apare ca nume sluga domnească Badea, căreia i se atribuie, printrun act din anul 1452, satul Costeştii. Aceasta este numită într-un document ulterior Costescul nu în virtutea descendenţei sale dintr-un Coste(a), ci ca urmare a integrării în neamul Costeştilor, idem, p. 244.”

  7. Radu says:

    dlnimeni,

    Foarte interesant. Argumentul cu originea tiganeasca e dubios pentru ca sufixele escu, easca, etc. apar foarte mult in limba romana si nu doar la nume. Pana si romaneasca e tot roman + easca (un fel de frate al lui escu). Greu de crezut ca a reusit o minoritate formata din robi la casele boieresti sa influenteze atat de mult limba pe care o vorbeau boierii.

  8. d'Artagnan says:

    Radu
    Nu ai cum să bruiezi, am mai zis că articolele mele sunt doar un pretext pentru a discuta între noi despre ORICE. Chiar nu vreau să vă sufoc, să vă îngrădesc cu subiectele propuse, m-aş simţi aiurea.

  9. d'Artagnan says:

    dlnimeni
    Sunt în dilemă: e o terminaţie ţigănească sau boierească? 🙂

    • dlnimeni says:

      Nu cred ca e terminatie tiganeasca, nea Dosoftei ala e cu studiile tiganesti si trebuie si gura lui sa manince ceva. Pe linia asta putem scrie sub forma keska se? o cunoscuta expresie franceza si, adaugind si tigarile Gitanes, uite-i pe francezi tigani sadea! Iar daca mai speculam ca numele de gitan vine din gintan, uite toata ginta latina o satra! Posibil, zic eu, sa fie o formula nu stiu daca boiereasca, in orice caz o formula care sa se distinga, in Moldova, de formula cu prefixul a, al (Abaietilor Mariana, de exemplu, un splendid nume pe care l-am intilnit pe o lista de admitere la politehnica, Alupului, Ababei,…). Iar daca este o formula care sa se distinga de aceea normala a apartententei (prefixul a, al) atunci de ce u ar fi un derivat al cuvintului esquire, despre care citesc ca a aparut in vestul Europei in aceeasi perioada ca “escu” la noi – si care are semnificatia unei formule de respect in cazul unei persoane de rang mai inalt? Ori, cum mai sugereaza cineva, ar putea fi o formula de apartenenta nu la un inaintas, ci la cea de grup sau localitate. Personal eu cred intr-o localizare a cuvintului esquire. Insa am putea discuta si de mistere lingvistive ale unei perioade istorice. De exemplu, in urma stationarii dacilor in Anglia ca forte de mentinere a pacii contra talibanilor britanici, mai multe localitati au primit particula “dava” in numele lor. Ulterior, particula “dava” s-a transformat in “chester”, cu aceeasi semnificatie (fortareata, cetate,…), astfel incit putem presupune ca o parte dintre localitatile nu numele terminate in chester sunt foste dave (Rochester, de exemplu). Unul dintre aceste orase (am uitat care,insa) specifica in informatiile despre oras ca este un fost “dava”. Personal, daca discutam de o Moldova a sec. XIV si de persoane mai instarite, optez pentru o varianta locala a lui esquire. Dar, sigur, este doar un gind ingineresc.

      • dlnimeni says:

        de ce nu, nu de ce u. Scuze pentru eroarea dactilo.

      • Isabel.A says:

        @Dl Nimeni,

        Foarte incitant subiectul acesta, cu stationarea dacilor in Anglia:
        1. Cine sustine aceasta teorie?
        2. Aveti cumva idee perioada cand acest lucru s-a intamplat? -eu cred ca ar fi putut sa se intample doar in timpul prezentei romane in Dacia (cea denumita “ocupatie”) : inainte de aceasta, nu prea vad sensul deplasarii dacilor in Anglia, iar dupa, iarasi pare improbabil.

        Precizez ca nu sunt absolventa de istorie :D, dar am un interes pentru domeniu, din perspectiva intelegerii cauzalitatii evenimentelor istorice si, la nivel general, a modului cum a evoluat omenirea.

        • dlnimeni says:

          Isabel: nu este o teorie, ci un fapt istoric. Unitatea formata din daci s-a numit Cohorta I Dacica (atentie, numele ei complet a fost Cohors Prima Aelia Dacorum, nu se confunda cu Cohors I Ulpia Dacorum, o alta unitate din daci care nu a fost in Marea Britanie). Referitor la Cohorta I Dacica (Cohors Prima Aelia Dacorum) au inceput sa fie destule izvoare documentare pe internet. Personal, imi pare rau ca nu mi-am notat izvoarele pe care le-am gasit in timp, deoarece am gasit surse afirmind ca a existat in Marea Britanie si cavalerie daca si ,mai mult, am gasit undeva un desen reprezentind armura ( si armele) unui cavalerist dac din Marea Britanie. Cohorta I Dacica a avut misiunea de a apara zidul lui Hadrian si, conform lui Andre Maurois, a stationat in Marea Britanie 200 de ani. Va redau mai jos citatul din Istoria Angliei a lui Andre Maurois referitoare la Cohorta I Dacica si va redau si link-ul catre unul din articolele de presa pe subiect, care merita citit: http://www.formula-as.ro/2008/842/societate-37/dacii-de-la-capatul-lumii-10366
          Andre Maurois.” În Britania, deoarece cavaleria barbară, din lipsa mijloacelor de transport, nu poate pătrunde, pacea romană durează mai multă vreme decât în provinciile continentale, şi prima jumătate a seco­lului al IV-lea reprezintă în această ţară apogeul culturii romane; dar acolo, ca şi în alte părţi, ar­mata a încetat să mai fie romană. Garnizoana zidu­lui de apărare este compusă din unităţi locale care nu sunt mutate niciodată. Prima cohortă dacică stă acolo două secole. Soldatul, prinzând rădăcini, devine colon.”
          Succes si cautarilor dumneavoastra pe acest subiect!

          • Isabel.A says:

            Foarte interesant subiectul, multumesc pentru feed back: unitatile dacice au fost trimise in Britania cum am intuit, in timpul ocupatiei romane.
            Ceea ce ma mira este ca istoriciii romani nu au scris, cercetat, publicat mai mult pe aceasta tema: mai ales in strainatate sau macar in lucrari in engleza, care sa poate fi usor diseminate. Ar fi (fos) si un exercitiu extrem, extrem de util de PR (pt Romania) .

            @All,
            Tocmai se difuzeaza o emisiune la BBC despre Croatia (din persepctiva membershipului EU, probabil, caci o urmaresc pe sarite) : o informatie mi-a atras atentia: stiti cat este salariul mediu in Croatia? : tanana… 927 de dolari-asa zice BBC-ul. Si este o tara care nu are resursele naturale ale Romaniei si a trecut printr-un razboi urat. Eu cred ca politicienii romani, toti, fara exceptie, care au guvernat pana acum ar trebui sa isi faca hara-kiri in grup.
            Acuma vorbeste un doctor (croat)care se plange ca salariile sunt mici fata de munca lor, dar ca nu ar pleca in alta tara pentru ca “este primul medic din familia sa si este prea mandru de acest lucru”: cool 😀

            Si on topic: eu l-as vota, cu doua maini sau doua buletine de vot (asa, dupa modelul victimei Voicu) pe Klaus Johannis ca presedinte. Nu numai pentru cum arata Sibiul acum (in comparatie, Bucurestiul pare un urias oras-dormitor si atat) , dar pentru ca mi-as dori (si aici iar ma vor “canta” niste domni care se exprima in bancuri, si nu in idei) si un candidat care nu este “rrroman” verrde: si cum nu mai sunt prea multe minoritati la indemana, da, un german ar fi foarte potrivit, din punctul meu de vedere.
            Si mai am un motiv, mult mai serios, dar nu am timp sa il explic acum (time for party soon) : in orice caz, fara “escu” :alta terminatie, ne-romanesca, voilà!

  10. raduprajan says:

    iepurele-de-martie

  11. Isabel.A says:

    @Pierre,
    Am sugerat (bazata pe ceea ce cunosc despre psihologia umana) un lucru: ignore. Vad ca tentatia de a replica a fost mai mare 😀 Crede-ma pe cuvant: astfel de tipologii umane nu asteapta de cat acest lucru: sa ii bagi in seama, din asta se hranesc, nu din critica constructiva, ci din atitudine superior-dispretuitoare “bai prostilor, ce stiti voi?”
    Cand situatia o cere, atitudinea asta se schimba RADICAL: vezi parerile pe care dl cu pricina le emitea despre Ghita Bizonu, vaaaai, cum era, si ce bun e acum.
    As putea fi si eu foarte tentata sa ii replic, mai ales ca m-a facut “incurabila” (marele aparator al dnei O, care a fost “insultata”): dar nu o fac, pentru ca a insemna, cum se spune in mediul de intelligence, “to feed him” 😀 Desi ar merita sa ii pun oglinda in fata, sa arat numai CATEVA din incongruentele sale de argumentare si “opiniile” exprimate (gen Cipru s-a imprumutat, de aia are nevoie de bail out, in timpul unui anumit regim NU a existat coruptie, doar “bubitze”, laudele ciudat de desantate la adresa lui AN, MRU, VP, etc si cate si mai cate chestii spuse cu pretentie de argumente absolute).
    Dar eu am o viata frumoasa : o familie armonioasa si loving, sunt well-off din punct de vedere financiar, fac ceea ce imi place si incerc sa dau ceva si societatii inapoi, am oameni frumosi in jurul meu (pe cei toxici i-am eliminat) ,multe perspective si optiunea (ile) de a explora, pe mai departe, si alte locuri ale lumii (daca ar fi alte persoane in locul meu, chiar s-ar lauda hehe ;D). Sa imi bat capul, sa ma auto-alimentez cu discutii toxice (adica sa “raspund” la tot felul de provocari stupide) in conditiile astea?-evident ca nu : cred ca genul de discutii in care unii incearca “to crash the others” este in mare masura sii rezultatul unor frustrari personale: sunt oameni nebagati in seama suficient nici acasa, nici la job (seful sau sefa “e ” duri cu ei :D) , nici de societate. Eu cred ca a avea o viata “well-balanced” poate fi cea mai mare realizare, mai mare decat cea financiara, pentru ca iti asigura echilibrul, si asta e nepretuit
    Revenind, acei oameni nebagati in seama suficienti simt nevoia sa isi clameze superioritatea pe toate gardurile si in toate felurile: cine intra in jocul asa, face o greseala, pentru ca din start nu ai de a face cu oameni dispusi sa asculte argumente, sa le inteleaga, sa le accepte: nu, ai de face cu oameni pentru care argumentele nu sunt decat un instrument de a demonstra lor, dar mai ale celorlati, ca au dreptate, ca sunt “tari”, etc.

    In concluzie, hai sa ne vedeme de ale noastre, sa luam lucrurile frumoase ale vietii, sa incercam traim frumos (cat se poate, in aceasta lume nebuna) si sa nu ne (mai) pierdem vremea citind si/sau comentand ce spun unii si altii despre noi si ideile, valorile, optiunile, etc noastre.
    Eu asa voi face, nici nu voi ma citi blogul cu pricina,ca masura “sanitara” pt mine 😀
    Am vazut ca pleci in vacanta: vacanta placuta si incarcare maxima de baterii.

    • neamtu tiganu says:

      isabel_mabel, nici nu stii ce mult ma bucur ca-ti merge f. bine spre exceptional, da… intuitia mea feminina imi spune ca e prea frumos sa fie adevarat, parca vad, pa ici, pa colo, citeva umbre, citeva nesigurante, vino, isabel_mabel. vino-n bratele mele, nici nu stii ce bine te vei simti.. e posbil ca o fata ca tine, misto, culta, rafinata, umblata, oxigenata, siliconata sa-si iroseasca nurii pa un petrre din caracal?

      • Isabel.A says:

        Nesiguri suntem tot timpul, difera doar gradul(procentele): siguranta absoluta exista doar pe lumea cealalta. Important este sa stim sa transformam nesiguranta in calitate pozitiva de genul: my weakness is my force. Cei care exhiba multa sau doar forta sunt de fapt cei mai nesiguri-ascund o nesiguranta foarte mare, combinata de cele mai multe ori si cu low-esteeem latent, trust me.
        Pe de alta parte, sa stii ca nu am silicoane : sunt naturala 100 percent si asa voi ramane pentru ca am gene extrem de bune, am facut baschet de performanta si inca alerg 😀
        As vrea sa iti raspund si la faza cu “vino in bratele… ” dar nu o mai fac , pt ca vreau sa fiu politicoasa 😀

        PS: Eu decid daca “imi pierd timpul” si cu cine /si ce reprezinta timp pierdut 😀

        • neamtu tiganu says:

          ai facut baschet de performanta? brava, inseamna ca ai tite mici!

          • Isabel.A says:

            Camt cat emisferele tale cerebrale. 😀
            Eu iti sugerez amical sa nu fii penibil si sa intri in registrul lui “mic” /”mare” cu mine, caci stau bine la capitolul “glumizde de baieti” : am copilarit cu baietii (de cartier sau nu prea ).
            PS: Ce ai zice daca, mai tarziu, cineva (whoever would be) ar intreba-o acest lucru pe nepotzica ta? Ai gasi acest lucru cool, nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s