BBC are o emisiune pe care o urmaresc frecvent, se numeste “Intelligence Squared”, adica inteligenta la patrat. Este o emisiune de dezbateri pe teme sensibile in societatea britanica (dar nu numai), emisiune la care sunt invitate doua echipe de specialisti (de cele mai multe ori cu multa probitate profesionala), una pro si una contra temei puse in dezbatere. Emisiunea este cu public, public ce pune multe intrebari si care actioneaza drept esantion social pentru a masura opinia (si schimbarile acesteia) pe marginea temei pusa in discutie. La sfarsitul emisiunii publicul voteaza asupra intrebarii\temei propuse, dupa ce la inceputul emisiunii s-a masurat (prin vot) parerea cu care publicul intra in dezbatere. Se poate astfel cu usurinta vedea in ce masura opinia publica si-a schimbat (sau nu) parerea in urma dezbaterii. Este un model de emisiune specific britanica , in care lipsesc atacul la persoana, teoriile conspirationiste, amatorismul, manipularea grosolana sau “subtilitatile” de gang. O emisiune care nu ar avea loc in grila unei televiziuni antenistico-voiculesciene.
Saptamana trecuta emisiunea s-a numit “ Atat EU ,cat si Marea Britanie ar fi mai fericite daca ar divorta”. Intreaga emisiune (doar 47 de minute) ,cat si un scurt comentariu ,o gasiti aici.
Invitatii au fost de marca. In echipa pro-EU s-au aflat Katinka Barysch, director adjunct al Centrului European pentru reforma (de origine germana, dar traind in UK de 20 de ani) si lordul Brittan, un politician cu state vechi atat in UK, cat si la Bruxelles. In echipa anti-EU s-au aflat deputatul conservator European Daniel Hannan, si Nigel Farage, leader al UKIP si deputat European al aceluiasi partid. La inceput, exista aproape paritate pro si contra EU, numarul de nehotarati fiind insa foarte mare.
Echipa pro-EU s-a axat pe beneficiile pe care UK le are ca membru EU. Katinka Barysch(cea mai putin persuasiva,foarte feminina in vorbire) a avut un discurs usor emotional, incarcand sa atinga “sufletul” publicului, vorbind de libertatea de miscare, de maretia economica a unei Europe unite, si de aportul britanicilor la EU, mai ales in ceea ce priveste eliberarea fostelor state comuniste de regimuri dictatoriale si europenizarea acestora. Lordul Brittan a fost mai aplicat, si a reusit sa aduca argumente mai solide si mai palpabile, cum ar fi angrenarea UK (prin EU) in tratate comerciale majore , rolul UK intr-o lume globalizata si a agitat putin sperietoarea unei “insule izolate ” in cazul in care UK ar parasi EU. Remarcabil, Brittan a spus ca inca de la inceput (citand din MacMillan), EU nu a fost privita doar ca uniune economica, si ca s-a stiut ca integrarea va merge mult mai departe decat atat (contrazis copios de oponenti).
Echipa anti-EU a apasat pedala british-ismului, a vocatiei globale a acestuia (cu referire la globalismul britanic avant-la-lettre, de fapt a colonialismului). Daniel Hannan a adus marele argument economic al euroscepticilor : Commonwealth-ul. Neglijarea relatiilor cu o lume atat de apropiata britanicilor(ca legislatie, administratie,limba si mentalitati,obiceiuri) in ultimii 40 de ani (spune Hannan) poate fi inversata, iar Commonwealth-ul, economic si ca deschidere globalista poate inlocui cu success EU. Nigel Farage, un personaj britanic pitoresc, undeva la limita intre VC Tudor si Crin Antonescu (intre agitator si gargaragiu), a scos “sperietorile” din cutia cu fantome a Union Jack-ului. Welfare-ul “mancat” de imigranti, imigratia in sine, birocratia si lipsa de transparent a EU (unde ii dau dreptate), au fost “caii de parada” pe care Nigel Farage stie sa-I dreseze bine. Bineinteles ca a dat drept exemplu edificator “romanii”, dand cifre exacte. Spunea: “exista in UK 68.000 de romani de care stim, iar in ultimii 5 ani au fost 27.000 de cazuri lasate cu arestari in care au fost implicati romani”. Aici nu sunt deloc de accord cu el, este doar o joaca a cifrelor, si o manipulare a realitatii. Articolul acesta vorbeste pe larg despre “sperietorile” lui Farage si jongleria cu acestea.
Ideea in rezumat a fost ca in cazul unei motiuni (referendum) de iesire a UK din EU, cei pro-motiune(anti-EU) s-ar baza pe Commonwealth, reguli sociale si politice proprii britanice si pe libertatea de a nu mai asculta de indicatiile Bruxelles-ului, in timp ce echipa anti-motiune(pro-EU) s-ar baza pe actual stare de lucruri, libertatea de miscare, piata comuna, si frica de a deveni o insula izolata la marginea unei Europe (probabil,eventual) prospere. Tabara anti-EU spera in mentinerea unor legaturi economice preferentiale cu EU, totusi.
Rezultatul in urma dezbaterii este ca 48% din public ar vota pentru o iesire a UK din EU, in timp ce 47% ar vota impotriva iesirii. Tabara anti-EU a castigat, deoarece a reusit sa produca o raliere a nehotaratilor la cauza lor, in timp ce tabara pro-EU nu a reusit sa-si adune mai multi sustinatori ca la inceput. David Cameron a promis organizarea unui referendum in 2017 in aceasta privinta , in conditiile in care conservatorii britanici vor castiga alegerile in 2015. Eventuala iesire a UK din EU ar fi o lovitura dura data proiectului European si catalizatorul fie a unei schimbari dramatice de paradigma europeana, fie inceputul sfarsitului.
In Romania am auzit multe voci antieuropene in ultimul an, de la “declaratii de independenta” sforaitoare gen Tudor Vladimirescu, pana la sumetirea capului si ratoiala Crinantonesciana (&comp) in directia Bruxelles-ului. Desigur, Romania nu are un Commonwealth, si nici nu este una dintre cele mai mari economii ale lumii. Desigur, Romania nu are trecutul de “cuceritor” al UK-ului, si nici capacitatea de a-si negocia in momentul actual o pozitie globalista de una singura. In general, comparatia dintre UK si Romania este una fortata. Politica romaneasca nu are eurosceptici, si nici europesimisti. A te “burica” in centrul Bucurestilor la diverse personaje bruxelle-oise, nu inseamna euroscepticism. A spune ca Europa a ajuns un dictat, si ca noi vrem sa fim de capul nostru (adica independenti, ma’ntelegi moncher) nu inseamna europesimism. Toate acestea nu au nimic de a face decat cu obraznicia fara proiect sau cu un calcul politic intern meschin si fara perspectiva. Si totusi, o doza de euroscepticism, cativa europesimisti ar fi ceva nou, o gura de aer proaspat (si) la Bucuresti.Exista cineva, in politica romaneasca care sa poata spune credibil ca Ulysses in poemul lui Tennyson? :
“We are not now that strength which in old days
Moved earth and heaven; that which we are, we are;”
Pe cand moda englezeasca pe Calea Victoriei?
Aramis
athos
d'Artagnan
Hanul muschetarilor 
Aramis, “declaratii de independenta” sforaitoare gen Tudor Vladimirescu? Poate n-am priceput eu, da’ nu cumva era CV Tudor? 🙂
Faine emisiunile Intelligence Squared, am vazut si eu citeva. La fel, imi place QI, tot BBC, moderata de Stephen Fry. De fiecare data cind vad una dintre ele incerc sa-mi imaginez care ar fi posibila varianta dimboviteana (ce moderatori, ce invitati?) si care le-ar fi impactul daca discutiile ar fi la fel de libere si de lipsite de reverenta. Asta este unul dintre aspectele cele mai impresionante ale britanicilor, dupa mine, capacitatea si permisiunea de a chestiona pina si tabuurile.
In privinta euroscepticismului romanesc… nu stiu… mi-e teama ca sintem intr-adevar prizonierii dimensiunii noastre reduse, atit din punct de vedere economic, cit si politic. Genul de pozitie in care variantele sint atit de putine incit mergi cu constructiile propuse de altii. Asta nu inseamna ca nu pot exista voci care sa atace de pe pozitii principiale fundamentele ideii Europei Unite. Sau macar sa discute despre toate punctele slabe si de ce acestea trebuie, totusi, depasite.
Pentru mine EU este un proiect din care toata lumea pierde pe termen lung. Dar mai putin decit daca EU n-ar fi realizata.
“Nigel Farage, un personaj britanic pitoresc, undeva la limita intre VC Tudor si Crin Antonescu (intre agitator si gargaragiu), ”
deci, si prin urmare si englezii astia, care au dintii scosi in fata de la pronuntarea consoanei “the”, care se face impingind limba in dinti si suflind, il au pa VC Tudor si a antonescu, de fapt mai toti au din astia, doar basescu e unic, unu ca asta nu mai gasiti.
Si desigur in Romania nu ar fi posibile asemenea dezbateri si nici nu ar fi necesare, voi il aveti pa unicu, UNICU a zis ca e bine cu EU, chiar daca a zis ca el sta pe axa W-L-B, deci asta e!
P.S articolu ar fi fost mult mai serios si mai neutral daca nu se baga sopirla de mai sus, sau daca se bagau sopirle si pa dos, da basistu-i basist!
@BadDragon
Mai e si HardTalk, intrebarile acolo sunt foarte incomode, moderatorul nu lasa vorbitorul sa “se relaxeze”.
In privinta EU, nu stiu daca Romania are realmente ceva de pierdut (mai mult decat ar pierde pe mana proprie). Dar ar fi reconfortant sa stii ca exista cineva (sau un grup), care in mod serios si argumentat sa reprezinte un challenge , un stimul de negociere pentru eurobirocratie si pentru Bruxelles. Cand spuneam de eurosceptici si europesimisti imi imaginam cativa politicieni care sa reprezinte prin discurs, abordare si argumentatie o provocare pentru “relele” EU. Nici britanicii nu vor renunta prea usor la Europa, Cameron face un joc al “mersului pe sarma” si deocamdata nu s-a pronuntat pentru o tabara sau alta. Discursul sau oficial este ca UK vrea sa ramana in EU, dar doreste reformarea si flexibilizarea acesteia, si desigur un buget mult mai mic. Nu am vazut pe nimeni la Bucuresti sa prezinta fie si cea mai mica sau firava alternativa la proiectul european, sau sa reprezinte o provocare la adresa Bruxelles-ului. Lipsa de alternativa mi se pare ingrijoratoare.
“L-am folosit” pe Tudor Vladimirescu (good point 🙂 ) pentru ca mi se pare unul dintre personajele cele mai inepte ale istoriei romanilor, dar care ne este (a fost) prezentat drept eroic. Nu de altceva… ai dreptate, nu se incadreaza el neaparat la “declaratii de independenta”.
@Neamtzu tzigan
Nu am spus nicaieri ca in Ro nu ar fi necesare (sau posibile) astfel de abordari. Cred ca sunt posibile, si mai ales necesare.
Nigel Farage nu seamana cu Basescu, dar aduce cu agitatia lipsita de suport a lui VC Tudor si cu gargara lipsita de substanta a lui Crin. Totusi, este mai substantial decat cei doi la un loc. In text, nici macar subtil nu este pomenit Basescu, si nimic nu sugereaza ceva legat de acesta. Cu toate acestea tu mi-l aduci in discutie. Oare nu esti cam obsedat de personaj? Nu ti se pare ca exagerezi?
PS Neamtzule tziganule, la dresura de shoparle nu te intrece nimeni, tataie! 🙂
Lorem est dolor sunt
Quo usque tandem abutere,Neamtzu tziganu,patientia nostra?
Quanto tempore relinquetur.
Aramis,
Te anunt ca m-ai pus serios la treaba. Interesant format. Nu puteai sa scrii si tu articolul asta inainte de weekend? 🙂 (ce-i drept eu am gasit podcasturile americane de pe iTunes).
Eu sunt convinsa ca s-ar gasi si la noi cativa combatanti (sa-i numesc asa) capabili sa-si prezinte si sa-si sustina argumentele, fara circ, pe diverse teme. Teama mea e ca va fi greu sa gasim teme capabile sa atraga audienta, cu toate ca, ascultand cateva podcast-uri am identificat si subiecte mai de masa.
Oricum, introducerea unui astfel de format si la televiziunile noastre (am vazut ca Ucraina l-a preluat) ar contribui poate la educarea noastra in spiritul dezbaterii, in spiritual dialogului si al respectarii opiniei celuilalt.
Noi suntem ori prea timizi (ca sa folosesc un cuvant frumos) in a ne prezenta si sustine ideile, ori manati de spiritul da haita, hahaim si punem la colt pe orice are curajul sa gandeasca altfel (uneori ma intreb daca toti gandesc in tandem cu cel ce-si striga mai tare argumentele sau, de teama sa nu fie pusi la colt, unii doar rad las intr-un colt).
Insa, pana la preluarea unui astfel de format de canalele de televiziune, tare mi-ar placea sa vad mai multa deschidere pentru dezbatere si argumente in mediul on-line. Televiziunea reprezinta trecutul in media, noul il reprezinta internetul. Aparitia internetului a dus la cresterea puterii vocilor celor care altadata nu puteau accesa “domeniul public” media permitand totodata oamenilor cu interese si valori similare sa colaboreze pentru a impartasi si celorlalti din experientele lor (asa cum ati incercat si voi :-))
Tare mult mi-ar placea o dezbatere despre Provocarile Culturii Virtuale. Cine se baga?
Cat despre euroscepticsm, cred eu ca daca nu s-ar deda la circ, Corneliu Vadim Tudor ar fi unul din combatantii perfecti. Trebuie sa-i recunoastem si calitatile, chiar daca nu suntem de acord cu el. Si de ce nu, Dinu C. Giurascu. Nu stiu de ce, dar l-am urmarit in cateva emisiuni si mi s-a parut a fi europesimist.
Dacă tot vorbim de Marea Britanie…
“Fostul premier al Marii Britanii, Margaret Thatcher, cunoscută drept “Doamna de Fier”,a murit luni, la vârsta de 87 de ani, anunţă The Guardian, care citează BBC.”
Cum functioneaza salvarea europeana?
Un neamt merge intr-un hotel din Grecia, vrea sa vada camerele daca-i plac, si lasa 100€ garantie. Hotelieru fuge si-i da macelarului la care era dator, asta-i da prostituatei satului la care era dator, asta ii da hotelierului la care era dator. Intre timp coboara neamtu si zice ca nu-i place nici o camera, hotelieru-i da banii inapoi, si astfel ramin toti fara nici o datorie.
Asta e genul de poanta la care nemtzii devin veseli si canta Deutschland uber alles ? Profund, daca nu abisal.
Foarte bun articolul, Aramis. Ideea unei uniuni europene este una veche, realizarea ei fiind incercata sub o forma sau alta … de pe vremea romanilor. Bineinteles ca Marea Britanie ar trebui in mod normal sa faca parte din UE, dar inca sufera de un sentiment de superioritate. O sa-i treaca, dar mai dureaza o generatie. Realitatea este ca o data cu globalizarea va fi dificil sa rezisti economic daca nu faci parte dintr-o echipa puternica. Poate Marea Britanie sa reziste competitiei cu SUA, cu China (sau poate curand cu o Uniune Asiatica) ? Poate, dar ii va fi mai greu decat in cadrul UE. UE inca nu poate face ceea ce face SUA, sau China: sa gandeasca o strategie pe termen lung prin care sa asigure dominatia europeana in anumite domenii la nivel mondial. Nu are resursele si cred ca nici increderea necesare.
Daca insa UE ar gasi vointa politica de a transforma uniunea intr-o uniune poltica, bancara si fiscala adevarate ar juca in aceeasi liga cu SUA. Scrie undeva ca moneda internationala trebuie sa fie dolarul, ceea ce aduce beneficii uriase SUA ? Categoric, nu. Dar care poate fi alternativa: marca, lira, yenul ? Doar euro, dar euro al unei Europi unite care are mecanismele necesare sa combata o criza finaciara in propria casa repede, nu o lalaie ani de zile. Cum se poate ca Elvetia, o tarisoara minuscula din centrul Europei, dar care nu face parte din UE reprezinta un centru financiar si bancar la fel de important ca Parisul sau Berlinul ? SUA nu ar permite ca Wall Street sa fie in Toronto, cu siguranta, si atunci cum de Franta si Germania o permit ?
Uniunea Europeana este la inceput de drum. Constructia pare astazi mai dificila ca oricand, dar nu se va opri doar pentru ca Marea Britanie ar decide sa o paraseasca. Atata timp cat inima constructiei (Franta, Germania, Belgia si Olanda) va voi sa continue, va continua. Romania inca nu si-a gasit locul in UE, inca nu stie in ce fel sa devina unica in Europa. Poate si pentru ca nu a avut inca lideri cu viziune. Vor veni si aceia. Solutii ar fi. La urma urmei de ce trebuie UE sa importe majoritatea produselor industriale din China si India ? Care ar fi avantajul zdrobitor al Chinei fata de, sa zicem, Romania ?
Nu cred ca pentru publicul britanic este atit de evidenta nevoia de a se asocia EU pentru a face fata SUA. Nu de alta, da’ au testat de suficiente ori reteta izolarii si asocierii doar de nevoie, in situatii critice. Iar in ultima suta de ani au avut parte de sprijinul SUA de fiecare data cind le-a trebuit. In plus, din multe puncte de vedere sint mai apropiati americanilor decit francezilor sau germanilor. Cred ca din asta deriva reticenta lor fata de EU. Posibil ca, totusi, globalizarea sa fi schimbat regulile jocului. Posibil si sa nu. Intrebarea reala este daca fac asta doar din inertie sau din motive strategice inteligente.
UK s-a multumit cu statutul unei tari de rangul doi, cu influenta limitata, inca de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Mai precis, si asta in mod oficial, de cand le-au spus SUA atat lor cat si Frantei sa-si ia catrafusele din Suez si sa nu o faca pe nebunii ca-i de rau.
Nimeni nu vorbeste aici de situatii critice, UK e foarte solida pe picioarele lor. Dar nu mai este un actor international, cum incearca sa viseze. Banuiesc ca sunt multe motive sa creada ca sunt mai apropiati americanilor decat europenilor, dar americanii nu-i considera parteneri egali. Au nevoie de ei cam cat s-a vazut in Irak, nu mai mult. In Europa si prin intermediul unei Europe unite s-ar putea exprima mult mai convingator.
Economic vorbind, sunt la o aruncatura de bat de Europa si despartiti de un ocean de SUA. SUA este mult mai interesata de ce se intampla in Mexic sau in Cuba, decat de ce vrea Londra.
Daca parasesc UE vor intra in competitie cu ea. Nu cred ca vor face fata, oricat de improbabil ar parea astazi. Cand vor ajunge din nou ca in 1970 sa vrea sa se lipeasca de locomotiva europeana s-ar putea sa aiba conditii mult mai dificile, s-ar putea sa nu mai fie acceptata cu statutul de finantistul numarul 1. Poate ca Berlinul va gusta din tortul finantelor intre timp si nu va mai voi sa cedeze locul din capul mesei.
Radu, posibil sa ai dreptate. Pe de alta parte tind sa cred ca britanicii nu-s chiar asa de batuti in cap incit sa nu observe asemenea evidente. Si nici popor cu coada-ntre picioare nu prea e. Din pacate este genul de situatie in care informatiile importante sint prea putin la vedere ca sa putem trage concluzii rationale. Evident, ne putem da cu parerea.
In mod cert guvernantii lor sunt mai destepti si mai informati ca noi. La fel insa se poate spune si despre francezi si nemti despre care ai crede ca sunt limitati rau daca ar fi sa te iei dupa primul vorbitor din emisiunea de la BBC mentionata de Aramis. Pana una-alta asa-zisul referendum e pentru 2017. Mai curge multa apa pe Bistrita pana atunci …
Stimati muschetari, v-a luat-o razna blogul, s-au amestecat comentariile (daca te uiti la ora publicarii). Nu ca ati putea face ceva in privinta asta, doar va ziceam 😀
Ai idee de ce se întâmplă așa ceva?
Habar n-am, am mai vazut undeva ceva similar. Problema de wordpress, evident.
Incearca sa schimbi, eventual, modalitatea de listare a comentariilor. “Last in first up”, apoi inapoi la “First in first up” (parca se putea face asta, nu mai tin minte). Ar trebui sa le reordoneze corect. Un fel de reparat windows-ul prin eleganta metoda a reset-ului.
Incearca in Settings/Discussion/”Comments should be displayed with the newer comments at the top of each page” apoi schimba inapoi pe “older”
UE este una din putinele sanse ca in viitorul apropiat sa nu vorbim rusa sau chineza (sau chiar araba). Uniunea Europeana poate fi o forta, in viitor, daca tarile componente mai lasa din nationalismul desuet in favoarea unitatii. E drept ca UE vrea o unitate pasnica si nu una razboinica asa cum au avut parte SUA (sa nu uitam cum au cucerit ei vestul sau Razboiul de Secesiune – mai exact impotriva Secesiunii), Rusia (sa nu uitam URSS) sau China (cu al ei razboi civil de pe vremea lui Mao). Ai nostrii se tot dau mari cu trecutul eroic sau cu “noi suntem de 2000 de ani”. Si ce daca? Ce am fost noi mai grozavi ca altii in tot acest rastimp? Am stat in patratica noastra tot timpul si acum vrem sa dam peste margini cand nu e cazul. Noi n-am scapat de metehnele comunismului si ne transformam in profesori in ale democratei dand sfaturi unora care aveau parlament si legi cand noi abia descalecam. Euroscepticii dau din gura dar si lor le e frica sa nu se destrame UE, ca vor deveni Eurodisperati.
Marea Britanie are un mare avantaj in tarille Commonwealth-ului. Este ca o supapa de siguranta. Dar si ei sunt constienti ca oricand aceste tari vor face aliante economice cu cine le convine (si nu neaparat cu Marea Britanie). Scaparea lor tot in UE este. Ei au o relatie speciala cu SUA, dar nu sunt pe picior de egalitate. Tot timpul vor fi la cheremul Casei Albe, pe cand in UE joaca de la egal la egal cu Germania si Franta.
E grea lupta pentru unitatea Uniunii Europene, dar merita. In prezent lupta nu se mai da intre tari ci intre unitati economice suprastatale precum Rusia + sateliti = CSI, SUA+sateliti (Mexic si Canada), China+India (ca si chinezii inceput sa fabrice mai ieftin in afara tarii lor). Iar tarile Europei nu au nici o sansa fiecare pe cont propriu. Musai sa existe UE.
E drept ca SUA si-au dobandit unitatea nu tocmai pasnic, dar daca e sa ne intoarcem la acei ani, UE de azi nu s-a obtinut tocmai pasnic, nu-i asa ? Vreo doua razboaie crunte, plus cel franco-prusac cam in acelasi timp cu razboiul de secesiune. Nasoala istorie a mai trebuit sa aiba Europa inainte sa se gandeasca la o uniune pasnica !
Am vazut ca si in argumentele celor doi protagonisti anti-UE din emisiunea semnalata de Aramis se punea mult accentul pe Commonwealth. Ce inseamna asta pentru UK in practica faptul ca nu pot negocia tratate separate (de UE) cu tari precum Canada, Australia sau India ? Legatura economica speciala dintre Canada si UK o vad cu ochii mei zi de zi. E mareata, sublima as putea spune, atata doar ca se aseamana cu cea dintre Quebec si Franta: comparata cu cea dintre Canada sau Quebec si SUA lipseste cu desavarsire ! Canada e parte din NAFTA. Ce sa obtina special de la UK ? Mai multe vizite ale reginei sau ale lui William si Kate ? La fel cred ca si cu Australia, la celalalt capat al pamantului. Cred ca Australia lucreaza puternic pentru un parteneriat special cu China. UK e departe …
In acelasi timp, joaca asta de’a “iesim”, “nu iesim” face parte si din lupta intra-EU pentru suprematie si dominanta. UK si-a impus punctul de vedere de multe ori, insa sentimentul in Anglia este ca tot axa Paris-Berlin este forta conducatoare a EU.
@Observator
Raspund aici commentului tau de la 1:11pm.
Provocarile culturii virtuale? Un domeniu vast, care ar avea nevoie de o discutie extrem de larga si de cateva jaloane de pornire pentru a surprinde esenta. Dar simplu si scurt: ca orice sursa, si virtualul este folosit pentru a gasi ceea ce-i place cautatorului (consumatorului).
Dinu Giurescu? Europesimist? Mai degraba un protocronist difuz cu haine de istoric (calitatea profesionala nu i-o contesta nimeni). Ma gandeam la un grup care sa se opuna unor directive\reguli europene, eventual propunand ceva in loc. Sau la unul care sa propuna o cale alternativa. As fi dispus sa ascult cu atentie. VC Tudor s-a dus deja spre garbageTV, junkNews, nici macar nu se mai ocupa cu politica. Si in nici un caz nu m-as fi gandit la el.
Altfel, ma bucur ca te-am pus la treaba 🙂
“Virtualul”, Aramis, are enorm de multe fete, asa e. Tocmai ce am citit azi despre bitcoin. Dar nu de aici as incepe, ci de la schimbare de atitudine generata de mediul virtual – un mediu in care interactionam numai pe baza de vaz si auz, iar informatia ne e gata servita.
Am ajuns sa socializam on-line, pe bloguri sau pe facebook, suntem nedezlipti de telefon, ce mai, ai zice ca usor, usor, ajungem cyborgi.
Sau poate ca imi fac prea multe griji si asa cum aparitia calculatorul digital nu oprit omul sa socoteasca, ci doar l-a ajutat sa proceseze mai mult, tot asa si “virtualul” e doar un tool care ajuta, permitand oamenilor sa se concentreze pe alte lucruri mult mai importante ca….?
@All
http://www.hotnews.ro/stiri-international-14579478-murit-margaret-thatcher-doamna-fier-politicii-britanice.htm?cfnl=
Foarte multi o stiu din filmul cu Meryl Streep, dar nu cred ca a fost prezentata acolo in toata complexitatea sa. Ce mi se pare extraordinar este ca cei mai duri oponenti politici si adversari, au cuvinte deosebite pentru personalitatea sa si amprenta pe care a lasat-o asupra UK. Se spune ca cea mai formidabila mostenire pe care a lasat-o este reformarea stangii engleze. Asta da lauda! Personal sunt un admirator al realizarilor si curajului doamnei de fier.
@Radu
Sigur, UK nu (mai) este un actor international de forta SUA sau Chinei. Au trecut prin cateva perioade proaste dupa WWII dpdv economic, si au pierdut rolul de dominator mondial cand s-au dus coloniile. Dar tocmai aici este cheia. UK a recastigat cu Margaret Thatcher o anumita siguranta de sine care nu este proprie altei tari europene. Au aratat ca pot inversa procesul de declin in care se aflau la sfarsitul anilor’70 si ca se pot reinventa. Ramane o tara mare, o economie majora si puternica. “That which we are,we are”. Solutia lor alternativa ar fi Commonwealth-ul. Recent, Cameron a facut o vizita in India si a venit cu unele idei surprinzatoare privind o apropiere fata de aceasta tara(nu intru in amanunte, dar incercarea de a-si (re)apropia India a fost vizibila). Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Canada, dar si India,Kenya sau Zimbabwe sunt tari care traiesc si astazi dupa anumite modele britanice. Mai exista o sumedenie, mult mai mici, care imapartasesc acelasi model administrativ,legislativ,politic, social (nu mai vorbesc de limba) cu UK. Acestea ar putea fi “stranse” intr-o uniune economica care ar da UK o prezenta si o deschidere globala (aproape) la fel de importanta ca in vremurile colonialiste. Elisabetha a II-a este seful statului in multe dintre statele Commonwealth. Deci multe apropieri, care spun ei, au fost neglijate de cand cu Europa. In istorie, Anglia a mai facut astfel de “intoarceri” de situatie. Ceea ce e important este ca UK are alternativa (inclusiv economic vorbind). De aici si pana la a iesi din EU intr-un mod brutal si deconstructiv este cale lunga. Dar e o posibilitate, care acum este luata in serios si dezbatuta , in vederea unui eventual referendum. Englezii vorbesc din ce in ce mai mult de o astfel de posibilitate, si crede-ma ca dupa cum i-am vazut (la ei acasa), ar fi in stare. Un argument ar fi acela ca EU are cresteri economice de pana;n 1% in timp ce statele Commonwealth ating si 6-7%. Englezii au fost printre cei mai pragmatici europeni intotdeuna.
Romania nu are alternativa, cel putin nu una previzibila, si se afla intr-o situatie mult mai dificila si mai fara solutii. Dar intr-un fel are sansa sa-si construiasca o solutie(macar una de avarie)-adica sa existe (si) europesimisti. Deocamdata suntem incremeniti intr-un proiect care nici macar nu depinde de noi.Ar trebui macar sa-l facem sa depinda (si) de noi, adica sa existe (si) eurosceptici. Nu crezi?
@Aramis,
Cateva scurte consideratii , menite sa dea valente noi contextului (as scrie eu mult mai mult, dar efectiv am din ce in ce mai putin timp):
1. Sir Leon Brittain a fost un prieten foarte bun si de lunga durata al lui Margaret Thatcher, datoriat careia a a si primit nominalizarea de Comisar pe Competitivitate in Comisia Delors. Din aceasta calitate, Leon Brittain l-a persuadat pe Delors (o persoana, consider eu, cu o contributie foarte nefasta la modul cum arata acum UE si in extenso la crizele UE: si Delors era socialist, trimis de Mitterand la Bruxelles) ca, atunci cand s-au pus bazele Single European Act-care infiinta piata unica-sa ii dea aceasta forma neoliberala, sa dereglementeze masiv, etc. In plus, a adus the “big business” la masa negocierii si la cea a deciziei politice la nivel de UE, pt ca a resit sa il convinga pe socialistul de Delors (poor him, as smai spune despre el) ca sa le acorde statutul oficial de stakeholder in negociere : si astfel de big business a reusit sa isi sustina si sa isi impuna interesele fara prea mare efort.
Ulterior, in Comisia Santer, Brittain a ocupat functia de Comisar pt Comert si cea privind reprezentarea relatiilor externe: si ce-a facut? Pai, de coniventa cu predecesorul sau, Peter Sutherland, pe atunci director GATT(si ulterior devenit presedinte OMC) a negociat , in cadrul Uruguay Round, o liberalizare masiva, dar masiva rau de tot pt UE (si in numele UE, caci negocielrile pe trade le poarta Comisia in numele UE ca entitate) , nu numai la nivel de comert cu bunuri, dar si de servicii financiare; de fapt, UE a liberalizat serviciile financiare (mai exact, a dat posibilitatea capitalurilor fiannciare sa circule ca electronii liberi), gratie lui Sir Leon Brittain, inaintea SUA chiar: cu consecintele care sa vad acum
Dupa ce a demisonat o data cu toata Comisia Santer (acuzata de coruptie) , s-a dus frumusel head al unei asociatii de lobby care promoveaza interesele unor mari jucatori de pe piata serviciilor financiare.
So, in cazul lui Brittain nu este inteersul pentru proiectl european “per se”, ci pur si simplu interesul pt o piata si mai ales pt mentinerea unui tip de dereglementare pe care el l-a promovat: si poti face chestia asta mai bin fiin “in” , decat “out”.
Katinka Barysch mi se pare slabutza in general: i-am citit cateva “pieces” legate de integrarea Turciei in UE, destul de subtiri ca argumentatie.
2. Mi se pare un lucru bun ca MACAR UK, prin acest gen de dilema “in or out of EU”? forteaza UE sa isi puna intrebari despre proiectul ca atare, care pur si simplu are multe defecte si functioneaza din ce in ce mai greoi (varianta optimista) sau e pe cale sa se prabuseasca (privirea pesimista) . Cine crede altceva, ori habar nu are de minim de economie, ori e naiv (a). Nu poti avea o uniune monetara fara uniune economica (desi in tratat este uniunea ecnomica si monetara, dar uniunea economica nu se bazeaza pe integrare si coordonare, ci pe benchmarking! ) reala, si fara o uniune politica. Iar pt uniunea economica NU poate exista in absenta urmatoarei conditii: ca tarile bogate (Germania, Austria, tarile nordice, Olanda) sa accepte sa plateasca pt sud (Spania, Grecia, acum Cipru, dar si italia pe viitor posibil) si pt tarile din est: fara aceasta premiza, totul e “vanare de vant”, vorba lui Robert Zimmerman, alias Bob Dylan. Ori, deocamdata, tarile bogate nu sunt dispuse sa plateasca pt tarile enumerate, ba chiar se opun puternic.
Politicienii nationali , pe de o parte si leadershipul de la bruxelles pe de alta sunt prea lasi si prea lipsiti de viziune ca sa puna real problema : “incotro proiectul european ?” si , in acest context, mi se pare un lucru benefic atitudinea UK, caci, ii forteaza pe domnii si doamnele din establishmentul politic sa (isi) puna niste intrebari legate de UE;
3; Scandalul Offshore Leaks nu a pornit din Franta cum ai scris tu intr-un articol precedent, ci de la ICIJ http://www.icij.org/ , un consortiu de jurnalisti de investigatie, care a analizat 2,5 milioane de documente (!) (again, eu sustin in continuare ca este o actiune concertata a unor servicii de intelligence trans-atlantice, din UE si SUA) : este vorba de peste 160 000 de nume si doar o micaz parte au fost date publicitatii, caci documentele, allegedly, ar fi in prelucrare inca.
Ca pt Hollande sarcul asta pica foarte prost, e altceva: trezorierul sau de campanie avea doua societati in Cayman, via un holding financiar. Problema este ca scandalul acesta vine dupa acela al fostului ministru de finante, Jérome Cahuzac, care avea un cont in Elvetia-nedeclarat la fisc :D-si apoi in Singapore, unde si-a transferat banii din Elvetia. Timp de 4 luni, Cahuzac a negat vehement orice detinerea a unui cont in afara Frantei, Hollande l-a aparat foaaarte puternic, pana cand cahuzac a recunoscut faptele :D-nu risca mare lucru, caci niste capete de acuzare deja s-au prescris: prectic, risca doar o amenda de vreo 2500 de euro.
Coroboreaza lucrurile astea cu cota lui Hollande care e in cadere libera (bland spsu)-cea mai scazuta cota a unui presedinte francez la 10 luni de la instalare: intre 61 si 68 la suta opinie negativa si putem spune ca Hollande este un pic “grillé”. De fapt, “Fransoa” pare pur si simplu depasit de situatie (indicatorii economici n-au mai fost atat de mauvais iarasi de mult timp) : in plus, mai are si probleme “acasa”, pt ca eefctiv nu resueste, la nivel de perceptie publica, sa schimbe impresia ca “sa compagne” nu il tine sub papuc , ca nu il manevreaza cum doreste ea (dar despre acest subiect destul de juicy alta data).
O sa povestesc alta data ce a patit niste amici (un el si o ea) francezi , care, la fel ca si in cazul nostru, au ajuns la o situatie onorabila muncind din greu, necheltuindu-si banii pe obiecte de lux, etc.: au fost “invitati” (cat te poate invita fiscul) sa plateasca ISF-ul, imppzitul pe mare avere 😀 (datorita unei masuri a lui “Fransoa”) . Platesc doar anul acesta, ca intre timp au rezolvat-o 😀 -dar despre asta data viitoare.
Isabel,
Multumesc pentru lamuriri, aduc cateva accente si cateva clarificari.
1. Nu stiam atat de multe despre Lord Brittan, multumesc de informatii, interesant. Am (cam) aceeasi parere despre Delors. L-am cunoscut pe unul dintre secretarii lui, un franco-luxemburghez casatorit cu o grecoaica(o combinatie simpatica) si stiu multe despre personaj. Nu o stiam pe Katinka, dar precum spui, slabutza ca argumentatie, si un discurs cam siropos.
2. Si mie mi se pare ca UK face un lucru bun challenge-uind EU prin dezbaterile acestea si “amenintarea” unui exit. De acord cu tine pentru cine ar trebui sa plateasca 🙂
3. Ziceam ca a pornit din Franta pentru ca retinusem ca grupul de investigatii era oarecum predominant francez. Banuiesc ca ai dreptate. Am citit si eu despre “caderea libera” in care se afla Fransoa, am vazut si o emisiune pe TV5 parca acum cateva saptamani in care se spunea ca nu poate traduce simpatia si deschiderea pe care o are la intaliniri in simpatie a opiniei publice. Te asteptam cu comentarii mai “juicy” despre subiect.
Citisem despre Cahuzac si Augier, sunt sigur ca exista si alte nume mai sonore si mai grele pe acea lista. 🙂
@Isabel
Nu mi-ai spus pe cine vezi la Bucuresti in rolul de eurosceptic (sau europesimist) 🙂 Surprinde-ma.
Aramis,
Romania nu isi permite deocamdată sa fie eurosceptica. Cei câțiva antreprenori romani cu piata stricta de desfacere România au ca si principali clienți multinationale sau sunt “antreprenori” ce vând din ușa in ușa ce vor renunța la asta imediat ce-si vor găsi un job stabil. De aceea si vocile eurosceptice se aud atunci cand e vorba de nationalism, amestecul in treburile noastre, etc.
Problemele UE cum ar fi centralizarea exagerata, birocratia sunt inca neimportante pentru romani. Ei sunt fericiti ca pot circula liberi, ca au drept de munca in UE. Sa așteptăm o masa de antreprenori romani si apoi, poate, mai vorbim de euroscepticism. Daca nu o fi prea tarziu.
Anglia insa e altceva. Mai spuneam si alta data, Anglia nu a pierdut nicio bătălie majora. N-o va pierde nici pe asta daca așa trebuie.
da de ce tace Plesu, da Pata, da Cartarescu? Am auzit ca sunt sucariti si nu mai vor la Paris! Propun infintarea miscarii populare europene!
P.S Imi place ca sunteti de acord ca Germania trebe sa plateasca, adica din impozitu meu progresiv, nu am inteles de ce? Deci inteleg ca sunteti de acord cu taxele, ca daca n-ar fi taxe nu ar avea de unde sa plateasca, sau sunteti de acord doar cu taxele puse nemtilor?
Imi place nespus claritatea voastra in gindire si mai ales consecventa!
Io nu sunt de acord, se pune?
Io sunt de acord cu tine. În ce priveşte taxele nemţilor. Dar nu înţeleg care-i treaba cu Pleşu, Pata, Cărtărescu şi Parisul.
duamna si cu duomnu de mai sus cauta participanti la toksou pa tema EU. Si cine ar fi cei mai buni, cei mai premiati, cei mai tari, pai cei trei Plesupatacarta? Da cred ca sunt euroseptici, ca au refuzat invitatia francezilor la Paris, nea Plesu a zis ca tine dieta.
Păi a refuzat pen că sunt cu bun simţ, s-a datără deoparte, să se ducă valorile, n-a zisără antibăsiştii că e răi pen Romanica, că ne face de râs, că e cârpe de şters? A zisără…Păi ş-atunci?!
10 insi, un grec, italian, francez, portughiez, spaniol, cipriot, finlandez, austriac, olandez si neamt se-ntilnesc regulat sa manince, dineu costa 500 si se plateste nemteste, astfel:
-4 nu platesc nimic, (grecu, portughiezu, spaniolu, italianu), cipriotu plateste un euro si francezu 5- austriacu 50, finlandezu 80, olandezu 100 si neamtu 264
Dupa un timp circiumaru reduce pretu cu 50 de euroi. Desigur fiecare vrea sa profite de ieftinire. Deci 50 impartit la 10 fiecare trebe sa primeasca cite 5 euroi, chiar si cei care nu plateau nimic.
EuU propune ca fiecare sa primeasca inapoi in functie de procentu cu care participa.
Deci francezu plateste doar 3, (40% ec), austriacu 45, in loc de 50 (10%), fine 72 in loc de 80, (10%(, olandezu 90 in loc de 100 (10%), neamtu 239 in loc de 264 (11%).
Incepe scandalu, francezu, eu am primit doar 2 euroi in timp ce neamtu 25!, exact, striga cipriotu si incepe cearta. Zice si austriacu, asa-i de ce primesc eu numa 5 inapoi, si toti in cor incep sa-l injure pe neamt, sistemu asta e pt. bogatasii de nemti, noi saracii suntem exploatati.
In seara urmatoare neamtu nu mai vine la masa, se duce la chinezi.
Veti intreba unde-i romanu, se pare ca romanu nu a fost invitat la masa, chiar daca ar plati,
Ha, ha, ha, v-am ciuruit!
Nu mai trage domn Semaca, sunt eu, românul Lăscărică!
pt. a intra, de tot, in EU englezii vor sa treaca la circulatia pe dr. Ii intreaba pa francezi cum sa faca, astia zic sa-i intrebe pa nemti ca astia sunt cu autostrazile, nemtii zic cel mai bine stiu romanii, ca astia sunt experti in reforme de cind au intrat in EU.
Romanii le spun ca trecerea de la circ. pe stg. pe dr. nu se poate face brusc, dintr-o data, ci in trepte, ca mai bine ar fi in primele 6 luni doar camioanele sa mearga pe dr.
Aramis
Ai facut o foarte buna diefrentiere intre euroscepticism si ceea ce se crede pe la noi ca este euroscepticismul.
Regatul este unica tara europeana care are o alternativa serioasa prin Commonwealth. Nigel Farage este insa periferic in politica Angliei, rezultatele sale in alegeri sunt foarte slabe. E un clovn politic, nimic altceva.
Nu e deloc asa, UKIP-ul lui Farage (UK Independdence Party) e intr-o crestere foarte mare in preferintele electorale, care se traduce si prin scoruri electorale.
Astfel, la alegerile locale de la sfarsitul anului trecut din Corby si Rotherham a scos 14, respectiv 21 la suta. Insa ceea ce este foarte ingrijorator pentru Cosnervatori, caci ei sunt principalii perdanti ai cresterii UKIP-ului, este ca acesta avea un scor de 3 la suta in 2010 in preferintele electorale, iar acum a ajuns la 16 la suta: and it’s keeping growing.
La anul, la alegerile europene, Farage o sa faca show total, caci e f bun la asta si va obtine un scor important, care ii va deschide calea pt alegerile parlamentare din UK din 2015: unde se estimeaza ca (virgula) Conservatorii vor pierde aproximativ 54 de locuri in defavoarea UKIP.
UK Independence Party
Nu am spus ca Farage nu are sanse in viitor sa devina mai important. Acum insa e periferic. Alegerile mentionate de tine sunt locale, alegeri care in UK sunt mult mai volatile, nu exista garantii ca va reusi sa pastreze rezultatul electoral. UKIP functioneaza de mai bine de 14 ani, si in acest timp a ramas periferic. Este inutil (ca sa nu zic caraghios) sa-i acorzi un rol prea mare acum. Asta nu inseamna ca nu are sanse si ca peste 2 ani e posibil ca periferic sa nu mai fie cuvantul corect.
Eu stiu asa (de fapt, e mult spus “stiu”,e mai degraba ceea ce m-au invatat unii si altii, dar si practica) : un partid se analizeaza, intotdeauna, in functie de context si in functie de sansele sale de a creste sau de posibilitatea de a scadea.
Exact acest lucru l-am facut si eu: am analizat contextul-rezultatele la cele mai recente alegeri locale+ sondajele recente, care arata ca afirmatia din primul dvs comentariu, “Nigel Farage este insa periferic in politica Angliei” nu prea mai este valabila. Farage se indreapta cu pasi repezi de la periferie catre politica mare, ajutat de un context mai mult decat favorabil: criza, cresterea anti-europenismului, utilizarea imigratiei, mai ales cea a romanilor si bulgarilor drept sperietori, etc.
Peste un an vor fi alegeri pentru Parlamentul European si indraznesc sa pariez de pe acum ca UKIP va obtine un scor foarte, foarte bun, folosind la maximum argumentele evocate mai sus (ceea ce ii va forta si pe Conservatori sa isi radicalizeze mesajul anti- UE). Are toate sansele sa obtina pozitia a treia si sa ii faca pe Liberali sa devina marginali.
Argumentul ca exista de 14 ani nu este unul valid: 14 ani de existenta a unui partid reprezinta foarte putin intr-o tara ca Anglia, unde democratia se “masoara” in sute de ani pe de o parte si unde euro-scepticismul a devenit mai acut in ultimii ani pe de alta.
Partidului “True Finns” din Finlanda (un partid a carui platforma este “Nu” UE ) a avut nevoie de aproximativ 15 ani pana sa ajunga a treia forta politica a tarii: la alegerile din 2011 a obtinut 19 la suta, a fost soc mare in lumea politca si acum este cea mai
importanta forta politica din Parlament,asta pentru ca Timo Soini nu a vrut sa intre la guvernare, desi putea lejer sa o faca : a preefrat sa ramana in opozitie, ca sa isi maximizeze sansele la viitoarele alegeri.
So, dupa alegerile euro-parlamentare de la anul, vom avea surprize cu UKIP-ul.
10 insi, un grec, italian, francez, portughiez, spaniol, cipriot, finlandez, austriac, olandez si neamt se-ntilnesc regulat sa manince in carciuma preferata a neamtului unde se cunoaste cu carciumarul. Se utilizeaza sistemul “All you can eat” care bate toata concurenta asa ca in scurt timp devina singura carciuma de pe strada.
Dupa un timp carciumaru vede ca toti s-au ingrasat si mananca mai mult asa ca nu mai tine all you can eat. Le aduce lista de preturi, da’ la fiecare in limba lui. Grecul constata ca amaratul de knuckwurst s-a facut 1000 euroi, italianul ca s-a facut 500, si tot asa. La neamt a scazut, nu mai e 10 euroi ca inainte, doar doi acum.
Carciumarul ramane prieten tot cu neamtul. Ceilalti isi amintesc ca au colesterolul crescut si renunta la carnatii de porc. Grecul si cipriotul se gandesc mai bine ca ei de fapt sunt in post asa ca mai strang doua gauri. Cand treaba se ingroasa si carnatii nu mai au cautare carciumarul se specializeaza pe brocoli cu pui, si-si invita prietenul chinez sa mai faca afaceri si cu prientenii chinezilor …
@Aramis,
Pe cine as vedea eu eurosceptic din Romania? Pe Mircea Cosea-i-am citit editorialele, i-am ascultat cateva interventii si cred ca s-ar putea incadra in aceasta categorie. Este o persoana foarte alfabetizata economic si are argumente destul de serioase.
Politicienii romani, cum sunt complet habarnisti in materie de economie , nu sunt in stare sa formuleze argumente coerente, viabile, legate de ne-beneficiile UE, caci exista si din acestea. Eu cred f mult ca, pentru statele din este, ar fi trebuit sa existe o alta formula, a unui Parteneriat Special cu UE, care sa le pregateasca economie pentru regululile de competitivitate (impuse si adoptate pe vremea cand Comisar era Leon Brittain, do not forget it) timp de cel putin 10 ani : sa fi avut aproape toate avantajele membershipului, mai putin regulile de competitivitat. Insa s-a dorit intrarea facila pe noi piete, cucerirea lor completa (cu ajutorul regulilior de competitivitate in mare masura) si acum vedem rezultatul pentru anumite tari… (nu discut cazul Poloniei si Estoniei, acolo e diferit si cel mai mare merit il are leadershipul politic al acelor tari, remarcabil).
Pai de ce sa nu discuti cazul Poloniei si Estoniei, ca e foarte relevant ? Pentru Ro as spune ca e singurul exemplu care merita discutat.
Pt ca discutia e ampla si nu am timp de ea acum 😀
Si mai imi vine in minte un euro-sceptic, dar argumentele sale sunt cam hard: Ilie Serbanescu 😀
Isabel,
Intrebarea la emisiunea engleza a fost daca sa ramana sau nu in UE. Nu daca sa adopte euro sau nu. Nici un argument prezentat in emisiune nu-mi arata de ce englezii s-ar gandi ACUM sa paraseasca UE. In momentul de fata euro e bolnav. Asta nu-i problema lor. Neajunsurile UE (nu audit sau altele) existau de muuult timp. Ce alte obiectii am mai auzit ? Ca de obicei, politica agricola, Commonwealth, etc. Pai ce astea sunt probleme de azi de ieri ? De ce nu au parasit UE cu zece ani in urma cand s-a introdus euro ?
Mie mi se pare ca Anglia practica teatrul din belsug. Nu-s ce urmaresc, dar sunt sigur ca nu e vorba de India sau de Canada aici. Mai degraba as considera relevant faptul ca s-a tot insistat pe exemplul Norvegiei; s-ar putea sa vrea sa construiasca ceva cu tarile scandinave in cadrul sau in afara UE. Plus Olanda si Belgia daca s-ar putea !
Faptul ca euro este bolnav este o mare problema pt UK, pentru ca acest lucru afecteaza-
@Radu,
Faptul ca euro este bolnav afecteaza grav foarte multe state membre ale UE(membre sau non-membre euro) si, prin extensie, economia UE in ansamblu: exemplu: Romania are in proportie de 90 la suta intra-community trade, adica exporta aproape exclusiv in UE. Pai, criza UE si criza economica face ca exporturile Ro sa sufere. Ia uita-te sa vezi unde exporta Germania: comert intra-comunitar , dar si multe alte piete in afara UE.
De ce nu au pus problema iesirii din UE acum 10 ani? Nu stiu: insa altceva este relevant: faptul ca “the Brits” s-au considerat intotdeauna, de la ineputurile membership-ului lor in UE, cu un picior “in” si cu unul “out”: de aceea au si doua mari “opt-out”-uri de la Tratate: Schengenul si euro 😀
De ce pun atat de acut problema acum? -unul dintre motive ar fi preconizata uniune bancara (mai dureaza, dar va fi), care, printre altele, va supraveghea mult mai strict bancile-ori asta afecteaza nu numai sistemul bancar britanic, dar intregul sistem de servicii finaciare din centrul City-ului londonez (a doua capitala financiara a lumii, dupa new York, sa nu uitam).
scuze pentru forma comentariului, nu e vina mea: mi-a disparut o parte de comentariu, ca sa o regasesc apoi dupa ce am postat 😀
O sa fie al treilea opt-out.
Isabel
Sunt de acord ca in forma actuala, UE este nefunctionala, dar este absurd sa iti imaginezi ca ar fi functional ca Nordul sa plateasca catre Sud, etc.
Trebuia pur si simplu lasata la nivelul principiului celor patru libere circulatii, si era ok.
Zeci de ani nordul Germaniei a platit o parte din nota de plata a sudului. In ziua de azi e invers. Si toti contribuie la nota de plata a estului. Ardealul plateste pentru Moldova si toti pentru Bucuresti. Si cu toate astea functioneaza !
Desigur, toate functioneaza o vreme, cand exista resurse. Dar astea sunt doar modele politice cu autonomie limitata. Deja se observa ca actualul model a intrat pe rosu.
Moldova si Bucurestiul sunt parte a unui teritoriu national. La fel si in cazul Germaniei.
Problema birocratilor de la Bruxelles este cum sa convinga ei anumite POPOARE/STATE sa plateasca pentru alte popoare/state, in lipsa unei strcuturi politice, de orice forma ar fi ea: federatie, con-federatie, etc.
Aceasta este dilema: cum sa fie convinse niste state sa plateasca pt altele: any suggestion? 😀
Treaba e super-simpla: o taxa europeana care va duce la redistribuire. Asa procedeaza si Germania (ca doar taxele federale sunt cele care se redistribuie), asa face si Romania, si Canada, si SUA. Sau o taxa federala (europeana) pe valoare adaugata, sau pe produse si servicii.
Nu e suficienta: ar trebui o taxa foarte, foarte; foarte consistenta si cei din Nord iaarsi nu vor accepta acest lucru: deja Nordul (mai ales tarile scandinave, dar nu numai, ci si Belgia, franta, Italia) sunt tari cu nivel de taxare foarte ridicat.
Se chinuie eurocratii de vreo 20 de ani sa faca acest lucru-introducerea unei taxe geenrale la nivel european, care sa alimenteze bugetul UE, sa nu mai stea la mila statelor membre, si nu au reusit acest lucru. Statele memebre nici nu au dorit / nu doresc sa auda de asa ceva.
Inceputul e mai greu. Eu as incepe printr-o taxa bancara. Cam cat se pierdea cu schimbul inter-monetar (transformat marci in lire, franci, etc.) inaitne de euro sa fie livrat la Bruxelles. Nu cred ca ar fi asa de greu de calculat.
Repet : a) Au incercat si ras-ras-ras-incercat. No way 😀 ; b) NU ar fi suficienta o astfel de taxa pt a face economiile din Sud convergente cu cele din Nord: ar fi o picatura, just a small drop intr-un ocean.
Ar trebui transferuri financiare mari de tot, si o simpla taxa nu are cum sa le acopere. E ca si cum s-ar gandi cineva ca taxa aia propusa de Victorash (10 la suta pt bugetarii cu mai mult de 1000 de euro) ar putea acoperi TOT deficitul bugetar. Cam asta ar fi, pastrand proportiile, si treaba cu taxa aceea.
@Athos,
Eu nu imi imaginez deloc, caci vad ca Nordul se opune acestui lucru 😀 . insa am enuntat ce conditie -pre-requisite, cum se spune-ar fi necesara ca sa existe o uniune economica, in lipsa careuia uniunea monetara (adica euro) nu este posibila si nu face sens.
Ceea ce face probleme politicului, reprezinta de fapt neuniformitatea fiscala si lipsa de putere decizionala centralizata pentru a aplica un model unitar. Asta ar aduce vant nou in panze, o perioada.
Corect, dar uniformizarea fiscala este o treaba de Sisif: ar trebui unificate preturile, TVA-ul, salariile….:D-ceea ce este imposibil pe termen scurt si mediu.
isabel, ma bel, spune-mi ca nu vad bine, spune-mi ca nu-nteleg, spune-mi ca esti obosita sau beata, vrei unificarea preturilor, a salariilor?
Eu zic ca nu intelegi: ia fa un efort si mai citeste o data 😀
Eu NU vreau, eu am spus ce ar trebui sa fie, “in cazul in care”… dar mai bine citeste tu comentariile toate, de la cap la coada, ca ai pierdut firul si iti dai cu parerea fara sa fi citit esentialul 😀
PS: Eu nu beau decat f rar (mi-a placut sa beau cand mergeam prin cluburi), caci duc o viata sportiva: D
pai daca nici nu bei, pai nu ai absolut nici o scuza.
Daca voi credeti ca Europa se va salva prin taxe, inginerii financiare etc. pai atunci habar nu aveti pe ce lume sunteti.
Cu cit mai multe unificare, de fapt iei ii spun “armonizare” cu atit cresc sansele unei explozii. Nasoala e ca Eu a fost confiscata de comunisti, comunisti care cred ca unii trebe sa-i sustina pa altii, care vor uniformitate.. in felu asta nu se va ajunge nicaieri, din contra.
Nu in ultimu rind birocratia care costa intre 5 si 9 (in litere, noua) MILIARDE pe an, atit e planificat pt. 2013, 9 (noua) Miliarde numa administratie, repet, noua miliarde administratie, fara armata, fara invatamint, fara politie, doar Barrosanu si frizata. Si, sa nu uitam, cu noua Miliarde cheltuieli de administratie nu au reusit sa-i controleze pe Greci, pe Ciprioti s.a.m.d,
P.S NOUA MILIARDE reprezinta 10% din PIBu Romaniei, bani care se cheltuie cu EBA, Becali si altii asemenea lor din toate tarile uniti-va.
De acord…
Ia zi, unde am spus eu ca Europa se va salva prin taxe? UNDE?
Noi discutam scenarii, ipoteze. Atat.
Tu, ai citit ce am scris eu? : ca proiectul UE e prost croit, ca euro NU poate functiona in forma actuala, etc, etc. Daca vrei sa stii parerea mea, daca nu se ia TOTUL de la capat, ca proiect european, UE is doomed, cum se spune: adica a luat-o naiba.
Interesant cum mi-a plasat comentariul… 🙂
Isabel
Cum ar putea o taxa ca cea despre care vorbeste Ponta, si daca ar fi de 100%, sa micsoreze deficitul bugetar? Fiind vorba de salarii bugetare, ele SUNT deja parte din deficit. Eventual, muti dintr-o parte in alta a deficitului… Mai mult, in absenta acelei taxe, banii se duc in consum, adica in piata. E greu de spus unde se duc dupa redistribuire. Poate la Umbrarescu…
Corect, insa eu doream sa arat ca o taxa la nivelul UE, cum propunea Radu, ar avea, ca magnitudine, acelasi efect ca taxa lui Ponta. Insa nu m-am gandit la aspectele ridicate de tine: scriu repede, ga,desc mai putin acum, imi scapa valente 😀
Radu
O taxa paneuropeana poate fi gestionata doar de un organism panueuropean, un soi de organism federal. Asta spunea de fapt si Isabel, cred. Insa pentru a se ajunge acolo, este nevoie de cedarea de suveranitate catre acel organism. Imperiul austro-ungar s-a dezmembrat din cauza dorintei de independenta, ce te face sa crezi ca astazi lucrurile stau altfel?
Daca unii calaresc si altii sunt calariti se dezmembreaza. Elvetia nu s-a dezmembrat. Nici SUA. Nici China. Chiar ar fi interesant de facut o analiza istorica a durabilitatii granitelor unui imperiu versus unui stat national. Nu mi-e clar ca al doilea e mai durabil.
Transfer de suveranitate (ce denumire bizara !). Oare asa si-or fi pus problema si iesenii inainte de unire ? Sau basarabenii astazi ? Sau Quebecul in cadrul Canadei ?
M-ati luat cu vorba, cu UE, cu taxe si am uitat sa va povestesc ce a facut Fransoa de s-au trezit unii sa plaeasca impozit pe mare avere.
Pe scurt: un cuplu, el si o ea, venituri bune, stil de viata decent dar frugal (iesit la restaurant o data pe saptamana, in rest gatit acasa, ne-plecat in croaziere luxoase, ne-cumparat bunuri de consum de lux, etc) , ajung, dupa peste 25 de ani de activitate, sa posede o suma frumusica. la aceasta se adauga si o mostenire mai mult decat frumusica, caci parintii lor; la fel, au muncit and saved every penny cum se spune.
In loc sa cheltuiasca banii, sa isi cumpere masini scumpe, sa joace table la Monaco, sa isi cumpere bijuterii Cartier, etc, se gandesc, in 2011, sa investeasca banii in doua proprietati din Sudu Frantei, pe care le inchiriaza. Proprietatile sunt declarate la fisc dar sunt un pic sub-evaluate, pt ca, veniturile din chirii, conturile, proprietatea in care locuiesc ei, etc, sa nu depaseasca 1 300 000 de euro (nivelul de la care se plateste ISF, impzit pe mare avere) -baremul acesta a fost important in decizia cumpararii proprietatilor, si nu a cheltuirii banilor si/sau a altor plasamente. Sarkozy il ridicase de la 800 000 la 1 300 000 de euro. Fransoa il scade anul trecut din nou la 800 000, astfel incat persoanele de mai sus sunt invitate sa plateasca, pt anul fiscal 2013, impzit pe mare avere: ceea ce ii umple de spume, pt ca oamenii acestia toata viata au muncit din greu, au fact sacrificii(mari chiar) si, again, saved every penny in loc sa isi faca placerile.
Contesta faptul ca sunt susceptibili de plata; se duc la fisc si acolo, surprise… inspectorul financiar ii astepta cu fotografiile proprietatilor pe desktop 😀
A acceptat sa plateasca pt anul acesta, dar intre timp au donat proprietatile celor doi copii, pastrandu-si uzufructul lor, astfel ca de la anul nu mai sunt subiecti de impozit pe mare avere. Si iau serios in calcul ca, dupa ce ies la pensie, sa plece catre zari mai prietenoase fiscal.
Si iau si casele dupa ei ? Ca de nu, cine le cumpara cotizeaza la impozit …
Casele(de fapt, proprietati dragutze) sunt ale copiilor acum prin donatie (am scris mai sus); fiecare e proprietarul uneia. Parintii au doar uzufructul lor, adica veniturile rezultate din chirii: cand parintii vor renunta la uzufruct (prin propria vointa sau prin deces), acesta va reveni copiilor. Puteau sa le vanda si sa isi duca banii in alta parte, dar au ales varianta asta si statul francez tot catsiga dupa urma ei: platesc taxe funciare (mari), asigurari, impozit pe chirii, etc.
E si asta o forma de redistribuire. In interiorul familiei. Dar noii proprietari, cu sau fara uzufruct platesc impozitul baban cu exceptia cazului in care au mai multi copii si in final nu-i niciunul proprietar la mai mult de 800 Keuroi, inteleg eu bine ?
Ai inteles partial: cele doua proprietati reprezentau “grosul” patrimoniului ca valoare: caci asa se calculeaza ISF-patrimoniul total (case, conturi, actiuni, venituri, etc). Donandu-le copiilor, patrimoniul amicilor scade mult sub 800 000 . Deci nu mai sunt susceptibili de ISF : 0,55 la suta din totalul patrimoniului evaluat, dar nu suma ii enerveaza, ci valoarea de simbol a faptului ca si-au facut patrimoniul prin munca si viata frugala (si mostenirea este rezultatul unei munci pe branci a parintilor unuia dintre ei) si vin socialistii lui Fransoa si ii considera mari bogatasi.
Asta in conditiile in care Franta este permis cumulul mandatelor: adica un ministru /parlamentra cumuleaza si mandate de reprezentanti locali (primari, consilieri regionali,
locali ). Si asa se cumuleaza niste venituri f mari (parlamentar + primar, parlamentar + consilier , etc) : la gauche caviar in loc sa faca reforme in acest sens (o sa povestesc alta data cine vrea sa faca, e rasul lumii) sau sa ii taxeze pe cei care fac bani dintr-un click (capital speculativ), ii taxeaza pe cei acre muncesc si au comportament prudent, econom.
Probabil ca astia sunt mai multi, de iau bani de la ei. Pe dealta parte mi-e greu sa ii consider jecmaniti: sunt sigur ca proprietatile lor cresc invaloare cu mai mult de 0.55% pe an. Cu mult mai mult chiar.
Da’ nu mi-ai zis, ca mai sus propusesem ca Bruxelul sa barbiereasca mai intai si pentru prima data profitul bancilor. Mi-ai zis ca bancile saracele n-au blana groasa si nu ajunge nici pe o masea. Da’ eu insist: le barbiereste ? Ca au facut, slava Domnului, profit speculativ cat incape si pe urma tot ele au cerut bail-out.
Si inca o chestie: ce se aude, nu pun si francezii de o lege ca in Elvetia, caresa dea posibilitatea actionarilor sa spuna nu parasutelor de aur ?
I’ll keep these two questions for tomorrow 😀 -mai am ceva de facut si tot “procrastinez” de vreo 2 ore 😀