Ucraina pe cale de disparitie?

O tara neomogena, plina de dezechilibre si ciudatenii. Aceasta este impresia pe care o lasa Ucraina unui privitor minimal avizat. Cu o puternica amprenta ruseasca, dar cu nostalgii central europene, Ucraina pare o tara artificiala. Creata din bucati, si la repezeala, nu este rezultatul firesc al evolutiei istorice si geopolitice care au dat forma si caracterul majoritatii statelor europene.
Un mozaic de teritorii ce par adunate laolalta, locuite de populatii de diverse etnii, cu influente istorice foarte variate si cu grade diferite de nostalgie pentru un trecut mai mult sau mai putin luminos, Ucraina este un proiect care nu poate, sau nu stie sa ajunga la un echilibru cu sine. Cei 20 de ani de istorie recenta ca stat nu au sters diferentele de mentalitate, de caracter ale populatiilor Ucrainei, diferentele economice dintre regiuni, si nici nu au dat nastere unui proiect ucrainean unitar si omogen pentru viitor. Istoria Ucrainei ( de fapt a teritoriilor care astazi formeaza Ucraina) justifica evenimentele recente,si explica dezechilibrele majore de atitudine intre diversele regiuni ale Ucrainei. Am calatorit in Ucraina destul de des pe parcursul a cativa ani si am cunoscut destui ucraineeni. Unii ( definiti acum ca cei din vest) erau mandri de rudele din Polonia, si accentuau legaturile sau radacinile poloneze, altii nu doreau sa vorbeasca decat ruseste si spuneau ca nu cunosc prea bine limba ucraineana. Putini insa se defineau ucraineeni, si rar vorbeau intre ei ucraineana, preferand rusa. Pana la urma, mai bine de 20% din populatia Ucrainei este de origine rusa, si o buna parte are alta etnie decat cea ucraineana.
Ucraina nu a fost niciodata un stat in sensul modern al cuvantului. In forma sa actuala, Ucraina a luat nastere dupa WWII, ca parte a Uniunii Sovietice, cand a devenit unul dintre fondatorii Natiunilor Unite. Motivatia principala a fost aceea ca URSS avea astfel doua voturi la ONU. URSS a inghesuit in Ucraina teritoriile dobandite in timpul WWII, teritorii ce apartinusera anterior Poloniei, Romaniei, Cehoslovaciei, si mai inainte Imperiului Austro-Ungar si Imperiului Tarist. Istoria teritoriala, geopolitica si etnica a regiunilor de vest este complicata, in timp ce regiunile de la estul Kievului sunt strans legate de istoria Rusiei si de cultura rusa. Definitivarea Ucrainei in actualele granite s-a facut in 1954 cand a primit “cadou” si peninsula Crimea( unde ucraineenii erau la vremea respectiva sub 10%).In vestul Ucrainei traiesc multi romani, polonezi, ucraineeni de religie catolica, si altii, cu o legatura culturala, istorica si sentimentala cu Europa centrala, si prea putine nostalgii ( as spune chiar cu resentimente) fata de perioada sovietica. Vestul Ucrainei a dat corpul de armata care a luptat alaturi de Germania nazista contra sovieticilor, iar locuitorii nu impartasesc sentimentalismul cultural si emotionalitatea razboiului mondial atat de draga ( si de celebrata) rusilor. La est de Kiev ( si in sud) exista o legatura puternica economica, culturala si spirituala cu mama Rusia. Regiunea superindustrializata a Ucrainei ( Harkov, Dnepropetrovsk,Donetsk) depinde prea mult economic de Rusia, de gazul rusesc si de piata Rusiei pentru ca legaturile cu Kievul sa fie primordiale. Economic, Ucraina este un esec. Cu o industrie energofaga, poluanta si invechita tehnologic, nu poate fi competitiva in conditiile de astazi. Cei din vest se uita la evolutia Poloniei sau Romaniei, la libertatile de care se bucura romanii sau polonezii si la schimbarile in bine din cele doua tari in urma integrarilor din ultimii ani. Cei din est, prea putin atinsi de vreo traditie democratica , si obisnuiti cu traditia politica si sociala de tip rusesc, vad in Rusia, mai bogata si mai prospera, un stat mai bun si mai sigur decat propria statalitate. Ucraina a aparut pe harta Europei ca un frate mai mic al Rusiei, in 1992 , in urma unui referendum, intr-un moment in care Rusia parea invinsa, umilita, si fara perspective. Comparatia dintre cele doua state dupa 20 de ani este defavorabila Ucrainei , mai ales pentru rusofilii si rusofonii din est, care nu cred ca mai vad astazi un avantaj in propria determinare statala a unei tari care nu-i reprezinta. Legaturile militare cu Rusia ( Ucraina este una dintre mostenitoarele arsenalului nuclear sovietic) sunt puternice. In Crimea, Rusia intretine baze militare si navale, iar haosul si vidul de autoritate din Ucraina poate fi oricand pretext ( sub motivul pericolului nuclear in lipsa autoritatii si ordinii) pentru o interventie ruseasca directa.
Pretextul initial al manifestatiilor si tulburarilor a fost orientarea spre est sau spre vest ( o dilema perena in societatea ucraineana) a Ucrainei. Este o simplificare periculoasa pentru abordarea problemei. Problemele economice majore, nivelul de trai, coruptia endemica, lipsa de omogenitate etnica si falimentul Ucrainei ca proiect de statalitate sunt doar cateva dintre motivatiile acestor tulburari. Reactia UE, lipsita de consistenta si de maturitate, pozitia ambigua a americanilor si interesele rusesti evidente in zona, fac problema Ucrainei mai complicata, si mai dificil de rezolvat. Pomparea de fonduri intr-un stat slab si fara autoritate este calea sigura spre o gaura neagra financiara. Dorinta de europenizare ( de integrare ) a Ucrainei este discutabila, si mai ales supusa unui eventual lung ( posibil prelungit pana la saturatie) proces de adaptare, schimbare, reformare si armonizare a Ucrainei cu tiparele europene. O integrare rapida si intempestiva a Ucrainei este imposibila in conditiile de astazi, iar reformele si schimbarile pe care ar trebui sa le sufere o tara cu 40 de milioane de locuitori nu se pot face fara sacrificii si suferinte sociale. Europa poate fi un proiect pentru Ucraina doar pe termen lung, si pare improbabil pentru Ucraina in forma actuala. Rusii si rusofilii din est s-ar opune ( toate datele economice, sociale, de traditie conduc spre aceasta posibilitate) , nationalistii ( calificati de rusi drept neo- fascisti) ar fi un impediment, iar etniile cu state nationale vecine vor prefera probabil emigrarea. Iar UE ar trebui sa explice cetatenilor sai cum se poate integra usor si repede o tara de 40 milioane fara ca jumatate dintre acestia sa nu devina azilanti economici ai statelor prospere. Cu exceptia Rusiei, nimeni nu are un discurs sau un plan inchegat in privinta Ucrainei, nici macar Kievul. Datele si premisele actuale nu exclud posibilitatea unui razboi civil fara o dezamorsare a tensiunilor. Romania , desi ar trebui sa fie direct implicata si extrem de interesata( dupa modelul Poloniei) , fie si pentru simplul fapt ca Ucraina are o minoritate romaneasca importanta, dovedeste ca are o diplomatie slaba si un ministru de externe impotent.

In aceste conditii, nu e oare mai simplu ca ” proiectul” Ucraina sa fie abandonat, sau macar simplificat? Oare cancelariile importante sa se fi impacat déjà cu falimentul statului ucrainean? Sa se fi dat consemnul ” dezmembrati Ucraina” ?